ASPECTE PENALE SI PROCESUALE

Introducere

Stabilirea şi analiza cadrului juridic şi a cadrului instituţional privind prevenirea şi combaterea traficului şi a consumului ilicit de droguri este un demers complex şi de mare anvergură, afirmaţie care se bazează pe marea varietate a substanţelor care intră sau pot intra în categoria drogurilor şi a precursorilor folosiţi la obţinerea drogurilor, a modului în care aceste substanţe pot fi cultivate sau procesate, circulaţia acestora şi nu în ultimul rând , specificului metodelor de prevenire şi combatere a consumului de droguri, în funcţie de criteriile pe care se compun grupurile sociale cărora acestea se adresează.

Dacă în materia combaterii traficului şi consumului sarcinile revin aproape în majoritate organelor judiciare, în ceea ce priveşte prevenirea şi înlăturarea efectului consumului drogurilor, sarcinile se disjung gradual către alte autorităţi şi instituţii publice, fiind implicate inclusiv grupuri sociale sau organizaţii şi instituţii nonguvernamentale.

Este necesar ca în prealabil să diferenţiem în cadrul substanţelor care intră în categoria drogurilor, în funcţie de definiţiile acceptate acestor substanţe:

1.                  Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineşte drogul ca fiind substanţa care după ce se metabolizează într-un organism viu îi modifică acestuia una sau mai multe funcţii ;

2.                  Farmacologic, drogul este o substanţă utilizată sau nu în terapie, a cărei folosire în afara unor indicaţii medicale, în mod abuziv, poate induce starea de dependenţă fizică şi/sau psihică, putând provoca tulburări ireversibile asupra sistemului nervos central, percepţiei senzoriale şi comportamentului uman.

Fenomenul drogurilor reprezintă o problemă deosebită şi este tratat ca atare, fiind perceput la nivel mondial ca un flagel care ameninţă civilizaţia umană, deoarece  drogul produce consecinţe nu numai consumatorului (individul fiind sortit degradării fizice şi psihice, iar în final morţii premature), dar şi celorlalţi membri ai societăţii care pot deveni victime ale unor infracţiuni pe care drogatul le săvârşeşte cu scopul de a-şi procura mijloacele materiale necesare achiziţionării drogurilor. În vârful piramidei creată din elementele care au legătură cu fenomenul drogurilor stau aceia care patronează producerea drogurilor şi au ca obiectiv obţinerea unor sume impresionante de bani, sume care nu de puţine ori sunt destinate comerţului ilicit cu arme. După cum istoria recentă o demonstrează, traficul ilicit de droguri şi de arme sunt mijloacele pe baza cărora organizaţiile teroriste există şi prosperă, iar acţiunile teroriste, aşa cum s-a dovedit, pot duce la distrugeri majore şi chiar la instaurarea haosului.

Raportându-ne la împrejurarea că, în fapt şi în literatura de specialitate, în rândul acestor substanţe intră atât tutunul,  cât şi alcoolul, acestea fiind denumite şi acceptate însă ca droguri sociale (circulaţia acestora şi consumul lor făcând obiectul unor acte normative speciale, cu scopul descurajării şi reducerii consumului), consider că am învederat premisele care stau la baza acestei lucrări, în sensul că subiectul va fi tratat amănunţit din punctul de vedere al organelor judiciare şi al poliţistului antidrog, celelalte aspecte fiind abordate numai tangenţial.

 

2. EVOLUTII LEGISLATIVE PRIVIND INCRIMINAREA TRAFICULUI SI CONSUMULUI ILICIT DE DROGURI

Primele reglementari cu caracter juridic în care este implicat drogul apar în toate cele trei Tari române înca din Evul mediu. Nizamul (decretul) dat de domnitorul Alexandru Moruzi la 6 martie 1794 poate fi considerat primul act normativ autohton care fixeaza reguli clare de functionare a spiteriilor, precum si norme de conduita pentru spiterii care comercializau la acea vreme substante si produse toxice si stupefiante.

În anul 1912 la Haga, România a fost printre primele state care a aderat la Conventia Internationala privind stupefiantele.

La 21 aprilie 1921, în baza art. 139 din Legea sanitara, apare Regulamentul drogurilor si vânzarii substantelor medicamentoase brute, acesta cuprinzând dispozitii clare privind cultivarea, fabricarea, prepararea, desfacerea si alte activitati legale în legatura cu drogurile.

România a fost parte atât la Conventia internationala privind opiul din 1925, cât si la Conventia pentru limitarea fabricatiei si reglementarea distribuirii stupefiantelor din 1931.

Prevederile normelor internationale au fost incluse în normele interne prin adoptarea în 1928 a Legii nr. 58 privind combaterea abuzului de stupefiante, iar în anul 1933 a Regulamentului monopolului de stat al stupefiantelor. Prin adoptarea Regulamentului, importarea, depozitarea, fabricarea, punerea în circulatie si comercializarea pe întreg teritoriul tarii a întregii game de substante si produse stupefiante, în orice forma farmaceutica, sunt un drept exclusiv al statului, exploatat prin monopolul de stat al stupefiantelor, o regula care se cere si ar trebui introdusa in actuala legislatie.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, regimul stupefiantelor va fi reglementat prin Decretul nr.227/1950 si Decretul 496/1952.

