SUPRAVEGHEREA SI SECURIZAREA FRONTIERELOR ROMANIEI

PROBLEME:


1. Obiectivele de bază ale modernizării sistemului de securizare a frontierelor.

2. Supravegherea frontierei de stat; conţinut, competenţă, forme, metode, modalităţi de cooperare.OBIECTIVE OPERAŢIONALE

După parcurgerea acestei teme, cursantul va fi în măsură să:

t definească conceptul de supraveghere a frontierei de  stat;

t enumere obiectivele de bază ale modernizării sistemului securizării frontierelor;

t precizeze condiţiile în care se pot realiza aceste obiective;

t analizeze detaliile cu privire  la conţinutul, competenţa,  formele şi metodele supravegherii frontierei de stat;

t fie capabil să execute sarcinile concrete ce-i revin prin fişa postului în acest domeniu;

t cunoască teoriile cu privire la supravegherea şi securizarea frontierei de stat;

t participe la acţiuni de cooperare în frontieră.

  1. 1. OBIECTIVELE DE BAZĂ ALE MODERNIZĂRII
SISTEMULUI DE SECURIZARE A FRONTIERELOR

În contextul în care ţara noastră depune eforturi susţinute pentru îndeplinirea cerinţelor de aderare la Uniunea Europeană, iar securizarea frontierelor României reprezintă o condiţie esenţială în cadrul acestui proces, activitatea Poliţiei de Frontieră Române a căpătat dimensiuni extrem de importante, având un rol deosebit în cadrul acţiunilor pe care Guvernul şi celelalte autorităţi ale statului le întreprind pentru îndeplinirea acestui obiectiv.

Conştientă fiind de acest fapt, Poliţia de Frontieră s-a axat pe îndeplinirea sarcinilor ce îi revin atât  pe linia Chestionarului Comisiei Europene pentru ridicarea obligativităţii vizelor de intrare pentru cetăţenii români, cât şi pentru securizarea frontierelor.

Astfel, în conformitate cu prevederile Planului de acţiune ale Guvernului României pentru anii 2001 – 2004, precum şi a Planului unic al Ministerului Administraţiei şi Internelor, Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră a urmărit adaptarea activităţilor specifice la standardele europene atât din punct de vedere legislativ şi instituţional, cât şi din punct de vedere al dotărilor materiale şi profesionalizării personalului propriu pe principalele domenii de infracţionalitate.

Poliţia de Frontieră a înregistrat o serie de reusite pe linia măsurilor întreprinse pentru securizarea frontierelor române, reusite recunoscute în plan intern şi, în principal, în plan internaţional, ca o dovadă a creşterii gradului de implicare şi de conştientizare a responsabilităţilor pe care le avem, prin transformarea frontierei de Nord şi Est a României în frontiera externă a Uniunii Europene.

Strategia de reformă a Ministerului Administraţiei şi Internelor are în vedere modernizarea Poliţiei de Frontieră Române în vederea alinierii la standardele statelor Uniunii Europene şi securizării frontierei de stat a României.

Modernizarea structural-funcţională a instituţiei poliţiei de frontieră urmăreşte reorganizarea şi regruparea logică a componentelor acesteia, în scopul creării unei structuri de profesionişti, organizată pe principiul teritorial, la nivel judeţean, adecvată combaterii infracţionalităţii transfrontiere, prin realizarea unui sistem poliţienesc de pază, supraveghere şi control la frontieră care a înlocuit vechile structuri cu caracteristici preponderent militare.

Prin promovarea unei legislaţii moderne şi complete în domeniu, extinderea şi diversificarea acţiunilor de combatere a infracţionalităţii transfrontiere se va realiza sporirea credibilităţii în plan intern şi extern, creşterea încrederii populaţiei în instituţiile statului.

La nivelul Europei, în prezent, s-a redus considerabil riscul declanşării unor conflicte militare majore. Totusi, ca urmare a evenimentelor ce au avut loc în ultima perioadă şi a tensiunilor existente în anumite zone ale continentului, riscul declanşării unor crize şi conflicte regionale este destul de ridicat. De asemenea, tendinţele de separaţie şi secesiune pot conduce la destabilizare şi conflicte militare.

În acest context, principalii factori de risc la regimul juridic al frontierei de stat a României sunt:

– existenţa în plan regional şi subregional a unor stări tensionale şi conflicte militare, ce pot determina fenomene de migraţie în masă. Aceste stări pot conduce, de asemenea, la modificări ale rutelor privind traficul de droguri, armament, carne vie etc.;

– acutizare, în plan intern, a unor diferenţe de ordin etnic;

– prelungirea dificultăţilor de natură economică, financiară şi socială, care pot genera fenomene de migraţie din interior spre exterior, precum şi fenomene de contrabandă;

– expansiunea reţelelor şi organizaţiilor teroriste şi a criminalităţii organizate transnaţionale (criminalitatea economico-financiară, traficul ilegal de persoane, droguri, armament, material radioactive şi strategice etc.);

– legislaţia incompatibilă în domeniu, între ţările Uniunii Europene, precum şi abordarea diferită a problematicii de către acestea, mergând până la atitudinea de expectativă

1.1. Obiectivele de bază ale modernizării şi restructurării Poliţiei de            Frontieră Române:

– întărirea capacităţii Poliţiei de Frontieră Române de a aborda cu eficienţă problematica securizării frontierelor;

– profesionalizarea personalului, prin înlocuirea militarilor în termen cu profesionişti, urmată de demilitarizarea întregului personal, ca premisă esenţială a organizării pe principii poliţieneşti;

– creşterea numărului de personal la structurile operative;

– completarea şi modificarea cadrului legislativ conform noii concepţii de organizare şi funcţionare a Poliţiei de Frontieră Române;

– modernizarea instituţiilor de învăţământ ale Poliţiei de Frontieră, alinierea proceselor de formare şi perfecţionare a pregătirii poliţiştilor de frontieră la standardele Uniunii Europene;

– asigurarea interoperabilităţii cu structurile interne implicate în combaterea infracţionalităţii şi cu sistemele similare din statele membre U.E.

