“PROCEDURA CONSTATĂRII ŞI SANCŢIONĂRII CONTRAVENŢIILOR“

Probleme:

I. NOŢIUNEA ŞI TRĂSĂTURILE CONTRAVENŢIEI

II. PROCEDURA CONSTATĂRII ŞI SANCŢIONĂRII CONTRAVENŢIILOR

III. CALEA DE ATAC SI EXECUTAREA SILITĂ ÎN MATERIE CONTRAVENŢIONALĂ

IV. MODUL DE GESTIONARE AL PROCESELOR VERBALE

V. ANEXE

Probleme:

I. NOŢIUNEA ŞI TRĂSĂTURILE CONTRAVENŢIEI

1. Noţiunea si trăsăturile contravenţiei;

2. Cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei;

3. Cauzele care înlătură răspunderea pentru fapta săvârşită;

4. Sancţiunile contravenţionale.

II. PROCEDURA CONSTATĂRII ŞI SANCŢIONĂRII CONTRAVENŢIILOR

1. Modalităţi de sesizare despre comiterea unor fapte contravenţionale;

2. Procedura aplicării sancţiunii contravenţionale;

3. Procedura dispunerii altor măsuri decât cele a sancţiunilor                                       contravenţionale.

III. CALEA DE ATAC SI EXECUTAREA SILITĂ ÎN MATERIE CONTRAVENŢIONALĂ

IV. MODUL DE GESTIONARE AL PROCESELOR VERBALE

1. Evidenţa proceselor-verbale de constatare a contravenţiei.

V. ANEXE

Obiective operaţionale:

După parcurgerea acestei teme cursantul va fi în măsură să:

n     definească conceptul de contravenţie şi să precizeze trăsăturile acesteia;

n     enumere cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei,     respectiv, cele care înlătură răspunderea pentru fapta săvârşită;

n     precizeze sancţiunile contravenţionale prevăzute de lege;

n    cunoască procedura constatării şi sancţionării contravenţiilor precum şi   calea de atac şi executarea silită în materie contravenţională;

n     precizeze modul de gestionare a proceselor verbale.

PROCEDURA CONSTATĂRII ŞI SANCŢIONĂRII CONTRAVENŢIILOR

Orice societate există şi evoluează pe baza unor legi, norme şi reguli care formează în întregul lor un sistem normativ ce reglementează raporturile sociale care iau naştere între indivizi, ca persoane fizice, sau între aceştia şi persoanele juridice.

Dintre normele care reglementează activitatea organismelor sociale şi economice, conduita cetăţenilor, raporturile complexe ce iau naştere între persoanele fizice şi cele juridice, un rol deosebit îl au normele juridice, a căror nerespectare, în raport de caracterul şi natura acestora, atrage după sine răspunderi şi sancţiuni diferite (penale, civile, administrative, etc.), conform prevederilor  Constituţiei României – art.1, alin.3 („România este stat de drept, democratic şi social, în care drepturile şi libertăţile cetăţenilor reprezintă valori supreme şi sunt garantate”).

Faptele de încălcare a normelor juridice se clasifică în funcţie de pericolul social pe care îl prezintă fiecare, de natura relaţiilor sociale lezate, cât şi de categoria organelor competente să le stabilească şi să le sancţioneze, în: infracţiuni, contravenţii, abateri disciplinare. Încălcarea normelor de drept, în raport de pericolul social al fiecărei fapte, atrage după sine răspunderea penală, administrativă, civilă sau disciplinară, după caz.

Reglementarea legală a sancţiunii faptelor contravenţionale în ţara noastră se realizează prin Ordo­nanţa Guvernului nr. 2/2001 – privind regimul juridic al contravenţiilor şi Legea nr. 180/2002. Aceasta realizează cadrul juridic general al sancţionării acestor fapte şi cuprinde principiile ge­nerale de reglementare a contravenţiilor, delimitând organele competente a emite acte normative în care se stabilesc şi se sancţionează astfel de fapte, prevede procedura constatării şi sancţionării lor, precum şi căile de atac.

Pentru poliţişti, cunoaşterea şi aplicarea întocmai a dispoziţiilor legale ce reglemen­tează regimul contravenţiilor în ţara noastră are, în primul rând, o importanţă deosebită deoarece constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor legale reprezintă un drept, dar şi o obligaţie generală de serviciu iar, în al doilea rând, aceasta reprezintă o pondere însemnată în activitatea organelor de poliţie, atât ca importanţă cât şi ca volum de muncă. În plus, trebuie amintit că, prin constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se realizează prevenirea unor fapte antisociale mai grave.

I. NOŢIUNEA ŞI TRĂSĂTURILE CONTRAVENŢIEI. CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CARACTERUL CONTRAVENŢIONAL AL FAPTEI ORI RĂSPUNDEREA PENTRU FAPTA SĂVÂRŞITĂ.

1. Notiunea şi trăsăturile contravenţiei

Contravenţia este definită de către art.1 din Ordonanţa Guvernului  nr.2/2001 si Legea nr. 180/2002 pentru aprobarea acesteia ca fiind „fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege, ordonanţă, hotărâre a Guvernului sau, după caz, hotărâre a consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului mun. Bucureşti, a consiliului judeţean ori a Consiliului General al mun. Bucureşti”.

Definirea contravenţiei prezintă o importanţă deosebită, atât pentru stabilirea de către organele în drept a faptelor ce intră în aceasta categorie, cât şi pentru activitatea practică de constatare şi de sancţionare a celor care le comit.

Contravenţia este o fapta ilicită, adică o faptă contrară normelor juridice ce reglementează conduita omului. Stabilind sau interzicând o anumită conduită, normele juridice de drept administrativ urmăresc realizarea sau apărarea unor interese personale sau generale ale societăţii. Toţi membrii societăţii sunt obligaţi să se conformeze normelor respective, orice acţiune contrară lor fiind trasă la răspundere în funcţie de gravitatea faptei săvârşite.

Trăsături caracteristice ale contravenţiei.

Aceste trăsături rezultă chiar din definiţia cuprinsă în art.1 din OG nr. 2/2001 şi sunt următoarele:

a. Fapta să fie  săvârşită cu vinovăţie.

Orice încălcare a normelor de drept atrage răspunderea juridică numai dacă este comisă cu vinovăţie. OG nr. 2/2001 nu defineşte această trăsătură întrucât ea nu poate avea alte forme şi modalităţi decât cele determinate de legea penală (vinovăţia există când fapta care prezintă pericol social este  săvârşită cu intenţie sau din culpă -art.19 Cod penal), este vorba de intenţia directă sau indirectă şi culpa – uşurinţa sau neglijenţa.

Vinovăţia există când fapta care prezintă pericol social este săvârşită cu intenţie sau din culpă. O formă aparte a acesteia este praeterintenţia (intenţia depăşită).

Astfel, spunem că fapta este săvârşită cu intenţie când persoana :

  • prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte;
  • prevede rezultatul şi deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui;

Pe de altă parte, putem afirma că o faptă este săvârşită din culpă, când :

  • prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că nu se va produce ;
  • nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-l prevadă.

b. Fapta să fie stabilită şi sancţionată ca atare printr-un act normativ ca o cerinţă a principiului legalităţii incriminării şi sancţionării unei fapte.