De asemenea, în anul 1954 apare Hotarîrea Consiliului de Ministri cu nr. 1178, pentru comunicarea datelor în legatura cu importul si folosirea stupefiantelor, act normativ prin care tara noastra se ralia practicilor internationale de a comunica importurile si exporturile, productia interna, stocurile detinute si alte operatiuni cu aceste substante. Tot în legatura cu adaptarea legislatiei la rigorile impuse de practica internationala, trebuie mentionate si Hotarârea Consiliului de Ministri nr.1926 din 7 noiembrie 1960 pentru acceptarea Proiectului de la New York din 1946 si a Protocolului de la Paris din 1948 privind regimul stupefiantelor.

Cu acest prilej, România era de acord ca sarcinile si functiile din acordurile, conventiile si protocoalele încheiate în 1912, 1925, 1931 în iulie si noiembrie precum si cele din anul 1936 sub egida Societatii Natiunilor, sa fie îndeplinite de Organizatia Mondiala a Sanatatii si de Organizatia Natiunilor Unite. În acelasi timp, se obliga sa puna, alaturi de celelalte state, sub control international drogurile de data recenta, îndeosebi a celor de sinteza, cu un puternic caracter dependogen. Intrarea în functiune, în anul 1967, a fabricilor de stupefiante din tara noastra, precum si asigurarea conditiilor necesare exportului acestor substante si produse, transformarile survenite în sistemul medico-farmaceutic, precum si noua organizare administrativa a tarii, necesitau adoptarea unui nou act normativ care s-a numit Legea privind regimul produselor si al substantelor stupefiante cu nr. 73, din anul 1969.

Primul articol al legii prevede: ”În România sunt interzise producerea, detinerea sau orice operatie privind circulatia produselor ori a substantelor stupefiante, cultivarea în scop de prelucrare a plantelor care contin substante stupefiante, prescrierea de catre medic, fara a fi necesar, a produselor sau a substantelor stupefiante, precum si organizarea ori îngaduirea consumului acestora în locuri anumite”.

De asemenea, sunt interzise experimentarea produselor sau a substantelor stupefiante, administrarea acestora sub orice forma unei alte persoane, fara indicatie medicala, precum si recoltarea ori detinerea, în scop de prelucrare, a plantelor care contin substante stupefiante.

Prin „producerea, detinerea sau orice operatie privind circulatia produselor ori a substantelor stupefiante se întelege, dupa caz, fabricarea, extractia, conditionarea, prepararea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, cumpararea, distribuirea si transportul sub orice forma ale acestor produse sau substante”.

Conform aceluiasi act normativ, stupefiantele pot fi utilizate în scop medical doar în baza prescrierii lor de catre medicii umani ori veterinari, pe formulare special destinate în mod exclusiv acestei activitati.

Controlul respectarii dispozitiilor de mai sus se efectua de catre organele de specialitate din directiile sanitare judetene si a Municipiului Bucuresti, precum si de catre lucratorii specializati din Ministerul de Interne. Acestia din urma efectuau controlul însotiti de un specialist medic, farmacist sau toxicolog.

Pe ansamblu, pentru perioada în care a fost adoptata, legea corespundea necesitatilor si cerintelor deceniului al optulea. Un an mai târziu, în 1970, legea va fi completata cu un set de Instructiuni ale Ministrului Sanatatii cu nr. 103, instructiuni ce se refera strict la producerea, detinerea, utilizarea produselor si substantelor stupefiante.

Prin Decretul nr.626/1973, România adera la Conventia unica privind stupefiantele din 1961 si la Protocolul de la Geneva din 1972 pentru modificarea acesteia, cu unele rezerve de ordin politic si nu juridic. Un alt act normativ important era Decretul Consiliului de Stat nr. 466/1979 privind produsele si substantele toxice, ce crea un cadru juridic modernizat pentru materialele toxice, diferit de substantele stupefiante. Prin Decretul nr. 128 din iunie 1992 al Presedintelui României, emis în temeiul art.91 alin.1 si art. 99 din Constitutia României, precum si al art.1 si 4 din Legea nr. 4 din 1991 privind încheierea si ratificarea tratatelor, se aproba Conventia privind substantele psihotrope din 1971 si Conventia Natiunilor Unite împotriva traficului ilicit de stupefiante si substante psihotrope din 1988.

La data de 8 decembrie 1992, Parlamentul României adopta Legea nr. 118 prin care tara noastra adera la cele doua mari conventii din domeniul stupefiantelor, semnate sub egida Organizatiei Natiunilor Unite.

 

Doua erau dispozitiile legii penale ce priveau traficul de stupefiante:

- art. 312 Cod Penal prevedea, printre altele, ca sunt pedepsite cu închisoare de la 3 ani la 15 ani urmatoarele fapte : „Producerea, detinerea sau orice operatie privind circulatia produselor ori substantelor stupefiante sau toxice, cultivarea în scop de prelucrare a plantelor care contin astfel de substante, ori experimentarea produselor sau plantelor toxice, toate acestea fara drept, precum si prescrierea de catre medic fara a fi necesar, a produselor sau substantelor stupefiante, precum si organizarea ori îngaduirea consumului de asemenea produs sau substante, în locuri anumite”.