1.2. Sectorial vorbind, măsurile luate pentru îndeplinirea obiectivelor au vizat următoarele domenii:

În domeniul legislativ

Adoptarea cele două legi privind regimul juridic al frontierei de stat şi organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, realizate cu sprijinul experţilor germani – în baza Convenţiei de Twinning dintre ţara noastră şi Germania au fost aprobate prin ordonanţă de urgenţă de către Guvernul României.

– Au fost elaborate proiecte ale acordurilor de frontieră cu toate  statele vecine, după modelul Acordului Schengen, fiind iniţiate demersurile necesare pentru îcheierea acestor documente. În acest sens, au fost finalizate negocierile privind semnarea unui nou acord de readmisie cu Ungaria, precum şi a unui protocol de colaborare cu instituţia poliţiei  de frontieră din Republica Moldova.

– Au fost iniţiate demersurile  necesare pentru adaptarea politicii de vize a României la cea practică Uniunea Europeană. În acest sens, cu sprijin Phare, urmează să se realizeze un sistem on – line de procesare a cererilor de vize, care să integreze consulatele României, Ministerul Afacerilor Externe (Direcţia Relaţii Consulare) şi Ministerul de Interne (Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei).

– A fost realizată Hotărârea de Guvern privind înfiinţarea   Grupului Intermi-nisterial pentru Managementul Frontierei de Stat, cu sarcini precise în eficientizarea activităţilor specifice securizării frontierei de stat (acest organism are sarcini şi pe linia înfiinţării ghişeelor unice de colectare a taxelor şi tarifelor la trecerea frontierei de stat, în punctele de control trecere    frontieră, pentru fluidizarea traficului de călători şi mărfuri).

– S-au elaborat: proiectul legii privind aderarea României la Acordul referitor la traficul ilicit pe mare, în aplicarea articolului 17 din Convenţia Naţiunilor Unite împotriva traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope din 1995, precum şi proiecte ale Acordului între Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră din România şi serviciul Federal de Frontieră al Federaţiei Ruse privind colaborarea în probleme de frontieră şi Protocolul între Poliţia de Frontieră Română şi Direcţia Centrală a Poliţiei de Frontieră din cadrul Direcţiei Generale a Poliţiei Naţionale din Ministerul de Interne al Republicii Franceze.

– Au fost elaborate şi aprobate instrucţiunile comune privind criteriile de acordare a vizelor pentru cetăţenii proveniţi din statele cu potenţial migrator ridicat;

– Se va realiza un sistem integrat informatizat pentru toate structurile Ministerului Administraţiei şi Internelor.

În domeniul reconstrucţiei şi modernizării instituţionale

La data de 01.06.2001, a intrat în vigoare noua organizare a Poliţiei de Frontieră Române, realizată – după modelul poliţiilor de frontieră din statele U.E. – direcţii zonale, la nivelul fiecărei frontiere şi la Marea Neagră. Avantajele acestei formule s-au dovedit a fi eficiente, în esenţă, ele fiind următoarele:

– reducerea posturilor neoperative din cadrul unităţilor centrale (I.G.P.F. şi I.J.P.F. – uri) şi transferarea acestora la structurile de execuţie, de la frontiera verde;

– gestionarea eficientă a fenomenului infracţional transfrontier prin asigurarea unei concepţii unice de acţiune, în funcţie de specificul şi problematica fiecărei frontiere;

– compatibilizarea Poliţiei de Frontieră Române cu structurile similare din Uniunea Europeană, fapt ce va permite intensificarea colaborării în plan internaţional şi regional.

Aşa cum se precizează în Manualul Poliţiei de Frontieră, art. 4 – 20, modul de cooperare, forţele şi mijloacele, locul şi rolul structurilor Poliţiei de Frontieră Române, precum şi definirea frontierei de stat a României sunt următoarele:

Pentru îndeplinirea atribuţiilor legale, Poliţia de Frontieră Română cooperează cu celelalte structuri ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, organele judiciare şi celelalte organe şi instituţii ale statului, precum şi cu reprezentanţi ai societăţii civile, precum şi cu instituţiile similare ale altor state şi cu organisme internaţionale de poliţie în baza înţelegerilor la care România este parte.

Frontiera de stat a României

Frontiera de stat a României delimitează teritoriul statului român pe teritoriul fiecăruia dintre statele vecine şi marea teritorială a României, de zona contiguă. În plan vertical, frontiera de stat delimitează spaţiul aerian şi subsolul statului român de spaţiul aerian şi subsolul fiecăruia dintre statele vecine.

Frontiera de stat se stabileşte prin lege, în conformitate cu prevederile tratatelor internaţionale, convenţiilor sau înţelegerilor încheiate de statul român cu statele vecine.

Frontiera de stat a României este marcată în teren, de regulă, prin semne de frontieră ale căror date topogeodezice sunt prevăzute în documentele bilaterale de frontieră, încheiate de statul român cu statele vecine.

Pentru protecţia frontierei de stat şi a semnelor de frontieră se constituie culoarul de frontieră şi fâşia de protecţie a frontierei de stat.

Culoarul de frontieră şi lăţimea acestuia, se convine de către statul român cu fiecare dintre statele vecine, astfel încât să se asigure vizibilitatea şi protecţia semnelor de frontieră.

