Declinul demografic continua

Interviu cu prof. univ. dr. Vasile Ghetau, directorul Centrului de Cercetari Demografice al Academiei Romane

Rep: Cum caracterizati actuala situatie demografica a Romaniei?
VG: Exista suficient temei pentru a putea vorbi de o situatie demografica grava, mai ales dupa publicarea rezultatelor preliminare ale recensamantului din martie 2002. Inainte de aparitia acestor rezultate calificativul pe care il consideram cel mai adecvat si pe care il avansam cu multa grija era cel de situatie igrijoratoare, cu tendinta de a deveni grava. Acum, situatia este, in buna masura, diferita. Datele recensamantului au confirmat tendinte negative cunoscute dar au adus si elemente noi in cunoasterea dimensiunii derapajului demografic in care se afla Romania si, ceea ce este mai grav, aceste date alimenteaza teza imposibilitatii schimbarii tendintelor, cel putin pe termen mediu.

Dimensiunea deteriorarii este de asteptat sa se amplifice, prin logica conexiunilor specifice demograficului si prin impactul contextului international. Mai mult, dupa 14 ani de declin demografic si de iremediabila agravare a dezechilibrelor din structura pe varste a populatiei, si avand in fata evolutii similare certe in anii urmatori, ma tem ca Romania nu mai are cum sa iasa din actualele caracteristici ale situatiei demografice.
Rep: Care sunt, in opinia dumneavoastra, explicatiile declinului demografic inregistrat dupa 1989?
VG: Exista mai multi factori, de natura variata si avand contributii de forta diferita. In esenta, prin scaderea natalitatii si cresterea paralela a mortalitatii Romania a intrat dupa 1989 intr-o faza de scadere naturala a numarului populatiei. O astfel de situatie nu s-a mai inregistrat in tara noastra in timp de pace, cel putin in ultimele doua secole, de cand avem informatii statistice fiabile. Pe de alta, parte, un sold negativ al migratiei externe a accentuat dimensiunea scaderii numarului populatiei. Daca pana la recensamantul din martie 2002 contributia migratiei externe parea a fi moderata, iata ca marea surpriza s-a produs si avem in fata o reducere mult mai importanta a populatiei tarii prin migratie externa. Mai precis, dupa datele recensamantului, intre 1992 si 2002 populatia Romaniei s-a diminuat cu 1,1 milioane de locuitori. Este o scadere enorma pentru numai 10 ani. Analizat in componentele sale, acest recul provine din trei surse: scadere naturala de aproximativ 300.000 de persoane; scadere prin migratie externa cunoscuta (emigratie legala) de 150.000 si, marele soc, o pierdere de 650.000 de locuitori care nu poate fi atribuita decat migratiei externe necunoscute statistic si omisiunilor de inregistrare la recensamant. Acestea din urma nu pot avea insa o mare intindere. Dar, toate aceste cifre ne arata numai originea statistica a declinului demografic si nu cauzele autentice. Scaderea natalitatii poate fi pusa pe seama realitatilor economice si sociale de dupa 1989. Exista insa si alti factori care au favorizat evolutia descendenta a fenomenului, mult mai complecsi si care poarta amprenta schimbarilor pe care societatea romaneasca le-a cunoscut si le cunoaste in trecerea de la vechile realitati economice si sociale (dar care sunt inca prezente) la capitalism, cu tot ce are bun si mai putin bun aceasta organizare a societatii. Ma refer la amplitudinea, duritatea si socul schimbarilor cu toate implicatiile sale asupra comportamentului individului, la adoptarea de catre tineri, in masura crescanda, a unei atitudini noi vizavi de casatorie, familie si copil. Numarul de casatorii se afla in scadere, varsta medie la casatorie este in crestere, ca si cea a mamelor la nasterea copilului. Copilul intra in conflict (incompatibilitate) nu numai cu starea de saracie, ci si cu aspiratiile tanarului cuplu. Modelul familiei occidentale, copii mai putini si de o calitate mai buna, castiga aderenta si la noi. In plus, in ceea ce am putea