Mintea inactiva

Nu-i asa ca intelectul uman reprezinta ceva cu totul si cu totul incredibil ? Ganditi-va: pentru a ramane in forma, mintea noastra are nevoie de exercitiu, altfel va deveni lenesa si inactiva, transformandu-se pur si simplu intr-o masa amorfa. Si va rog sa ma credeti ca nu este nevoie de prea mult timp pentru ca lucrurile sa evolueze in aceasta directie; in plus, intregul organism se va resimti, mai mult sau mai putin, de pe urma starii mentale. Atunci cand ne-a creat, Dumnezeu ne-a inzestrat cu capacitate intelectuala, tocmai pentru ca punand-o in valoare, sa putem atinge o dezvoltare deplina si armonioasa.
As dori sa va povestesc acum cazul lui Nick, un exemplu clasic de ceea ce inseamna forta mintii. Muncitor intr-o echipa de intretinere a cailor ferate, Nick era un barbat sanatos si puternic, se impaca bine cu colegii de lucru si isi iubea profesia, chiar daca efortul fizic depus nu parea a fi tocmai de ignorat. Lucrurile au mers bine pana intr-o zi cand baietii au plecat de la lucru cu o ora mai devreme, pentru a sarbatori ziua de nastere a sefului de echipa. Din nefericire, intamplarea a facut ca in acel moment, Nick sa se afle incuiat intr-un vagon frigorific, care tocmai fusese adus la atelier pentru reparatii.
Panicat si gandindu-se la tot ce putea fi mai rau, muncitorul si-a spus ca intrucat inauntru temperatura nu putea sa depaseasca zero grade, trebuia sa faca tot posibilul pentru a reusi sa scape cat mai repede din mormantul lui de gheata. A inceput asadar sa strige si sa loveasca in pereti cu putere, producand zgomote stridente, menite a atrage atentia celorlalti, insa totul s-a dovedit in zadar. Nimeni nu l-a auzit. Se parea ca Nick era condamnat la moarte, fara nici o sansa ca lucrurile sa se schimbe in bine.
Gasind intamplator in preajma o cutie de carton, a scrijelit cateva cuvinte de ramas de bun catre sotie, apoi, constient ca isi scrisese testamentul, si-a dorit sa adoarma pentru ca moartea sa vina mai usor.
În dimineata urmatoare, cand tovarasii de lucru au deschis usa vagonului frigorific, trupul  inghetat al lui Nick le-a oferit o priveliste nu tocmai de dorit. Cel mai ciudat a fost insa ca la autopsie, medicii au constatat ca decesul se produsese prin inghetare, lucru inexplicabil, daca se avea in vedere faptul ca respectivul frigider nu functiona, avand o defectiune majora si deci inauntru temperatura era suficient de ridicata si exista necesarul de aer pentru ca o persoana aflata in incinta sa supravietuiasca. Ei bine, in cazul lui Nick, mintea jucase rolul cheie; autosugestionarea atrasese dupa sine moartea.

Provocarea

Referindu-se la intelectul uman, Biblia vorbeste in mod lamurit, lansandu-ne o provocare greu de ignorat: „Sa aveti in voi gandul acesta, care era si in Hristos Isus.” (Filipeni 2:5) Sa facem deci, din Domnul Isus modelul nostru in toate, reasezandu-ne viata in functie de exemplul Lui, astfel ca gandurile, atitudinile si mentalitatile noastre sa coincida cu ale Sale. Ce parere aveti ?
Conform textului din Romani 12:2, a cultiva aceeasi orientare a psihicului ca si Isus Hristos presupune o totala transformare – o schimbare din interior spre exterior, certitudinea „innoirii mintii”, deci un nou inceput, un alt caracter, altfel de sentimente, o existenta complet diferita de cea dinainte.