Nimeni nu poate fi tras la răspundere contravenţională pentru o anumită faptă săvârşită, decât numai dacă acea faptă este prevăzută şi sancţionată în mod expres printr-un act normativ. Spre deosebire de infracţiuni (prevăzute numai în Codul penal, în legi sau decrete-legi), contravenţiile pot fi stabilite şi sancţionate şi prin hotărâre a Guvernului ori prin hotărâri ale consiliilor locale sau consiliilor judeţene, soluţie explicabilă dacă avem în vedere natura, pericolul acestor fapte şi aria largă a domeniilor de activitate în care ele se pot săvârşi. Aceasta trăsătură o deosebeşte şi de abaterile disciplinare al căror conţinut nu este totdeauna precis determinat, fiind doar enunţiativ prevăzut în regulamente proprii, statute sau acte de organizare şi funcţionare a unor organe ale puterii executive.

Cunoscând trăsăturile ce caracterizează contravenţia, avem posibilitatea să o delimităm mai uşor de infracţiuni şi abaterile disciplinare. Elementul comun, prin care cele trei categorii de fapte se aseamănă, constă în caracterul lor socialmente periculos, dar  în comparaţie cu infracţiunea, la contravenţie, gradul de pericol social este mai redus.

În afară de această deosebire, contravenţiile pot fi stabilite nu numai prin legi ori decrete-legi, ci şi prin acte administrative, iar constatarea şi sancţionarea lor se face de către organele puterii executive după o procedură specific administrativă.

Faţă de abaterile disciplinare, care constau în încălcarea îndatoririlor de serviciu ori a disciplinei muncii de către o persoană încadrată într-un organ al statului sau o unitate economico-socială, contravenţia are un grad de pericol mai mare, din care cauză este combătută prin măsuri de constrângere ce au caracter de sancţiune contravenţională.

c. Fapta să prezinte un pericol social, dar mai redus decât infracţiunea. Pericolul social se referă la măsura în care fapta contravenţională aduce atingere uneia dintre valorile sociale ocrotite printr-un act normativ şi pentru care legea a prevăzut că este necesară aplicarea unei forme de constrângere, respectiv cea a sancţiunii  contravenţionale. De precizat, că acest pericol social este mai redus decât cel al infracţiunii, prin aceea că fapta contravenţională are consecinţe mai puţin dăunătoare decât infracţiunea. Gradul de pericol social este stabilit în funcţie de importanţa şi rolul social al relaţiilor ce au fost lezate. Am putea spune, că la limita inferioară a gradului de pericol social al infracţiunii se sfârşeşte gradul de pericol al contravenţiilor. Să observăm, în continuare, această deosebire cu ajutorul unor exemple.

De pildă, conform prevederilor O.U.G. nr. 195 din 12.12.2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi H.G. nr. 85 din 2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. 195/2002 constituie infracţiune „Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ori o concentraţie ce depăşeşte 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat sau care se află sub influenţa unor substanţe sau produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare”.

În ambele cazuri siguranţa circulaţiei rutiere este periclitată ca urmare a efectelor alcoolului, care produce alterarea vederii, a aprecierii distanţei, a vitezei altor vehicule, etc., diminuând reflexele organismului (timpul de reacţie se măreşte) dar, siguranţa circulaţiei este primejduită diferit în cele două situaţii. Astfel, în cazul infracţiunii în speţă starea de pericol creată este mai mare decât în cazul contravenţiei deoarece reflexele şi mişcările de precizie sunt afectate într-o măsură mai mare şi deci gradul de probabilitate a comiterii unui accident de circulaţie este mai mare.

2. Cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei

Sunt situaţii când fapta calificată drept contravenţională se comite ca atare, dar, datorită unor cauze şi împrejurări, este exclus caracterul ei contravenţional, neatrăgând răspunderea contravenţională a făptuitorului. Aceste cauze sunt următoarele:

a. Fapta  săvârşită în stare de legitimă apărare. După cum se ştie din dreptul penal, este în legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapte pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes public.

Se prezumă că este în legitimă apărare si acela care săvârşeşte fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violenţă, viclenie, efracţie sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea. Exemplu: când proprietarul de drept, utilizând zgomote alungă o persoană care a încercat să pătrundă prin violenţă în apartament.

În Codul Penal, la art. 44 se mai prevede un aspect al acestei probleme, la alin. Al treilea, care spune că:

„Este de asemenea în legitimă apărare şi acela care din cauza tulburării sau temerii, a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul”.

b. Fapta  săvârşită în stare de necesitate: este situaţia în care se săvârşeşte o contravenţie pentru a salva de la un pericol iminent (si care nu poate fi înlăturat altfel) viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia, un bun important al său ori al altuia, sau de interes public. Exemplu: întreruperea iluminatului public de către o persoană, spre a preveni producerea unui incendiu.

c. Fapta  săvârşită din cauza unei constrângeri fizice sau morale căreia făptuitorul nu i-a putut rezista nu va constitui nici ea contravenţie. Exemplu: pătrunderea, pe sens interzis, de către un taximetrist, la cererea expresă a unui călător ce l-a ameninţat cu cuţitul.

d. Fapta  săvârşită din cauza unei întâmplări ce nu putea fi prevăzută sau înlăturată (cazul fortuit). Exemplu: oprirea cu autovehiculul într-un loc nepermis, din cauza defectării motorului.

e. Fapta  săvârşită de o persoană iresponsabilă, care, în momentul săvârşirii faptei, din cauza alienaţiei mintale, sau din alte cauze, nu putea să-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale, ori nu putea fi stăpân pe ele.

f. Fapta  săvârşită de o persoană aflată în stare de beţie involuntară completă. Exemplu: atunci când a intervenit pentru remedierea unei avarii a unei instalaţii de la o unitate de fabricare a alcoolului, ajungând, astfel, în stare de ebrietate şi tulburând liniştea publică.

g. Eroarea de fapt. Aceasta constă în necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a unor împrejurări sau situaţii de fapt de care depinde caracterul contravenţional al faptei (a nu se confunda cu eroarea de drept, adică necunoaşterea legii, care nu constituie cauză de înlăturare a răspunderii contravenţionale). Exemplu: pavajul din piatră cubică, aşezat într-un anumit fel, poate deruta pe unii conducători auto să creadă că este „refugiu pentru pietoni” şi să depăşească tramvaiul aflat în staţie.

h. Fapta  săvârşită de o persoană care din cauza unei infirmităţi, nu poate răspunde de ceea ce se impune (ex. fapta unui nevăzător care traversează strada pe culoarea roşie a semaforului).

i. Minoritatea. Nu constituie contravenţie fapta  săvârşită de o persoană sub 14 ani, deoarece se prezumă că până la această vârstă nu are discernământ.

În toate situaţiile când se constată existenţa uneia din aceste cauze (cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei se constată numai de către instanţa de judecată), fapta nu este considerată contravenţie.

3. Cauzele care înlătură răspunderea pentru fapta săvârşită. (prescripţia)

Sunt cazuri în care făptuitorul nu mai poate fi obligat să răspundă pentru fapta sa, datorită depăşirii unor termene expres prevăzute de lege pentru anumite activităţi, operând prescripţia.

Astfel, aplicarea sancţiunii se prescrie, în termen de:

-şase luni de la data săvârşirii faptei. În cazul contravenţiilor continue acest termen curge de la data constatării faptei. Contravenţia este continuă în situaţia în care încălcarea obligaţiei legale durează în timp;

-un an de la data săvârşirii faptei, atunci când fapta a fost urmărită ca infracţiune şi ulterior s-a stabilit ca ea constituie contravenţie, dacă sesizarea s-a făcut înăuntrul termenului de şase luni de la săvârşirea, respectiv constatarea faptei, dacă prin lege nu se dispune altfel. Prescripţia aplicării sancţiunii nu curge pe tot timpul în care s-a aflat în faţa organelor de cercetare sau urmărire penală ori în faţa instanţei de judecată, dacă sesizarea s-a făcut, cum am mai spus, înăuntrul termenului de 6 luni;

Prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte termene de prescripţie pentru aplicarea sancţiunilor contravenţionale.