numi economia tinerei familii (definind-o prin activitate profesionala in sector privat cu toate rigorile sale, prin venit, preferinte si gusturi in raport cu ceea ce ofera din belsug societatea de consum, prin alte valente ale utilizarii timpului, inclusiv cel numit liber) ierarhiile se schimba si copilul incepe sa detina o alta pozitie. Faptul ca acesti factori de natura sociologica joaca un rol din ce in ce mai important in demografia societatilor aflate in tranzitie economica si sociala reiese din impecabila covergenta a rapidei evolutii descendente a natalitatii in toate tarile europene ex-comuniste, inclusiv in cele in care reformele au fost rapid si eficient instalate si unde nivelul de trai s-a inscris pe o curba ascendenta (a se vedea cazul Republicii Cehe, Poloniei, Slovaciei). Nu acelasi lucru l-am putea spune despre evolutia mortalitatii in tarile aflate in tranzitie. Acolo unde nivelul de trai si asistenta medicala nu au cunoscut deteriorari dramatice – cazul celor trei tari deja mentionate, speranta de viata la nastere, cel mai sintetic indicator al starii de sanatate si mortalitatii populatiei, a cunoscut cresteri spectaculoase. Din pacate, mortalitatea a fost si este ridicata in Romania, desi surprinzatoare evolutii pozitive au loc in ultimii ani.
Rep: Ati afirmat ca o parte din deficitul de 1 milion de locuitori consemnat de datele recensamantului din martie 2002 are drept cauza migratia externa. Cine sunt cei care au preferat sa plece in strainatate si ce implicatii social-economice credeti ca vor fi inregistrate in timp?
VG: Exista o componenta bine cunoscuta a migratiei externe si una necunoscuta in caracteristicile sale chiar daca ipoteze se pot avansa. Numarul celor care emigreaza legal este in scadere, 10-15.000 de persoane in ultimii ani. Politicile din ce in ce mai restrictive si mai selective adoptate de tarile dezvoltate in materie de imigratie explica acest trend. Daca examinam structura celor care emigreaza putem usor vedea prin ce sunt din ce in ce mai selective politicile de imigrare ale tarilor dezvoltate: ponderea celor tineri, cu studii superioare si avand chiar anumite profile profesionale este in crestere. Nu trebuie uitat ca nivelul relativ scazut si stabil al emigratiei legale nu provine din scaderea propensiunii spre emigrare. Stagnarea economiilor occidentale nu reclama astazi mana de lucru straina decat foarte punctual. Atunci cand reluarea cresterii economice in aceste tari va fi instalata, volumul emigratiei din tarile aflate in tranzitie va creste, cu multiple potentiale consecinte negative pentru aceste tari (admitand ca si economiile acestor tari se vor inscrie pe atat de asteptata curba a cresterii solide si stabile).
Componenta necunoscuta a migratiei externe este cea a migratiei ilegale, fie ca este vorba de cei care raman (ilegal) in alte tari dupa expirarea duratei legale a perioadei de sedere, fie de cei plecati si aflati ilegal in strainatate. Datele recensamantului ofera, pentru prima data, o estimatie a acestei migratii ilegale – circa 600.000 de persoane (admitand ca omisiunile de inregistrare la recensamant, provenind din organizare si calitatea muncii recenzorilor, nu sunt importante). Cine sunt aceste persoane? Ar trebui sa fie persoane tinere, capabile sa presteze activitati economice nu dintre cele mai usoare. Economic vorbind, nu vad ce pierdere are tara din aceasta emigratie. Dimpotriva, cei care lucreaza in strainatate sunt la ora actuala, dupa declaratiile ministrului Muncii, cel mai mare investitor in economie (cu un transfer de aproape doua miliarde de dolari in anul 2002). Din perspectiva demografica insa, lucrurile stau diferit, aceasta populatie tanara aflata in strainatate accentuand conjunctura demografica negativa (fie si numai prin amanarea casatoriei, a venirii copiilor ori a stabilirii definitive in strainatate). Lucrurile sunt extrem de complicate si fatetele numeroase.