Problema

Problema consta totusi in faptul ca am fost obisnuiti cu un stil de viata ce ne-a determinat in mod subtil, incet si imperceptibil, sa ne adaptam la ceea ce se intampla in jur, in vecinatate, la scoala sau la lucru. Mijloacele mass media, prietenii, mediul in care evoluam exercita o influenta puternica asupra noastra, astfel ca in cele din urma ajungem sa permitem lumii sa ne modeleze dupa cerintele ei. Sa fi mers oare atat de departe in a tolera culturii sa ne croiasca dupa propriile-i tipare, incat sa infaptuim lucruri la a caror probitate nici macar nu ne gandim ? De altfel, studii de psihologie au demonstrat puterea conformarii ca forta sociala si importanta de a fi pregatiti pentru a-i rezista.
Nu vi se pare ca de multe ori avem sentimentul ca ne aflam in deriva, ca nu mai putem discerne voia lui Dumnezeu pentru viata noastra ? Si atunci, de ce mai este nevoie de schimbare ? Deoarece schimbarea reprezinta singura modalitate de a deosebi ce anume doreste El de la noi. De fapt, nu incape nici o indoiala ca in prezent, consacrarea fata de lucrurile spirituale se dovedeste din ce in ce mai dificil de realizat si acesta constituie si motivul pentru care va voi relata in continuare, povestea lui Gregory.
Gregory era varul celui mai bun prieten al meu. Îl cunosteam destul de bine si mai ales il admiram suficient de mult pentru a ma convinge iarasi si iarasi ca se bucura de absolut toate avantajele oferite de un camin crestin, cu valorile de rigoare si daruirea totala a unor parinti sinceri in credinta lor. Din nefericire, desi un baiat linistit si amabil, care stia sa se faca placut de toti, Gregory nu se arata totusi foarte interesat in a pasi pe urmele mamei si tatalui sau. Mai mult, odata intrat in liceu, patrunsese incet, dar sigur, intr-un cerc de prieteni nu tocmai de cea mai buna calitate. Si astfel, varul prietenului meu incepea deja sa aseze sub semnul intrebarii standardele parintilor, bisericii si profesorilor, aratandu-se interesat in special de motociclete si tot ceea ce tinea de intretinerea lor. Nu refuza niciodata ocazia de a o porni la drum in  viteza, ridicand trambe de praf in urma, ascultand apoi tacut, intr-un colt, cum colegii de clasa se decid pentru botez. Participase la Saptamana de Rugaciune si auzise desigur, de pe locul sau din ultimul rand, acolo unde obisnuia sa se aseze tot mai des, invitatia pastorului adresata celor ce inca mai ezitau, insa nu se aratase interesat de o asemenea perspectiva. Timpul se scurgea grabit, iar pentru el lucrurile au ramas in continuare neschimbate. Dumnezeu nu obosea asteptandu-l, insa Gregory nu I-a spus niciodata „Da, sunt gata.”
Putin dupa ce implinise 20 de ani, s-a hotarat sa paraseasca si casa parinteasca, mai ales ca isi gasise deja o prietena cu care dorea sa locuiasca. Au urmat nenumarate relatii intime, esuate la fel de repede ca si prima, pana in ziua cand a intalnit-o pe Susan, o noua logodnica de ocazie. Era inalta si zvelta, iar ochii ei albastri l-au facut sa isi dea seama ca nimic nu-l mai despartea acum de femeia visurilor lui. S-au mutat impreuna, iar el si-a adormit, ca de fiecare data, constiinta, gasind suficiente pretexte pentru a se convinge ca nu comitea un pacat, preferand concubinajul casatoriei. Si totusi, nici aceasta ultima achizitie nu i-a adus linistea sufleteasca multa dorita. Se afla mereu pe drum, intotdeauna in cautare de altceva, niciodata multumit de ce detinea.
Discutam uneori cu el, incercand sa il fac sa inteleaga ca problema lui consta in lipsa totala de consacrare, in faptul ca nu avea nici macar cea mai vaga notiune cu privire la importanta incheierii unui legamant cu persoana alaturi de care isi petrecea viata, insa totul parea zadarnic.
Trecuse deja de 30 de ani, cand, privindu-se in oglinda, Gregory a observat cu surprindere ca parul lui, nu demult atat de negru si des, incepea sa se rareasca si sa fie brazdat de suvite albe. S-a intrebat apoi ce anume nu mergea, unde daduse gres, de ce un gol atat de mare in existenta sa, pe care nici motocicleta cea noua, nici multimea prietenilor si nici chiar Susan nu reuseau sa il umple. Se simtea  distrus interior si realiza poate pentru prima data ca ori de cate ori a fost nevoie sa ia o decizie importanta, se multumise sa ramana in umbra, lasand totul la voia intamplarii. Rugaciunea pentru Duhul Sfant constituia un capitol lipsa in viata lui…
Cu toate acestea, chemarea Duhului Sfant nu a incetat, iar intr-o dimineata de Sabat, Gregory s-a indreptat din nou spre biserica. Nu-si dadea prea bine seama cum de ajunsese acolo. Pur si simplu cautarea dupa acel altceva menit a-i darui in sfarsit implinire si bucurie, ii indreptase pasii catre acel loc. Era invitatia Spiritului lui Dumnezeu, ca Gregory sa aiba in sfarsit puterea de a lua o hotarare decisiva, consacrandu-se lui Hristos, si in acea zi, existenta lui a cunoscut o schimbare dramatica, pentru ca a avut curajul de a nu mai respinge harul mantuitor si dragostea lui Isus, optand pentru cea mai inteleapta schimbare dintotdeauna.
Au urmat curand botezul si casatoria cu Yudith, care si ea Îl iubea pe Dumnezeu, apartinand bisericii Sale. Desi nu l-am putut ajuta pe Gregory, nu mi-a fost totusi greu sa remarc ca intre evenimentul botezului si cel al nuntii exista o importanta legatura. Pentru varul prietenului meu, dedicarea nu a reprezentat ceva venit de la sine, ci a insemnat lupta, durere, respingere, jocul de-a viata, evitare, insa Cel care S-a dovedit in masura a face diferenta de rigoare a fost Isus.
Din acest moment, Gregory a inceput un drum nou si a invatat sa gandeasca altfel decat pana atunci, pentru ca in cazul lui, legamantul a atras dupa sine transformarea.
Te-ai surprins vreodata intr-o asemenea postura ? Te-ai vazut pus in situatia de a trebui sa te hotarasti pentru ceva anume, implicandu-te pe deplin? Poate ca vin momente in viata cand criza este inevitabila, astfel ca decizia se dovedeste a fi de maxima importanta, constatand abia atunci ca ne aflam la rascruce, ca a sosit clipa de a porni pe o cale absolut noua.

