Intoarcerea la sindicalism

Dupa o scurta ratacire – nu se stie exact daca intamplatoare sau montata – guvernul Nastase s-a intors fara echivoc si in forta la politica fiscala si general-economica traditionala a PDSR, care oricum s-a manifestat cu evidenta de la preluarea carmei acum trei ani. Pasagera ratacire a constituit-o intentia, declarata public la un moment dat, de a introduce sistemul cotei unice de impozitare a veniturilor, care ar fi incurajat munca si pe cei care doresc sa munceasca mai mult si care deci ar fi venit in sprijinul clasei mijlocii in formare. Se contura primul act favorabil clasei mijlocii de la preluarea guvernarii de catre Cabinetul Nastase, ceea ce a si generat multe speculatii, inclusiv teoretice, cu privire la framantari de ordin doctrinar in sanul partidului de guvernamant, avand in vedere ca totusi formarea clasei mijlocii, ca osatura a unei economii de piata si ca garant al democratiei, ar trebui sa fie tinta a unei guvernari social-democrate.


Nici acum nu se stie insa daca a fost vorba de o intentie reala sau doar de un balon de incercare fie pentru testarea balantei de forte din partid, fie pentru contracararea Aliantei PD-PNL ce se infiripa. Acum aceste speculatii nu mai au nici o importanta. Sindicalismul a inregistrat din nou o victorie clara. Primul exponent al sindicalismului din Romania – presedintele Ion Iliescu – impreuna cu sindicalismul din sindicate au impus aruncarea la cos a proiectului de introducere a cotei unice prin insasi inocularea in randurile populatiei a ideii ca aceasta i-ar favoriza pe bogati si defavoriza pe saraci, ca ar adanci polarizarea sociala, desi abominabila polarizare sociala existenta s-a produs tocmai in conditiile cotelor progresive de impozitare. De mirare nici nu e pentru ca nu sistemul de fiscalizare, indiferent de natura acestuia (liniara sau progresiva) constituie provenienta polarizarii sociale, ci furturile de tot felul pe care nimeni in Romania nu se straduieste sa le combata si pe care sistemul de impozitare nu a facut nimic sa le penalizeze.
Asa ca guvernul Nastase s-a decis sa treaca cu arme si bagaje din nou pe fagasul traditional. Aceasta inseamna ca, fara a afecta cu vreun sfant pe potentatii proprii – baronii centrali si locali -, sa se mobilizeze bani pentru ademenirea electorala a paturilor celor mai sarace ale populatiei, care sunt si majoritare in total, pe seama jumulirii clasei mijlocii in formare. Dupa ce cota unica de impozitare a veniturilor a cazut, guvernul s-a intors la grila progresiva de impozitare in vigoare, dar a uitat pe drum unele din promisiunile de deduceri fiscale facute anterior, pe cand nu era vorba de vreo cota unica. Dupa ce a fost abrogata in varianta initiala, care risca sa afecteze electoral partidul de guvernamant intrucat ii punea la plata si pe cei cu si pe cei fara aparate radio-tv, incasarile proiectate din taxa radio-tv urmeaza a fi asigurate de agentii economici, care vor trebui s-o achite si daca sediile lor se afla in apartamente unde locuiesc actionarii lor ce platesc deja taxa radio-tv ca persoane fizice.
Mari programe sociale – de fapt vizand paturile cele mai sarace – au fost anuntate si incluse in bugetul pe anul viitor. La capitolul protectie sociala, acest buget prevede sume echivalente cu 5 miliarde euro, cele mai mari din perioada postdecembrista. De unde vor fi finantate aceste cheltuieli? Grosul are evident finantare prin insasi structura bugetara, asezata in anii trecuti. Dar suplimentarea – si se pare a fi vorba de echivalentul a cateva sute de milioane de dolari – nu poate proveni decat din finantari pe seama clasei mijlocii. Restrangerea deducerilor fiscale fata de proiectele initiale precum si multiplicarea taxei radio-tv pe o aceeasi locatie sunt doar exemple in acest sens. Ministrul Finantelor a spus ca finantarea programelor sociale se va face din cresterea economica.
Aceasta e o poveste caci, pana acum, nici mai mult nici mai putin decat trei ani de crestere economica n-au adus incasari suplimentare la buget, ceea ce inseamna ca de fapt finantarea se va face din restrangeri de cheltuieli la alte capitole, indeosebi reduceri de investitii, precum si din imprumuturi externe. Dar daca, sa zicem, se va realiza totusi din crestere economica, ar fi de intrebat unde se obtine de fapt crestere economica in Romania? Evident, nici in intreprinderile de stat si nici in societatile private cu acoperire clientelara care nu-si platesc obligatiile financiare, ci in sectorul privat platitor de impozite, dominat de intreprinderi mici si mijlocii, cu reprezentantii lor care sunt ai clasei mijlocii. De la cine deci se iau banii?!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s