BALISTICA PUŞTILOR CU ALICE ÎN TIRUL SPORTIV

Balistica puştilor de tir sportiv cu alice  ( calibru  12 ).

Ca şi la celelalte arme sportive şi la puştile de tir cu alice, fenomenele în legătură cu balistica lor, sunt grupate în fenomene de balistică interioară, şi fenomene de balistică exterioară.

Balistica interioară, se ocupă de presiunile ce se dezvoltă în ţevi, după aprinderea pulberii, de vitezele ce se imprimă încărcăturii de alice de către aceste forţe de presiune,  de mişcarea alicelor  în interiorul ţevilor, şi de mişcarea de recul a puştii.
a.    Despre presiuni. Puşca cu alice, fiind o armă de foc, foloseşte
energia degajată de praful de puşcă prin ardere, în camera cartuşului, pentru a zvârli o încărcătură de alice spre o ţintă oarecare.
Un cartuş de calibru 12, ( alicele  nu trebuie să depăşească 2,6 mm. în diametru şi încărcătura şarjei de max. 24,5 gr. ) cu lungimea tubului după tragere care  trebuie să fie de max. 70 mm.,  are încărcătură de pulbere fără fum, în jur de 2,10 gr. şi dezvoltă prin ardere un volum de gaze de cca. 1720 cm.³, deşi întreaga încărcătură de pulbere ocupă un volum de numai 5 cm.³.
Se înţelege uşor de ce prin arderea pulberii, se va naşte tot aşa de rapid o presiune, care va acţiona în toate direcţiile şi care reuşeşte să-şi facă loc, punând în mişcare păhărelul ( containerul ) de plastic cu încărcătura de alice, ca fiind singurul element care cedează acestei forţe.
Acţiunea presiunilor asupra încărcăturii.  În dezvoltarea presiunii

Acţiunea presiunii gazelor în camera cartuşului
interioare, începutul îl face explozia capsei, care producând temperatură şi flamă, iniţiază aprinderea pulberii, care la rândul ei – prin ardere – produce un  volum mare de gaze.

Volumul de gaze, la rândul lui, dă naştere la o presiune care atinge un maxim, cu care învinge :  inerţia încărcăturii de alice, rezistenţa burii sau a părţii compresibile a  păhăruşului ( containerului ) de plastic în suprafaţa interioară a ţevii, rezistenţa setizajului de la gura tubului cartuşului, punând în mişcare încărcătura de alice. Odată cu mişcarea încărcăturii, se măreşte volumul  interior al camerii, iar presiunea începe să scadă  ( vezi Fig. 7 )

Fig. 7 – Scăderea presiunii odată cu creşterea volumului în ţeavă.