Executarea sancţiunilor se prescrie, în termen de:

-o lună de la data aplicării sancţiunii, dacă procesul-verbal de constatare a contravenţiei, şi înştiinţarea de plată a amenzii nu au fost comunicate celui sancţionat, în acest termen.

(De reţinut că prescripţia nu operează asupra măsurilor administrative).

Necesitatea introducerii unor asemenea termene de prescripţie rezidă în aceea că se urmăreşte creşterea operativităţii şi a efectului educativ al tragerii la răspundere contravenţională.

4. Sancţiunile contravenţionale

În cazul în care ordinea de drept a fost încălcată, prin săvârşirea unei contravenţii, persoana în cauză este trasă la răspundere contravenţională, fiind obligată să suporte o sancţiune contravenţională.

Conform art. nr. 5 din OG nr. 2/2001, sancţiunile contravenţionale pot fi: principale şi complementare.

Sancţiunile contravenţionale principale sunt:

a) avertismentul;

b) amenda contravenţională;

c) prestarea unei activităţi în folosul comunităţii – numai prin hotărâre judecătorească (constituţie).

Prin O.U.G. nr. 108/2003 s-a scos închisoarea contravenţională pentru că art. 23, pct. 13 din Constituţia României din 2003 la “libertatea individuală: sancţiune privativă de libertate nu poate fi decât de natură penală”.

Avertismentul, amenda contravenţională şi obligarea la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii se pot aplica oricărui contravenient persoană fizică ori juridică.

Avertismentul constă în atenţionarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârşite, însoţită de recomandarea de a respecta dispoziţiile legale. Această sancţiune se aplică numai în cazul în care fapta este de gravitate redusă, indiferent dacă actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei prevede sau nu această sancţiune.

Amenda contravenţională are caracter administrativ, iar Legea nr. 180/2002 prevede că limita minimă a amenzii contravenţionale este de 250.000 lei (25 lei), iar limita maximă nu poate depăşi:

a) 1 miliard lei, în cazul contravenţiilor stabilite prin lege si ordonanţă (100.000 lei);

b) 500 milioane lei , în cazul contravenţiilor stabilite prin H.G. (50.000 lei);

c) 50 milioane lei, în cazul contravenţiilor stabilite prin hotărâri ale consiliilor judeţene ori ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti (5.000 lei);

d) 25 milioane lei, în cazul contravenţiilor stabilite prin hotărâri ale consiliilor locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor sau ale sectoarelor mun. Bucureşti (2.500 lei).

Sancţiunile contravenţionale complementare sunt:

a) confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii;

b) suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau autorizaţiei                  de exercitare a unei activităţi;

c) închiderea unităţii;

d) blocarea contului bancar;

e) suspendarea activităţii agentului economic;

f) retragerea licenţei sau a avizului pentru anumite operaţiuni ori pentru                     activităţi de comerţ exterior, temporar sau definitiv;

g) desfiinţarea lucrărilor şi aducerea terenului în starea iniţială.

Prin legi speciale se pot stabili şi alte sancţiuni principale sau complementare.

Pentru una si aceiaşi contravenţie se poate aplica numai o sancţiune contravenţională principală si una ori mai multe sancţiuni contravenţionale complementare.

II. PROCEDURA CONSTATĂRII ŞI SANCŢIONĂRII CONTRAVENŢIILOR

1. Modalităţi de sesizare despre comiterea unor fapte contravenţionale.

În activitatea practică, poliţiştii pot lua cunoştinţă despre săvârşirea unei contravenţii în mod nemijlocit sau prin alte surse de informaţii.

a. Sesizarea nemijlocită.

Lucrătorii de poliţie pot lua cunoştinţă personal de comiterea unor fapte cu caracter contravenţional cu ocazia executării serviciului la sediul organului de poliţie, când execută activităţi în teren, cu ocazia unor acţiuni, controale poliţieneşti şi razii. În toate aceste cazuri ei au dreptul şi, în acelaşi timp, obligaţia de a acţiona pentru constatarea faptei şi a lua măsurile legale împotriva celor vinovaţi (dacă sunt competenţi prin lege) indiferent de formaţiunea din care fac parte.

Unii poliţişti, prin natura atribuţiilor de serviciu, au îndatorirea să verifice modul cum cetăţenii şi unităţile economice respectă obligaţiile, dispoziţiile legale ce reglementează unele domenii de activitate (spre exemplu, poliţiştii de la formaţiunea poliţie rutieră supraveghează modul cum sunt respectate normele legale de circulaţie rutieră; cei de la ordine publică sau cei de la arme, muniţii şi substanţe toxice, au atribuţii speciale în constatarea încălcărilor contravenţionale din aceste domenii). Aceasta nu înseamnă ca atât ei cât şi cei care au ca principale atribuţii de serviciu descoperirea şi cercetarea infracţiunilor, nu au şi obligaţia de a constata orice alte contravenţii despre a căror comitere au luat la cunoştinţă, chiar dacă nu ţin de formaţiunea în care îşi desfăşoară activitatea.

Tot în mod nemijlocit, poliţiştii pot constata încălcări ale legii de natură contravenţională, cu autorul mijloacelor tehnice din dotarea organelor de poliţie. Aşa de exemplu, formaţiunile de poliţie rutieră, în mod deosebit, folosesc aparatura tehnică (echipamentul radar pentru depistarea depăşirilor de viteză, fiola alcoolscop şi alcooltest electronic, pentru depistarea conducătorilor auto care au consumat băuturi alcoolice, analizatorul de gaze etc. , cu ajutorul căreia constată contravenţii la normele de circulaţie rutieră (în procesul-verbal de constatare a faptei se va menţiona mijlocul tehnic folosit şi celelalte probe stabilite).

Pe lângă rolul activ ce îl au poliţiştii, în activitatea de constatare a contravenţiilor, ei sunt obligaţi, în caz de nevoie, ori la cerere, să acorde sprijin şi altor agenţi constatatori pentru legitimarea contravenienţilor şi luarea măsurilor legale. Exemplu: organele de control ale unităţilor de transport în comun, celor de poliţie sanitară, etc.

b. Sesizări primite de la organele judiciare, unităţi economice sau cetăţeni.

Un număr însemnat de fapte ce constituie contravenţii, este adus la cunoştinţa poliţiştilor de către:

-organele judiciare (parchetele, instanţele de judecată, şi celelalte organe de cercetare penală, altele decât cele ale poliţiei respectiv, organele cu competenţă specială, căpitani porturilor, ofiţerii de poliţie de frontieră, etc.). Aceste organe pot sesiza poliţia despre comiterea unor fapte contravenţionale descoperite cu ocazia desfăşurării unor activităţi specifice.

Sunt situaţii când o faptă este cercetată iniţial ca infracţiune şi ulterior se stabileşte (prin rezoluţia sau ordonanţa procurorului ori prin hotărârea instanţei de judecată) că aceasta constituie contravenţie.

În acest caz, organul judiciar ce a instrumentat cauza constată contravenţia şi ia măsuri legale (dacă este competent) sau în caz contrar o înaintează organului competent.

Când competent este un organ de poliţie, constatarea faptei o poate face poliţistul în a cărui competenţă este dată contravenţia respectivă (poliţie rutieră, ordine publică, investigarea fraudelor, investigaţii criminale etc.) chiar dacă în actul normativ competenţa este definită cu formularea generică  „ofiţeri şi agenţi de poliţie”.

