NOTĂ METODOLOGICĂ INDICELE PREŢURILOR DE CONSUM

NOTĂ METODOLOGICĂ
INDICELE PREŢURILOR DE CONSUM
(IPC)
 Indicele preţurilor de consum (IPC) măsoară evoluţia de ansamblu a preţurilor mărfurilor cumpărate şi a tarifelor serviciilor utilizate de către populaţie într-o anumită perioadă (perioadă curentă), faţă de o perioadă anterioară (perioadă de bază sau de referinţă). Indicele preţurilor de consum se calculează numai pentru elementele care intră în consumul direct al populaţiei, fiind excluse: consumul din resurse proprii, cheltuielile cu caracter de investiţii şi acumulare, dobânzile plătite la credite, ratele de asigurare, amenzile, impozitele etc., precum şi cheltuielile aferente plăţii muncii pentru producţia agricolă a gospodăriilor individuale.

 Sursele de date

 1. Înregistrarea preţurilor şi tarifelor practicate de unităţile comerciale sau prestatoare de servicii se realizează printr-o cercetare selectivă organizată de Institutul Naţional de Statistică. Colectarea datelor, asigurată de personal statistic specializat, se efectuează pe baza unor caiete-chestionar corespunzătoare grupelor de mărfuri (alimentare, nealimentare) şi servicii. Cercetarea statistică asupra preţurilor de consum utilizează  următoarele eşantioane:
i) Eşantionul de localităţi – stabilit cu respectarea restricţiilor de reprezentativitate în funcţie de numărul de locuitori şi de volumul desfacerilor de mărfuri şi al prestărilor de servicii. Acesta cuprinde 42 de localităţi din mediul urban din care au fost selectate 68 de centre de cercetare.
ii) Eşantionul unităţilor de observare – cuprinde magazine şi unităţi prestatoare de servicii către populaţie din centrele de cercetare. Selecţia s-a bazat pe necesitatea asigurării reprezentativităţii din punct de vedere al volumului desfacerilor de mărfuri şi al prestărilor de servicii. Unităţile în care se înregistrează preţurile/tarifele sunt menţinute în eşantion, pe cât posibil, o perioadă mai mare pentru a asigura continuitatea şi comparabilitatea în timp a seriilor de date. Eşantionul cuprinde circa 6000 de unităţi din care 80% sunt proprietate privată. Preţurile/tarifele unice pe ţară stabilite prin acte normative sau note de negociere (energie electrică şi termică, gaz metan, transport pe calea ferată, aeriană şi fluvială, servicii de corespondenţă şi curierat, abonamente radio-TV) sunt înregistrate pe baza informaţiilor primite de la unităţile care le practică (Anexa 3).
iii) Eşantionul de mărfuri şi servicii – cuprinde sortimente care au o pondere semnificativă în consumul populaţiei. Nomenclatorul utilizat este structurat pe 3 nivele de agregare: grupe, posturi şi sortimente astfel:
– grupa mărfurilor alimentare cuprinde 54 posturi cu 331 sortimente;
– grupa mărfurilor nealimentare cuprinde 112 posturi cu 808 sortimente;
– grupa serviciilor cuprinde 48 posturi cu 393 sortimente.
Sortimentele se individualizează în teren prin varietăţi de mărfuri şi servicii.

2. Informaţiile colectate prin această cercetare sunt completate cu cele provenite din cercetarea privind preţurile principalelor produse agricole vândute de producătorii particulari pe pieţele agroalimentare, asigurându-se astfel acoperirea principalelor surse de aprovizionare a populaţiei (Anexa 2).
Sistemul de ponderare

Ponderile utilizate pentru calculul indicilor preţurilor de consum sunt obţinute din Ancheta Integrată în Gospodării (AIG) şi rezultă din structura cheltuielilor medii lunare efectuate de o gospodărie pentru cumpărarea bunurilor şi pentru plata serviciilor necesare satisfacerii nevoilor de trai. Periodic se analizează structura cheltuielilor efectuate de populaţie, iar când mutaţiile intervenite sunt semnificative, ponderile se actualizează. Astfel, începând din ianuarie 2002 în calculul IPC se utilizează ponderile rezultate din structura cheltuielilor medii efectuate de o gospodărie în anul 2000 (Anexa 1).