Rep: Ce ne puteti spune despre procesul de imbatranire demografica in tara noastra?
VG: Inainte de 1990, imbatranirea demografica era in Romania mai redusa decat in cele mai multe dintre tarile europene pentru ca nivelul natalitatii se situa la valori superioare mediei europene. Populatia de 60 de ani si peste reprezenta 16%, comparativ cu 18-19% in tarile cu populatia cea mai imbatranita. In conditiile scaderii dramatice a natalitatii in anii 1990 si a mentinerii acesteia la un nivel foarte scazut, imbatranirea demografica s-a accelerat si astazi ne situam in apropierea tarilor cu valorile cele mai ridicate, iar daca luam in considerare realitatile demografice si mecanismele procesului de imbatranire demografica este de asteptat ca in anii urmatori sa devansam aceste tari. Cu ce pret si consecinte? Imbatranirea demografica a avut o evolutie lenta si stabila in timp in tarile dezvoltate, pentru ca si scaderea natalitatii a fost relativ liniara. Cu alte cuvinte, aceste societati au putut mai usor si cu resurse etalate in timp sa gaseasca solutii si sa se adapteze la inconvenientele procesului (indeosebi cresterea rapida a cheltuielilor de asigurari sociale si medicale). Or, Romania se confrunta astazi cu o accelerare a imbatranirii demografice si a implicatiilor sale in conditiile unor resurse financiare extrem de fragile.
Rep: Spuneati ca, paradoxal, in ultimii ani se inregistreaza o scadere a mortalitatii pe varste si o crestere a valorii sperantei de viata la nastere. Cum explicati acest fapt?
VG: Da, mortalitatea pe varste s-a inscris pe o panta descendenta dupa 1996. Este o evolutie surprinzatoare, pentru ca nu ii putem gasi suport explicativ in realitatea economica si in asistenta medicala. Una din explicatiile potentiale este accesul femeilor la contraceptie si intreruperea sarcinii dupa 1989. Pe de o parte, eliminarea sarcinilor nedorite si a numeroaselor urmari ale acestor sarcini (inclusiv copii nedoriti) a avut un evident efect pozitiv asupra sanatatii femeii. Pe de alta parte, datele statistice evidentiaza o mortalitate pe varste mai mica in randul copiilor nascuti dupa 1989. Nu credem insa ca aici se afla principala explicatie a scaderii mortalitatii pe varste si cresterii sperantei de viata la nastere in ultimii ani. Demografii cehi avanseaza trei factori explicativi ai scaderii mortalitatii: o schimbare in stilul de viata al individului in conditiile unei activitati profesionale in sector privat (mai multa ordine in viata personala); disponibilitatea si folosirea medicamentelor si tehnologiilor medicale de ultima generatie, mai eficiente si cu efecte adverse mai mici; scaderea ponderii carnii si produselor din carne, in favoarea legumelor si lactatelor, in alimentatie (provocata de cresterea pretului la primele produse). Ar putea fi relevante aceste explicatii la noi? Ne-am feri sa vorbim de primii doi factori dar cel de-al treilea nu poate fi neglijat. Datele publicate de Institutul National de Statistica confirma aparitia si in Romania a unei schimbari in structura alimentatiei, prin cresterea ponderii celorlalte alimente decat carnea. Vom aminti ca speranta de viata la nastere a ajuns, in anul 2001, la aproape 68 de ani la barbati si la 75 de ani la femei (cu 1 si respectiv aproape 2,5 ani mai mult decat in anul 1989). Ramane de vazut daca trendul ascendent va continua ori principiul compensarii si ciclicitatii va arata o alta fateta a fenomenului.
Rep: Nuptialitatea si divortialitatea au cunoscut schimbari semnificative?