Presiunea unei cantităţi de pulbere de 2,10 gr., la o încărcătură (şarjă) de alice de 24,5 grame, atinge un maxim de cca. 450 Kgf./cm² atunci când încărcătura a înaintat cca. 4 cm., după care începe o scădere a presiunii, pe măsură ce  încărcătura cu alice înaintează şi volumul de-a lungul ţevii creşte, iar în momentul când alicele au părăsit gura ţevii, presiunea scade la zero.
Constaţele presiunilor interioare  depind  de :                                                    –   cantitatea de pulbere,                                                                                      –   greutatea încărcăturii de alice,
–    variaţia timpului de explozie a capselor,
–    variaţia elasticităţii tubului cartuşului, a burii sau a cotainerului
–    variaţii la rezistenţa sertizajului,
–    temperatura interioară,
–    presiunea atmosferică şi altele.
Toate acestea fac să se manifeste diferenţe de presiune, de la foc la foc, care pot merge chiar până la 100 Kgf./cm²  presiune, chiar în cazul unor cantităţi constante de pulbere şi de alice.
b.  Vibraţii şi flexiuni. Din fabricaţie la puştile cu două ţevi, fie că sunt alăturate sau suprapuse, axele lor nu merg paralele, ele primesc o uşoară convergenţă spre gura ţevii. De exemplu în cazul unei puşti pentru tirul la Trap, care are lungimea ţevii de 76 cm., axele lor centrale ce pleacă de la detunător, au la plecare între ele o depărtare de 29,5 mm., iar la gura ţevii distanţa între ele e de numai 20,5 mm., iar prelungirile lor se vor întâlni dincolo de gura ţevii la o distanţă de 2,50 m. O astfel de dispunere a axelor ţevilor asigură concentrarea snopului ambelor ţevi între 5 m.         şi 50 m.
Vibraţiile şi flexiunile ce apar în timpul dării focului ca şi pe timpul alunecării de alice pe ţeavă pot fi observate numai în laboratoare balistice echipate cu aparatură specială.
Centrul de greutate al puştilor cu două ţevi este localizat la circa 23 mm. sub axa ţevilor şi în dreptul basculei.
Când se trage un foc, puşca pivotează în jurul centrului de greutate datorată forţelor ce se dezvoltă prin presiunea gazelor rezultate din arderea pulberii.  Aceste forţe ce produc svâcnirea puştii spre înainte şi acţiunea de recul spre înapoi.  Datorită acestor forţe gura puştii se ridică, iar patul puştii are tendinţa să coboare.
Greutatea puştii cuplată cu fermitatea epolajului precum şi elasticitatea umărului, determină la început pivotarea puştii în jurul centrului de greutate, iar apoi în jurul umărului. Această acţiune de pivotare nu influenţează însă precizia tragerii, deoarece în momentul apariţiei ei încărcătura de alice a părăsit gura ţevii.
Aceste vibraţii în plan vertical sunt un rezultat din combinarea inerţiei ţevilor, al elasticităţii materialului din care sunt confecţionate cât şi ale forţelor de recul.
În momentul când ţeava intră în faza de curbare negativă, prin care îşi coboară gura, în acelaş moment şi încărcătura de alice părăseşte gura ţevii, după care datorită elasticităţii materialului ţevilor ele revin la poziţia normală avută înainte.
Efectul negativ al vibraţiilor în plan vertical este corectat de constructor prin poziţionarea şinei de vizare în momentul montării ei la fabrică, pe ţevile puştii.  Atât înălţimea şinei de vizare şi ochire cât şi panta ei sunt astfel calculate ca să aducă corecţia necesară efectului negativ al vibraţiilor din planul vertical.
În mod normal aplitudinea vibraţiilor este aceeaşi la fiecare foc, însă la o puşcă care are joc la basculă, amplitudinea vibraţiilor nu numai că se măreşte, dar momentul de începere al vibraţiilor nu mai e sincronizat cu momentul ieşirii încărcăturii din ţeavă, situaţie care afectează în mare măsură precizia puştii.
De asemenea amplitudinea vibraţiilor este direct influenţată şi de viteza iniţială a încărcăturii.  Cu cât aceasta este mai mare cu atât şi amplitudinea vibraţiilor va creşte, fapt care dăunează preciziei tragerii.  Această situaţie impune concluzia că atât  cantitatea de pulbere cât şi aceea a încărcăturii de alice are o limită pe care nu o poate depăşi fără să nu afecteze precizia puştii.
Din datele tehnice de fabricaţie se mai costată că vibraţiile în plan vertical au în mod normal o amplitudine de circa 4 mm., iar fregvenţa lor este de  80 – 120 de vibraţii duble pe secundă.
Pe lângă vibraţiile în plan vertical, la plecarea focului, se mai produc şi vibraţii în plan orizontal.
La puştile cu două ţevi alăturate în plan orizontal, cum sunt majoritatea puştilor de vânătoare ca şi la unele de tir sportiv,  axul fiecărei ţevi este situat în afara planului vertical al puştii, atât cea din dreapta cât şi cea din stânga, deci axele lor nu trec prin planul centrului de greutate al puştii.  O asemenea dispunere produce inevitabil şi o pivotare a ţevilor în planul orizontal care se  interferează cu vibraţiile din plan vertical.  Dar de data aceasta flexiunea produsă curbează spre partea ţevii care a tras focul.  Dacă s-a tras focul cu ţeava din dreapta flexiunea ţevii se va face spre dreapta şi ieşirea alicelor din gura ţevii o găseşte în această poziţie şi fenomenul are acelaş aspect şi când se trage cu ţeava stângă, ţeava se va curba spre stânga şi încărcătura de alice la ieşire o va găsi în această poziţie şi pe ea.
Amplitudinea acestor vibraţii este de 1 mm. iar fregvenţa lor este de 260 vibraţii duble pe secundă.  Dar şi în această situaţie, puşca reuşeşte să-şi păstreze gradul înalt  al preciziei tragerii, datorită modului cum a fost realizată convergenţa ţevilor, menţionată mai înainte.
În ceea ce priveşte puştile cu ţevile suprapuse ( sistem Bock ) au flexiunile orizontale mult mai atenuate,  în schimb ţeava superioară manifestă o acţiune de flexiune mai pronunţată în plan vertical datorită poziţiei care e mai excentrică faţă de centrul de greutate al puştii, dar această flexibilitate nici ea nu afectează precizia puştii fiind corectată automat prin poziţionarea şinei de vizare şi ochire, care are o poziţie mult mai ridicată decât la puştile cu ţevi alăturate.

c. Despre viteză. Prin viteză înţelegem rapiditatea cu care alicele proiectate de explozie prin ţeava puştii, străbat o distanţă oareacare într-o secundă.
Viteza iniţială, este viteza cu care  pleacă alicele, măsurată în momentul când părăsesc gura ţevii ( se notează cu  “ Vο “ ). Această viteză reprezintă “ puterea cartuşului “ şi intră în diferite calcule ale balisticii interioare şi exterioare.
Viteza rămasă, este viteza pe care o mai păstrează alicele la diferite depărtări, pe traiectorie.

Când s-a tratat viteza, la armele cu cartuş cu proiectil, s-a arătat că din punct de vedere balistic, ţevile mai lungi măresc viteza iniţială. De exemplu, dacă se trage cu o ţeavă de calibru 12, cu lungimea de 1 metru, cu o încărcătură normală de alice de 24,5 gr. şi 2,10 gr. pulbere fără fum, se va obţine un  Vο de 393 m./sec., cu o ţeavă de 80 cm. se va obţine un  Vο de 383 m./sec., iar la o ţeavă de 70 cm.se va obţine un  Vο de 375 m./sec..
Se vede că lungimea ţevii influenţează direct viteza.  Dar numai din acest aspect, nu se poate trage concluzia că ţevile lungi sunt indicate pentru tirul sportiv sau chiar pentru vânătoare.  Un bun randament a-l  unei puşti nu-l stabileşte numai valoarea lui  Vο, sunt şi alţi factori de care se  ţine cont, cum ar fi : gruparea snopului  sau  maniabilitatea puştii, ş.a.
Într-o ţeavă de 80 – 90 cm., alicele se freacă mai mult între ele şi se deformează, ceea ce duce la o mai mare dispersiune a lor, când vor intră în contact cu rezistenţa aerului.
Dar, s-a arătat că o ţeavă mai lungă implică o creştere în greutate şi a patului, pentru ca puşca să fie echilibrată, ori o armă şi lungă şi grea, nu poate fi mânuită cu uşurinţă şi va obosi repede pe trăgător.
Vitezele mai sunt influenţate, chiar când se trage cu acelaş model de cartuş, de difereţele ce există între dimensiunile interioare ale ţevilor, care poate varia, în cazul calibrului 12, de la 18,1 mm. la 18,7 mm.
În aceste condiţii  Vο va scădea cu 2 m. pentru o creştere de 0,1 mm. a diametrului interior al ţevii.
Viteza, va fi micşorată şi de şocurile mai mari de la gura ţevii ca şi de sertizajul prea slab dat cartuşului.
De asemenea, cartuşele care au tuburi ce crapă în camera de explozie a puştii, vor pierde din  Vο între 10 şi 15 m./ secundă.
Absenţa unei “ bure “ peste pulbere, face ca  Vο să scadă între 50 – 200 m./ secundă.  În acest caz şi vitezele între alice sunt diferite, cu valori ce scad aproapa triplu, faţă de un cartuş cu bură.
Când temperatura atmosferică este cuprinsă între +10º şi +40º de fiecare creştere de 10º, va creşte şi  Vο cu  cca.7 m./ secundă.