O consacrare plina de curaj

Si acum, haideti sa calatorim impreuna in timp si spatiu, pentru a ne intalni cu un tanar a carui viata a insemnat un lung sir de capricii indeplinite, facilitati, bucuria binecuvantarilor vietii la tara, posibilitatea de a obtine ceea ce dorea si mai ales, beneficiile aduse de cartea de credit a tatalui sau. Pentru ca pe neasteptate, intr-un interval de doar cateva ore,  lucrurile sa ia o cu totul alta intorsatura: isi va pierde pur si simplu libertatea si, in loc sa aiba in continuare orice, se va vedea lipsit de ajutor, parasit si obligat sa o apuce pe un cu totul alt drum decat cel de pana atunci. Fara putinta de a alege, va simti ca viitorul nu ii rezerva decat nesiguranta si teama, iar prezentul, doar momente de criza, cand ceea ce parea sigur se prabuseste, determinandu-l la o decizie ce nu mai suporta amanarea.
Existenta intreaga i se perinda pe dinaintea ochilor, in culori vii, iar povestile auzite candva, in copilarie, de la tatal sau, inca ii mai rasuna in urechi, amintindu-i modul minunat in care parintele ii impartasise dragostea fara egal a Creatorului. Pierderea si durerea simtite nu se puteau compara cu nimic. Si atunci se produce momentul consacrarii, cand se preda pe deplin lui Dumnezeu, fagaduindu-I credinta absoluta, indiferent ce s-ar intampla. Dintr-un copil rasfatat, Iosif avea sa devina un barbat curajos si puternic, viata sa fiind cel mai bun exemplu in acest sens.

