MODALITĂŢI DE PREVENŢIE ŞI INTERVENŢIE ÎN DEVIANŢA ŞCOLARĂ

Acest studiu documentar nu a urmărit o dezbatere teoretică asupra devianţei şcolare şi de aceea considerăm că primele două capitole nu au fost decât un preambul la partea fundamentală a acestuia destinată analizei principalelor strategii utilizate în mediul şcolar în vederea prevenirii şi diminuării manifestărilor deviante ale elevilor. Desigur, problema nu este, în nici un caz, facilă, chiar dacă, despre o asemenea problematică s-a scris mult în literatura de specialitate. Cauza acestei situaţii trebuie căutată, aşa cum subliniam şi în capitolele anterioare, în complexitatea fenomenului analizat, dar mai ales în dificultatea separării acestuia de alte fenomene sociale cu care se află în interrelaţii la fel de complexe. Vom încerca să surprindem aşadar câteva dintre aceste dificultăţi, după care ne vom opri asupra principalelor modalităţi de prevenţie şi diminuare a devianţei şcolare. Continuă lectura

Anunțuri

CAUZE ŞI FORME DE MANIFESTARE A DEVIANŢEI ŞCOLARE

Cauzele devianţei şcolare raportate la mediul familial

Marea complexitate a fenomenului de devianţă şcolară a determinat, după cum era şi de aşteptat, o mare diversitate de opinii cu privire la principalele cauze care îl generează. Dacă luăm în considerare faptul că fiecare manifestare deviantă din mediul şcolar are o dinamică proprie, reprezentând o ecuaţie unică de variabile cauzale, vom ajunge la concluzia că marea varietate a factorilor cauzali face dificilă aprecierea acestor opinii sub raportul validităţii lor absolute. Continuă lectura

DEVIANŢA ŞCOLARĂ – PROBLEMATICĂ ŞI CONŢINUT

1. Comportamentul deviant – conţinut şi semnificaţie

Devianţa şcolară este un fenomen actual care se prezintă în forme diferite şi cu semnificaţii diferite celor care îl pun în evidenţă:

  • părinţii elevilor şi, în general, publicul larg îl percepe prin ceea ce are el spectaculos şi tragic atunci când se obiectivează în cazuri de extremă violenţă şcolară;
  • profesorii îl percep ca fiind o situaţie extremă în care autoritatea lor a fost depăşită de un comportament atipic situat în afara normelor pe care ei le-au instituit;
  • elevii percep acest fenomen ca pe o situaţie limită ce explică imposibilitatea realizării unei comunicări reale cu adulţii (fie ei profesori sau părinţi). Continuă lectura

CARACTERISTICI GENERALE SI SPECIALE ALE DELINCVENTEI JUVENILE IN ROMANIA.

1. Dinamica si evolutia fenomenului de delincventa juvenila inainte de anul 1989.

In perioada regimului totalitar din Romania, delincventa juvenila a constituit o problema sociala si un fenomen complex, rezultate din interactiunea unor cauze sociale si individuale si a unor conditii favorizante, dar care au fost ignorate sau chiar negate uneori de catre factorii cu functii de raspundere in domeniul aplicarii legislatiei sau al socializarii morale a tineretului. Continuă lectura

METODOLOGIA EVALUARII SI PREDICTIEI FENOMENULUI DE DELINCVENTA JUVENILA

1. Specificul metodologiei utilizate in evaluarea cantitativa si calitativa a fenomenului de delincventa juvenila.

Metodologia cercetarii fenomenului de delincventa juvenila reprezinta unul dintre cele mai importante domenii ale practicii sociologice si criminologice, deoarece de modul in care se culeg datele si se analizeaza continutul lor informational depinde, in cea mai mare masura, conturarea unor directii de actiune pentru prezent si pentru viitor, elaborarea unor programe unitare de prevenire care sa tina seama de multiplele determinari si conditionari cauzale ale fenomenului.

Continuă lectura

PRINCIPALELE TEORII IN DOMENIUL DELICVENTEI JUVENILE

1. Conceptii si teorii fundamentale in evaluarea cauzelor delincventei juvenile.

Delincventa juvenila a fost si continua sa fie analizata in mod diferentiat de la o societate la alta, fiind elaborate numeroase teze, orientari, paradigme si teorii explicative, unele excuzandu-se, altele completandu-se reciproc, toate urmarind insa identificarea si evaluarea cauzelor si mecanismelor de baza care determina producerea unor fapte si manifestari cu caracter penal in randul tinerilor.Unele dintre aceste teze si teorii nu au decat o capacitate de generalizare limitata la cadrul social particular in care se desfasoara actele delicvente ale tinerilor, altele au o raza de generalizare mai mare, fiind valide in contexte sociale diferite. Continuă lectura

MASURI DE PREVENTIE A DELICVENTEI JUVENILE IN JUDETUL GALATI .

DELIMITARII CONCEPTUALE SI TEORETICE.

“Etichetarea” conduitei morale – factor de risc al aparitiei comportamentului deviant al adolescentului.

Notiunea de predelicventa juvenila si caracterul ei operational pentru evaluarea comporatamentului tinerilor.

Relatia intre predelicventa si delicventa juvenila.

Ambiguitatea criteriilor de definire a delicventei juvenile.

Delicventa juvenila din perspectiva normativului penal. Continuă lectura

DEVIANŢE COMPORTAMENTALE LA ADOLESCENŢI – Cercetare concretă

Designul cercetării

4.1. Obiective şi ipoteze

Obiectivul general al studiului de faţă constă în identificarea absenţei controlului familiei, a unei educaţii prost orientate şi a unei influenţe convergente ale altor factori din mediul în care se dezvoltă adolescentul care sunt principalele elemente care favorizează inadaptarea, integrarea negativă în cadrul grupurilor determinând comportamente antisociale fără a reduce la disfuncţiile familiei acest comportament şi fără a atribui doar şcolii şi sistemului educativ al acestuia, efectele legate de comportamentele deviante ale adolescenţilor. Continuă lectura