d.     Acţiunea presiunii asupra puştii.   Fenomenul de recul al puştii cu alice, este mai evident decât acel al puştilor cu glonţ, unde reculul se manifestă mai temperat.
La puşca de talere, nici epolajul nu este în aceeaşi măsură de ferm ca la armele cu glonţ, unde forma patului şi a tălpii asigură o stabilitate mai fermă puştii.
Reculul este provocat de forţa de presiune a gazelor rezultate din arderea pulberii, care acţionează în toate direcţiile.  După ce presiunea s-a dezvoltat, ea acţionează cu putere în direcţia tragerii, unde învinge rezistenţele încărcăturii pe care o pune în mişcare ; acţiunea în părţile laterale este preluată de rezistenţa ţevii, iar acţiunea spre înapoi se transmite în masa puştii şi în continuare în masa corporală a trăgătorului, punând chiar şi puşca în mişcare.
Această acţiune brutală de lovire în umăr, se manifestă când forţa presiunii din faţă a scos încărcătura din faţă şi această forţă a devenit egală cu “ 0 “, lăsând pentru o clipă să acţioneze numai forţa de presiune spre înapoi, care fără o forţă de reacţie  de  sens contrar, acţionează brutal şi face ca talpa puştii să lovească umărul cu putere şi să pivoteze în jurul umărului săltând ţeava.
Dar această acţiune brutală, se manifestă numai după ce încărcătura de alice a părăsit gura ţevii. Durata drumului / mişcării încărcăturii prin ţeavă e de a  400 – a  parte dintr-o secundă. În acest scurt inrerval de timp, forţa care acţionează spre înapoi, mişcă foarte puţin greutatea puştii. După plecarea focului, reculul îşi sporeşte viteza de acţiune cu aproape 9 %.
Mişcarea de recul, pe lângă viteza care o dezvoltă, mai posedă şi o energie de acţionare, care se poate calcula şi se exprimă în Kgm.
Axeastă energie, depinde de greutatea puştii, de greutatea încărcăturii şi de viteza dată încărcăturii ( Vο).
Energia reculului va scădea, cu cât greutatea puştii este mai mare, cu cât greutatea încărcăturii este mai mică, şi cu cât  viteza iniţială a alicelor este mai mică.
Energia reculului va creşte, cu cât puşca este mai uşoară, cu cât  greutatea încărcăturii este mai mare şi cu cât  viteza iniţială a alicelor este mai mare. Omul poate în mod normal să suporte reculul în umăr între 4,000 şi  4,250 Kgm.  Un recul de 5 ,000 Kgm. va produce durere şi trăgătorul nu va putea rezista la multe focuri la o astfel de energie de recul.
Reculul la o armă de vânătoare, calibru 12, este între 0,8 – 2,5 jouli, în funcţie de puterea muniţiei.
Este indicat ca în astfel de situaţii trăgătorul să adopte un epolaj mai ferm cu care va reduce din tăria loviturii în umăr.
Senzaţia acţiunii energiei reculului, este simţită de trăgător prin izbitura tălpii patului în umăr. Această izbitură poate să scadă şi să crească şi în raport de cum epolează trăgătorul, cu toate că energia reculului este aceeaşi de la foc la foc.  De asemenea, izbitura în umăr o dă şi patul armei care nu este  potrivit  la dimensiunile  corporale ale  trăgătorului.   Astfel  un  pat  prea înclinat sau prea scurt, care obligă pe trăgător să adopte o poziţie cu  capul prea înainte, în momentul producerii reculului, mâna din gâtul patului îl va lovi pe trăgător, peste gură, sau dacă obrăzarul e rău plasat îi va lovi  osul facial.

e.  Deformarea alicelor în ţeava puştii.   Alicele aşezate în tubul cartuşului, datorită sfericităţii lor, prezintă un gol total de aproape 40 % din volumul încăperii lor.  La declanşarea presiunii interioare, alicele de deasupra, din cauza inerţiei, fac ca alicele ce sunt împinse din spate să se preseze şi să-şi modifice forma sferică, în special cele din fundul încărcăturii. De asemenea şi alicele periferice, care se freacă de pereţii ţevii îşi pierd forma sferică, dar acestea îşi pierd şi din greutate cca. 4 %.
În general, cam 10 – 15 %  din totalul alicelor din încărcătură îşi pierd sfericitatea, căpătând feţe plane, rizuri şi topituri.