-în aceeasi ordine de idei, art. 78, alin. 1, lit. b din Codul Vamal reglementa ca sunt pedepsite cu închisoare de la 2 la 7 ani “ trecerea peste frontiera, fara autorizatie, a armelor, munitiilor, materiilor explozive sau radioactive, a produselor si substantelor stupefiante si psihotrope, precum si a produselor si substantelor toxice”.

Între cele doua texte de lege exista diferente în primul rând din punctul de vedere al domeniului de reglementare, infractiunea din Codul Penal vizând fapte savârsite pe teritoriul tarii, iar cea din Codul Vamal facând referire exclusiv la regimul transfrontalier. Desi constituie doua reglementari diferite, sanctiunea din Codul Vamal trebuia marita în strânsa corelatie cu prevederile art. 312, luând în considerare cu prioritate interdependenta dintre cele doua fapte, fara a omite însa pericolul social reprezentat de acestea.

Ca urmare a necesitatii aparitiei unei legi în domeniu, în anul 2001 a fost promulgata legea 143 privind regimul combaterii consumului si traficului de droguri, care a abrogat art. 312 din Codul Penal în ceea ce priveste stupefiantele.

Având în vedere amploarea atinsa în momentul de fata de consumul si traficul ilicit de droguri, consider ca modificarile si corelarile legislative trebuie aduse în atentia organelor abilitate.

 

 

 

 

 

  1. CADRUL  JURIDIC ÎN VIGOARE ÎN ŢARA NOSTRĂ

3.A. Cadrul juridic general în domeniu

Pornind de la consideraţiile din introducere, se constată că încă din secolul trecut, în cadrul organizaţiilor mondiale şi regionale, au fost adoptate o serie de acte normative, menite să reducă şi să stopeze traficul şi consumul ilicit de droguri.

Ca atare, având în vedere orientarea şi participarea României la aceste organizaţii, precum şi prevederile legii fundamentale a ţării noastre, toate aceste acte juridice internaţionale (Convenţii, Pacte, Tratate, Acorduri, Protocoale, etc) la care România este parte şi au fost ratificate, fac parte din legislaţia statului, în domeniu.

Pe plan intern, au fost elaborate de asemenea acte normative, unele cu caracter general, altele cu caracter special, care vin să reglementeze diferite segmente ale vieţii şi activităţilor sociale care au tangenţă cu fenomenul drogurilor.

În ideea de debut a acestei lucrări, există multe acte normative în materie, care nu sunt aplicabile direct în activitatea organelor judiciare (în special a funcţionarilor din cadrul Poliţiei Române), ci, cel mult, tangenţial, dar care trebuiesc cunoscute, întrucât reglementează aspecte ale vieţii sociale care interacţionează cu fenomenul drogurilor.

Aici pot fi incluse  o serie de legi :

- legea nr. 87/1994 privind evaziunea fiscală şi legea nr. 21/1999 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, ca şi legea nr. 31/1996 privind regimul monopolului de stat şi legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, întrucât traficul şi consumul de droguri este un fenomen transfrontalier, având ca scop obţinerea de sume de bani în mod ilicit, şi deseori generează conexiuni cu traficul de carne vie şi coruperea unor funcţionari publici

-  legea nr. 357/2001 pentru aprobarea O.U.G. nr.201/2000 pentru crearea cadrului instituţional în vederea funcţionării Centrului Regional al Iniţiativei de Cooperare în Sud-Estul Europei pentru combaterea criminalităţii transfrontaliere.

O altă categorie de acte normative care intră în compunerea cadrului juridic general al prevenirii şi combaterii fenomenului drogurilor se compune din Hotărâri ale Guvernului României , Ordonanţe de Urgenţă şi Ordonanţe, unde sunt incluse H.G. nr.75/1991 pentru stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele privind regimul produselor şi substanţelor stupefiante, H.G. nr. 767/din 2001 privind regimul de comercializare a produselor în compoziţia cărora intră substanţe cu efect ebrionarcotic, denumite generic ,,aurolac”, H.G. nr. 1489/2002 privind constituirea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale Antidrog, Ordonanţele de Urgenţă nr.55/1999 pentru interzicerea publicităţii produselor din tutun în sălile de spectacol şi interzicerea vânzării produselor din tutun minorilor (republicată), O.U.G. nr.175/1999 privind înfiinţarea Agenţiei pentru Organizarea Centrului Regional pentru Prevenirea şi Combaterea Criminalităţii Transfrontaliere, O.U.G. nr.43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie.

Tot în această categorie de acte normative se includ o serie de Ordine ale Ministrului Sănătăţii şi Familiei, ale Ministrului Industriei şi Comerţului, Ministrului Educaţiei, al Agriculturii, al Administraţiei Publice şi Internelor, ca şi al Tineretului şi Sporturilor, prin care se creează cadrul necesar punerii în practică a dispoziţiilor legale în materia prevenirii şi combaterii traficului şi consumului ilicit de droguri, în raport cu specificul fiecăreia din instituţii.