Decizii, decizii

V-ati pus vreodata problema ce anume determina deciziile noastre si ce ne motiveaza sa le punem in practica ? Pentru Iosif, Egiptul a insemnat o serie de situatii limita, de asa numite  dileme morale. Cum credeti ca a actionat in aceste conditii, fiul lui Iacov ?
Cunoscutul cercetator Lawrence Kohlberg a avansat un model inca actual, in ceea ce priveste capacitatea noastra de a lua o hotarare morala, sustinand ca o gandire activa ne va ajuta sa optam pentru decizii intelepte si va contribui la promovarea propriilor valori.
O abordare simplificata a problemei va aduce in prim plan trei nivele de intelegere a momentului deciziei. Sa ne intrebam deci intotdeauna, de ce actionam intr-un sens oarecare si nu invers, avand in vedere ca de obicei, o optiune de calitate nu este dublata de o motivatie pe masura, si prin contrast, o alegere nesemnificativa sau chiar indoielnica are la baza scopuri inalte. În concluzie, se poate afirma ca si ratiunea pentru care spunem „da” sau „nu” joaca un rol imposibil de ignorat.

Nivelul unu: Pedeapsa si recompensa

O decizie cladita pe ideea pedepsei sau recompensei inseamna, conform teoriei lui Kohlberg, primul nivel de actiune. De exemplu, poti refuza sexul premarital, pentru ca ti-e teama ca vei contracta SIDA, si astfel, hotararea ta va implica in mod natural, atat consecintele, cat si indirect, rezultatul acestora, pedeapsa.
Pe de alta parte, nu este mai putin adevarat ca nimic nu te va impiedica sa devii prieten(a) cu o ea sau un el, doar pentru simplul fapt ca are masina, adica un accesoriu ce ti-ar oferi o viata sociala mult mai placuta – si iata-ne ajunsi dintr-o data la asa numita rasplata. A-ti face prieteni nu constituie un lucru rau in sine, insa a cultiva o prietenie din motive egoiste, va conduce la incadrarea deciziei morale la cel mai jos nivel – nivelul unu.

Nivelul doi: Reputatia

Dintotdeauna, reputatia s-a intemeiat pe dorinta de a fi pe placul celorlalti si de a le castiga aprobarea, astfel ca, atunci cand actionam la acest nivel doi – ne vom simti extrem de afectati de ceea ce cred semenii despre noi, ajungand sa adoptam propriile lor standarde. Respectand regula jocului, vom fi motivati sa luam doar anumite decizii, cu alte cuvinte, vom hotari in functie de perceptia altora fata de persoana noastra.