Balistica exterioară, se ocupă de fenomenele ce le întâmpină
încărcătura de alice, de la plecarea ei din canalul ţevii şi până la căderea alicelor pe pămănt.  În cadrul acestei părţi se vor trata şi rezistenţele întâmpinate de alice în aer , începând de la gura ţevii şi până la cădere.
a.    Viteza iniţială a alicelor în snop şi rezistenţe întâmpinate.  La
ieşirea  din gura ţevii, snopul de alice are o viteză iniţială în jur de 375 m./ secundă. Această viteză, este imprimată în parte fiecărei alică, dar pe parcurs suferă scăderi datorate unor acţiuni de frânare precum şi unele schimbări de direcţii.
Acţiunea de frânare a alicelor, e datorată în special rezistenţelor ce le opun moleculele de aer cât şi curenţii de aer pe care îi străbat, precum şi alţi factori, ca umiditatea  din atmosferă  ( ceaţa şi ploaia ).
Acţiunile perturbatorii, sunt datorate modificărilor de formă, datorată frecărilor alicelor între ele, în urma şocului de presiune, precum şi frecării de pereţii canalului ţevii. Aceste modificări de sfericitae pot fi şi cauza diminuării vitezei, prin frânarea lor mai mare în aer.
Totuşi, chiar în astfel de condiţii, snopul de alice reuşeşte să străbată spaţiul într-un grup oarecum compact suficient de dens, ca tirul la talere, să aibe o eficienţă totală în condiţiile normale de tragere, la distanţa de 30 – 45 metrii, pentru Trap şi la 15 – 35 metri, pentru Skeet .
b.  Viteza alicelor pe traiectorie.  Viteza cu care acţionează alica la aceste distanţe , poartă numele de  viteza rămasă.  Pe lângă viteza de mişcare, fiecare alică primeşte şi o energie de mişcare care poartă numele de energie cinetică.  De valoarea energiei cinetice depinde şi puterea cu care alica loveşte talerul ca să-l spargă.
Energia cinetică, care e în raport direct cu greutatea alicei scade împreună cu viteza de mişcare, pe măsură ce distanţa va creşte.  În tabelul de mai jos observăm, că în general  vitezele rămase,  atât la Trap cât şi la Skeet, ajung la distanţa optimă a spargerii talerului  mult mai reduse decât la momentul de părăsirea gurii ţevii.

Vitezele rămase  la alicele trase cu o puşcă -cu ţevi cu şoc-  de cal. 12  ( de
tir sportiv şi vânătoare ), cu valoarea vitezei iniţiale ( Vο), de 375 m./ s.

Distanţa
de tragere   ( metrii )    Diametrul alicelor  ( mm.) şi vitezele rămase  în m./ s.
2    2,25    2,50    2,75    3    3,50    4    5
5    340    344    349    349    352    352    355    358
10    302    308    314    318    322    328    332    339
15    268    277    284    290    295    304    310    320
20    236    247    256    264    270    281    289    302
25    211    223    233    242    250    262    271    287
30    191    204    215    225    234    249    259    274
35    172    186    197    207    216    231    243    261
40    156    169    181    192    201    217    230    249

Dincolo de 40 m. vitezele rămase la alicele trase cu ţevi cu şoc, sunt aceleaşi ca şi la ţevile cilindrice.

Situaţia vitezelor rămase trebuie reţinută de trăgător, deoarece în condiţiile când viteza rămasă ca şi energia cinetică mult diminuată la distanţe mari, tragerea nu este eficace.  Va trebui să se “ scurteze “ focul până la depărtarea unde talerul se va sparge în bucăţi vizibile, aşa cum prevede regulamentul.
Dacă cineva şi-ar propune să mărească  Vο, în scopul de a avea o viteză rămasă,  eficace mai depărtată, nu va reuşi această creştere a eficacităţii.  Se ştie că la creşterea vitezei iniţiale, în aceeaşi măsură vor creşte şi rezistenţele datorate stratului de aer, care vor dispersa alicele, micşorând eficacitatea snopului. Creşterea vitezei iniţiale se face prin mărirea cantităţii de pulbere, care prin explozia mai puternică va deforma şi mai mult sfericitatea alicelor şi va provoca de asemenea creşterea reculului.
Ţevile cu şocuri au rezolvat acest deziderat, într-o oarecare măsură, asigurând o viteză rămasă  mai mare decât la ţevile cilindrice.
Acest lucru se poate constata comparând cele două tabele, cu viteze rămase, pentru puşti cu şocuri şi fără şocuri (cilindrice), prezentate în tabelul de mai sus şi respectiv în tabelul următor.

Vitezele rămase  la alicele trase cu o puşcă -cu ţevi cilindrice-  de cal. 12
(  de  tir sportiv şi vânătoare ), cu valoarea vitezei iniţiale ( Vο), de 375 m./ s.

Distanţa
de tragere         ( metrii )    Diametrul alicelor  ( mm.) şi vitezele rămase  în m./ s.
2    2,25    2,50    2,75    3    3,50    4    5
5    387    341    344    346    348    352    354    356
10    293    300    306    311    315    321    326    333
15    259    269    276    283    288    297    304    316
20    231    242    251    259    266    277    285    298
25    209    220    230    239    246    258    268    284
30    187    199    210    221    230    245    256    271
35    170    183    194    204    213    228    240    258
40    154    167    178    189    199    215    228    248
50    125    140    153    164    174    191    205    227
60    102    116    129    141    151    168    183    208
70    82    96    108    120    131    150    166    191
80    65    79    91    103    113    133    150    174
90    53    65    77    88    98    117    135    161
100    47    57    66    76    85    104    123    150
120    –    42    48    56    64    81    101    130
150    –    27    31    36    41    54    68    98
Viteză terminală    22    23    24    26    27    29    31    34

Trebuie să mai cunoaştem că un cartuş care are prezintă o “ bură “ necorespunzătoare, aceasta va favoriza scăpările de presiune, iar snopul chiar de la gura canalului ţevii este perturbat şi destrămat, iar până la distanţa de tragere de 30 – 35 m. ajunge răsfirat şi plin de goluri.