Fâşia de protecţie a frontierei de stat se stabileşte de la linia de frontieră către interior şi are o lăţime de 20 metri. La frontiera de apă sau în locurile din imediata apropiere a frontierei de stat, în care terenurile sunt mlăştinoase, supuse erodărilor sau avalanşelor, fâşia de protecţie a frontierei de stat se constituie mai în adâncime. Fâşia de protecţie a frontierei de stat se constituie şi se marchează prin grija administraţiei publice locale în colaborare cu Poliţia de Frontieră Română.

Nu se constituie fâşie de protecţie a frontierei de stat la frontierele interne*, la ţărmul Mării Negre, la Dunăre, pe căile de comunicaţie şi în zonele cu lucrări hidrotehnice situate la frontieră.

Pentru asigurarea supravegherii şi controlului trecerii frontierei de stat se constituie zona de frontieră.

Zona de frontieră cuprinde teritoriul aflat la o adâncime de 30 km faţă de frontiera de stat şi ţărmul Mării Negre, către interior.

În zonele din interiorul ţării unde funcţionează aeroporturi şi porturi deschise traficului internaţional, suprafaţa aeroportului sau a portului cu platformele, imobilele şi instalaţiile aferente, reprezintă zonă supusă regimului de control al Poliţiei de Frontieră.

Fâşiile de teren, situate pe o adâncime de 10 km de o parte şi de cealaltă a malurilor Dunării interioare, deschisă navigaţiei internaţionale, sunt supuse regimului de control al Poliţiei de Frontieră.

Forţele şi Mijloacele Poliţiei de Frontieră Române

Pentru îndeplinirea atribuţiilor legale structurile Poliţiei de frontieră au destinate următoarele forţe şi mijloace:

1. Forţe:

a. proprii, constituite din personalul structurilor Poliţiei de Frontieră;

b. de cooperare, constituite din celelalte forţe ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, organelle judiciare, organele administraţiei publice, instituţiile care-şi desfăşoară activitatea în Punctele Poliţiei de Frontieră;

c. de sprijin, constituite din personalul instituţiilor publice şi private, personae fizice, cu domiciliul sau care-şi desfăşoară activitatea în zona de competenţă a Poliţiei de Frontieră, cu acordul acestora.

2. Mijloace:

a. de supraveghere şi control: mijloace tehnice de termoviziune, optice, acustice şi radiolocaţie, de control a documentelor, mijloacelor de transport şi de tehnică de criminalistică;

b. de intervenţie: armamentul, mijloacele de mobilitate terestră, navală şi aeriană;

c. de comunicaţii şi informatică;

d. animale de serviciu.

Structurile organizatorice ale Poliţiei de Frontieră destinate executării atribuţiilor stabilite de lege, sunt:

–         Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră;

–         Direcţiile Poliţiei de Frontieră;

–         Inspectoratele Judeţene ale Poliţiei de Frontieră;

–         Sectoarele Poliţiei de Frontieră;

–         Grupuri de Nave ale Poliţiei de Frontieră;

–         Puncte ale Poliţiei de Frontieră;

–         Instituţii de învăţământ pentru formarea şi specializarea personalului.

În limitele zonei de competenţă, Poliţia de Frontieră are dreptul:

–         să realizeze dispozitive operative;

–         să instaleze şi să utilizeze mijloacele tehnice din dotare;

–         să controleze documentele de identitate şi de călătorie ale persoanelor şi mijloacelor de transport care trec frontiera de stat, precum şi cele aflate în zona de competenţă;

–         să întrerupă călătoria persoanelor şi mijloacelor de transport care nu îndeplinesc condiţiile cerute de lege pentru trecerea frontierei de stat;

–         să nu permită intrarea/ieşirea în/din ţară a persoanelor şi mijloacelor de transport care au interdicţie privind intrarea/ieşirea în/din România;

–         să constituie o bază de date privind circulaţia persoanelor, mijloacelor de transport şi bunurilor peste frontieră pe care să o exploateze în folosul îndeplinirii misiunilor legale;

–         să întreprindă măsurile necesare prevenirii şi combaterii migraţiei ilegale şi a infracţionalităţii transfrontaliere;

–         să întreprindă măsurile specifice pentru descoperirea şi reţinerea persoanelor care au săvârşit infracţiuni la legislaţia de frontieră şi să efectueze cercetarea penală a acestora în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală;

–         să folosească armamentul din dotare, conform legii, pentru exercitarea atribuţiunilor de serviciu;

–         să constate şi să aplice sancţiuni contravenienţilor la legislaţia de frontieră.

–         Locul şi Rolul Structurilor Poliţiei de Frontieră Române

Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră

–         Loc – Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră este unitatea centrală a Poliţiei de Frontieră Române, cu personalitate juridică şi competenţă teritorială pentru întreaga zonă de responsabilitate a Poliţiei de Frontieră, care exercită conducerea şi răspunde de întreaga activitate a Poliţiei de Frontieră, desfăşoară activităţi de investigare şi cercetare a infracţiunilor deosebit de grave circumscrise crimei organizate, migraţiei ilegale şi criminalităţii transfrontaliere comise în zona de competenţă teritorială a Poliţiei de Frontieră, precum şi orice alte atribuţii date în competenţa sa prin lege.

–         Rol – Conduce activitatea Poliţiei de Frontieră Române pentru exercitarea atribuţiilor stabilite prin lege;

–         sprijină acţiunile desfăşurate de unităţile teritoriale, organizează cooperarea acestora, atât pe cazuri punctuale, cât şi pe categorii de infracţionalitate transfrontalieră;

–         cooperează, controlează şi îndrumă activitatea structurilor din subordine;

–         execută activităţi nemijlocite în exefcitarea atribuţiilor de lege Poliţiei de Frontieră.

