Pedagogie Generala

Pedagogie Generala

click pe scrisul rosu mic pentru a downloada fisierul in format pdf/ doc/ ppt iar apoi dupa ce se deschide pagina noua, repetati operatiunea.

Anunțuri

SENZATIA _ mecanism psihic de adaptare, inregistrare si prelucrare a informatiilor


Omul traieste intr-un mediu informational. El este bombardat permanent de stimuli care contin o mare incarcatura informationala. Omul vede, aude, pipaie , intr-un cuvant simte insusirile fizice ale stimulilor, le traduce in plan subiectiv, psihic, le introduce in diapozitivele sale comportamentale – reglatoare. Insusi psihicul este de natura subiectiv-informationala.
Traind intr-un mediu informational, fiind generator, dar si receptor de informatii, omul are nevoie de o serie de instrumente care sa-I permita operarea adecvata cu informatiile. Unele dintre aceste instrumente sunt tocmai mecanismele psihice de prelucrare primara a informatiilor . Prin toate el prelucreaza informatiile, dar fiecare o face in felul sau, dispunand de functiile specifice. Prin senzatii omul capteaza, inregistreaza si efectueaza o prelucrare initiala, destul de simpla, precoce a informatiilor. La nivelul lor nu sunt accesibile decat insusirile concrete, simple , isolate ale obiectelor si fenomenelor, care nu sunt suficiente pentru asigurarea unei adaptari rapide la solicitarile mediului.
Oricat ar pare de ciudat , definirea senzatiilor si diferentierea lor de alte mecanisme de alte mecanisme psihice nu sunt atat de simple cum par la prima vedere. Astfel, pornindu-se de la considerarea stimulilor ca o sursa fizica de energie care activeaza organul de simt, se arata ca termenul de “ senzatie” este “utilizat pentru a descrie procesele princare organismul raspunde la stimuli”, sau ca “senzatia consta in  stimularea receptorilor senzoriali si in transmiterea informatiilor senzoriale la sistemul nervos central”. Din perspective psihocognitivista senzatia este definite ca un eveniment psihic elementar rezultand din tratarea informatiilor in sistemul nervos central in urma stimularii unui organ de simt.

Continuă lectura

Comunicarea interpersonala


Desfasurarea oricarei activitati sau relatii sociale impune cu necesitate un element functional de fond, si anume comunicarea. In sensul cel ma general, prin comunicare se intelege procesul de transmisie si receptie de informatie intre doua unitati ale unui sistem, capabile sa decodifice semnificatia mesajului.
Relatiile de comunicare interpersonala sunt in primul rand interactiuni psihologice desfasurate pe fondul unui schimb de mesaje care mediaza si conditioneaza raporturile umane.
Formele comunicarii interpersonale
Complexitatea situatiilor sociale in care comunicarea intervine ca principala dimensiune structural-functionala releva o varietate de forme ale acesteia, care coexista si se implica reciproc. Astfel:
a) Dupa modul de implicare activa a interlocutorilor in actul de comunicare:
• Comunicarea unilaterala sau univoca, avand caracterul unui monolog, in care un singur locator ia partea activa la procesul transmiterii de mesaje, colocutorul sau avand simplul rol de receptor pasiv.
• Comunicarea bilaterala sau biunivoca,caracterizata prin participarea active a ambilor colocutori la dezvoltarea unui veritabil dialog.

Continuă lectura

BAZELE CERCETARII EMPIRICE


1.STADIUL PROBLEMEI

Copilul de vârstă preşcolară este extrem de creativ, urmarea marii sale dorinţe de  a cunoaşte, de a explora. Stimularea creativităţii la preşcolari presupune utilizarea unui set complex de modalităţi de acţiune socio-educaţionale.
Cultivarea creativităţii copilului preşcolar premisă hotărîtoare pentru afirmarea creativităţii la vârstele ulterioare, inclusiv la nivelul maturităţii.
Proiectarea şi asigurarea dezvoltării creativităţii la preşcolari se face funcţie de:
-contextul socio-educaţional în care se dezvoltă;
-climatul instructiv-educativ asigurat de instituţiile şcolare;
-mediul socio-relaţional în care se integrează familia, şcoala, comunitatea.