-unităţile economice, de stat şi private, persoanele juridice pot sesiza poliţia despre comiterea unor contravenţii ce ţin de competenţa poliţiei. De exemplu nerespectarea regulilor de convieţuire socială în locuinţele aflate în patrimoniu, acte de tulburare a ordinii şi liniştii publice, în apropierea şcolilor ori unităţilor economice, etc.

De asemenea, poliţiştii pot lua cunoştinţă despre săvârşirea unei contravenţii prin intermediul presei, radio-ului şi televiziunii care supun dezbaterii publice diferite aspecte negative din activitatea unor întreprinderi, din comportarea unor persoane, aspecte ce îmbracă un caracter contravenţional;

-cetăţenii, care sesizează poliţia, fie în scris, fie verbal (telefonic), despre comiterea unor fapte ce constituie contravenţii (nerespectarea regulilor de convieţuire socială, tulburarea ordinii şi liniştii publice, nerespectarea regulilor generale de comerţ, etc.).

Desigur agentul constatator, nu se va mulţumi să ia măsuri de constatare şi sancţionare contravenţională numai pe baza celor sesizate astfel, chiar dacă persoanele juridice ori fizice ce au dus la cunoştinţă ori au dispus asemenea măsuri, se bucură de multă autoritate şi încredere. El vor trebui să-şi formeze propria convingere, ca şi în cazul sesizării nemijlocite, despre săvârşirea unor asemenea fapte şi gradul concret de vinovăţie, efectuând verificări, investigaţii, audieri de persoane, etc.

2. Procedura aplicării sancţiunilor contravenţionale

Aplicarea sancţiunilor prevăzute de actul normativ care stabileşte o anumită contravenţie este cea de a doua etapă a răspunderii administrative şi ea urmează firesc după constatarea faptei de către agentul constatator.

Prin aplicarea normei sancţionatoare, legiuitorul urmăreşte un dublu scop: de a educa şi de a preveni săvârşirea altor fapte de acest gen.

Pentru realizarea acestor scopuri, persoanelor care au comis fapte contravenţionale trebuie să li se aplice sancţiuni just individualizate, proporţionale cu gradul de pericol social al faptei săvârşite. Aceasta impune ca agenţii constatatori să se conducă după principiul individualizării sancţiunii, respectând dispoziţiile cu privire la limitele sancţiunilor prevăzute de actul normativ pentru fiecare contravenţie în parte şi să ţină seama de unele criterii care îi pot ajuta să le individualizeze.

A. Criterii care stau la baza aplicării sancţiunilor contravenţionale.

a) Pericolul social al faptei comise

b). Limitele prevăzute de actul normativ.

Amenda prevăzută în actele normative de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor nu are o valoare fixă, ci o limită minimă şi una maximă. Deci, agentul constatator care aplică sancţiunea amenzii trebuie să procedeze la individualizarea ei numai între limitele speciale prevăzute de actul normativ care sancţionează contravenţia săvârşită.

De exemplu, dacă actul normativ prevede amendă între 80 şi 150 lei, minimul ce poate fi aplicat va fi de 80 lei, iar maximul de 150 lei.

La fel trebuie să procedeze şi instanţa de judecată în cazul sancţiunilor cu închisoare contravenţională sau obligarea contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.

c).Împrejurările în care a fost  săvârşită fapta.

Este de necontestat că o justă sancţiune presupune stabilirea situaţiei de fapt reală şi pe acest temei a gravităţii pericolului social al faptei săvârşite întrucât pedeapsa aplicată trebuie să fie proporţională cu această gravitate. Analiza acestor împrejurări permite aprecieri obiective cu privire la pericolul social concret al contravenţiei şi implicit asupra vinovăţiei ca element subiectiv. Aceste împrejurări pot fi de natură să agraveze sau, dimpotrivă să micşoreze sancţiunea. Aşa de pildă, sancţiunea amenzii va fi mai mare (dar bineînţeles în limitele prevăzute de lege) dacă fapta s-a comis de două sau mai multe persoane împreună, dacă s-au produs pagube materiale, dacă au fost atraşi la săvârşirea contravenţiei şi minori, etc. Dimpotrivă, sancţiunea va fi mai mică dacă,  spre exemplu, contravenientul a depus stăruinţa pentru a înlătura consecinţele acţiunii sale, fapta are un caracter întâmplător şi neintenţionat, etc. Acest criteriu vizează şi condiţiile de loc şi timp în care s-a comis fapta, scopul urmărit, urmarea produsă, mijloacele şi metodele care uneori sunt de natură să agraveze sau să atenueze gravitatea concretă a contravenţiei.

d). Vârsta contravenientului.

Dacă contravenientul este minor, având vârsta  între 14 şi 18 ani, el va fi sancţionat cu amendă mai mică decât cei majori, în sensul că limita  minimă şi cea maximă a sancţiunii prevăzută în actul normativ se vor reduce la jumătate.

De exemplu, dacă actul normativ sancţionează o anumită contravenţie cu amendă de la 80 la 150 lei, minorului i se va aplica o amendă cuprinsă  între 40 şi 750 lei.

De asemenea, trebuie menţionat, că minorul care nu a împlinit vârsta de 16 ani nu poate fi sancţionat cu obligarea la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.

e). Circumstanţele personale (atitudinea) ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Atitudinea contravenientului faţă de fapta săvârşită trebuie luată în consideraţie, fiindcă ar fi normal ca cel care recunoaşte deschis greşeala şi o regretă, să primească o sancţiune mai uşoară. De altfel, o asemenea poziţie constituie şi o primă garanţie că făptuitorul a înţeles pericolul faptei săvârşite şi că în viitor nu o va mai repeta. Dimpotrivă, însă cel care sfidează regulile şi obligaţiile ce-i revin potrivit dispoziţiilor legale, se comportă recalcitrant faţă de agentul constatator, nu recunoaşte fapta etc., obligă la aplicarea unei sancţiuni mai aspre, care poate să ajungă la limita maximă a amenzii prevăzută de actul normativ pentru fapta săvârşită.

Trebuie să se ţină seama şi de starea materială a contravenientului, care se apreciază, de obicei, după funcţia şi ocupaţia pe care acesta le exercită la locul său de muncă. Dacă poliţistul cunoaşte persoana respectivă poate stabili dozarea amenzii şi după alte date în posesia cărora se află şi care învederează starea materială a contravenientului (situaţia familială, persoane aflate în îngrijire, starea sănătăţii contravenientului, etc.).

B. Aspecte practice privind aplicarea sancţiunilor contravenţionale.

a). OG nr. 2/2001 prevede, ca regulă generală, dreptul agentului constatator de a aplica sancţiunea odată cu constatarea contravenţiei, adică prin acelaşi proces-verbal.

În toate cazurile, contravenţia se constată prin procesul verbal încheiat de agentul constatator (art. 15 din OG 2/2001).

Este bine de amintit aici că în cursul lunii august 2003 a apărut un nou tipizat de procese-verbale, care nu menţionează data şi locul naşterii (data însă se poate deduce din C.N.P.).

Această reglementare prezintă cel puţin două avantaje:

a) în primul rând se asigură o mai judicioasă şi promptă sancţionare a făptuitorului, chiar de către agentul care, în mod nemijlocit, a constatat fapta şi împrejurările în care a fost săvârşită, în majoritatea cazurilor fiind de faţă şi contravenientul;

b) în al doilea rând, se realizează o simplificare a procedurii şi reducerea volumului de muncă al organelor administrative.

În această situaţie agentul constatator va stabili sancţiunea, iar dacă prin săvârşirea contravenţiei s-au produs pagube şi actul normativ încălcat prevede tarif de evaluare, va stabili despăgubirile făcând menţiunea despre aceasta în procesul verbal. De asemenea, va dispune şi confiscarea (dacă este prevăzut în actul normativ), luând în privinţa bunurilor confiscate măsurile ce se impun, care să asigure integritatea, paza şi conservarea lor.