Direcţia Poliţiei de Frontieră

–         Loc – Direcţia Poliţiei de Frontieră este structura subordonată nemijlocit Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, destinată să coordoneze îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de lege de la nivelul Inspectoratului Judeţean de Poliţie de Frontieră, ci o competenţă teritorială corespunzătoare sectorului frontierei cu fiecare stat vecin şi la Marea Neagră.

–         Rol – Coordonează îndeplinirea atribuţiilor stabilite de lege a Poliţiei de Frontieră de către Inspectoratele Judeţene ale Poliţiei de Frontieră din structură;

–         sprijină, îndrumă şi controlează activităţile Inspectoratelor Judeţene de Poliţie de Frontieră din subordine;

–         organizează cooperarea Inspectoratelor Judeţene ale Poliţiei de Frontieră.

Inspectoratul Judeţean de Poliţie de Frontieră

–         Loc – Inspectoratul judeţean de Poliţie de Frontieră este structura de bază a Poliţiei de Frontieră Română care exercită atribuţiile Poliţiei de Frontieră într-o zonă de competenţă limitată la fiecare judeţ care are limita comună cu frontiera de stat, precum şi pe Dunărea Interioară;

–         Rol – Coordonează de îndeplinirea atribuţiilor legale de către sectoarele Poliţiei de Frontieră din structură;

–         sprijină, îndrumă şi controlează sectoarele din structură;

–         organizează cooperarea sectoarelor din structură.

Sectorul Poliţiei de Frontieră

–         Loc – Sectorul Poliţiei de Frontieră este structura de execuţie a Poliţiei de Frontieră, care exercită atribuţiile stabilite de lege într-o zonă de competenţă stabilită prin Dispoziţie a Inspectorului General;

–         Rol – Execută activităţile stabilite de lege Poliţiei de Frontieră în zona de competenţă.

Grupul de Nave al Poliţiei de Frontieră

–         Loc – Grupul de Nave al Poliţiei de Frontieră este structura de execuţie care exercită atribuţiile stabilite de lege în Marea teritorială, zona contiguă şi zona economică exclusivă având o competenţă teritorială stabilită prin Dispoziţie a Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră;

–         Rol –Execută nemijlocit misiunile prevăzute de lege Poliţiei de Frontieră în zona de competenţă încredinţată.

Punctul Poliţiei de Frontieră

–         Loc – Punctul Poliţiei de Frontieră este structura din subordinea Sectorului Poliţiei de Frontieră care exercită atribuţiile stabilite de lege în legătură cu efectuarea controlului persoanelor, bunurilor şi mijloacelor de transport care transzitează frontiera de stat;

–         Rol – Efectuarea controlului persoanelor, bunurilor şi mijloacelor de transport care trec frontiera de stat. Participă la asigurarea ordinii publice în zona de competenţă.

Instituţii de învăţământ pentru pregătirea şi specializarea personalului

–         Loc – Instituţiile de învăţământ pentru formarea  şi pregătirea continuă a personalului sunt subordonate direct Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră şi constituie reserve operative ale Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră;

–         Rol – Formarea, pregătirea continuă a personalului Poliţiei de Frontieră astfel încât atribuţiile fiecărui post de muncă din structurtă să fie îndeplinite în volum complet şi în condiţii de eficienţă maximă;

–         executarea unor activităţi operative peentru îndeplinirea atribuţiilor stabilite de lege, Poliţiei de Frontieră.

Principiile organizării şi executării acţiunilor Poliţiei de Frontieră

Principiile organizării şi executării acţiunilor Poliţiei de Frontieră sunt elemente fundamentale ce decurg din Regulamente, ordine şi Instrucţiuni ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, acte normative interne şi internaţionale, pe aplicarea cărora se bazează întreaga activitate a Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră.

Principiile sunt:

  1. Legalitatea organizării serviciului şi acţiunile poliţistului de frontieră;
  2. Autoritatea poliţistului de frontieră;
  3. Folosirea judicioasă a forţelor şi mijloacelor;
  4. Gradualitatea acţiunilor poliţiei de frontieră;
  5. Principiul flexibilităţii, restructurării şi adaptării la noile condiţii create de evoluţia situaţiei operative;
  6. principiul cooperării interne şi internaţionale.

Legalitatea organizării serviciului şi acţiunii poliţistului de frontieră. Poliţistul de frontieră urmăreşte în îndeplinirea atribuţiilor aplicarea exclusivă a legii. Se realizează prin:

–         asigurarea cunoaşterii de către întregul personal a legislaţiei de frontieră şi a atribuţiilor corespunzătoare fiecărui post, stabilit prin regulamentul de organizare şi funcţionare;

–         respectarea drepturilor omului şi a demnităţii persoanei în toate împrejurările;

–         respectarea şi apărarea proprietăţii publice şi private;

–         prevenirea şi combaterea faptelor care aduc atingere intereselor legitime ale României;

–         aplicarea unor măsuri dinamice  şi complexe care să conducă la prevenirea faptelor ilegale în zona de competenţă, sau, după caz, la descoperirea, identificarea şi cercetarea penală a persoanelor care au săvârşit astfel de fapte.

În domeniul managementului resurselor umane

În contextul în care profesionalizarea efectivelor Poliţiei de Frontieră reprezintă o componentă extrem de importantă din planul întreprins pe linia securizării frontierelor române, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră a întreprins măsuri concrete în acest domeniu cum ar fi:

a. a fost elaborat un program unitar de pregătire pentru perioada 2001-2004 şi în perspectivă a efectivelor pe domenii de infracţionalitate şi specializarea cadrelor în materie, care vizează:

– pregătirea prin cursuri de scurtă durată, pe domenii de infracţionalitate transfrontieră.