 

3.B. Cadrul juridic special.

În acest subcapitol urmează a fi incluse actele normative de bază în ceea ce priveşte prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, şi în baza cărora lucrătorii de poliţie, în special cei din formaţiunea ,,Antidrog”, îşi desfăşoară activitatea.

3.B.1– Legea nr. 143/26.06.2000 privind combaterea traficului şi

consumului ilicit de droguri

A  fost  publicată  în  Monitorul  Oficial  nr.362  din  3 august 2000 ,   este  structurată în cinci capitole, având anexate patru tabele cu substanţe aflate sub control naţional

În Capitolul 1 (dispoziţii generale), articolul 1, se definesc termenii şi  expresiile folosite în cuprinsul actului normativ, respectiv substanţele aflate sub control naţional, precizându-se că în categoria acestora pot fi adăugate ,radiate sau transferate în viitor şi alte substanţe, prin Ordonanţe de urgenţă ale Guvernului, la propunerea ministrului sănătăţii.

Sunt definiţi termenii folosiţi în cuprinsul actului normativ, respectiv drogurile, drogurile de mare risc, drogurile de risc, precursorii şi inhalanţii chimici toxici, precum şi consumul ilicit de droguri, toxicoman, cura de dezintoxicare, livrarea supravegheată şi investigatori acoperiţi.

Capitolul 2 include normele care sancţionează traficul şi alte operaţiuni ilicite cu substanţe aflate sub control naţional.

Observăm din cuprinsul acestui capitol structurarea infracţiunilor pe  categorii :

1. sunt reglementate distinct operaţiunile de producere şi traficare fără drept,  pe plan local dar şi transfrontalier a drogurilor de risc, fiind pedepsite mai aspru operaţiunile cu droguri de mare risc, fiind încriminate de asemenea şi toate modalităţile în care o persoană poate ajunge să deţină droguri fără drept, pentru consumul propriu.

2. urmează  acţiunile  conexe,  precum  fapta de  a  înlesni  sau  tolera consumul ilicit de droguri prin punerea la dispoziţie a unui loc, local sau locuinţe, în acest scop, apoi faptele personalului calificat constând în prescrierea şi eliberarea  drogurilor de mare risc, ilicit , ca şi obţinerea acestor droguri pe baza unei reţete medicale obţinută ilicit sau falsificată. Sunt prevăzute ca infracţiuni şi administrarea drogurilor de mare risc unei persoane, în afara condiţiilor legale, ca şi furnizarea inhalanţilor chimici toxici unui minor, în vederea consumului.

3. operaţiunile cu precursori şi cele cu echipamente sau materiale, în vederea utilizării acestora la obţinerea drogurilor de mare risc.

4. conform art. 10, organizarea, conducerea sau finanţarea tuturor activităţilor infracţionale anterior enunţate, sunt pedepsite, iar în ceea ce priveşte limitele pedepselor aplicabile, în raport cu fiecare infracţiune în parte, se aplică un spor la limita maximă.

5. îndemnul  la consum  ilicit de droguri este de asemenea incriminat,  indiferent dacă a fost urmat sau nu de executare, limitele pedepselor fiind diferenţiate   însă.

6. toate aceste fapte sunt pedepsite mai aspru, atunci când sunt săvârşite în  asociere, cu scopul obţinerii de câştiguri ilicite, ca şi în cazul în care activitatea infracţională a avut drept urmare moartea victimei (art. 12)

7. articolul 13 din Lege indică infracţiunile  la  care  se  pedepseşte  tentativa, iar articolul 14 stabileşte şi alte circumstanţe agravante , care sunt complementare celor din Codul Penal.

Celelalte articole care mai fac parte din Capitolul 2,  sunt  de  asemenea complementare prevederilor din Codul Penal, reglementând cazuri de nepedepsire sau de reducere a pedepselor (art. 15 şi 16), respectiv regimul aplicabil bunurilor şi valorilor folosite ori rezultate din comiterea infracţiunilor privind drogurile, ca şi regimul toxicomanilor care au fost condamnaţi pentru alte infracţiuni.

Capitolul 3  al Legii  143/2000 cuprinde dispoziţii procedurale.

Întrucât infracţiunile care ţin de traficul şi consumul ilicit de droguri au un pericol social şi urmări deosebite, pentru eficientizarea combaterii acestora au fost promovate şi dispoziţii procedurale de excepţie, acestea reglementând efectuarea livrărilor supravegheate de droguri, folosirea investigatorilor acoperiţi, supravegherea operativă a sistemelor de telecomunicaţii şi a celor informatice ale unei persoane, sau supunerea suspecţilor la investigaţii medicale.

Totodată se statuează atribuţiuni exclusive privind coordonarea şi centralizarea datelor vizând drogurile, substanţele chimice şi precursorii, în sarcina formaţiunii centrale de reprimare a traficului ilegal de droguri din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române.

Capitolul 4, intitulat ,,Măsuri împotriva consumului ilicit de droguri”, in- terzice consumul de droguri ilicit, stabilind măsurile cărora sunt supuşi consumatorii : cura de dezintoxicare sau supravegherea medicală.