Deformarea  snopului de alice la plecarea din gura ţevii, cauzată
de o “ bură “ necorespunzătoare.

La început ( fig. a.) se observă ample scăpări de presiune ce produc vârtejuri în grupul terminal de alice.  În continuare ( fig. b.) se observă cum alicele finale sunt primele care încep să se răsfire în timp ce bura este frânată în aer.  Mai departe  ( fig. c.) începe răsfirarea snopului potrivit particularităţilor cu care sunt dotate fiecare alică la plecare : de vitezele mai mari sau mai mici datorate frânărilor din ţeavă, sau calităţii inconstante a burei.
În concluzie, la cartuşul cu bură, chiar de la 2 metrii de la gura ţevii snopul suferă acţiuni de deformare, în timp ce în cazul încărcăturii cu container, răsfirarea va începe de la 7 – 8  metrii  faţă de gura ţevii  şi în condiţii de perturbare mult mai restrânse.
În figurile de mai jos se prezintă la ieşirea din gura ţevii, o încărcătură cu alice în container ( A ) în comparaţie cu o încărcătură ce foloseşte ca protecţie o bură de plastic specială ( B ), precum şi cu o încărcătură cu o bură necorespunzătoare ( C ).

A
B

C

Dar, nu numai forarea şocurilor la gura canalului ţevii a ameliorat valoarea vitezei rămase şi în special eficacitatea tragerii la o distanţă mărită, ci şi folosirea containerului de plastic care permite încărcăturii de alice să se deplaseze grupată încă 7 – 8 m. de la gura ţevii şi numai după aceea să înceapă răsfirarea.
În aceste condiţii încărcătura de alice e salvată de la şocul cu aerul, la plecare, când viteza e cea mai mare, evitând aceste perturbaţii.  Forma, densitatea şi viteza snopului, ca şi direcţia fiecărei alică în parte, se va păstra la un maxim de eficacitate balistică, şi mult superioară faţă de puşca cu ţeava cilindrică şi cu încărcătura fără container.
În figura A, ( pag. 9)  se observă modul corect de protejare la ieşirea din gura ţevii, a încărcăturii de alice.
În figura B,  protecţia burii speciale de plastic asigură o protejare parţială.
În figura C,  snopul nu are nici-o protecţie.
În ceea ce priveşte viteza de mişcare a alicelor dintr-un snop, s-a observat că nu toate alicele se mişcă cu aceeaşi viteză.  Alicele de la periferia snopului, înaintează mai încet decât acelea de la centrul snopului, pentru că au fost frânate de frecare lor de interiorul canalului ţevii.  Alicele din capul snopului au o viteză de mişcare mai mare decât acelea din centrul snopului.  Diferenţa de viteză între alicele din capul snopului şi acelea de la periferie, este la alica de diametru 2,5 mm. de 10 m. la distanţa de 20 m. şi de 16 m. la distanţa de 48 m.  . În cadrul snopului o alică îşi păstrează mai bine viteza cu cât este mai grea iar rezistenţa aerului se face mai simţită cu cât distanţa e mai mare.
Datorată acestor diferenţe de viteză, snopul de alice capătă o alungire, având la început, în faţă,  alicele cu vitază mai mare şi către coadă, alicele cu viteză mai mică.  Alicele cu viteze mai mici, sunt desigur acelea care au suferit frecări, deformări sau au pierdut din greutatea lor prin frecare şi topire.

În general, snopul de alice,- care se realizează cu o puşcă de calibru 12, cu alice cu diametrul de 2,5 mm. cu viteza iniţială de 375 m./ s. şi cu ţeava cu şoc,- are următoarele lungimi :
–   la   10 m.    =   0,45 m.
–   la   20 m.    =   0,80 m.
–   la   30 m.    =   1,60 m.
–   la   35 m.    =   2,40 m.
–   la   45 m.    =   3,00 m.
La ţeava fară şoc aceste dimensiuni ale snopului, sunt ceva mai mari :
–   la   10 m.    =   0,85 m.
–   la   20 m.    =   1,25 m.
–   la   30 m.    =   1,80 m.
–   la   35 m.    =   3,00 m.
–   la   45 m.    =   3,40 m.
Din datele comparate de mai sus, reţinem că armele cu şocuri  la gura ţevii, realizează snopuri mai strânse şi mai scurte, decât ţevile cilindrice. Puştile cu şocuri  , datorită acestor calităţi sunt mai indicate tragerilor la tirul la talere, având o eficacitate superioară între  30 – 45 m.

Focul 1 fiind indicat a fi tras până la 30 m., iar focul 2 la o distanţă până la 35 – 40 m.
Viteza terminală.  Prin viteza terminală  se înţelege viteza minimă care ajută alica să înainteze prin aer.  Când forţa de gravitaţie şi rezistenţa aerului înving această viteză minimă, atunci alica cade la pământ.
În tabelul de la pagina 8, se arată valoarea acestor viteze terminale în funcţie de mărimea diametrului alicei ( de la 2 mm. la 5 mm.)
Unghiurile de tragere optime – ( cu Ø alica între 2 – 4 mm.), care permit o bătaie maximă, trase cu viteze iniţiale între  300 – 400 m./ s.,- sunt cuprinse între 16º şi 19º.  Dar şi în unghiuri de tragere apropiate, de acestea, bătaia atinge distanţe asemănătoare unghiurilor optime.
La bătaia maximă, snopurile se alungesc pe o distanţă de aproape    100 m. , iar alicele nu mai au nici-o putere de penetraţie.
În tirul vertical, alicele au o bataie maximă mai scurtă, decât în tirul orizontal, limitată la cca. 75%.  Alica în cădere nu prezintă nici un pericol.

