Controversatul Cod al Muncii si capitalismul sindical


Alianta pentru Dezvoltarea Economica a Romaniei (ADER) a luat fiinta acum patru ani si reuneste 130 de organizatii neguvernamentale de profil economic: patronate de ramura, sectoriale si de reprezentare nationala, asociatii profesionale si camere de comert. ADER a elaborat o seama de comentarii la actualul Cod al Muncii, comentarii al caror rezumat este prezentat in cele ce urmeaza. Acest punct de vedere, impreuna cu altele pe aceeasi tema, va fi supus dezbaterii Audientei publice cu tema: „Codul Muncii – necesitatea schimbarii reglementarilor in care apar ingerinte in actul de conducere si administrare”. Conducerea Comisiei de initiere pentru aceasta audienta publica a fost incredintata Mariei Grapini, presedinte al Federatiei Patronatelor din Industria Usoara (FEPAIUS).


In data de 10 iunie, la ora 10, la hotelul Marriott din Bucuresti, va avea loc audierea publica a 25 de martori (dintre oameni de afaceri, lideri sindicali, politicieni, guvernanti) care vor sustine depozitia lor fata de tema supusa dezbaterilor.
O comisie de experti formata din analisti economici, juristi, specialisti in dreptul muncii, reprezentanti ai organizatiilor neguvernamentale din alte tari, vor prelua depozitiile, vor face o sinteza pe care, dupa prezentarea ei intr-o conferinta de presa, o vor depune la Parlament.
Evaluarea generala a Codului Muncii
1. Parcurgerea cu atentie a Codului Muncii lasa impresia ca cei care l-au elaborat au pornit de la urmatoarele premise:
– au avut in minte in principal situatiile stabile, stationare, omitand imperativele flexibilitatii pentru adaptarea la tendintele pietei, tratand doar drept exceptie executarea, restructurarea si, in general, schimbarea;
– au gandit cu grija la munca de rutina, omitand calitatea, initiativa, inovarea si creativitatea;
– s-au gandit numai la marile intreprinderi si institutii, uitand de intreprinderile mici si mijlocii;
– au pus in fata interesele salariale directe si de moment, omitand ca satisfacerea lor reala si cu un grad ridicat de confidenta nu poate proveni decat dintr-o activitate profitabila – prin competitivitate – a intreprinderilor.
2. Legea nr. 53/2003 (Codul muncii), asa cum este ea conceputa si implementata in economia reala romaneasca induce, in mod subtil, in subconstientul marii mase a salariatilor doua idei nocive pentru orice economie de piata. Astfel, salariatul este privit ca „victima” a patronului, el fiind intr-o permanenta opozitie cu acesta si deci trebuind sa fie permanent si puternic aparat de „abuzurile patronale” prin sindicate si mai ales de catre stat prin organele sale administrative; patronul este privit ca partener social si economic de rea-credinta ca un „exploatator fara scrupule” care trebuie sa fie puternic ingradit in „abuzurile sale” de catre stat printr-o legislatie restrictiva corespunzatoare.
Desi Codul Muncii situeaza, declarativ, cei doi parteneri sociali in pozitii de egalitate, obligand ca raporturile de munca sa se desfasoare numai pe baza de contracte scrise, negociate in conditii economice reciproc avantajoase, in realitate, chiar prin propriile prevederi incluse in text, transforma acest contract intr-unul in care o parte are numai avantaje, iar cealalta parte este singura participanta la pierderi.
Astfel, din totalul de 298 de articole continute in actualul Cod al Muncii, rezulta:
3. Principala problema in actualul Cod al Muncii este insa lipsa totala de respect pentru proprietatea privata si pentru cel ce investeste in economia romaneasca, fie el investitor roman sau strain.
Investitorul (angajatorul) este tratat ca un „rau necesar”: „rau” – deoarece pentru capitalul investit doreste un profit cat mai mare pentru el, in loc sa-l cedeze salariatilor si statului in cea mai mare parte; „necesar” – pentru ca atat locurile de munca cat si aparatul administrativ al statului exista, se intretine si se autodezvolta datorita capitalului investitorilor privati.
Astfel, desi locurile de munca sunt create de angajator, ocuparea lor – si deci eficienta economica a activitatii – este puternic restrictionata atat prin impunerea contractului de munca pe durata nedeterminata (art. 12), corelat cu imposibilitatea disponibilizarii rapide a salariatilor ineficienti, cat si prin restrictionarea severa a posibilitatii utilizarii contractului de munca pe perioada determinata (art. 80, 81 si 82).
4. Intregul document abunda in drepturi pentru salariati, combinate cu prerogative pentru sindicate si in obligatii, interdictii si restrictii pentru angajatori. Spre deosebire, reciproca – prerogativele, angajatorilor, obligatiile salariatilor – este foarte vag prezenta.
