Cota unica de impozitare impotmolita in mlastina intereselor personale


O idee clara – introducerea cotei unice de impozitare de 23%, considerata de catre majoritatea analistilor economici o adevarata revolutie fiscala, este pe cale de a se impotmoli in mlastina diverselor interese economice, mai mult sau mai putin vizibile, ale unor grupuri. Desi majoritatea economistilor au sustinut ca aceasta idee poate ajuta, pe de o parte, statul sa colecteze si sa administreze mai bine veniturile, iar pe de alta parte sa-i stimuleze pe angajati sa munceasca mai mult si sa scoata la lumina o parte a economiei gri, introducerea cotei unice a ramas, cel putin deocamdata, incremenita in proiect. Semnalul de respingere pare a fi fost dat de catre presedintele Iliescu (in ciuda faptului ca Guvernul a fost in unanimitate de acord cu cota unica), care a lasat sa se inteleaga ca nu este entuziasmat de idee, pronuntandu-se pentru consultarea patronatelor si a sindicatelor.

Lucru cat se poate de corect intr-o societate democratica, unde partenerii sociali sunt consultati in legatura cu orice decizie majora care ii priveste. Numai ca, in anumite cazuri, dincolo de argumentele pertinente pro si contra unei masuri, consultarile se transforma intr-un soi de perdea care acopera interese care nu au nimic de a face cu interesul general. In urma consultarilor cu Ministerul Finantelor, patronatele au acceptat, cam cu o jumatate de gura si cu conditia pastrarii unor deduceri la plata impozitelor, introducerea cotei unice. Din punct de vedere economic, patronii nu au nimic de pierdut prin aplicarea acestei masuri. De castigat are angajatul, care astfel se simte stimulat sa munceasca mai mult pentru cel care il plateste. Mai mult, in cazul in care acestia au negociat salarii nete cu angajatii, patronii vor avea de castigat, diferenta din impozit din aplicarea cotei unice intrandu-le in buzunar. Deci, aparent, patronatele nu ar avea motive sa obiecteze. Insa o serie de deduceri existente sau promise la plata impozitelor i-au facut pe patroni sa se alieze cu sindicatele, care s-au transformat (dincolo de o parte a politicului) in Gica-contra. Ba ca se mareste inechitatea sociala (uitand ca impozitarea nu este neaparat un sistem de protectie sociala), chiar daca nici un angajat nu va pierde la salariu, ba ca nu este conform normelor UE (desi oficialii Comisiei Europene au precizat ca nu exista un model unic de impozitare in cadrul Uniunii), ba ca nu se mai acorda deducerile suplimentare pe care se bazau. Aici este de fapt marea durere a patronatelor, care au scos sindicatele la inaintare, pe motiv ca, daca deschid gura, sunt calcati de controale. Miza deducerilor (care nu mai pot fi acordate in sistemul cotei unice) este uriasa. Firmele de constructii si reparatii (in actionariatul carora pot fi gasiti si lideri sindicali sau apropiati ai acestora) spun ca au de pierdut daca li se elimina clientilor deducerea de 20% din valoarea materialelor folosite si nu li se vor acorda deducerile anuntate pentru centrale termice de locuinta sau pentru termopane. Astfel pierd clienti si implicit profituri si incepe santajul la adresa sindicatelor: dam oamenii afara sau le micsoram salariile, acestia se supara si nu va mai platesc cotizatiile s.a.m.d. Insa si sindicatele au serioase motive ascunse sa se opuna cotei unice. Daca in 1990 cotizatiile reprezentau cam 90% din veniturile confederatiilor sindicale, astazi acestea reprezinta doar 20%-40% din total. Restul se obtine din activitati economice. Prin anularea deducerilor prevazute initial se ajunge la situatia in care fiecare potential membru ar putea sa nu beneficieze de deducerea de 200 de euro anual pentru contributia la schemele facultative private de pensii si inca 200 de euro/an pentru contributia la asigurarile private de sanatate (existente in varianta initiala a Codului Fiscal). Cele doua domenii ar putea constitui o mana cereasca pentru confederatiile sindicale, care, prin introducerea cotei unice, raman si fara obiectul muncii. De sase ani de zile, sindicatele solicita introducerea sistemelor private de pensii si asigurari de sanatate. Deja si-au format specialisti si au in pregatire societati de administrare a acestor fonduri, cu consultanta din SUA, UE si Israel. La fel ca in cazul tichetelor de masa, sistemele private de pensii si de sanatate pot constitui o sursa majora de venituri. Un lucru este clar: aceste sisteme aduc beneficii, insa ele nu pot functiona eficient acum fara deducerile cerute. Daca ne gandim ca pentru introducerea tichetelor de masa (o idee buna, dar costisitoare) sindicatele au recurs inclusiv la manifestatii de strada, putem spune: uite, dom’ne, cum apara sindicatele drepturile membrilor lor. Numai ca si aici au existat interese economice ale liderilor de sindicat. De exemplu, Cartel Alfa detine un procentaj important din actiunile societatii Ticket Services, BNS le „recomanda” membrilor sai sa se achizitioneze tichetele de masa de la Sodexo Pass sau CNSLR Fratia face lobby pentru Cheque Dejeuner. Iar cand in afacerea cu pensiile private si asigurarile de sanatate sunt pe cale sa se implice si membri marcanti ai PSD, devine mai clar de ce opozitia sindicatelor este luata atat de mult in serios. Si, nu in ultimul rand, confederatiile sindicale sunt nemultumite ca nu li se mai acorda deduceri membrilor sai pentru cotizatiile de sindicat. Daca s-ar intampla asa, acestia nu se vor mai codi sa le plateasca, indiferent de marimea lor, stiind ca ele vor fi deduse din impozitul pe salariu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s