Nivelul trei: Principii biblice

Odata cu nivelul trei vom pasi deja in sfera optiunilor biblice sau a nivelului cel mai inalt, cand orice hotarare morala va fi intemeiata pe principii etice, absolut corecte pentru oricine. De asemenea, astfel de decizii nu vor tine cont de reactiile pozitive sau negative ale aproapelui si probabil ca nu vor coincide cu parerea majoritatii.
Cercetarile efectuate pana in prezent in acest domeniu au stabilit ca exista o progresie logica, de la un nivel la altul, fiind imposibil de evitat unul din stadii. De altfel, pentru o anumita situatie va functiona o anumita etapa, iar pentru urmatoarea, o etapa complet diferita, chiar daca idealul consta in a lua o hotarare morala fundamentata pe principii etico – biblice.
Sa revenim acum asupra cazului lui Iosif si sa luam in discutie modul in care a stiut sa faca o optiune corecta. Detinand una din pozitiile cheie in casa lui Potifar, Iosif se bucura atat de autoritate, cat si de o situatie materiala deosebita. În aceste conditii, se vede dintr-o data pus in fata alternativei de a pacatui, cedand ispitei venite prin sotia lui Potifar, sau de alege sa asculte de Dumnezeu si de poruncile Sale. Ce a urmat ? În mod sigur, faptul ca Iosif nu a ignorat Legea nu a insemnat nici teama de pedeapsa si nici speranta intr-o rasplata, mai ales ca a avut chiar de suferit din  cauza falselor acuzatii ale celei cu adevarat vinovate.
Am putea sa trecem acum la nivelul doi, care devine deja o posibilitate veridica, intrucat fiul lui Iacov a respectat in mod hotarat autoritatea stapanului sau, dorind sa il multumeasca si sa ii salveze reputatia.
Ce a avut acesta in vedere, actionand astfel ?
” ‘Cum as putea sa fac eu un rau atat de mare si sa pacatuiesc impotriva lui Dumnezeu ?’ Raspunsul lui Iosif a dat pe fata puterea principiului religios. El nu va trada increderea stapanului sau de pe pamant si, indiferent de consecinte, el va fi credincios Stapanului sau din ceruri.” („Patriarhi si profeti”, p. 217)
Atunci cand s-a consacrat Dumnezeului lui Iacov, tanarul Iosif calatorea pe spatele unei camile, spre Egipt, si nu gresim daca vom afirma ca actul de devotiune intreprins era rezultatul a ceea ce invatase in copilarie despre un Tata Ceresc iubitor, care Îsi indeplineste fagaduintele si ofera ajutor in momente de nevoie.
„El fusese invatat despre iubirea lui Dumnezeu manifestata in faptul ca a dat oamenilor un Rascumparator. Toate aceste lectii pretioase ii veneau acum cu putere in minte. Iosif credea ca Dumnezeul parintilor sai va fi si Dumnezeu lui. Atunci si acolo el s-a consacrat pe deplin lui Dumnezeu si s-a rugat ca Pazitorul lui Israel sa fie cu el in tara exilului sau.” („Patriarhi si profeti”, p. 214)
Va amintiti cu ce a inceput prelegerea noastra? „Sa aveti in voi gandul acesta, care era si in Hristos Isus.” (Filipeni 2:5) O provocare pe care Gregory a inteles-o, actionand in consecinta. Iar viata sa a devenit complet diferita, datorita unei astfel de decizii morale. La randul sau, Iosif s-a consacrat lui Dumnezeu, hotarand sa ramana credincios Tatalui Ceresc, indiferent ce ar fi urmat. În primul caz, schimbarea a luat locul conformarii, iar vechiul mod de a gandi a fost inlocuit cu unul nou. Ce se poate spune insa, in ceea ce te priveste ? Esti gata sa te pui la dispozitia lui Dumnezeu, lasandu-L  sa iti ofere posibilitatea de a gandi si actiona moral ? „A sosit deja timpul sa incepi o viata noua – dupa voia Lui, schimbata din interior si intr-o continua dinamica, pana acolo incat caracterul Sau sa fie reprodus in tine.” (H. Petersen – The Message, referitor la Efeseni 4:23)