Metoda de calcul a IPC
 
 IPC se calculează ca un indice de tip Laspeyres cu bază fixă. Începând din ianuarie 2002, calculul indicilor lunari cu bază fixă se va face cu preţurile medii din anul 2000 (anul 2000=100) şi ponderile din acelaşi an determinate pe baza cheltuielilor medii din Ancheta Integrată în Gospodării.
 Formula generală de calcul a indicelui de tip Laspeyres este:

    (1)

    = indicele agregat al lunii curente (l) din anul 2002 faţă de anul de
     referinţă 2000;
     = indicii lunii curente faţă de media anului 2000 pe trepte de agregare;
 = ponderile aferente treptelor de agregare (importanţa relativă a cheltuielilor
        medii lunare pe o gospodărie pentru anul 2000).

  Schimbarea bazei de calcul (anului de referinţă) necesită stabilirea preţurilor medii din anul respectiv pentru toate produsele şi serviciile din nomenclatorul ce urmează a fi utilizat pentru calculul indicilor lunari ai preţurilor.
 Determinarea preţurilor medii din anul 2000 () la nivelul varietăţilor () s-a realizat în mod diferit pentru produsele/serviciile existente şi pentru cele nou introduse în nomenclator, astfel:

 • Pentru sortimentele existente în nomenclator:
  – calculul preţului mediu efectiv aferent varietăţilor raportate în anul 2000;
  – imputarea preţului mediu lunar efectiv la toate varietăţile pentru care nu au
    existat raportări (în acest caz preţul mediu aferent sortimentului calculat din
    preţurile varietăţilor rămâne neschimbat);
  – calculul preţurilor medii anuale la nivel de varietăţi prin media aritmetică
    simplă a preţurilor medii lunare din anul 2000;

 • Pentru sortimentele nou introduse în nomenclator:
  – înregistrarea preţurilor aferente lunii decembrie 2001;
  – asimilarea sortimentelor noi cu sortimente deja existente în nomenclator (cazul
    posturilor de cheltuieli cu structuri omogene) sau direct cu postul de cheltuieli
    (cazul posturilor neomogene);
  – determinarea preţului mediu în bază la nivel de varietate prin raportarea preţului
    observat în luna decembrie 2001 la indicele preţului asimilat la nivel de
    sortiment sau post faţă de anul 2000.

 Aceste preţuri medii pentru anul de referinţă 2000 rămân fixe până la următoarea schimbare a bazei.

  Calculul indicilor lunari cu bază fixă presupune parcurgerea următoarelor etape:

 – calculul indicilor de preţ la nivel de varietate:

     (2)

 = preţul varietăţii i înregistrat în luna curentă (l);
 = media anuală a preţurilor varietăţii i din anul 2000.
 Preţul varietăţii i înregistrat în luna curentă () se calculează ca o medie aritmetică simplă din cele trei înregistrări decadale, astfel:

         (3)

în care:
  = preţurile nominale aferente celor trei decade observate în luna curentă, pentru
                 varietatea .

 – calculul indicilor de preţ la nivel de sortiment, ca medie geometrică a indicilor varietăţilor, conform formulei:

    (4)

    n = numărul centrelor de culegere a preţurilor/tarifelor.

 – calculul indicilor agregaţi la nivel de post de cheltuieli, ca medie aritmetică ponderată a indicilor de preţ aferenţi sortimentelor care compun postul de cheltuieli, conform formulei:
     (5)
în care:
     = ponderea (importanţa relativă) a sortimentuluiîn total cheltuieli de
     consum în anul 2000;
  = suma ponderilor sortimentelor din cadrul postului de cheltuieli pentru
      care s-au înregistrat preţuri în luna curentă.