c.   Ricoşeurile.  Ca şi la puştile cu glonţ,  alica când întâlneşte pe direcţia ei, un obstacol sub un anumit unghi, ea ricoşează, adică în loc să pătrundă în masa obstacolului, îşi schimbă direcţia în mod nedefinit.   Pentru un proiectil cu vârful ascuţit, ricoşeul se produce când proiectilul atinge suprafaţa obstacolului sub un unghi de 30º.
Când vârful proiectilului are însă o formă rotundă, cum e cazul alicelor, atunci ricoşeul se formează şi la alte valori unghiulare ale suprafeţelor de contact, sau de sosire.  S-au constatat cazuri de ricoşeu la unghiuri de aproape 180º, alica lovind în faţă un pom, a ricoşat şi s-a întors lovind pe standul de tragere, în ochi, un alt trăgător.  Sunt de fapt fregvente cazurile la talere, când trăgătorul loveşte tangenţial doar cu o alică  talerul, iar acesta din lovitura primită (de la alica care a ricoşat), îşi schimbă doar direcţia, fără însă a se sparge.
d.  Penetraţia, reprezintă puterea unui proiectil, în acest caz, al unei alice, de a pătrunde în obstacolul din calea ei de mişcare.
În tirul sportiv la talere, de cele mai multe ori, talerul e lovit şi spart în mai multe bucăţi de mai multe alice, dar din punct de vedere al randamentului balistic, talerul când e lovit  numai de o singură alică, puterea ei normală de penetraţie trebuie să fie în măsură să-l spargă, atât la probele de Trap cât şi la Skeet.
Penetraţia depinde de următoarele elemente :
–    de vitezele de sosire ale alicelor,
–    de greutatea alicelor,
–    de duritatea / tăria alicelor
În cadrul acţiunii de penetraţie, nu sunt implicate : calibrul puştii, lungimea ţevilor, natura pulberii sau calitatea oţelului din ţevi. Penetraţia e un atribut al energiei  pe care o primeşte o alică, odată cu viteza iniţială de mişcare.  Această energie se numeşte energie cinetică  ( Eo ).

Cinetic ( gr. Kinetikos = “ care se mişcă “) = Care aparţine mişcării, privitor la mişcare.
Energie cinetică = energie mecanică a unui corp aflat în mişcare egală cu jumătatea produsului dintre masa corpului şi pătratul vitezei sale.

Energia cinetică creşte cu pătratul vitezii alicelor şi în proporţie aritmetică cu greutatea lor. Efectul acestei energii, care este lovirea talerului, înseamnă  lucru mecanic.
Formula energiei cinetice :
P x Vo ²
Eo =  ––––
2 g
“ P ”     greutatea unei alice, măsurată în Kg.,     = 0,00009 Kg.
“ Vo “   viteza iniţială                    = 375 m./ s.
“ g “       acceleraţia gravitaţională            = 9,81 m./ s ²

P x Vo ²       0,00009 x 375
Eo =  ––––  =  ––––––– = 0,0017  joule.
2. g                 2 x 9,81
Spargerea talerului este un lucru mecanic care poate fi consecinţa loviturilor a mai multor alice, sau o lovitură cu o singură alică.
e.     Despre împrăştierea alicelor. ( snopul alicelor )
S-a arătat mai înainte modul cum alicele părăsesc gura ţevii, ca un pachet compact  şi cum pe măsură ce înaintează prin aer încep să se răsfire .
De asemenea s-au arătat şi cauzele ce produc acest fenomen care e propriu snopului de alice,  ale cărui dimensiuni rămân variabile până la cădere. Spre deosebire de eficacitatea puştilor cu glonţ, unde performanţa atingerii ţintei este efectul unui singur proiectil.  La puştile cu alice, eficacitatea lor se bazează pe efectul întregului snop de alice din încărcătură.
Dacă un taler nu e lovit de alica din faţă va fi lovit de o altă alică din mijlocul snopului sau chiar una de la coada snopului.
În figura de mai jos se arată acest lucru. Ochirea corectă a talerului, care e o ţintă în mişcare, depinde de puşcă, de muniţie dar şi de îndemânarea trăgătorului.

Această îndemânare presupune un proces de instruire care să realizeze la trăgător reflexele cuvenite pentru tragerea la zbor.  Experienţa personală a trăgătorului hotărăşte în final eficacitatea tirului său asupra ţintelor mişcătoare, în gama atât de variată a traiectoriilor ce le au talerele pe un stand de Trap sau de Skeet.
Structura snopului de alice.  Snopul de alice după ce se răsfiră, va avea la distanţa de  25 – 30 m., o lărgime de cca. 35 cm. şi o lungime ( de aproximativ două lărgimi ) de cca. 70 cm..  La peste 30 m. aproape toate alicele se deplasează cu o viteză rămasă egală, snopul suferind o creştere progresivă şi proporţională.  Sunt totuşi unele dintre alice care nu–şi păstrează direcţia iniţială datorită unor deformări şi care înaintează cu o direcţie sinuoasă.
La distanţa de 30 – 40 m.  snopul prin densitatea alicelor mai prezintă o eficacitate absolută  de a “ îmbrăca ” un taler, iar alicele menţin energia cinetică de a-l sparge.  Dar peste  45 m. snopul începe a se dispersa formând goluri, datorită unei răsfirări mai mari a alicelor, prin care goluri pot trece talere fără să fie lovite.
Talerele care sunt lansate în faţă au şansa de a fi lovite într-un procent mai mare deoarece pe el se proiectează întreg snopul de alice, în timp ce la talerele lansate lateral şi care traversează  o porţiune  mai redusă din  snop, va păstra un procent mai redus  dar optim  pentru a  sparge talerul.