Contravenientului, dacă este de faţă la încheierea procesului-verbal, i se va înmâna sub semnătura, o copie a acestuia şi înştiinţarea de plată menţionându-se acest lucru în act.

Ca excepţie de la această regulă generală, prevăzută în OG nr. 2/2001, sunt situaţii când actul normativ care stabileşte şi sancţionează o contravenţie prevede ca alte organe decât agentul constatator sunt în drept să aplice sancţiunea, să stabilească despăgubirile pe bază de tarif şi să dispună confiscarea lucrurilor (este vorba de unele cazuri când pentru aplicarea sancţiunii şi stabilirea despăgubirilor sunt necesare anumite cunoştinţe de specialitate pe care agentul constatator nu le are). De exemplu stabilirea valorii în cazul băuturilor confiscate.

În astfel de cazuri, când agentul, studiind actul normativ care stabileşte şi sancţionează fapta în speţă, observă că nu este competent să aplice sancţiunea, va constata contravenţia, întocmind procesul-verbal potrivit dispoziţiilor legale, fără a dispune asupra sancţiunii, despăgubirilor sau confiscării lucrurilor (pe care însă le va menţiona în act, le va ridica şi preda instituţiei economice competente).

Procesul-verbal astfel încheiat îl va înainta de îndată organului competent, să aplice sancţiunea şi să dispună asupra celorlalte măsuri care, după ce a reţinut încadrarea juridică a faptei, va aprecia asupra legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, stabilind sancţiunea prin rezoluţie pe acest act, precum şi celelalte măsuri privind despăgubirile şi confiscarea (sau după caz, restituirea lucrurilor ori a sumelor rezultate din valorificarea lor persoanei căreia îi aparţin).

Copia procesului verbal, cu această rezoluţie, se comunică în termen de cel mult o lună de la data aplicării sancţiuni, contravenientului, părţii vătămate sau persoanei căreia îi aparţin lucrurile confiscate (când ele nu sunt ale contravenientului).

Când poliţistul se sesizează de săvârşirea unei contravenţii la care nu are competenţă de constatare, este obligat să stabilească toate datele necesare constatării şi să le comunice organului competent, astfel încât nici o faptă ilicită să nu rămână nesancţionată.

b). OG nr. 2/2001 prevede, de asemenea, ca regulă generală, dreptul contravenientului de a achita în 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal jumătate din minimul amenzii (art.28). În actul normativ de stabilire a contravenţiilor această posibilitate trebuie menţionată în mod expres. Sunt şi excepţii când unele acte normative derogă de la această regulă generală, în principiu cele care stabilesc, pentru anumite contravenţii, obligarea contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, ca sancţiune.

Persoana care a săvârşit o contravenţie ce este sancţionată de agentul constatator cu amendă, are dreptul să achite jumătate din limita minimă a amenzii prevăzută în actul normativ încălcat, în 48 de ore de la data încheierii procesului verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia (data poştei).

Agentul constatator este obligat să aducă la cunoştinţa tuturor contravenienţilor înlesnirea acordată de lege de a plăti, în anumite condiţii, o amendă mai mică pentru fapta  săvârşită, aceasta contribuind la executarea mai operativă a sancţiunii aplicate, la educarea cetăţenilor şi prevenirea comiterii unor astfel de fapte în viitor, făcând menţiune despre această posibilitate în procesul verbal. În actul normativ de stabilire a contravenţiilor această posibilitate trebuie menţionată în mod expres.

Contravenientul se poate angaja că va face acest lucru în cel mult 48 de ore, de la data când se încheie procesul verbal sau, după caz, de la data când se comunică acesta.

Agentul constatator va înmâna câte o copie a procesului verbal contravenientului, iar după caz, părţilor vătămate şi persoanei fizice sau juridice căreia îi aparţin lucrurile confiscate  (dacă sunt de faţă) sau se comunică în termen de cel mult o lună de la data aplicării sancţiunii în procesul-verbal de constatare. Odată cu această copie se trimite contravenientului şi înştiinţarea de plată, prin care i se comunică posibilitatea de a plăti amenda stabilită şi eventualele despăgubiri, în termen de 15 zile de la comunicare.

Foarte importantă este menţiunea că noul tip de proces-verbal are stipulată, la „Înştiinţarea de plată” următoarele:

„Amenda se achită la centrele special amenajate ale direcţiilor de taxe şi impozite ale primăriilor, după care chitanţa şi copia provesului-verbal vor fi remise în termen de 15 zile de la constatarea contravenţiei unităţii emitente.

În caz de neplată a obligaţiilor se va trece la executarea silită”

Plata amenzii se face la centrele speciale amenajate ale Direcţiei Teritoriale şi Impozite ale persoanelor sau la trezoreria finanţelor publice, iar o copie de pe chitanţă trebuie predată sau trimisă prin poştă, în  termen de 15 zile, organului de poliţie din care face parte ofiţerul sau agentul care a constatat contravenţia.

Avându-se în vedere principiul de sancţionare a contravenienţilor minori, în ambele cazuri ei vor avea dreptul să achite, în 48 de ore, jumătate din jumătatea minimului amenzii prevăzută de actul normativ, respectiv 1/4 din aceasta.

Calcularea termenului de 48 de ore începe să curgă de la ora „0” a zilei următoare încheierii procesului verbal de constatare. Cu alte cuvinte, ziua încheierii actului nu se ia în considerare indiferent de ora la care s-a făcut constatarea contravenţiei şi fără a se ţine seama dacă acea zi era obişnuită sau sărbătoare legală (art. 101 Cod de procedură civilă).

Termenul se socoteşte împlinit după trecerea celor 48 de ore (conform Codului de procedură civilă), deci  la ora 24.00 a celei de a treia zi după încheierea procesului-verbal. Când ultima zi este sărbătoare legală ori programul de lucru este suspendat, termenul se prelungeşte până la sfârşitul primei zile lucrătoare.

În situaţia în care contravenientul a achitat 1/2 din minimul amenzii şi a predat sau a trimis chitanţa organului de poliţie în termen de 15 zile, orice urmărire în ceea ce priveşte amenda încetează.

În prezent, în legislaţia actuală există unele acte normative care nu prevăd posibilitatea plăţii a jumătate din minimul amenzii cum ar fi: Legea nr. 61/1991 republicată, privind sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice.

c).Concursul de contravenţii. Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 stabileşte, în art. 10 că, în situaţia în care o persoană a săvârşit mai multe contravenţii, sancţionate cu amendă, care se constată în acelaşi timp, de acelaşi agent, se va încheia un singur proces-verbal în care se vor consemna toate faptele comise.

În aceste cazuri agentul constatator are obligaţia de a avea în vedere ca în totalizarea amenzilor stabilite să nu se depăşească dublul maximului, prevăzut în actul normativ încălcat, pentru contravenţia cea mai gravă, dintre cele comise, sau după caz, maximul general stabilit în OG 2/2001 pentru obligarea la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii (respectiv 300 de ore).

De exemplu, se iau următoarele limite de contravenţii:

Majori:                                                                    Minori:

50 – 100 lei                                                                      25 – 50 lei

50 – 100 lei                                                                      25 – 50 lei

75  – 150 lei x 2 =300 lei                                      37,5 – 75 lei x 2 = 150 lei

175 – 350                                                            87,5 – 175

Maximul amenzii celei mai grave

Agentul constatator ar putea să aplice o amendă totalizată  între 175 lei şi 350 lei, ţinând însă cont de regula concursului de contravenţii, maximul de amendă ce-l poate  aplica va fi de 300 lei.

