PREZENTAREA SELECTIVA A UNOR METODE DIDACTICE ACTIVE SI INTERACTIVE

Exemple de metode de dezvoltare a spiritului critic al elevului

Ciorchinele

Această metodă , ca si metoda brainstorming, stimulează realizarea unor asociaţii noi de idei si permite cunoaşterea propriului mod de a inţelege o anumita temă. Pentru realizarea ei sunt necesare următoarele etape:

©  se scrie un cuvânt sau o propoziţie-nucleu in centrul tablei/foii de hârtie;

©  se scriu cât mai multe cuvinte sau sintagme care par să aibă legatură cu tema desemnată prin cuvântul sau propoziţia-nucleu, fără ca aceste idei sa fie evaluate in vreun fel;

©    se evidenţiază conexiunile care par să existe între propoziţia-nucleu si ideile generate de ea sau între aceste idei; această evidenţiere se face cu ajutorul unor linii, important fiind ca aceste conexiuni să fie cât mai numeroase si mai variate. Este bine ca tema propusă sa le fie familiară elevilor, mai ales atunci când ciorchinele se utilizează individual. Poate fi folosit si pe perechi sau pe grupe, iar ciorchinele individual poate fi comunicat fie unui partener, fie grupului.

Categorizarea care constă in organizarea de către elevi a ideilor apărute in timpul brainstorming-ului, având la bază unele categorii stabilite de ei însuşi, susceptibile la modificări.

Metoda „gândiţi / lucraţi în perechi / comunicaţi” care se poate folosi chiar de mai multe ori în timpul unei lecţii si are ca etape:

© timp de 1-4 minute, fiecare răspunde individual la una sau mai multe

intrebări formulate în prealabil de cadrul didactic. Sunt de preferat

întrebările care suscită mai multe răspunsuri posibile; © se formează perechile; partenerii îşi citesc răspunsurile si convin asupra

unuia comun, care cuprinde ideile ambilor; © cadrul didactic va cere ca 2-3 perechi să rezume, in cca 30 de secunde

fiecare, discuţiile purtate si concluzia formulată

Scrierea liberă, când elevilor li se cere ca timp de 5 minute să scrie orice in legătură cu o anumită temă, apoi să sublinieze afirmaţiile de care sunt mai puţin siguri.

Analiza trăsăturilor semantice care rezidă din compararea unui subiect cu altele două, familiare elevilor, pe baza unui set de trăsături caracteristice indicate de la început de cadrul didactic. Mai intâi elevii vor compara cele doua subiecte familiare.

Apoi li se vor face predicţii, pe baza aceloraşi trăsături, in leg[tură cu al treilea subiect (cel necunoscut), indiferent dacă ele se vor dovedi a fi corecte sau greşite.

Predarea reciprocă, realizată pe grupe de 4-7 elevi, fiecare dintre ei parcurgând mai multe etape:

© lectura individuală a unui paragraf dintr-un text;

© rezumarea, cu voce tare, a paragrafului, de către moderator;

© formularea sau adresarea unei întrebari celorlalţi colegi de grupă, în

legătură cu paragraful respectiv;

© clarificarea eventualelor nelămuriri;

© efectuarea, împreună cu colegii de grupă, a unor predicţii cu paragraful urmator;

© citirea individuală a paragrafului următor, de către fiecare membru al grupei şi nominalizarea unui alt moderator.

Procedeul recăutarii- se poate realiza:

© pe perechi şi grupe.Membrii grupei citesc individual un paragraf, după care îşi pun intrebări unul altuia. Apoi se citeşte următorul paragraf după care se pun din nou întrebari etc, până la epuizarea textului; © frontal. Elevii citesc unul, două paragrafe, după care îi adresează cadrului didactic întrebări, apoi, lectura continuă, urmând ca acum cadrul didactic să fie cel care pune întrebări, cerându-le să facă predicţii în legătură cu felul în care va continua textul şi sa-şi justifice predicţiile făcute.

Metoda SINELG (Sistemul Interactiv de Notare pentru Eficientizarea Lecturii si Gandirii) , care constă în lectura unui text, însoţită de unele adnotări marginale cu anumite semnificaţii:

© -o bifă acolo unde conţinutul confirmă cunoştinţele sau opiniile elevului;

© -semnul („-„) acolo unde conţinutul textului infirmă opiniile lor;

© -semnul („+”) când informaţia citită este nouă;

© -semnul întrebării („?”) acolo unde se consideră că un anumit aspect este tratat confuz sau unde există un anumit aspect despre care elevii ar dori să ştie mai mult.

Elevilor de varstă şcolară mică li se poate cere să adnoteze doar cu: „+” şi cu „-„ sau „?” ceea ce nu ştiau.

Cvintetul, pentru a cărui timp se acordă 5-7 minute şi care conţine 5 rânduri:

-pe primul rând se scrie de obicei un substantiv care desemnează subiectul despre care este vorba;

-pe al doilea rând se scriu două adjective care descriu subiectul -pe al treilea rând se pot scrie trei verbe la modul gerunziu, care exprimă diferite acţiuni

© -pe al patrulea rând se scriu patru cuvinte prin care se exprimă sentimente şi atitudini faţă de subiectul respectiv

© -pe ultimul rând se scrie un singur cuvânt care să exprime din nou esenţa subiectului în cauză.