Se stabilesc astfel  proceduri şi condiţiile în care aceste măsuri se aplică.

Capitolul 5 cuprinde dispoziţiile finale, impunând emiterea Regulamentului pentru aplicarea Legii nr.143/2000 şi abrogând dispoziţiile art. 312 Cod Penal ca şi oricare prevedere legală contrară acestei legi.

Legea nr.143/2000 mai conţine şi patru tabele în care sunt enumerate substanţele denumite droguri de mare risc (tabelul I şi II), droguri de risc (tabelul III) şi precursori (tabelul IV).

 

 

 

3.B.2– Legea nr. 522/24.11.2004 privind pentru modificarea si completarea Legii nr. 143/2000

Aceasta lege a fost publicata in M. Of. Nr.1155 din 07.12.2004 si defineste temeni precum consumator, consumator dependent, program integrat de asistenta a consumatorilor şi a consumatorilor dependenti de droguri, circuit integrat de asistenta a consumatorilor şi a consumatorilor dependenti de droguri, program terapeutic, investigatori acoperiţi, program psihologic şi social, circuit terapeutic, evaluare.

De asemenea, se aduc modificari si completari la incrimnarea legala a unor fapte ilicite la acest regim, si stabileste procedura distrugerii drogurilor si programul de evalaure si introducere in programul integrat de asistenta a consumatorilor.

3.B.3  OUG nr. 121/ 21.12.2006, privind regimul juridic al precursorilor folosiţi la fabricarea ilicită a drogurilor

Capitolul 1, intitulat Dispoziţii generale, prevede  că actul normativ reglementează regimul juridic al precursorilor folosiţi la fabricarea ilicită a drogurilor si clasificarea substantelor in raport cu gradul de risc in cadrul procesului de   fabricare ilicita a drogurilor.

Agentia Nationala Antidrog este autoritatea nationala competenta si structura de monitorizare a operatorilor si a operatiunilor cu substante clasificate si neclasificate, avand rol de coordonare unitara a activitatilor in domeniul precursorilor, desfasurate de institutiile competente, precum si de coordonare si asigurare a cooperarii acestor institutii cu structurile societatii civile si cu organismele internationale in domeniul precursorilor, constituind baza nationala centralizata de date in domeniul precursorilor.

Capitolul 2, denumit autorizatii si declaratii.

Această parte a Odonanţei ne indică cadrul general privind autorizarea operaţiunilor cu precursori inclusiv importul şi exportul.

Condiţiile de eliberare, suspendare sau retragere a autorizaţiilor ori de efectuare a înregistrărilor, precum şi modul în care se face dovada îndeplinirii condiţiilor se stabilesc în regulamentul de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă, elaborat de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi aprobat prin hotărâre a Guvernului.

Capitolul 3, denumit obligatii ale operatorilor. Operatorii cu substante clasificate sunt obligati de a comunica Agentiei NAtionale Antidrog  datele de contact ale persoanei responsabile cu aceasta activitate si, dupa caz, ale inlocuitorului acesteia. Orice modificare cu privire la persoana responsabila sau la inlocuitorul acesteia se comunica imediat Agentiei Nationale Antidrog. Operatorul are obligatia de a comunica imediat Agentiei Nationale Antidrog orice eveniment neobisnuit sau operatiune cu precursori care poate genera suspiciunea ca aceste substante pot fi deturnate in vederea fabricarii ilicite a substantelor stupefiante ori psihotrope.

Operatorii sunt obligati sa asigurare si pastrarea evidentei miscarii zilnice a substantelor clasificate , intocmirea pentru fiecare produs a normelor tehnice specifice privind productia, ambalarea, transportul, depozitarea, manipularea, distrugerea sau neutralizarea acestora, consemnarea, asigurarea si administrarea antidotului in caz de intoxicare, Pastrarea si depozitarea substantelor clasificate se fac cu respectarea dispozitiilor legale privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protectia persoanelor.Controlul respectarii dispozitiilor prezentei ordonante de urgenta se exercita, potrivit atributiilor ce le revin in domeniile lor de activitate, de persoane anume desemnate din Ministerul Sanatatii Publice, Agentia Nationala pentru Substante si Preparate Chimice Periculoase, Autoritatea Nationala a Vamilor, Inspectoratul General al Politiei Romane, Inspectoratul General al Politiei de Frontiera si Agentia Nationala Antidrog.

In vederea exercitarii controlului respectarii dispozitiilor prezentei ordonante de urgenta de catre organele abilitate, operatorii sunt obligati:

a) sa permita accesul in locatiile in care isi desfasoara activitatile;

b) sa permita verificarea documentelor in baza carora isi desfasoara activitatea si a documentelor comerciale;

c) sa permita prelevarea, daca este necesar, de probe, conform dispozitiilor regulamentului de aplicare a prezentei ordonante de urgenta.