f.     Reglarea tragerii puştilor cu alice.
Pentru a ne da seama de modul cum cele două ţevi grupează snopul de alice, se va folosi un panou pe care se fixează o coală de hârtie pe care în prealabil s-au  desenat cele două cercuri concentrice, aşa cum se vede în desenul de mai jos ( cu Ø AB = 75 cm. ; Ø ab = 37,5 cm. ; cele două axe ; şi imaginea vederii laterale a talerului – conform dimensiunilor oficiale din figura alăturată – plasat la 25 mm. faţă centrul ţintei ).  Cercul mare astfel împărţit  asigură pentru fiecare sfert din el o suprafaţă egală cu suprafaţa cercului  mic din interiorul lui

Se aşează  5 ţinte la  36,5 m.  Se va trage câte un foc pe fiecare ţintă.  Din analizarea efectului înregistrat pe aceste cinci ţinte, vom putea stabili valoarea grupării, dar şi valoarea distribuţiei şi a regularităţii snopului.

Valoarea  İndicatorului grupării ( İg.), se află împărţind numărul de alice din cercul mare la numărul de alice din cercul mic.
Dacă se trage cu o puşcă cu şocuri de calibru 12, cu lungimea ţevilor de 70 cm., cu încărcătură de 24,5 gr. cu alică sferică de 2,5 mm. ( 272 buc. alice  x 0,00009 Kg. = 24,5 gr.), într-o ţintă specială, cu cele două cercuri concentrice, se poate întâmpla că după un foc tras pe ţinta specială ( ochind talerul desenat în centrul cercurilor concentrice ) să se constate că 135 puncte de impact sunt în cercul mare , şi 33 puncte de impact se află în cercul mic. În acest caz “ İg.” = 135 : 33 = 4.
Aprecierea grupării :
–  NORMALĂ        indicator “ İg.”  între  2,4 şi 2,8
–  SRÂNSĂ            indicator “ İg.”  mai mic de  2
–  LARGĂ            indicator “ İg.”  între  3,0 şi 4,5

Pentru o grupare normală se impune ca în cercul mic să se afle impactul  a cca. 55 buc.  alice, iar pentru o grupare strânsă să se afle impactul a cca. 65 buc. alice.

Acoperirea loviturii, se exprimă în procente faţă de  numărul de alice din încărcătură, care au nimerit în tot cercul mare.
De exemplu : dacă într-un cartuş care conţine 272 buc. alice, vom găsi în cercul mare de 75 cm., 145  puncte de impact, procentul va fi :
100 x 145
––––-  =  53 %
272
Pentru aprecierea acoperirii, sunt suficiente următoarele calificative :
– Foarte bun, pentru procentele între   61%  –  70%
– Bun, pentru procentele între   51%  –  60%
– Suficient, pentru procentele între   45%  –  50%

Regularitatea tragerii, de la foc la foc, este de asemenea un atribut de calitate a puştii şi cartuşului, care se pune în evidenţâ prin diferenţa dintre numărul punctelor de impact, cel mai mare şi cel mai mic, care au lovit cercul mare, din seria  de câte un foc pe fiecare din cele cinci ţinte.
Pentru aprecierea regularităţii tragerii sunt suficiente următoarele calificative :
– Foarte bun, pentru diferenţe sub  20 puncte de impact ;
– Bun, pentru  diferenţe între 20 – 30 puncte de impact ;
– Suficient, pentru diferenţe între 30 – 40 puncte de impact ;

Toate aceste informaţii arătate mai sus, au o valoare reală numai în cazul când dispersia loviturilor a fost bine grupată pe ţintă.
De asemenea, aceste calcule nu au ţinut seama de eventualitatea unor “goluri” pe care le are snopul de alice şi care pe ţintă s-ar putea depista cu un “şablon”  de mărimea reală a unei imagini laterale a talerului ( o suprefaţă de cca. 18 cm.² ).

g.    Cauzele care favorizează împrăştierea alicelor.

    Lungimea ţevilor, de 76 cm. dau un grupaj cu un procent  77 %, în
timp ce ţevile de 70 cm. dau un grupaj de 70 % .
    Starea interioară a ţevilor, când sunt ruginite şi cu strat de reziduri
de plumb, măreşte gruparea, datorată deformării alicelor în interiorul canalului ţevii.
    Cartuşele, pot influenţa împrăştierea, prin capsele care nu sunt
constante la detonarea de aprindere a pulberii, prin calitatea slabă a tubului, care se crapă şi scapă gaze, prin sertizajul executat prea slab sau prea strâns, sau înclinat, favorizând pierderea prematură a presiunii şi deformând alicele, şi producând goluri în snop.
    Calitatea pulberii, influenţează dispersia alicelor. Cu cât viteza lor
e mai mare şi depăşeşte 375 m./ s. cu atât împrăştierea alicelor va fi mai mare, datorată rezistenţii crescute a aerului, cât şi deformărilor aduse formei sferice unui procent mare de alice.
    Bura, joacă şi ea un rol important, asigurând dezvoltarea normală
a presiunilor.  În cazul când bura e de calitate necorespunzătoare şi nu e corect aşezată peste încărcătura de pulbere, favorizează scăpări de presiune şi topiri în masa alicelor, acţiuni care duc direct la dispersia neregulată a alicelor.
    Alicele, dacă sunt moi se deformează mai uşor decât alicele tari şi
dau şi ele o împrăştiere mai mare.
    Şocul este determinant, pentru realizarea eficacităţii snopului în
relaţie cu scopul tragerii. În figura de mai jos, sunt prezentate comparativ două snopuri de alice; unul este tras cu o ţeavă fără şoc la distanţa de 30 m., iar celălalt snop este tras cu o ţeavă cu şoc la distanţa de 35 m.