– schimburi de experienţă organizate în cadrul convenţiei de Twinning cu Spania şi Franţa.

– acţiuni de documentare la autorităţile poliţiilor de frontieră din Uniunea Europeană;

– participarea la seminarii, conferinţe internaţionale, organizate pe domenii de infracţionalitate etc.

b. s-a început formarea personalului didactic din toate centrele de pregătire şi perfecţionare, acţiune ce s-a finalizat la data de 31.12.2001.

c. sunt în curs de adaptare planurile de învăţământ ale instituţiilor de formare din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră şi sistemul de pregătire în domeniul limbilor străine – la nivelul standardelor U.E., urmând a fi elaborat,în scurt timp, un profil socio-profesional al funcţiilor din Poliţia de Frontieră.

d. a fost profesionalizată frontiera de Est a României, fiind înlocuiţi militarii în termen cu poliţişti de frontieră angajaţi pe bază de contract.

e. prin noua structură a Poliţiei de Frontieră Române, a fost creată Direcţia Resurse Umane, care are în compunere Serviciul de formare şi pregătire continuă a cadrelor, cu atribuţii stricte pe linia profesionalizării poliţiştilor de frontieră pe domenii de infracţionalitate, pregătire militară, limbi străine etc.

f. programele de colaborare bilaterală realizate cu autorităţile similare din statele membre ale Uniunii Europene, precum şi cu diverse organisme internaţionale cu atribuţii în domeniul combaterii infracţionalităţii transfrontaliere sunt materializate prin schimburi de experienţă şi vizite de documentare în domeniile: controlul în porturi, aeroporturi şi căi ferate, documente false şi falsificate, informaţii-culegere, procesare şi analiză, combaterea traficului de autoturisme furate, a traficului de carne vie şi drogurilor, controlul navelor civile, combaterea poluării maritime şi acţiuni de căutare şi salvare a vieţii pe mare.

Pentru combaterea eficientă a migraţiei ilegale, au fost iniţiate demersurile necesare pentru înfiinţarea unui Centru de Studii pentru Migraţie, care va asigura fundamentarea cadrului de acţiune şi a relaţiilor de colaborare între instituţiile statului cu competenţă în domeniu şi societatea civilă.

În domeniul colaborării interne şi internaţionale

a) Pe plan intern, s-au realizat ordine şi planuri comune de colaborare şi acţiune cu:

– Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă;

– Direcţia Generală de Informatizare a Persoanei;

– Oficiul Naţional pentru Refugiaţi;

– Inspectoratul General al Poliţiei;

– Serviciul Român de Informaţii;

– Direcţia Generală a Vămilor;

– Serviciul de Informaţii Externe;

– TAROM.

Colaborarea între agenţiile (instituţii) cu atribuţii pe linia combaterii infracţionalităţii transfrontiere se realizează în bune condiţii, fiind executate acţiuni comune pentru depistarea şi reţinerea persoanelor implicate în săvârsirea de fapte ilegale.

Pentru intensificarea cooperării în plan intern, Uniunea Europeană va sprijini România pentru realizarea cadrului de desfăşurare al activităţilor de supraveghere şi control a frontierei de către toate instituţiile cu competenţă în domeniu, prin crearea unei Strategii Integrate de Management a Frontierei, cu finanţare multianuală, cu cel puţin 800.000 EURO (partea română a realizat un proiect de strategie integrată la frontiera română).

b) În plan extern, s-au realizat:

– şedinţe de cooperare la nivelul conducerii Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră cu structurile similare din Bulgaria, Ungaria şi Ucraina;

– şedinţe de cooperare la nivelul împuterniciţilor de frontieră din România şi statele vecine;

– întâlniri de lucru cu instituţiile similare din Germania, Austria, Spania, Olanda, Franţa, Ucraina, Bulgaria, Finlanda şi un schimb operativ de date şi informaţii cu ofiţerii de legătură acreditaţi pe lângă ambasadele statelor membre Uniunii Europene la Bucureşti (Germania, Austria, Franţa, Belgia, Grecia etc.).

Se va participa în continuare la activităţi organizate în cadrul Programului UNDCP – Phare, precum şi la seminarii, conferinţe şi simpozioane internaţionale, pe diverse teme (trafic de persoane şi droguri, documente false şi falsificate, securizarea frontierelor în Europa de S-E, criza Dunării şi managementul conflictului, problematica spaţiului Schengen, migraţie ilegală şi trafic de fiinţe umane etc.) organizate la Berlin, Bratislava, Viena, Stockolm, Sofia, Budapesta, Atena, Dublin etc.

În scopul alinierii activităţilor Poliţiei de Frontieră Române la practica comunitară privind managementul frontierei, începând cu 05.06.2001, activează în calitate de consilier al ministrului de interne, dl. Walter Sperner, înalt oficial al Ministrului Federal de Interne al Germaniei.

Pentru viitor, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră îşi propune continuarea eficientizării activităţilor pe linia combaterii infracţionale transfrontaliere, precum şi adaptării muncii specifice la standardele internaţionale prin:

Intensificarea controlului trecerii frontierei de stat şi crearea de echipe mobile, care să se deplaseze în funcţie de direcţiile de acţiune ale elementelor infractoare.