Cum se va proceda, însă, în cazul constatării unui număr mare de contravenţii? Iată, de exemplu:

Majori: Minori:

50 – 100 lei                                                                      25 – 50 lei

50 – 100 lei                                                                      25 – 50 lei

75  – 150 lei x 2 =300 lei                                37,5 – 75 lei x 2 = 150 lei

75 – 150 lei                                                            37,5 – 75

75 – 150 lei                                                            37,5 – 75

325 – 650 lei                                                           162,5 -325 lei

Evident, în aceste cazuri, suma stabilită va fi fixă (300 lei pentru majori şi 150 lei pentru minori) adică dublul maximului, întrucât chiar totalul minimelor depăşeşte dublul maximului. De altfel, în aceste cazuri se reliefează mai pregnant umanismul regulii concursului de contravenţii, în interesul cetăţeanului contravenient.

În cazul în care contravenientul este minor (14-18 ani), agentul constatator va aplica o amendă totalizată ţinând cont să nu depăşească maximul amenzii celei mai grave (dublul jumătăţii maximului).

Şi în cazul concursului de contravenţii se aplică dispoziţiile art. 28 din legea cadru privind posibilitatea ca făptuitorul să poată achita pe loc sau în 48 de ore jumătate din minimul amenzii prevăzută pentru fiecare din contravenţiile aflate în concurs, fără ca prin totalizare suma să depăşească maximul prevăzut în actul normativ pentru contravenţia cea mai gravă dintre cele săvârşite.

În primul exemplu de mai sus, contravenientului major i se va încasa suma de 87,5 lei (25 + 25 +37,5), iar contravenientului minor suma de 43,75 lei (12,5 + 12,5 + 18,75 lei). Oricum, în cazul constatării unui număr mai mare de fapte contravenţionale cuprinse  între limitele de mai sus, contravenientului major nu i se poate încasa mai mult de 300 lei, iar celui minor 150 lei.

d). Pluralitatea de făptuitori

Când, la săvârşirea unei fapte contravenţionale au participat mai multe persoane, poliţistul trebuie să aprecieze în mod obiectiv contribuţia fiecărui participant, la comiterea acesteia în funcţie de vinovăţia lor şi de celelalte criterii amintite şi va aplica câte o sancţiune la fiecare, prin procese-verbale de constatare separate (aplicând prevederile art. 10 din OG nr. 2/2001).

e). OG nr. 2/2001 prevede în art. 44 că sancţiunile prevăzute în cuprinsul ei nu se aplică în cazul contravenţiilor săvârşite de militarii în termen.

În această situaţie agentul constatator încheie obligatoriu proces-verbal de constatare, făcând încadrarea juridică a faptei, fără a stabili sancţiunea şi îl trimite comandantului unităţii militare din care face parte contravenientul, spre a i se aplica, dacă actul se constată că este întemeiat măsuri disciplinare (rămâne la latitudinea comandantului să aprecieze). Nu se aşteaptă nici un răspuns, prin simpla trimitere a actului, problema considerându-se încheiată.

Când prin contravenţia comisă s-au produs pagube ori sunt lucruri supuse confiscării, se va încheia proces-verbal stabilind despăgubirile (dacă există tarif de evaluare în actul normativ încălcat) şi se va dispune asupra confiscării lucrurilor (dacă actul normativ prevede expres acest lucru). Câte o copie de pe procesul-verbal se înmânează (comunică) contravenientului, părţii vătămate sau, după caz, persoanei căreia îi aparţin lucrurile confiscate (această procedură se extinde asupra militarilor în termen de orice grad, în cazul contravenţiilor prevăzute în Legea nr. 61/1991).

f).Aplicarea avertismentului.

În raport de împrejurările în care s-a comis contravenţia, ofiţerul (agentul) de poliţie va trebui să stabilească dacă fapta are gravitate redusă şi dacă există garanţia că cel care a comis-o nu o va mai repeta în viitor (fapta a fost comisă sub imperiul unei emoţii, făptuitorul a manifestat regret faţă de cele întâmplate, are o atitudine sinceră cu ocazia constatării faptei, etc.).

În principiu, sancţionarea contravenientului cu avertisment se realizează prin atenţionarea verbală (când bineînţeles acesta este de faţă), însoţită de recomandarea de a respecta dispoziţiile legale. Se încheie, totuşi, proces-verbal de constatare, când prin contravenţie s-au produs pagube, când sunt bunuri supuse confiscării sau când constatarea faptei s-a făcut în lipsa contravenientului. În această situaţie agentul constatator, dacă este competent să aplice sancţiunea, înscrie avertismentul ca sancţiune în procesul-verbal.

Avertismentul se poate aplica chiar dacă actul normativ încălcat nu îl prevede ca sancţiune în cuprinsul său.

g).Aplicarea sancţiunii în cazul succesiunii în timp a unor acte normative care stabilesc şi sancţionează contravenţii în acelaşi sector de activitate (art.12 din OG nr. 2/2001).

În aceste cazuri se face aplicarea principiului legii mai blânde, astfel:

-dacă prin noul act normativ fapta nu mai este considerată contravenţie, ea nu se mai sancţionează (chiar dacă a fost comisă mai înainte de a intra în vigoare noul act), iar sancţiunea aplicată (după vechiul act) şi neexecutată până la această dată nu se mai execută;

-dacă sancţiunea prevăzută în noul act normativ este mai uşoară se va aplica aceasta sancţiune, iar amenda dată potrivit vechiului act (dacă e mai mare) se va achita numai până la limita maximă prevăzută în noul act;

-dacă noul act normativ prevede o sancţiune mai aspră se va aplica sancţiunea prevăzută în actul ce era în vigoare la data când s-a comis contravenţia.

h). Măsuri ce se întreprind pentru constatarea contravenţiilor a căror subiecţi sunt cetăţeni străini. Nu mai este de actualitate, deoarece prevederile sele s-au abrogat (art. 16, alin. 2 şi 4) din O.G. nr. 2/2001, prin Legea nr. 357/11.07.2003 pentru aprobarea O.U.G. nr. 194/2002 – privind regimul străinilor în România.

i).Aplicarea sancţiunilor persoanelor juridice.

Sancţiunile contravenţionale se aplică oricărui contravenient persoană fizică ori juridică care a săvârşit contravenţia.

Această regulă este valabilă în cazul avertismentului, amenzii contravenţionale sau în situaţia  în care se aplică sancţiunea privind obligarea la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.

Legea nu prevede o procedură anume pentru constatarea şi aplicarea sancţiunilor în acest caz, urmând deci, să se aplice procedura obişnuită, prevăzută pentru persoanele fizice.

Astfel, în aceste cazuri trebuie respectate anumite reguli, respectiv:

-în procesul-verbal se vor face menţiuni cu privire la denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerţului şi codul fiscal ale persoanei juridice, precum şi datele de identificare a persoanei fizice care o reprezintă;

-procesul-verbal să fie încheiat la sediul unităţii ori să fie dat la registratura unităţii în aceiaşi zi, spre a se da posibilitatea plăţii a jumătate din minimul amenzii;

-în procesul-verbal să se menţioneze atât jumătatea minimului, cât şi amenda integrală, spre a se putea elibera copia;

-la rubrica declaraţia contravenientului se va descrie poziţia reprezentantului unităţii faţă de fapta comisă, menţionându-se numele, prenumele şi calitatea acestuia;

-semnătura de primire a copiei procesului-verbal şi a înştiinţării de plată, va fi luată de la registratura unităţii respective.

j). Cauze care atrag nulitatea procesului verbal, conform art. 17 din O.G. 2/2001.

Lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal. Nulitatea se constată şi din oficiu.