Acest mod de alcătuire al cvintetului trebuie prezentat elevilor, după care li se vor oferi exemple, şi abia apoi li se va cere să scrie propriile cvintete. Varianta iniţială trebuie să fie elaborată individual de fiecare elev, apoi, se va lucra în perechi, astfel încât se va reţine câte ceva din fiecare din cele două cvintete, elaborându-se unul final, care poate fi comunicat întregii clase. Cvintetul poate fi mijloc de monitorizare a modului cum a fost înţeles şi receptat subiectul pus în discuţie şi a capacităţii de sinteză a informaţiilor,dar, şi o ocazie de exprimare a creativităţii.

Minieseul îi ajută pe elevi la ordonarea ideilor. Se poate practica la sfârşitul lecţiilor sub două forme:

o -cadrul didactic le cere elevilor să scrie liber şi fără întrerupere timp de 10 minute, despre un anumit aspect relevant al lecţiei;

o -cadrul didactic cere elevilor ca timp de 5 minute să scrie un anumit lucru pe care ei consideră că l-au învăţat din lecţia respectivă şi să formuleze o întrebare pe care o au în legătură cu subiectul discutat.

Se mai pot practica în acest sens şi alte activităţi:

© -scrierea de către elevi a ideii pe care o consideră cea mai importantă / interesantă din lecţia respectivă;

© -refacerea de către elevi a succesiunii corecte a etapelor unui algoritm dat în dezordine;

© -scrierea la sfârşitul lecţiei, a unor întrebări legate de aceasta, la care cadrul didactic să răspundă în ora următoare.

Cubul: permite studierea unei teme din perspective diferite şi presupune utilizarea unui cub pe ale cărui feţe se notează următoarele instrucţiuni:

©     –descrie (li se cere elevilor ca, timp de 2-4 minute să scrie liber ceea ce ei îşi imaginează în legătură cu o anumită temă, descriind culori, forme, semne, mărimi, etc); ©    –compară (stabilirea de asemănări şi deosebiri dintre subiectul în discuţie şi altele familiare);

© –asociază (elevii vor scrie ce fel de amintiri le provoacă subiectul pus în discuţie şi altele familiare);

©   –analizează (să scrie care sunt părţile componente );

©                            -aplică    (precizarea   utilităţii    ideii    puse   în    discuţie    sau a

fenomenului descris);

© –argumentează (pro sau contra). Cadrul didactic le spune elevilor despre ce va fi vorba, cerându-le să parcurgă cele 6 etape desemnate prin instrucţiunile menţionate.

fiecare elev îi citeşte partenerului răspunsurile sale la trei din cele şase cerinţe, iar acesta îi poate pune diverse întrebări. Apoi elevii care doresc vor citi răspunsurile întregii clase.

Prelegerea intensificată este o metodă care readuce în atenţie, cu unele modificări, prelegerea clasică. Aceasta are mai multe etape:

© lecţia debutează printr-o fază de evocare, care poate consta în răspunsuri la mai multe întrebări legate de subiectul prelegerii sau în elaborarea unei liste de idei referitoare la el, urmărindu-se reactualizarea cunoştinţelor şi opiniilor anterioare.

© prelegerea parţială, care durează maximum 20 de minute, fază asimilată etapei de realizare a sensului.

© verificarea însemnărilor. Se compară însemnările iniţiale cu informaţiile conţinute de prelegere. Poate fi formulată şi o întrebare.

Astfel se realizează reflecţia.

©   o nouă încercare de reactivare a cunoştinţelor anterioare (o nouă fază de evocare). ©   continuarea prelegerii (o nouă realizare a sensului), urmată de o nouă verificare a însemnărilor.

© Exerciţiul destinat reflecţiei asupra materialului prezentat, care poate lua forma unor minieseuri sau a unei întrebări cu mai multe răspunsuri posibile. Se realizează astfel o reflecţie finală.

„Termeni / cheie” este o metodă menită să focalizeze atenţia elevilor.Aceasta constă în:

© selectarea şi scrierea pe tablă a 4-5 termeni relevanţi din conţinutul care urmează a fi prezentat.

© o activitate în perechi (dezbatere sau brainstorming), care durează 3-5 minute.Elevii vor anticipa ce relaţie ar putea exista între aceşti termeni (cronologică de succesiune logică sau de cauzalitate). Se realizează etapa de evocare .

© parcurgerea conţinutului (realizarea sensului).

© compararea relaţiilor dintre termenii-cheie care există în cadrul materialului prezentat cu cele anticipate înainte de parcurgerea lui şi găsirea unor conexiuni noi. Apoi se poate realiza chiar şi un ciorchine cu aceşti termeni. Aceasta este etapa de reflecţie.

Metoda „Ştiu / Vreau să ştiu / Am învăţat”. Este un tabel cu trei rubrici, care se realizează astfel:

©  în rubrica „ştiu” elevii notează ceea ce consideră cunoscut deja în legătură cu tema; © în rubrica „vreau să ştiu” vor nota ideile despre care au dubii şi ceea ce ar dori să ştie în plus în legătură cu tema respectivă.ln acest fel se realizează faza de evocare. ©    dobândirea noilor cunoştinţe şi notarea noilor idei asimilate în rubrica „am învăţat”, moment corespunzător realizării sensului.

Anunțuri