ALEZARE    îngustare    Lovituri pe ţinta de 70 cm la 35 m.
Cilindru îmbunătăţit    0,00 mm.    cca. 25 %
Cilindru ca.    0,10 mm.    cca. 30 %
¼ şoc    0,25 mm.    cca. 55 %
½ şoc    0,45 mm.    cca. 60 %
¾ şoc    0,65 mm.    cca. 70 %
Şoc
complet    0,80 mm.
şi îngustat    cca. 70 % şi mai mult

Din comparaţia celor două snopuri de alice, se observă că puşca neşocată obţine 5 lovituri pe taler la distanţa de 30 m., iar la distanţa de 35 m. numai o lovitură;  în schimb puşca cu şoc, obţine la 35 m., 5 lovituri pe taler.
În ultimul timp, din necesitatea de a mări eficacitatea snopului de alice la distanţe şi mai mari, s-a realizat la cartuş, un păhărel ( container ) din plastic cu marginea secţionată în “ petale “ care se deschid la 7 – 8 m. de la ieşirea din gura ţevii. În acest păhărel se aşează încărcătura de alice, care se răsfiră după aceşti  7 – 8 m.  În acest fel densitatea snopului are eficienţă       ( inclusiv viteza rămasă şi energia cinetică ) până la o distanţă mai mare.

h.    Reglarea puştii şi a tragerii.

Această operaţie la puştile cu alice constituie o sarcină a fabricantului. Trăgătorului îi revine numai obligaţia de a verifica gradul de reglare asigurat puştii sale, sau să constate dacă nu a intervenit vre-o dereglare.
Verificarea reglajului, atât în direcţie cât şi pe verticală, se face trăgând la distanţa de 15 m. , din considerentul că o puşcă cu alice dacă nu e bine reglată la această distanţă, îşi  amplifică progresiv această eroare până la distanţa de 50 m. şi mai departe.
S-a adoptat acestă distanţă şi pentru faptul că la acestă depărtare de la gura ţevii, snopul nu e prea dezvoltat şi se poate înscrie mai corect pe o ţintă. Astfel se poate stabili mai uşor punctul mediu al grupării alicelor, care exprimă valoarea abaterii grupării faţă de punctul ochit.
În tabelul de la pagina 17, se arată cotele punctului mediu ce se fixează pe ţintă, atunci când puşca este reglată la 15 m. sau la 30 m.

Diferite cote ale punctului mediu

Distanţa la care a fost reglată  puşca.    Distanţa  de  tragere / cota punctului mediu
15 m.    30 m.    50 m.    70 m.
15 m.    0    – 3 cm.    – 15 cm    – 48 cm.
30 m.    + 1,5 cm.    0    – 10 cm.    – 41 cm.

Din tabel se vede că o puşcă care e reglată la 15 m. îşi are punctul mediu al grupării numai cu 3 cm. mai jos la distanţa de 30 m., şi cu 15 cm. mai jos la distanţa de 50 m..  İar puşca reglată la 30 m. trage cu 1,5 cm. mai sus la distanţa de 15 m.  şi cu 10 cm. mai jos la distanţa de 50 m.
Aceste valori asigură grupării / snopului o eficacitate înaltă dea lovi talerul, în limitele normale de tragere  între  30 m.  şi  45 m.

Eficacitatea actului de elaborare a focului în tirul la talere, este o acţiune complexă asupra unei ţinte în mişcare, care depinde în cea mai mare măsură de cantitatea de informaţii dobândite de trăgător, în legătură cu mişcarea talerului ; de caracteristicile snopului; de modul cum sunt prelucrate aceste date, de  viteza de coordonare a acţiunilor cu delanşarea focului precum şi de  faza de urmărire.

Bibliografie

1.- prof.    Marian Teodoru        – Curs de tir sportiv
2.- prof.    Theodor Paladescu    – Curs de tir sportiv
3.-    prof.    M.  Baia            – Curs de tir sportiv
4.- antrenor emerit
Ioanide T.Grigore        – Din tainele performanţei   în tirul sportiv
–  Tirul sportiv cu arma de vânătoare
5.- acad. Athanasie Joja        – Dicţionar enciclopedic român
6.- prof. A.Gagea,
psih. I.Holdevici    ,
prof. Th. Paladescu        – Factorii constitutivi ai victoriei sportive
şi ai performanţei în tirul sportiv
7.- Măriuca Marcu, Ion Moga    –  Dicţionar elementar de ştiinţe
8.-  I.S.S.F.                – Regulamentul tehnic de puşcă, pistol
şi talere.
9.- Firma “ ANSCHUTZ “        –  prospect 2006
10.-  Firma “ BERETTA “        –  prospect 2006
11.- Firma “ WALTHER “        –  prospect 2006
12.-  Firma “ Dynamit Nobel “    –  prospect 2004
13.-  Firma “ Haendler &
Natermann “ Sport GMBH    –  prospect  2005
14.-  Iurev A.A.                – Tirul sportiv (trad. Lb. Rusă) vol I- II
15.-  Parlamentul României        –  Legea nr. 295/ 2004, privind regimul
armelor şi al muniţiilor
16.-     F.R.T.S.                  –  Regulamentul de securitate

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s