De asemenea, în momentul încheierii procesului verbal, agentul constatator este obligat să aducă la cunoştinţa contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare. Obiecţiunile sunt consemnate distinct în procesul verbal la rubrica „Alte menţiuni”, sub sancţiunea nulităţii procesului verbal.

3. Procedura dispunerii altor măsuri decât a sancţiunilor contravenţionale.

a). Confiscarea bunurilor.

Sunt supuse confiscării bunurile:

-destinate contravenţiei;

-care au fost folosite la săvârşirea contravenţiei, dacă sunt ale contravenientului;

-rezultate în urma comiterii contravenţiei, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate.

Lucrurile a căror deţinere sau circulaţie este interzisă, vor fi confiscate, indiferent dacă această măsură este prevăzută ori nu în actul normativ de stabilire a contravenţiei şi dacă făptuitorul răspunde sau nu pentru fapta săvârşită.

În legătură cu măsura confiscării, agentul constatator, după ce identifică bunurile din categoria celor sus-menţionate, va proceda la descrierea lor amănunţită, în procesul-verbal de constatare a contravenţiei, indicând, după caz, toate elementele de identificare, cum ar fi: numărul lor, greutatea, dimensiunile, calitatea, starea de uzură, valoarea, precum şi numele şi domiciliul persoanei fizice ori denumirea şi sediul persoanei juridice căreia îi aparţin.

Agentul constatator are obligaţia să stabilească cine este proprietarul bunurilor confiscate şi, dacă acestea aparţin unei alte persoane decât contravenientul, în procesul – verbal se vor menţiona, dacă este posibil, datele de identificare a proprietarului sau se vor preciza motivele pentru care identificarea nu a fost posibilă.

Agentul constatator are obligaţia, în legătură cu bunurile supuse confiscării, să ia măsuri de:

-valorificare (pentru cele perisabile) prin unităţi economice de profil, cărora li se predau pe bază de proces-verbal;

-conservarea (păstrarea) în cazul când, prin asigurarea unor condiţii corespunzătoare de pază şi adăpostire, nu se degradează sau distrug. În acest scop lucrurile respective se păstrează la organul din care face parte agentul constatator potrivit normelor stabilite la unităţi economice ori se predau în custodie, pe bază de proces-verbal.

b). Stabilirea despăgubirilor pe bază de tarif.

În situaţia când, prin săvârşirea contravenţiei, s-a pricinuit o pagubă, persoana vătămată are drept la repararea acesteia de către contravenient. Repararea pagubei, când este posibil, se face prin restituirea lucrurilor sau prin acordarea de despăgubiri băneşti.

Dacă există tarif de evaluare a pagubelor, iar agentul constatator are competenţa de a aplica sancţiunea, despăgubirea este stabilită pe baza aplicării acestui tarif, cu acordul expres al persoanei vătămate, făcând menţiunea corespunzătoare în procesul – verbal iar, în lipsa lui, partea vătămată îşi realizează dreptul său, potrivit legii civile, prin instanţa judecătorească.

În toate situaţiile, cu ocazia constatării, agentul este obligat să stabilească împrejurările şi elementele de natură să ajute la corecta şi reala evaluare a pagubei pricinuite, înmânând câte o copie a procesului – verbal fiecărei părţi vătămate.

c). Dispunerea altor măsuri complementare.

Actele normative speciale, pot prevedea şi alte măsuri cum ar fi:

a) suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau autorizaţiei de exercitare a unei activităţi;

b) închiderea unităţii;

c) blocarea contului bancar;

d) suspendarea activităţii agentului economic;

e) retragerea licenţei sau a avizului pentru anumite operaţiuni ori pentru activităţi de comerţ exterior, temporar sau definitiv;

f) desfiinţarea lucrărilor şi aducerea terenului în starea iniţială;

g) suspendarea dreptului de a conduce pe drumurile publice;

h) anularea permisului de conducere etc.

Aceste măsuri se dispun după procedura prevăzută de actele normative speciale ce reglementează acele contravenţii.

III. CALEA DE ATAC ŞI EXECUTAREA SILITĂ ÎN MATERIE CONTRAVENŢIONALĂ.

Împotriva procesului-verbal prin care s-a aplicat o sancţiune administrativă, s-au stabilit despăgubiri civile ori s-a dispus confiscarea unor bunuri, se poate face plângere, în termen de 15 zile de la data înmânării (comunicării) copiei procesului-verbal. Această cale de atac se poate exercita atât de către contravenient (cu privire la orice măsură dispusă), de partea vătămată (privind despăgubirea) cât şi de persoana căreia îi aparţin bunurile confiscate, alta decât contravenientul (cu privire la aceste bunuri).

Plângerea contravenientului suspendă executarea (plângerea celorlalte părţi suspendă executarea numai în ce priveşte despăgubirea sau confiscarea).

Această plângere, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei se depune (sau se trimite prin poştă printr-o scrisoare recomandată) la unitatea din care face parte agentul constatator, acesta fiind obligat să o primească şi să înmâneze depunătorului o dovadă în acest sens.

Unitatea care a primit plângerea o trimite de îndată împreună cu dosarul cauzei judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia, care va fixa termen de judecată, fără a depăşi 30 de zile, şi va dispune citarea contravenientului sau, după caz, a persoanei care a făcut plângerea, a organului care a aplicat sancţiunea, a martorilor indicaţi în procesul – verbal sau în plângere, precum şi a oricăror alte persoane în măsură să contribuie la rezolvarea temeinică a cauzei (conform art. 33 din OG nr. 2/2001).

În mod concret, la nivelul municipiului Bucureşti se procedează în felul următor :

Dacă un cetăţean sancţionat depune plângere în termen la o secţie de poliţie, după înregistrare, se va întocmi dosarul cauzei, care va cuprinde în principiu, următoarele :

  • Adresă către D.G.P.M.B. – Serviciul Juridic ;
  • Adresă către contravenient, care va fi înştiinţat, astfel că plângerea a fost trimisă la D.G.P.M.B. – Serviciul Juridic pentru competentă soluţionare ;
  • Plângerea în original şi xerocopie ;
  • Orice alte documente necesare în favoarea sancţionatului sau a poliţistului.

Aceasta se întâmplă pentru ca juristul să poată urmări dosarul în instanţă, unde va fi chemat pentru a susţine cauza poliţiei.

Instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului – verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării.

Hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ a tribunalului.

Procesul-verbal de constatare prin care s-a aplicat sancţiunea contravenţională, fiind un act administrativ, este executoriu din oficiu, în sensul că după curgerea termenului  de   15 zile de la data înmânării sau comunicării acestui act contravenientului, dacă în acest termen el nu a achitat amenda şi nici nu a folosit calea de atac, se trece la executarea silită.

Art. 39 din din Ordonanţa Guvernului 2/2001 prevede că punerea în executare a sancţiunii amenzii contravenţionale se face:

– de către organul din care face parte agentul constatator care a aplicat amenda, ori de câte ori procesul-verbal de constatare a contravenţiei a rămas definitiv prin neexercitarea căii de atac în termenul prevăzut de lege;

–         de către instanţa judecătorească, în celelalte cazuri (conform art. 39 din OG nr. 2/2001).

Astfel, instituţiile menţionate mai sus vor comunica direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene (municipiul Bucureşti) în a căror rază teritorială domiciliază sau are sediul contravenientul, procesul-verbal sau hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat plângerea.

Organul financiar, după primirea procesul-verbal este obligat să-l înregistreze, să trimită instituţiei ce i-a trimis actul, o dovadă de luare a contravenientului în evidenţa debitorilor şi să întreprindă măsuri pentru recuperarea sumei respective.