Capitolul 4 – contaventii si infractiuni, nedesemnarea persoanei responsabile de activitatea cu precursori, necomunicarea Agentiei Nationale Antidrog a oricarei modificari cu privire la persoana responsabila sau la inlocuitorul acesteia, neasigurarea si pastrarea evidentei miscarii zilnice a substantelor clasificate, neasigurarea etichetarii, ambalarii potrivit prevederilor legale in materie, constituie contraventie si se snctioneaza cu amenda de la 4.000 la 10.000 lei.

Punerea pe piata a substantelor clasificate, importul, exportul si activitatile intermediare acestora, precum si detinerea de substante clasificate fara autorizatiedetinerea de echipamente ori materiale in scopul utilizarii lor la producerea sau fabricarea ilicita a drogurilor, comercializarea de substante clasificate catre operatori economici ori persoane fizice neautorizate,  constituie infractiuni si se pedepsesc cu inchisoare de la 1 la 5 ani.

Trecerea peste frontiera a substantelor clasificate, fara documentele prevazute de prezenta ordonanta de urgenta, constituie infractiunea de contrabanda calificata

Capitolul 5 – Dispozitii tranzitorii si finale

Agentia Nationala Antidrog si celelalte autoritati cu competente in domeniul substantelor clasificate si neclasificate coopereaza cu societatea civila in activitatea de prevenire a deturnarii acestor substante din circuitul licit.

Dispozitiile prezentei ordonante de urgenta se completeaza cu prevederile Legii nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, cu modificarile si completarile ulterioare, in masura in care nu se dispune altfel.

4. ACTIVITATEA SUB ACOPERIRE SI LIVRAREA SUPRAVEGHEATA- INSTRUMENTE PROCESUAL PENALE UZITATE IN ACTIVITATEA DE URMARIRE PENALA PE LINIA COMBATERII TRAFICULUI SI CONSUMULUI ILICIT DE  DROGURI

 

ACTIVITATEA SUB ACOPERIRE

In cazul în care există indicii temeinice că s-a săvârşit sau că se pregăteşte săvârşirea unei infracţiuni la regimul stupefiantelor, de către unul sau mai mulţi membri ai unui grup infracţional, care nu poate fi descoperită sau ai cărei făptuitori nu pot fi identificaţi prin alte mijloace, pot fi folosiţi, în vederea strângerii datelor privind săvârşirea infracţiunii, identificarea făptuitorilor şi acte premergătoare,  poliţişti (investigatori) sub acoperire din cadrul structurilor specializate ale Ministerului Internelor si Reformei Administrative.

Investigatorii (politistii) sub  acoperire sunt poliţiştii special desemnaţi să efectueze, cu autorizarea procurorului, activităţi specifice, în vederea strângerii datelor privind existenţa infracţiunii şi identificarea făptuitorilor, sub o altă identitate decât cea reală, atribuită pentru o perioadă determinată.

Poliţiştii din formaţiunile de specialitate, care acţionează ca investigatori acoperiţi, precum şi colaboratorii acestora pot procura droguri, substanţe chimice, esenţiale şi precursori, cu autorizarea prealabilă a procurorului. Actele încheiate de poliţiştii şi colaboratorii acestora, pot constitui mijloace de probă.

Autorizarea pentru folosirea poliţiştilor sub acoperire se dă de către procurorul desemnat de procurorul general al Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sau, după caz, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, în formă scrisă,  pentru o perioadă de cel mult 60 de zile şi poate fi prelungită pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputând depăşi 30 de zile, in acest sens, emitandu-se o ordonanta  motivată, care trebuie să cuprindă urmatoarele mentiuni:  data şi locul întocmirii, numele, prenumele si calitatea celui care o întocmeşte, cauza la care se referă, obiectul actului sau măsurii procesuale, temeiul legal al acesteia şi semnătura celui care a întocmit-o.

Pe langa aceste mentiuni, ordonanta trebuie sa includa si urmatoarele precizari: indiciile temeinice care justifică măsura şi motivele pentru care măsura este necesară, identitatea sub care poliţistul sub acoperire urmează să desfăşoare activităţile autorizate, numele lucrătorului din structura specializată, desemnat ca persoană de legătură a poliţistului sub acoperire,  activităţile pe care le poate desfăşura poliţistul sub acoperire si  perioada  exacta in care se pot desfasura activităţile autorizate.

Persoana de legătură din cadrul structurii specializate din care face parte poliţistul sub acoperire are obligaţia de a prezenta procurorului rapoarte periodice referitoare la activităţile desfăşurate de poliţistul sub acoperire. Rapoartele periodice au caracter confidenţial, se întocmesc în formă scrisă pe baza informaţiilor furnizate, în măsura posibilului, de către poliţistul sub acoperire şi trebuie să cuprindă detalii referitoare la toate activităţile desfăşurate de acesta, datele şi informaţiile culese cu privire la infracţiunile săvârşite sau care urmează să fie săvârşite şi la făptuitori, precum şi orice alte date şi informaţii necesare pentru prevenirea savarsirii acestora.

În cazuri temeinic justificate poliţistul sub acoperire poate solicita autorizarea desfăşurării şi a altor activităţi decât cele pentru care există autorizarea, procurorul urmând să se pronunţe de îndată prin ordonanţă motivată, în cazul aprobării acestei solicitări.