VG: Nuptialitatea este un fenomen demografic mai rigid, schimbarea se produce lent. In Romania, rata nuptialitatii a fost in mod constant ridicata, ca expresie a fortei unui anumit model cultural in care casatoria se incheie la o varsta tanara, iar institutia casatoriei traditionale nu a suferit erodari importante ca in alte parti ale Europei. In plus, natalitatea ridicata din anii 70 si 80 a contribuit si ea, cu decalajul corespunzator de timp, la mentinerea unei nuptialitati ridicate. Asa ne putem explica de ce nivelul fenomenului s-a mentinut la valori foarte ridicate pana la mijlocul anilor 90 si abia in a doua parte a deceniului s-a instalat scaderea. Este de asteptat ca aceasta scadere sa continue, paralel cu majorarea varstei la prima casatorie, mai mare astazi cu doi ani, si la femei si la barbati, decat in anii ’80.
In mod surprinzator, divortialitatea nu a crescut dupa 1989. Anual au loc circa 30.000 de divorturi, ceea ce inseamna o rata a divortialitatii de 1,5 la mie. Cu o astfel de rata Romania intra in categoria tarilor europene cu divortialitate scazuta. Remarcabila stabilitate a fenomenului ridica semne de intrebare. In conditiile costului actual al locuintelor, nu s-ar putea imagina existenta unei divortialitati de facto (separare a sotilor, sub acelasi acoperis) mai mari decat cea evidentiata de datele statistice (care se refera la divortialitatea de jure)? Nu ar fi exclus. Mai probabila pare a fi insa o alta explicatie (avansata si de alti demografi): intr-un mediu incarcat de violenta de toate felurile, individul cauta un spatiu de liniste si protectie iar acest loc este familia si locuinta. Numai anchete demografice specializate ar putea confirma ipoteza.
Rep: Care credeti ca vor fi evolutiile demografice in anii urmatori? Ne putem astepta la schimbari in bine?
VG: Evolutiile demografice din anii ’90 si situatia actuala din Romania (ca si din majoritatea celorlalte tari aflate in tranzitie) nu au precedent in istoria demografica moderna. Pe de alta parte, si in tarile europene dezvoltate fertilitatea a coborat sub nivelul de inlocuire a generatiilor inca din anii ’80, fara tendinta de redresare. In fine, ultimele prognoze ale Diviziei de Populatie a Natiunilor Unite prevad instalarea declinului demografic in aproape toate tarile europene in deceniile urmatoare. Actuala situatie demografica a Romaniei are o dubla origine: efecte in timp ale mostenirii demografice pe care Romania a avut-o de la vechiul regim si schimbarile politice, economice si sociale pe care societatea romaneasca le-a cunoscut dupa 1989. In plus, intr-un anumit stadiu de afectare a echilibrului demografic, fenomenele si procesele demografice isi creeaza mecanisme proprii de intretinere si accentuare a degradarii. Declinul demografic si dezechilibrele din structura pe varste sunt produsul evolutiilor combinate ale natalitatii, mortalitatii si migratiei externe. Am fi tentati sa afirmam ca tot aici s-ar afla si solutia redresarii, prin inversarea evolutiilor celor trei componente. Este o maniera simplista de a privi constructia demograficului. Reducerea mortalitatii este posibila dar efectele ei asupra cresterii naturale nu pot fi decat mici. Experienta tarilor dezvoltate arata ca o scadere a intensitatii mortalitatii pe varste (si cresterea corespunzatoare a duratei medii a vietii) nu inseamna automat si o reducere a numarului total de decese (deci a ratei mortalitatii generale) pentru ca ceea ce se poate castiga printr-o mortalitate pe varste mai redusa se compenseaza prin efectele imbatranirii demografice si rata mortalitatii generale ramane stationara ori creste. Asa se explica de ce acest indicator are in multe tari dezvoltate o valoare similara cu cea din Romania, desi durata medie a vietii este in aceste tari cu 7-8 ani mai ridicata. Inversarea tendintelor fluxurilor de migratie externa este o utopie. Mai mult, fara schimbari imprevizibile astazi, intrarea Romaniei in Uniunea Europeana este foarte probabil sa stimuleze migratia externa, agravand starea demograficului si posibilitatile de redresare.