Filipeni 2

1 Deci, dacã este vreo îndemnare în Hristos, dacã este vreo mîngîiere în dragoste, dacã este vreo legãturã a Duhului, dacã este vreo milostivire si vreo îndurare,
2 faceti-mi bucuria deplinã, si aveti o simtire, o dragoste, un suflet si un gînd.
3 Nu faceti nimic din duh de ceartã sau din slavã desartã; ci în smerenie fiecare sã priveascã pe altul mai pe sus de el însus.
4 Fiecare din voi sã se uite nu la foloasele lui, ci si la foloasele altora.
5 Sã aveti în voi gîndul acesta, care era si în Hristos Isus:
6 El, mãcar cã avea chipul lui Dumnezeu, totus n-a crezut ca un lucru de apucat sã fie deopotrivã cu Dumnezeu,
7 ci S-a desbrãcat pe sine însus si a luat un chip de rob, fãcîndu-Se asemenea oamenilor.
8 La înfãtisare a fost gãsit ca un om, S-a smerit si S-a fãcut ascultãtor pînã la moarte, si încã moarte de cruce.
9 Deaceea si Dumnezeu L-a înãltat nespus de mult, si I-a dat Numele, care este mai pe sus de orice nume;
10 pentruca, în Numele lui Isus, sã se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pãmînt si de supt pãmînt,
11 si orice limbã sã mãrturiseascã, spre slava lui Dumnezeu Tatãl, cã Isus Hristos este Domnul.
12 Astfel dar, prea iubitilor, dupã cum totdeauna ati fost ascultãtori, duceti pînã la capãt mîntuirea voastrã, cu fricã si cutremur, nu numai cînd sînt eu de fatã, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.
13 Cãci Dumnezeu este Acela care lucreazã în voi, si vã dã, dupã plãcerea Lui, si vointa si înfãptuirea.
14 Faceti toate lucrurile fãrã cîrtiri si fãrã sovãieli,
15 ca sã fiti fãrã prihanã si curati, copii ai lui Dumnezeu, fãrã vinã, în mijlocul unui neam ticãlos si stricat, în care strãluciti ca niste lumini în lume,
16 tinînd sus Cuvîntul vietii; asa ca, în ziua lui Hristos, sã mã pot lãuda cã n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zãdar.
17 si chiar dacã va trebui sã fiu turnat ca o jertfã de bãuturã peste jertfa si slujba credintei voastre, eu mã bucur si mã bucur cu voi toti.
18 Tot asa si voi, bucurati-vã, si bucurati-vã împreunã cu mine.
19 Nãdãjduiesc, în Domnul Isus, sã vã trimet în curînd pe Timotei, ca sã fiu si eu cu inimã bunã cînd o sã am stiri despre voi.
20 Cãci n-am pe nimeni, care sã-mi împãrtãseascã simtirile ca el, si sã se îngrijeascã într-adevãr de starea voastrã.
21 Ce-i drept, toti umblã dupã foloasele lor, si nu dupã ale lui Isus Hristos.
22 stiti rîvna lui încercatã; cum, ca un copil cu tatãl lui, a lucrat ca un rob împreunã cu mine pentru înaintarea Evangheliei.
23 Pe el dar, nãdãjduiesc sã vi-l trimet, de îndatãce voi vedea ce întorsãturã vor lua lucrurile cu privire la mine.
24 si am încredere în Domnul cã în curînd voi veni si eu.
25 Am socotit de trebuintã sã vã trimet pe Epafrodit, fratele si tovarãsul meu de lucru si de luptã, trimesul si slujitorul vostru pentru nevoile mele.
26 Cãci dorea ferbinte sã vã vãdã pe toti; si era foarte mîhnit, pentrucã aflaserãti cã a fost bolnav.
27 Ce-i drept, a fost bolnav, si foarte aproape de moarte, dar Dumnezeu a avut milã de el. si nu numai de el, ci si de mine, ca sã n-am întristare peste întristare.
28 L-am trimes dar cu atît mai în grabã, ca sã-l vedeti si sã vã bucurati iarãs, si sã fiu si eu mai putin mîhnit.
29 Primiti-l deci în Domnul, cu toatã bucuria; si pretuiti pe astfel de oameni.
30 Cãci pentru lucrul lui Hristos a fost el aproape de moarte, si si-a pus viata în joc, ca sã împlineascã ce lipsea slujbei voastre pentru mine.