Numar total drepturi 246 58
Numar drepturi directe 120 43
Numar total obligatii 58 246
Numar obligatii directe 15 126
Faptul ca aceasta lege nu corespunde realitatilor economiei in actuala etapa este atestata de insusi modul in care ea a fost impusa mediului de afaceri, prin asumarea raspunderii de catre Guvern, evitandu-se astfel o dezbatere parlamentara pertinenta, atat in comisiile de specialitate cat si cu profesionistii sectorului privat direct implicati.
Un sondaj recent realizat de o organizatie germana referitor la climatul economic din Romania arata ca protectia legislativa a investitorilor este 68% nesatisfacatoare si total nesatisfacatoare, legislatia este 71% neinteligibila si putin inteligibila, coruptabilitatea autoritatilor este de 72% peste medie si mare, credibilitatea si siguranta pentru planificarea legislatiei fiscala este doar 5% buna.
In conditiile acestui climat este cu atat mai mult necesar un Cod al muncii, nu cu 298 de articole, presarat cu „poate”, cu imixtiuni in relatia directa negociata intre angajat si angajator, ci un Cod al muncii care sa stabileasca responsabilitati simetrice intre cei care angajeaza si angajati si mai ales care sa produca efecte benefice pe termen lung dezvoltarii sectorului privat si implicit Bugetului.
Ce efecte pot aparea?
a) Munca „la negru” este incurajata si va creste atat timp cat:
– chiar sanctiunea prevazuta prin Cod pentru tinerea in societati a angajatilor este jumatate din sanctiunea aplicata angajatorului daca se lucreaza in zilele libere acordate prin lege.
– desfiintarea contractelor de prestari servicii si introducerea altor forme de angajare introduce costuri si birocratie mai mari.
– se introduce plata de 75% din salariu, obligatorie, in cazul intreruperii temporare a lucrului.
b) Cresterea exponentiala a proceselor, atat timp cat:
– art. 164 prevede ca orice datorii ale angajatului trebuie constatate prin hotarare judecatoreasca.
– art. 40 alin 1 (e) prevede obligativitatea angajatorului de a consulta sindicatului in privinta deciziilor susceptibile sa afecteze substantial drepturile si interesele salariatilor, fara a se explicita cand si care decizii sunt susceptibile sa afecteze drepturile si interesele salariatilor (cine stabileste ce se incadreaza la substantial?).
– art. 40 alin. 2 (d) prevede obligatia angajatorului de a informa periodic situatia economica si financiara, fara a se preciza ce inseamna periodic (se poate solicita zilnic!)
– art. 128 prevede ca normarea muncii se aplica tuturor salariatilor neefectuandu-se distinctii intre munca de conceptie si executie.
c) Cresterea conflictelor de munca, stagnari ale productiei si, implicit, scaderea sumelor alocate la buget, atat timp cat:
– art. 129 prevede ca normele de munca nu pot fi elaborate decat cu acordul sindicatului.
– art. 146 (1) prevede concediul de odihna poate fi intrerupt, la cererea salariatului, pentru motive obiective. Care sunt si cine stabileste ca exista motive obiective?
– art. 150 (2) prevede ca angajatorul poate respinge solicitarea salariatului pentru concediu fara plata numai cu acordul sindicatului (si daca, de exemplu, din 25 de salariati, 20 cer concomitent concediu fara plata?).
– raspunderea disciplinara si raspunderea patrimoniala este greu de dovedit si numai angajatorul trebuie sa aduca probe justificatoare (Cap. II si Cap. III din Titlul IX).
d) Scaderea sumelor colectate la buget datorata cauzelor prezentate la punctele a), b) si c) si a altor prevederi ale Codului muncii.
Cum se poate imbunatati situatia?
1. Reluarea discutiilor cu partenerii sociali si crearea unui Cod al muncii SIMPLU, CLAR si PRECIS si cu echilibrarea responsabilitatilor intre angajator si angajat, in momentul de fata acesta fiind evident protectionist, cu efecte dezastruoase in ceea ce priveste cresterea productivitatii, calitatii si a respectuluii pentru proprietate si schimbarii mentalitatii si atitudinii fata de munca.
2. Cresterea sanctiunilor privind evaziunea de orice fel.
3. Alinierea legislatiei la prevederile Uniunii Europene, gradual si concomitent cu schimbarea mentalitatii angajatilor si angajatorilor si asigurarea unei posibile protectii sociale la nivelul celui din UE de catre stat.
4. Discutarea in Parlament a unui nou proiect de Cod al muncii dupa parcurgerea dezbaterilor cu patronatele si sindicatele si discutarea in Consiliul Economic si Social (CES).
Ziua, 3.06

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s