Astfel:

a. la nivelul punctelor de frontieră:

– depistarea tuturor persoanelor care încalcă regimul juridic al frontierei de stat ori prevederile altor acte normative în vigoare;

– nepermiterea intrării în România a cetăţenilor străini care nu îndeplinesc condiţiile legale şi nu pot justifica scopul real al călătoriei în ţara noastră;

– controlul permanent al zonelor de responsabilitate – accesul în punctul de frontieră, zonele adiacente etc., precum şi a tuturor mijloacelor de transport (nave, aeronave, trenuri, autovehicule), ce sosesc şi pleacă în/din România.

b. la nivelul frontierei albastre şi de uscat:

– descoperirea şi reţinerea persoanelor sau grupurilor de persoane care încearcă să intre sau să iasă în mod ilegal;

– intensificarea activităţilor informativ-operative, înclusiv cu sprijinul populaţiei din zona de frontieră.

Intensificarea cooperării cu celelalte structuri din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, instituţii naţionale cu atribuţii în asigurarea siguranţei statului şi combaterea infracţionalităţii transfrontiere, precum şi cu organele similare din statele vecine.

În acest sens, se va intensifica schimbul operativ de date şi informaţii, precum şi acţiuni comune pentru contracararea criminalităţii la frontiera română.

Combaterea fermă a corupţiei în rândul personalului Poliţiei de Frontieră;

Folosirea eficientă a resurselor umane, financiare şi materiale.

Îndeplinirea tuturor cerinţelor pentru integrarea în Uniunea Europeană.

Continuarea profesionalizării şi specializării efectivelor pe domenii de infracţionalitate.

Realizarea de studii privind factorii de risc înregistraţi la nivelul fiecărei frontiere române cu statele vecine şi adaptarea supravegherii şi controlului graniţei în funcţie de evoluţia acestora.


  1. 2. SUPRAVEGHEREA  FRONTIEREI DE STAT;

CONŢINUT, COMPETENŢĂ, FORME, METODE,

MODALITĂŢI DE COOPERARE

Consideraţii generale

Supravegherea şi controlul frontierei de stat a României impun, în anumite situaţii speciale, organizarea unor acţiuni sau operaţiuni în zona de graniţă, în scopul menţinerii stării de normalitate şi de stabilitate.         Acţiunile sau operaţiunile desfăşurate în zona de frontieră în ultimii ani s-au dublat datorită situaţiei operative deosebit de complexă şi activă care s-a caracterizat prin creşterea diversităţii evenimentelor de frontieră, gradul ridicat al organizării şi funcţionării filierelor migraţiei ilegale, a contrabandei perfecţionate, a înmulţirii cazurilor de racolare, îndrumare şi călăuzire desfăşurate atât în interiorul ţării cât şi pe teritoriile statelor vecine. În funcţie de această atitudine infracţională, aproape generalizată din ultima perioadă de timp la frontierele României, s-a impus schimbarea atitudinii poliţiştilor de frontieră prin mărirea vigilenţei, creşterea eficienţei supravegherii şi controlului graniţelor. Obţinerea succesului în prevenirea şi contracararea fenomenului infracţional frontier presupune: schimbarea progresivă a concepţiei supravegherii şi controlului frontierelor în raport cu profesionalizarea instituţiei şi cu modernizarea tehnicii de transport, introducerea sistemului informaţional pentru culegerea – stocarea – analiza şi sinteza informaţiilor până la formaţiunea de frontieră, dotarea cu mijloace de pază performante şi eficiente.

În O.U.G. nr. 104 din 27.06.2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, aprobată prin legea nr. 81/26.02.2002 la art. 22 lit. i se arată: „Poliţia de Frontieră Română asifură protecţia şi participă la apărarea obiectivelor de importanţă deosebită aflate în apele din zona de competenţă, în colaborare cu unităţile de nave ale M.Ap.N., cu alte forţe, în conformitate cu planurile aprobate din timp”, iar art. 49 stipulează că „Personalul Poliţiei de Frontieră Române care îşi desfăşoară activitatea în legătură cu paza şi controlul trecerii frontierei de stat beneficiază de o indemnizaţie de frontieră de până la 20% din salariul de bază”.

Forme de acţiune ale Poliţiei de Frontieră

În funcţie de situaţia concretă, structurile Poliţiei de Frontieră organizează şi execută următoarele forme de acţiune:

–         Acţiuni operative de frontieră;

–         Operaţiuni de frontieră;

–         Acţiuni maritime de frontieră.

Acţiunile operative de frontieră executate de către Poliţia de Frontieră Române sunt:

  1. Acţiuni cu scop preventiv;
  2. Acţiuni cu scop coercitiv;
  3. Acţiuni specifice.
  1. A. Acţiuni cu scop preventiv

Acţiunile cu scop preventiv cu ca scop asigurarea desfăşurării activităţilor în condiţiile respectării legislaţiei de frontieră.

Acţiunile cu scop preventiv sunt:

–         interceptarea şi somaţia;

–         legitimarea şi verificarea identităţii;

–         avertizarea,

–         invitarea la sediul poliţiei de frontieră;

–         controlul corporal al îmbrăcămintei;

–         controlul bagajelor;

–         controlul autovehiculelor.

Interceptarea şi somaţia

Interceptarea presupune solicitarea adresată unei persoane de a înceta o activitate în curs de desfăşurare, în scopul lămuririi unei situaţii ivite. Măsura interceptării se adoptă pentru persoanele care:

–         încalcă prevederile legale, fiind autorii unor contravenţii sau infracţiuni de frontieră;

–         există date şi indicii că au săvârşit asemenea fapte;

–         prin comportamentul lor, sunt suspecte ori este evidentă intenţia de a comite o faptă antisocială;

–         trebuie să dea lămuriri în legătură cu fapte, situaţii , aspecte, persoane ori alte date care interesează Poliţia de Frontieră;

Se recurge la somaţie pentru:

–         zădărnicirea începerii comiterii unei fapte ilicite;

–         întreruperea unei fapte antisociale în curs de desfăşurare;

–         oprirea unor persoane suspecte, reţinerea ori opunerea de rezistenţă în executarea unor activităţi legale ale forţelor de ordine, precum şi dezarmarea unor elemente agresive;

–         scoaterea unor persoane dintr-un loc ascuns;

–         împiedicarea evadării ori pătrunderii sau ieşirii din anumite obiective, perimetre delimitate vizibil.