În cazul în care poliţistul sub acoperire desfăşoară alte activităţi decât cele pentru care a primit autorizarea, precum şi dacă intră în posesia unor informaţii referitoare la posibilitatea survenirii unui pericol imediat, acesta informează de îndată ce este posibil persoana de legătură, care are obligaţia de a aduce neîntârziat aceste informaţii la cunoştinţă procurorului care a dat autorizarea. Procurorul se pronunţă de îndată prin ordonanţă motivată, autorizând activităţile desfăşurate de poliţistul sub acoperire sau, după caz, retrăgând autorizaţia acordată şi luând măsurile care se impun, în condiţiile legii.

Dacă prin desfăşurarea activităţilor autorizate poliţistul sub acoperire cauzează pagube materiale persoanelor fizice sau juridice care nu au legătură cu persoanele cercetate şi cu activităţile infracţionale desfăşurate de acestea, plata despăgubirilor se asigură din fondurile   Ministerului Internelor si Reformei Administrative, Ministerului Justiţiei şi Ministerului Public.

 

LIVRAREA SUPRAVEGHEATA

Un alt instrument necesar activiataii antidrog  este livrarea supravegheatã, care, datorita complexitatii si eficientei sale a devenit un simbol al combaterii, in plan international si intern, a traficului de droguri.

Livrarea supravegheata este o metodã prevãzutã de Convenţia Naţiunilor Unite din 1988, la care ţara noastrã a aderat prin Legea nr.118 din 15 decembrie 1992. Astfel, cadrul legal din tara noastra este stabilit prin Legea nr.143/2000, privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, Legea nr. 218/2002, privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, Legea nr. 39/2003, privind prevenirea şi combaterea criminalitãţii organizate, cu modificãrile şi completãrile ulterioare si Codul de procedurã penalã.

De asemenea, in planul institutional al organelor competente au fost create si se aplica o serie de norme metodologice privind  livrarea supravegheata.

Livrarea supravegheată este fi definita ca fiind  metoda folosită de instituţiile sau organele legal abilitate, cu autorizarea şi sub controlul procurorului, care constă în permiterea trecerii sau circulaţiei pe teritoriul ţării de droguri ori precursori, suspecţi de a fi expediaţi ilegal, sau de substanţe care au înlocuit drogurile ori precursorii, în scopul descoperirii activităţilor infracţionale şi al identificării persoanelor implicate.

Aprobarea folosirii acestei metode este in competenta Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care, la solicitarea instituţiilor sau a organelor legal abilitate, prin procurorul desemnat de procurorul general, poate autoriza, efectuarea de livrări supravegheate, cu sau fără substituirea totală a drogurilor ori a precursorilor.

Livrarea supravegheata este autorizata prin ordonanta care trebuie sa cuprinda urmatoarele mentiuni: data şi locul întocmirii, numele, prenumele si calitatea celui care o întocmeşte, cauza la care se referă, obiectul actului sau măsurii procesuale, temeiul legal al acesteia şi semnătura celui care a întocmit-o.

Ca particularitati ale acestui tip de ordonanta, care o diferentiaza de celelate ordonante emise de organele de urmarire penala, acest act mai trebuie sa contina si urmatoarele mentiuni: indiciile temeinice care justifică măsura şi motivele pentru care măsura este necesară, detalii cu privire la bunurile care fac obiectul livrării supravegheate şi, după caz, la bunurile care urmează a fi sustrase ori substituite, precum şi la bunurile care urmează a le înlocui pe acestea, timpul şi locul efectuării livrării sau, după caz, itinerarul ce urmează a fi parcurs în vederea efectuării livrării, dacă acestea sunt cunoscute si  datele de identificare a persoanelor autorizate să supravegheze livrarea.

Conditiile efectuarii livrarilor supravegheate trebuie stabilite pentru a nu se pune in pericol siguranta naţională, ordinea sau sănătatea publică.

In Romania, institutiile implicate in combaterea traficului de droguri sunt Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Inspectoratul General al Poliţiei Române-Direcţia Generalã de Combatere a Criminalitãţii Organizate, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontierã şi Direcţia Generalã a Vãmilor.

În conformitate cu manualul EUROPOL privind livrãrile supravegheate, in cazul in care o institutie  de  aplicare a legii dintr-un stat european stabileste necesitatea efectuarii acestei activitati, solicita prin comisie rogatorie acceptul  institutiilor similare din statul pe raza caruia se executa activitatea.

În cazul în care una dintre instituţiile romane competente primeşte o asemenea solicitare, instituţia respectivã va înainta, imediat, comisia rogatorie Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. De asemenea, institutiile in cauza, vor prezenta procurorului si o analiza a costurilor necesare derularii livrarii supravegheate, in raport cu importanta si eficienta actiunii, pentru a fi avute in vedere la decizia autorizarii.

În urma analizei cererii de efectuare a livrării suprevegheate, procurorul desemnat o poate aproba,  poate solicita date suplimentare sau, dacã nu existã motive sau temeiuri legale, o poate refuza.

Livrarea supravegheata se poate realiza numai pe teritoriul Romaniei, in aceleasi conditii legale, si, evident, fara implicarea autoritatilor din alte tari.