Romani 12

Predarea in slujba lui Dumnezeu.

1 Vã îndemn dar, fratilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, sã aduceti trupurile voastre ca o jertfã vie, sfîntã, plãcutã lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastrã o slujbã duhovniceascã.
2 Sã nu vã potriviti chipului veacului acestuia, ci sã vã prefaceti, prin înoirea mintii voastre, ca sã puteti deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bunã, plãcutã si desãvîrsitã.
3 Prin harul, care mi-a fost dat, eu spun fiecãruia dintre voi, sã nu aibã despre sine o pãrere mai înaltã decît se cuvine; ci sã aibã simtiri cumpãtate despre sine, potrivit cu mãsura de credintã, pe care a împãrtit-o Dumnezeu fiecãruia .
4 Cãci, dupãcum într-un trup avem mai multe mãdulare, si mãdularele n-au toate aceeas slujbã,
5 tot asa, si noi, cari sîntem multi, alcãtuim un singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, sîntem mãdulare unii altora.
6 Deoarece avem felurite daruri, dupã harul care ne-a fost dat: cine are darul proorociei , sã-l întrebuinteze dupã mãsura credintei lui.
7 Cine este chemat la o slujbã, sã se tinã de slujba lui. Cine învatã pe altii, sã se tinã de învãtãturã.
8 Cine îmbãrbãteazã pe altii, sã se tinã de îmbãrbãtare. Cine dã, sã dea cu inimã largã. Cine cîrmuieste, sã cîrmuiascã cu rîvnã. Cine face milostenie, s-o facã cu bucurie.

Dragostea sa se arate in toate.

9 Dragostea sã fie fãrã prefãcãtorie. Fie-vã groazã de rãu, si lipiti-vã tare de bine.
10 Iubiti-vã unii pe altii cu o dragoste frãteascã. În cinste, fiecare sã dea întîietate altuia.
11 În sîrguintã, fiti fãrã preget. Fiti plini de rîvnã cu duhul. Slujiti Domnului.
12 Bucurati-vã în nãdejde. Fiti rãbdãtori în necaz. Stãruiti în rugãciune.
13 Ajutati pe sfinti, cînd sînt în nevoie. Fiti primitori de oaspeti.
14 Binecuvîntati pe cei ce vã prigonesc: binecuvîntati si nu blestemati.
15 Bucurati-vã cu cei ce se bucurã; plîngeti cu ceice plîng.
16 Aveti aceleasi simtiminte unii fatã de altii. Nu umblati dupã lucrurile înalte, ci rãmîneti la cele smerite. Sã nu vã socotiti singuri întelepti.

Razbunarea este a Domnului.

17 Nu întoarceti nimãnui rãu pentru rãu. Urmãriti ce este bine, înaintea tuturor oamenilor.
18 Dacã este cu putintã, întrucît atîrnã de voi, trãiti în pace cu toti oamenii.
19 Prea iubitilor, nu vã rãsbunati singuri; ci lãsati sã se rãzbune mînia lui Dumnezeu; cãci este scris: Rãzbunarea este a Mea; Eu voi rãsplãti”, zice Domnul.
20 Dimpotrivã: dacã îi este foame vrãjmasului tãu, dã-i sã mãnînce; dacã-i este sete, dã-i sã bea; cãci dacã vei face astfel, vei grãmãdi cãrbuni aprinsi pe capul lui.”
21 Nu te lãsa biruit de rãu, ci biruieste rãul prin bine.