Legitimarea şi verificarea identităţii

Legitimarea şi verificarea identităţii constă în solicitarea şi verificarea documentului de identitate cu stabilirea veridicităţii datelor de identificare a persoanei. Legitimarea şi verificarea identităţii se execută asupra persoanelor care:

–         încălcarea prevederilor legale;

–         prin atitudinea, modul de comportare sau prezenţa în anumite locuri, sunt suspecte că au comis, sau intenţionează să comită, fapte de natură infracţională sau contravenţională;

–         pot furniza date utile îndeplinirii atribuţiilor de serviciu.

Verificarea identităţii se execută prin controlul documentelor de identitate, recunoscute de legislaţia românească (buletin de identitate, legitimaţie de şedere temporară, carnet de identitate provizoriu, paşaport etc.), de către poliţistul de frontieră.

Avertizarea

Avertizarea constă în atenţionarea unei persoane asupra modului de comportare în cazul în care este pe punctul de a comite o faptă antisocială de competenţa Poliţiei de Frontieră.

Ea se execută după interceptarea şi legitmarea persoanei, pe un ton politicos, prezentând fapta pe care a comis-o, ori este pe punctul de a o comite, precum şi consecinţele acesteia în plan social şi personal.

Invitarea la sediul Poliţiei de Forntieră

Invitarea la sediul Poliţiei de Frontieră este activitatea prin acre se solicită persoanelor a căror prezenţă este necesară pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, să se prezinte la sediul structurii poliţiei de frontieră, la o anumită oră şi dată. Pot fi invitate la sediul Poliţiei de Frontieră următoarele categorii de persoane:

–         cele care pot da relaţii pentru lămurirea unor cauze, altele decât cele penale;

–         faţă de care se impune luarea măsurilor pentru încălcarea dispoziţiilor legale;

–         cele despre care există date şi informaţii că pregătesc comiterea unor contravenţii sau infracţiuni de competenţa Poliţiei de Frontieră;

–         părinţii sau tutorii minorilor care au încălcat legislaţia de frontieră.

Controlul corporal şi al îmbrăcăminte

Controlul corporal şi al îmbrăcămintei constă în verificarea obiectelor de îmbrăcăminte şi vestimentaţie precum şi a corpului persoanei.

Descoperirea unor semne particulare ajută la identificarea persoanei, descoperirea unor leziuni ori substanţe care atestă participarea persoanei la comiterea de fapte ilicite şi care pot fi constituite în mijloace de probă.

Controlul corporal şi al îmbrăcămintei se execută obligatoriu asupra persoanelor reţinute pentru săvârşirea unei infracţiuni, asupra persoanelor care refuză să prezinte documentele de identitate, a celor care se manifestă agresiv, a celor care sunt încătuşate ori refuză conducerea la sediul poliţiei de frontieră; de regulă, în locuri ferite circulaţiei publicului, fără să fie necesar consimţământul persoanei respective.

Nu este necesară autorizarea unui magistrat pentru executarea acestei măsuri.

Pentru efectuarea controlului corporal şi al îmbrăcămintei se urmăreşte:

–         descoperirea unor obiecte cu ajutorul cărora ar putea  fi atacat poliţistul de frontieră sau alte persoane;

–         găsirea documentelor de identitate ori a altor înscrisuri pe care persoanele refuză să le prezinte la cererea îndreptăţită a poliţistului de frontieră;

–         descoperirea de materiale sau obiecte care au fost folosite la comiterea infracţiunilor sau contravenţiilor ori care provin din săvârşirea unor astfel de fapte;

–         găsirea de arme sau alte obiecte ori substanţe care sunt deţinute ilegal şi sunt supuse confiscării.

Controlul bagajelor

Controlul bagajelor constă în verificarea amănunţită a interiorului şi conţinutului bagajelor* unei persoane. Nu este necesară autorizarea unui magistrat pentru executarea acestei măsuri.

Pentru efectuarea controlului bagajelor, persoana interceptată este legitimată şi invitată să însoţească poliţistul de frontieră la sediu, ori într-un loc unde poate fi efectuat controlul bagajelor.

Controlul vehiculelor / autovehiculelor

Controlul vehiculelor/autovehiculelor constă în verificarea minuţioasă a interiorului, a încărcăturii şi documentelor de însoţire a acestora, actelor de identitate şi bagajelor ocupanţilor vehiculului/autovehiculului.

Oprirea şi controlul unui autovehicul se execută când:

–         este evidentă comiterea unei infracţiuni;

–         există date şi informaţii că autovehiculul este furat sau că va fi folosit de ocupanţi la comiterea unei fapte antisociale;

–         bunurile căutate se află în autovehiculul controlat;

–         este suspect datorită locului şi timpului unde a fost depistat;

–         în zonă se execută o razie, acţiune sau filtru.

Cu ocazia controlului unui autovehicul se urmăresc:

–         persoanele ascunse în autovehicul;

–         persoane răpite, sechestrate, evadate, dezertate;

–         obiectele ascunse în scopul sustragerii lor de la operaţiunile de vămuire sau care fac parte din patrimoniul naţional, ce urmează a fi scoase ilegal din ţară;

–         obiectele care provin din infracţiuni ori contravenţii sau care pot servi la comiterea acestora;

–         deţinerea de obiecte sau substanţe prohibite.