Ajungem astfel la constatarea ca orice redresare de durata a actualei situatii demografice impune cresterea natalitatii. De fapt, este vorba de cresterea fertilitatii populatiei, masurata prin numarul mediu de copii pe care ii naste o femeie de-a lungul vietii fertile (intre 15 si 50 de ani). Este un mecanism mai complicat al evolutiei unei populatii. In ultima instanta, o populatie creste sau scade in functie de raportul dintre numarul acestei populatii si numarul de nascuti pe care ii va avea pana la incheierea perioadei fertile a vietii (50 de ani). Nivelul fertilitatii care ar asigura simpla inlocuire in timp a generatiilor este cu putin peste doi copii la o femeie (tinand cont ca vorbind de o femeie ne referim de fapt la un cuplu si ca la nastere din 100 de nascuti 49 sunt fete si 51 sunt baieti). Fertilitatea din ultimii ani ar asigura numai 1,3 copii la o femeie, departe de nivelul care ar asigura inlocuirea generatiilor in timp. Nu exista argumente care sa sustina posibilitatea cresterii fertilitatii la 2,1 copii in anii urmatori si, credem, nici pe termen lung. Sa nu uitam, un astfel de nivel se inregistra in anii 80, in conditiile brutalei si fortatei politici pronataliste a vechiului regim. Pe de alta parte, in tarile europene dezvoltate unde fertilitatea se afla de mai multa vreme sub nivelul reclamat de inlocuirea in timp a generatiilor nu exista nici un caz in care fertilitatea sa fi crescut iar specialistii nici nu intrevad o astfel de posibilitate. Chiar daca am admite ca un alt context economic net diferit in bine de cel actual si de cel care se intrevede pentru anii urmatori ar urma sa aiba efecte pozitive asupra fertilitatii, nu vedem cum s-ar putea asigura o crestere de la 1,3 la 2,1 copii la o femeie, cu atat mai mult cu cat factori si mecanisme noi, specifice societatii spre care ne indreptam si favorabile familiei cu putini copii, si-au facut deja aparitia in societatea romaneasca si vor creste in importanta in viitor. In plus, efecte pozitive stabile asupra natalitatii ale unei redresari a fertilitatii apar cu mare decalaj in timp, ceea ce nu poate fi neglijat. Iata un exemplu, pe cat de grav pe atat de simplu: numarul generatiilor nascute dupa 1989 in conditii de natalitate scazuta a ajuns deja la 14 si le-am putea adauga cu certitudine pe cele din 2003 si inca cel putin 4-5 ani. Aceste generatii sunt cu o treime mai mici decat cele din anii 80 si dupa anul 2010, cand vor ajunge la varsta de casatorie si de a avea copii, in mod automat vor aduce pe lume un numar total de nascuti vii mai mic. Se intra astfel intr-un infernal mecanism al deteriorarii in lant, fara iesire si prognozele elaborate de Divizia de Populatie a Secretariatului ONU sunt relevante in acest sens: populatia Romaniei ar ajunge la 20 de milioane in anul 2025 si la numai 16-17 milioane in anul 2050.
Revenind la intrebare, daca examinam atent tot ce se intampla la noi si in spatiul european, in general, si ceea ce se intrevede in opiniile specialistilor pentru deceniile urmatoare, atunci indraznim a afirma ca declinul demografic nu mai poate fi stopat in Romania. Dupa aproape 15 ani de deteriorare si fara nici o perspectiva de redresare pe termen mediu, cel putin, evolutiile negative vor continua si se vor amplifica pe termen lung prin mecanisme si dinamici interne proprii.
O astfel de viziune pesimista nu ar trebui sa fie argument pentru contemplare si inactiune. Responsabilitatea oamenilor politici si de decizie este enorma. Interventia ar putea diminua viteza si magnitudinea proceselor. Intram insa intr-o alta dezbatere, complexa si delicata.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s