Efeseni 4

1 Vã sfãtuiesc dar eu, cel întemnitat pentru Domnul, sã vã purtati într-un chip vrednic de chemarea, pe care ati primit-o,
2 cu toatã smerenia si blîndeta, cu îndelungã rãbdare; îngãduiti-vã unii pe altii în dragoste,
3 si cãutati sã pãstrati unirea Duhului, prin legãtura pãcii.
4 Este un singur trup, un singur Duh, dupã cum si voi ati fost chemati la o singurã nãdejde a chemãrii voastre.
5 Este un singur Domn, o singurã credintã, un singur botez .
6 Este un singur Dumnezeu si Tatã al tuturor, care este mai pe sus de toti, care lucreazã prin toti si care este în toti.
7 Dar fiecãruia din noi harul i-a fost dat dupã mãsura darului lui Hristos.
8 De aceea este zis: S-a suit sus, a luat robia roabã, si a dat daruri oamenilor.”
9 si acest: S-a suit”, ce însemneazã decît cã înainte Se pogorîse în pãrtile mai de jos ale pãmîntului?
10 Cel ce S-a pogorît, este acelas cu cel ce s-a suit mai pe sus de toate cerurile, ca sã umple toate lucrurile.
11 si El a dat pe unii apostoli; pe altii, prooroci; pe altii, evanghelisti; pe altii, pãstori si învãtãtori ,
12 pentru desãvîrsirea sfintilor, în vederea lucrãrii de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos,
13 pînã vom ajunge toti la unirea credintei si a cunostintei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înãltimea staturii plinãtãtii lui Hristos;
14 ca sã nu mai fim copii, plutind încoace si încolo, purtati de orice vînt de învãtãturã, prin viclenia oamenilor si prin siretenia lor în mijloacele de amãgire;
15 ci, credinciosi adevãrului, în dragoste, sã crestem în toate privintele, ca sã ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.
16 Din El tot trupul, bine închegat si strîns legat, prin ceiace dã fiecare încheiturã, îsi primeste cresterea, potrivit cu lucrarea fiecãrei pãrti în mãsura ei, si se zideste în dragoste.
17 Iatã dar ce vã spun si mãrturisesc eu în Domnul: sã nu mai trãiti cum trãiesc pãgînii, în desertãciunea gîndurilor lor,
18 avînd mintea întunecatã, fiind strãini de viata lui Dumnezeu, din pricina nestiintei în care se aflã în urma împietririi inimii lor.
19 Ei si-au perdut orice pic de simtire, s-au dedat la desfrînare, si sãvîrsesc cu lãcomie orice fel de necurãtie.
20 Dar voi n-ati învãtat asa pe Hristos;
21 dacã, cel putin, L-ati ascultat, si dacã, potrivit adevãrului care este în Isus, ati fost învãtati,
22 cu privire la felul vostru de viatã din trecut, sã vã desbrãcati de omul cel vechi care se stricã dupã poftele înselãtoare;
23 si sã vã înoiti în duhul mintii voastre,
24 si sã vã îmbrãcati în omul cel nou, fãcut dupã chipul lui Dumnezeu, de o neprihãnire si sfintenie pe care o dã adevãrul.
25 De aceea, lãsati-vã de minciunã: Fiecare dintre voi sã spunã aproapelui sãu adevãrul”, pentrucã sîntem mãdulare unii altora.
26 Mîniati-vã si nu pãcãtuiti”. Sã n-apunã soarele peste mînia voastrã,
27 si sã nu dati prilej diavolului.
28 Cine fura, sã nu mai fure; ci mai de grabã sã lucreze cu mînile lui la ceva bun, ca sã aibã ce sã dea celui lipsit.
29 Niciun cuvînt stricat sã nu vã iasã din gurã; ci unul bun, pentru zidire, dupã cum e nevoie, ca sã dea har celor ce-l aud.
30 Sã nu întristati pe Duhul Sfînt al lui Dumnezeu, prin care ati fost pecetluiti pentru ziua rãscumpãrãrii .
31 Orice amãrãciune, orice iutime, orice mînie, orice strigare, orice clevetire si orice fel de rãutate sã piarã din mijlocul vostru.
32 Dimpotrivã, fiti buni unii cu altii, milosi, si iertati-vã unul pe altul, cum v-a iertat si Dumnezeu pe voi în Hristos.

Anunțuri