Procesul-verbal de constatare a contravenţiei care nu a fost plătit în termenul de 15 zile se trimite spre executare silită la :

–         primării dacă contravenientul locuieşte într-o comună sau sat ;

–         administraţiile financiare dacă locuieşte la oraş ;

–         pentru Bucureşti locuitorilor debitori li se trimit procese-verbale primăriilor de sector.

Confiscarea se aduce la îndeplinire de organul care a dispus această măsură, în condiţiile legii.

În caz de anulare sau de constatare a nulităţii procesului – verbal bunurile confiscate, cu excepţia celor a căror deţinere sau circulaţie este interzisă prin lege, se restituie de îndată celui în drept. Dacă aceste bunuri au fost valorificate, instanţa va dispune să se achite celui în drept o despăgubire care se stabileşte în raport cu valoarea de circulaţie a bunurilor.

Sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, aplicată prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, se pune în executare de instanţa care a pronunţat hotărârea. O copie de pe dispozitivul hotărârii, însoţită de mandatul de executare emis în acest scop, se comunică primăriei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul contravenientul, precum şi contravenientului.

Executarea sancţiunii închisorii contravenţionale se face în locurile şi în modalităţile prevăzute de legea specială.

IV. MODUL DE GESTIONARE AL PROCESELOR VERBALE

Evidenţa proceselor-verbale de constatare a contravenţiei.

Procesele-verbale de constatare a contravenţiilor se tre într-un registru tip sau evidenţa acestora se poate ţine şi pe calculator.

Evidenţa carnetelor cu procesele – verbale de constatare a contravenţiilor se ţine la sediul unităţilor de poliţie în caiete numerotate şi sigilate. În aceste caiete se deschid partide nominale pentru fiecare poliţist care are capacitatea de agent constatator.

Agenţii constatatori sunt obligaţi să restituie exemplarele de procese-verbale greşit completate, care se ataşează la caietul de evidenţă (pe ambele exemplare – originalul şi copia -se înscrie cu litere majuscule „ANULAT”).

Carnetele de procese verbale se restituie de către agentul constatator în următoarele cazuri:

-la mutarea din organul de poliţie;

-cu ocazia plecării în concediul de odihnă sau permisie;

-la detaşarea într-un alt organ de poliţie;

-în cazul oricărei absenţe mai mare de 15 zile.

Întrucât evidenţa şi gestionarea proceselor-verbale de constatare au un regim special, încălcarea regulilor stabilite în ordinele şi instrucţiunile M.A.I., atrage după caz, răspunderea materială, disciplinară, civilă sau penală, potrivit legii.

În concluzie, tema de faţă a reliefat pregnant atât necesitatea sancţionării faptelor cu un pericol social mai redus decât al infracţiunii, cât şi procedura constatării şi sancţionării acestor fapte.

Tema este de mare actualitate, prin dimensiunea fenomenului contravenţional, valoarea sancţiunilor mereu în creştere, spre a se asigura eficienţa regimului sancţionator şi umanismului normelor juridice pe această linie.

Totodată, trebuie reamintit faptul că aplicarea acestor norme, implică o mare răspundere din partea cadrelor Ministerului Administraţiei şi Internelor, pentru a se asigura respectul faţă de lege din partea cetăţenilor, cât şi prevenirea oricăror abuzuri, care ar crea nemulţumiri şi ar impieta asupra prestigiului instituţiei noastre.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Anunțuri

15 comentarii la ““PROCEDURA CONSTATĂRII ŞI SANCŢIONĂRII CONTRAVENŢIILOR“

  1. Buna ziua,
    As dori sa stiu, cate zile sta procesul verbal la sediul politiei comunitare, pana la trimiterea in debit catre primarii,daca contravenientul a semnat si a primit copia pv
    multumesc

    • In principiu, din cunostintele mele 30 de zile.
      La fel ca si celelalte procese si reguli de functionare a legii privind astfel de documente.
      Sigur ca pot fi si variante alternative dar pentru asta fie intrebati direct la politia comunitara, ale carei reguli nu le cunosc in totalitate, fie asteptati sa ma informez si am sa va transmit un raspuns corect si concret in sensul lamuririi dumneavoastra.
      Va multumesc.
      Cu consideratie, Andrei Vocila

  2. Procesul verbal de contraventie, semnat si inmanat contravenientului, ramane 15 zile la organul care a aplicat sanctiunea pentru a se da popsibilitatea contravenientului de a achita contravaloarea amenzii sau pentru a contesta pv.Dupa scurgerea celor 15 zile acesta se trimite in debit la Primaria de domiciliu a contravenientului.Cele 15 zile curg de la data la care a fost intocmit procesul verbal.In cazul in care contravenientul nu a fost de fata sau nu a luat la cunostinta despre pv, termenul de 15 zile curge de la data la care pv a fost comunicat prin posta sau prin afisarea la domiciliu contravenientului. Daca procesul verbal nu a fost comunicat contravenientului in termen de 1 luna acesta devine nul conform o.g.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor

  3. SE INTOCMESTE PROCESUL VERBAL CONFORM LEGILOR IN VIGOARE , AU TRECUT CELE 15 ZILE IN CARE CONTRAVENIETUL TREBUIE SA FACA DOVADA PLATII JUMATATE DIN MINIMUL AMENZII,SI S-A INAINTAT PROCESUL VERBAL DE CONSTATARE A CONTRAVENRIIE CATRE PRIMARIA UNDE ISI ARE DOMICILIUL PERSOANA IN CAUZA , INTRE TIMP CONTRAVENIENTUL SI-A SCHIMBAT DOMICILIUL , PRIMARIA NU POATE CONFIRMA LUARE IN DEBIT A AMENZII. CUM SE PROCEDEAZA SE RESTITUIE PROCESUL VERBAL IN ORIGINAL CATRE POSTUL DE POLITIE SAU O ADRESA PRIN CARE SE SPECIFICA SCHIMBAREA DOMICILIUL INSOTITA DE O COPIE A PROCESULUI VERBAL ?

    • Ba da!Orice persoana, conform legii, la schimbarea domiciliului este obligata sa anunte autoritatile.In cazul in care are de platit o amenda sau a platit-o deja si intre timp si-a schimbat domiciliul trebuie sa ataseze si dovada din care reiese acest lucru(ex. carte de identitate/viza flotant…)

  4. buna ziua. in 2012 contestatia se depune tot la organul care a emis pv de contraventie sau direct la judecatorie? multumesc

  5. daca aceiasi contraventie este sactionata de doua acte normative cu sanctiuni diferite .Exemplu :depasirea greutatii maxime admise la camioane este sanctionata si de hg 69/2012 si de OG43/97 .Daca te controleaza cei de la drumuri poti lua 30000 ron daca te controleaza isctr poti lua mai putin????????????

  6. spre exemplu daca este sanctionat un cetatean strain de obicei pe actele acestora de identitate nu apare CNP si in og2\2001 scrie ca procesul verbal e nul daca nu completeaza agentul cnp ul

  7. Buna ziua as vrea sa va intreb daca sotul meu a facut un accident de masina cu o victima .Era sub influrnta alcoolului ,a refuzat sa dea probe.Are carnrtul de peste 8 ani .In cazul asta citi ani i se da cu suspendare?I sa anulat carnetul.Va multumesc ptr. ca vati facut timp si prntru mine sa-mi cititi mesajul.Astept un raspuns de la dumneavoastra.

  8. mă interesează care este termenul maxim legal în care un proces verbal de contravenție ce a fost semnat trebuie să fie trimis spre executare, sunt păreri și păreri, Vezi art. 141 ,alin 6, alin.7,din O.G.92/2003

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s