 – calculul indicilor la nivel de grupe de mărfuri alimentare, nealimentare şi servicii ca medie aritmetică ponderată a indicilor de la nivel de posturi de cheltuieli cuprinse în grupă, astfel:

     (6)

         = indicele preţurilor la nivel de grupă în luna curentă (l) faţă de media anului 2000;
        = indicele preţurilor la nivel de post în luna curentă (l) faţă de media anului 2000;
          = ponderea postului ;
       = ponderea grupei de mărfuri şi servicii.

 – calculul indicelui general al preţurilor de consum ca medie aritmetică ponderată a indicilor de la nivel de grupe:

   (7)

 – calculul indicilor lunii curente faţă de luna precedentă se face ca raport al indicilor cu bază fixă, pentru toate nivelele de agregare, conform formulei generale:

    (8)
*

*                *
 Pentru asigurarea continuităţii seriilor de indici construiţi cu baze diferite s-a utilizat un „coeficient de racordare“ care permite legarea (racordarea) seriei de indici lunari din anul 2002 cu bază 2000=100 la seria de indici cu bază 1999=100. Coeficientul de racordare s-a determinat ca raport între un indice de tip Laspeyres calculat pentru luna decembrie 2001 în vechea bază (1999=100), şi un altul de acelaşi tip şi pentru aceeaşi lună în noua bază (2000=100). Compararea a doi indici calculaţi în baze diferite se face raportând indicele de comparat în noua bază multiplicat cu coeficientul de racordare la indicele cu care se compară calculat în vechea bază.

 Metodologia de calcul a IPC în România este, în general, armonizată cu metodologia utilizată de Oficiul de Statistică al Uniunii Europene (EUROSTAT) la nivel de clasificări, nomenclatoare, metode de eşantionare şi de calcul. Clasificarea COICOP (Clasificarea Consumului Individual pe Destinaţii) convenită de CEE/EUROSTAT/OECD asigură comparabilitatea indicilor la nivel european. Ultima versiune a acestei clasificări, adoptată în  iulie 1999, este structurată pe 12 diviziuni detaliate în 39 grupe şi 93 clase de mărfuri şi servicii şi este utilizată din ianuarie 2000.
 Indicii preţurilor de consum pe grupe de mărfuri şi servicii EUROSTAT rezultă prin regruparea sortimentelor şi a posturilor cuprinse în nomenclatorul privind calculul indicelui preţurilor de consum la nivel naţional în structura şi la conţinutul prevăzut în COICOP.

 Rata lunară a inflaţiei reprezintă creşterea preţurilor de consum într-o lună, faţă de luna precedentă.
 Rata medie lunară a inflaţiei exprimă media creşterilor lunare ale preţurilor. Se calculează ca o medie geometrică a indicilor lunari ai preţurilor de consum cu baza în lanţ din care se scade baza de comparaţie egală cu 100.
 Rata anuală a inflaţiei reprezintă creşterea medie a preţurilor de consum într-un an faţă de anul precedent.
 Această rată se calculează ca un raport, exprimat procentual, între indicele mediu al preţurilor dintr-un an şi cel al anului precedent, din care se scade 100. La rândul lor, indicii medii ai preţurilor din cei doi ani se determină ca medii aritmetice simple ale indicilor lunari din fiecare an, calculaţi faţă de aceeaşi bază (octombrie 1990 = 100).
 Rata inflaţiei la sfârşitul anului reprezintă creşterea preţurilor de consum în luna decembrie a unui an faţă de aceeaşi lună a anului precedent.
 Rata se calculează pe baza produsului indicilor lunari cu baza în lanţ raportaţi la 100. Din acest produs exprimat în procente, se scade 100.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s