De cele mai multe ori, in cauzele in care se efectueaza livrari supravegheate sunt folositi si politisti (investigatori) si/sau colaboratori sub acoperire.

Institutiile implicate in  combaterea traficului de droguri din tara noastra au experienta organizarii sau participarii la ample operatiuni de profil, in cadrul carora s-au realizat  livrari supravegheate.

 

5.  SPEŢA

Operaţiunea URAGANUL

Lucrătorii din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti si ai Serviciului de Combatere a Crminalitatii Organizate Ilfov , impreuna cu procurori din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Directia de Investigare a Infractiunilor de Crima Organizata si Terorism si Biroul Teritorial Bucuresti, în perioada octombrie 2006 – ianuarie 2007, au desfăşurat activităţi specifice (investigatii, cumparari autorizate, introducere de investigatori si colaboratori acoperiti ) reuşind anihilarea unei vaste  reţele organizate , considerata ca fiind principala sursa de distributie de droguri pentru consumatorii de pe raza municipiului Bucuresti si judetul Ilfov.

Lucrătorii susmentionati, sprijiniţi de forte de interventie din cadrul S.I.A.S., D.G.P.M.B.- S.P.I.R. si Serviciul de Combatere a Micului Trafic si Consumului Stradal de Droguri, precum  si de la I.P.J. Ilfov – D.P.I.R., au organizat si executat o acţiune de amploare, denumită « Operaţiunea URAGANUL », în cadrul căreia au fost efectuate 32 de  percheziţii domiciliare simultane, la domiciliile si resedintele celor în cauză, situate pe raza mun. Bucuresti si jud. Ilfov, ocazie cu care au fost identificati si condusi la sediul D.I.I.C.O.T. numiţii :

1. R.S. , zis „Sorin”, de 33 ani, unul din capii retelei; 2. N.N.,  zis „ Borcan”, de 41 ani, unul din capii retelei; 3 .B.I., zis „Iliuta”, de 60 ani, unul din capii retelei, 4. C.P., de 31 ani; 5. I.S., zis „Cachi”, de 28 ani; 6. N.I., de 22 ani; 7. A.V., de 33 ani; 8. P.S. , de 33 ani; 9. O.L., de 30 ani; 10. R.M. ,  de 26 ani,11. R.A., de 41 ani; 12. S.S., de 27 ani; 13.P.M., de 44 ani; 14. I.G., de 19 ani; 15. T.F., de 19 ani; 16. I.N., de 17 ani; 17. N.L., de 34 an; 18. I.N.,  de 41 ani,19 . I.M., de 45 an; 20. M.A., de 17 an; 21.I.N.,  de 34 ani; 22.R.V., de 17 ani; 23.I.A.,  de 23 ani; 24.O.E., de 25 ani; 25.I.L., de 23 ani; 26.S.I., de 34 ani,27. V.I., de 26 ani; 28. R.C., de 22 ani; 29. M.D., zis „Andu”, de 18 ani; 30. P.F., de 24 ani; 31. M.D.,  de 29 ani; 32. I.R.,  de 28 ani; 33. I.N. , de 27 ani,34. R.A., de 29 ani; 35 .G.G., de 17 ani; 36.A.I., de 22 ani; 37. I.M. , zis „Brutarul”,   de 26 ani; 38. I.R., de 19 ani ; 39.R.I.,   de 21 ani.

La perchezitii au fost gasite si ridicate pentru cercetari urmatoarele: aproximativ 20 grame de heroina, pregatita pentru vanzare; 267 comprimate de sintalgon (metadona); sumele de 12.685 Ron si 1700 Euro, provenite din vanzarea drogurilor; aproximativ 100 grame de aur in bijuterii; mai multe telefoane mobile si cartele telefonice, materiale folosite la ambalarea drogurilor, existand suspiciuni ca acestea sunt purtatoare de urme ale acestor substante.

Dintre cei susmentionati primii 26 sunt cercetati in stare de arest preventiv si restul in stare de libertate pentru  savarsirea infractiunilor de :

- „trafic de droguri de mare risc”,  fapta prev. si ped. de art 2, alin.1 si 2, din Legea nr. 143/2000,

- „constituirea unui grup infractional organizat”, fapta prev. si ped. de art. 7, alin.1, din Legea nr. 39/2003,

- „detinere de droguri  de mare risc, pentru consum propriu”,  fapta prev. si ped. de art. 4, alin. 1 si 2, din Legea nr. 143/2000 si

- „punerea la dispozitie, cu stiinta, a locuintei si tolerarea consumului ilicit de droguri „ , fapta prev. si ped. de art. , alin. 1, din Legea nr. 143/2000.

In aceasta cauza s-au uzitat instrumente procesual penale precum activitatea sub acoperire si livrarea suprevegheata.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

About these ads

One comment on “ASPECTE PENALE SI PROCESUALE

  1. Poate ma lamuriti si pe mine aratandu-mi sursa la afirmatia : ,,România a fost printre primele state care a aderat la Conventia Internationala privind stupefiantele.”
    Va multumesc

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s