Continuă lectura

Educatia muzicala


Obiective cadru si obiective de referinta

1.    Dezvoltarea capacitatilor interpretative vocale si instrumentale.
1.1.    sa cante ( dupa auz) individual si in grup, cantece la unison sau cu elemente armonico-polifonice simple, respectand cerintele unei emisii, intonatii si dictii corecte;
1.2.    sa cante fiind acompaniati cu instrumente muzicale sau diverse obiecte sonore;
1.3.    sa manifeste interes, cooperare, vointa in cadrul activitatilor de cantare.
1.4.    sa impartaseasca cu colegii satisfactia prilejuita de interpretare muzicii.
2.    Cunoasterea si utilizarea elementelor de limbaj muzical in interpretarea si audierea muzicii.
2.1.     sa redea calitatile sunetelor muzicale folosind semnele grafice corespunzatoare ( notita muzicala);
2.2.    sa descifreze cantece simple, in care se intalnesc elemente de limbaj invatate;

Continuă lectura

CRIZA DE ORIGINALITATE DIN ADOLESCENTA

Adolescenta este subiect privilegiat si controversat al psihopedagogilor generator de opinii si discutii contradictorii. Unii o considera „ varsta ingrata” altii dimpotriva „ varsta de aur”, pentru unii este „varsta crizelor, anxietatii, nesigurantei, insatisfactiilor” in timp ce pentru altii este „ varsta marilor elanuri”,  este „ varsta cohntestatiei, marginalizarii si subculturii”, dar si „ varsta integrarii sociale”. Este varsta dramei, cu tot ce are ea ca „ stralucire dar si ca artificiu” – decreteaza unii, ba nu, riposteaza altii, este „ varsta participarii la progres social”, da sunt unii care cred ca este aproape in exclusivitate „ o problema sociala”. Diversitatea opiniilor referitoare la adolescenta, deriva din complexitatea in sine a acestei etape din  viata fiintei umane, cu o dinamica exceptionala in timp, cu multideterminari si multiconditionari, dar si din pozitia oarecum incerta pe care o ocupa adolescentul in sistemul perioadelor evolutive ale vietii.
Dezvoltarea psihologica si sociala in sine a fiintei umane este cu suisuri si coborasuri si in cadrul acesteia adolescenta este caracterizata de dramatice contradictii manifestate intre dezvoltarea biologica si cea social – psihologica, intre aspiratii si posibilitati, intre diferitele categorii de trebuinte si modalitatile de satisfacere a lor, intre realitate si fictiune.

Continuă lectura

MOTRICITATE DE FINEŢE


1.    Index-nas*: din poziţia drepţi, copilul duce mâinile la orizontală şi cu – ochii închişi – atinge vârful nasului, alternativ cu indexul măinii drepte si cu cel al măinii stângi, de câte 3 ori.
: 3 puncte ( 1 punct pentru fiecare serie bună)
* Examinatorul demonstrează în prealabil.
2.    Pliază corect*  un pătrat de hârtie pe ambele diagonale pentru a face şerveţele, cu o toleranţă de cel mult un centimetru.
: 2 puncte ( 1 punct pentru fiecare diagonală corectă )
* Nu se demonstrează, dar se arată un şerveţeldeja pliat.
3.    Leagă şnur cu fundiţă, după demonstraţie.
: 1 punct.
4.    Decupează un cerc şi un dreptunghi de hârtie late de 3 cm., fără a depăşi cu doi mm. linia de contur, în interiorul sau exteriorul modelului propus.
: 2 puncte ( 1 de fiecare).
5.    Orientare de fineţe la propria schemă corporală. Copilul indică la cerere:
    gene, călcâie, ceafă;                                        : 1 punct , pentru toate trei;
    arătător, inelar, degetul mare                           : 1 punct , pentru toate trei;
    mâna stângă si urechea sa dreaptăş mâna dreaptă si urechea stângă a examinatorului;                                                 : 2 puncte ( 1 de fiecare);
    mâna stângă a unei păpuşi;                               : 1 punct ;

6.    Trasează linii verticale între două linii orizontale ( distanţa dintre ele 6 mm.) în 10 secunde:
    peste 15 linii corecte ( verticale; relativ drepte; ce ating marginea de sus şi de jos a spaţiului destinat);                                    : 2 puncte;
    10 – 15 linii;                                                           : 1 punct;

MOTRICITATE: A. GROSIERĂ

1.    Stă într-un picior, fără sprijin, cu măinile pe şolduri, 7 – 10 secunde. Două încercări, prima cu piciorul drept, apoi cu stângul, punctate separat.
: 2 puncte, 1 punct.
2.    Sare in lungime de pe loc, simultan cu ambele picioare, la o distanţă de 50 de centimetri. Doua incercari, punctate fiecare.
: 2 puncte, 1 punct.

3.    Prinde o minge ( cu diametrul de aproximativ 10 cm.) aruncată uşor de la 2 metri distanţă , de jos în sus, la inălţimea pieptului copilului. Se dau trei îincercări, punctate fiecare.
: 3 puncte, 2 puncte, 1 punct.

Continuă lectura