  1. B. Acţiuni cu scop coercitiv

Acţiunile cu scop coercitiv au ca scop rezolvarea unei situaţii concrete în care legea este încălcată şi când acţiunile preventive nu şi-au atins scopul. Acţiunile cu scop coercitiv executate de Poliţia de Frontieră sunt:

–         imobilizarea;

–         conducerea persoanelor la sediul Poliţiei de Frontieră;

–         completarea fişei sau a unui dosar de identificare poliţienească ale (al) persoanei.

Imobilizarea

Imobilizarea este o măsură prin care o persoană este pusă în imposibilitatea de a fugi sau de a se manifesta agresiv faţă de cadrele poliţiei de frontieră sau alte persoane, ori de a începe o acţiune agresivă. Imobilizarea se aplică persoanelor care:

–         au săvârşit o faptă de competenţa Poliţiei de Frontieră şi încearcă să fugă;

–         se opun prin forţă, punerii în aplicare a hotărârilor judecătoreşti ori mandatelor de arestare preventivă sau de executare a pedepselor privative de libertate;

–         prezintă un grad mare de periculozitate ca urmare a apartenenţei la organizaţii sau secte care promovează violenţa sau terorismul.

Conducerea persoanelor la sediul Poliţiei de Frontieră

Pot fi conduse la sediul Poliţiei de Frontieră, în vederea luării măsurilor legale, persoanele care, prin acţiunile lor, au săvârşit infracţiuni de frontieră, precum şi persoanele suspecte a căror identitate nu a putut fi stabilită.

Poliţistul de frontieră va intercepta persoana suspectă şi îi va solicita să îi însoţească la sediul formaţiunii Poliţiei de Frontieră pentru lămurirea situaţiei.

Dacă suspectul refuză, se poate trece la conducerea forţată la sediul poliţiei, pentru persoanele care:

–         sunt surprinse pe cale să comită sau au comis fapte de natură infracţională din competenţa poliţiei de frontieră;

–         se manifestă violent faţă de poliţistul de frontieră sau faţă de persoanele aflate în apropiere şi nu se supun somaţiei de a înceta acţiunile agresive, ori nu se supun executării acţiunilor poliţieneşti;

–         sunt depistate cu ocazia unor acţiuni poliţieneşti de frontieră sau alte activităţi specifice;

–         sunt urmărite general  sau internaţional, care se sustrag urmăririi penale şi executării pedepselor privative de libertate, dezertorii sau evadaţii;

–         se opun executării mandatelor de aducere la îndeplinire a hotărârilor judecătoreşti.

Conducerea forţată la sediul poliţiei de frontieră a persoanelor violente se face după încătuşarea acestora cu mâinile la spate.

Completarea unei fişe/unui dosar de identificare poliţienească ale/al persoanei în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Amprentarea, fotografierea ori filmarea se execută pentru persoanele care au comis infracţiuni la regimul frontierei de stat şi fac obiectul cercetării penale. Se realizează faţă de persoanele care:

–         au comis infracţiuni la regimul frontierei de stat;

–         se manifestă violent;

–         nu li se poate stabili identitatea;

–         nu au domiciliul stabil;

–         datorită împrejurărilor şi locurilor unde au fost depistate, sunt suspecte;

–         sunt urmărite general sau local, ori se sustrag urmăririi penale.

Persoanele amprentate şi fotografiate vor fi consemnate într-un registru special constituit, care va cuprinde:

–         numărul curent;

–         numele, prenumele şi datele de identificare a persoanei;

–         data depistării, amprentării şi fotografierii;

–         împrejurarea în care a fost depistat;

–         numele şi prenumele poliţistului care le-a verificat şi amprentat;

–         unde se află materialul întocmit.

  1. C. Acţiuni specifice

Acţiunile specifice Poliţiei de Frontieră se organizează şi se desfăşoară atunci când se deţin date şi informaţii referitoare la prezenţa persoanelor care au săvârşit infracţiuni de frontieră, în zona de competenţă a Poliţiei de Frontieră.

Aceste acţiuni sunt:

–         filtrul;

–         supravegherea operativă;

–         cercetarea operativă;

–         controlul poliţienesc de frontieră;

–         ambuscada;

–         urmărirea;

–         încercuirea şi scotocirea;

–         interzicerea unei direcţii.

Filtrul este o acţiune de control executată în scopul descoperirii încălcărilor legislaţiei de frontieră. În funcţie de complexitatea controlului, filtrele pot fi parţiale şi totale.

–         Filtrul parţial – reprezintă acţiunea de control selectiv (numai persoane, numai mijloace de transport, numai o categorie de persoane sau de bunuri etc.);

–         Filtrul total – acţiune de control executată asupra tuturor persoanelor şi mijloacelor de transport.

Supravegherea operativă reprezintă ansamblul de măsuri şi acţiuni prin care persoanele (zona) de interes pentru Poliţia de Frontieră sunt monitorizate, în vederea descoperirii pregătirilor ce se fac pentru încălcarea legislaţiei în vigoare.

Cercetarea operativă reprezintă ansamblul activităţilor desfăşurate de Poliţia de Frontieră în vederea obţinerii la timp, a datelor şi informaţiilor cu privire la săvârşirea de infracţiuni în zona de competenţă.

Controlul poliţienesc de frontieră

Este o misiune specifică, ce se execută în localităţi, pe comunicaţii sau puncte de trecere obligatorii, pentru a descoperii eventualele pregătiri referitoare la fapte de încălcare a regimului frontierei de stat, de verificare a identităţii persoanelor care se deplasează în zona de frontieră sau trec frontiera de stat cu documente de călătorie. Controlul poliţienesc de frontieră se execută de un număr restrâns de poliţişti de frontieră, în baza unei planificări aprobate de cei în drept şi cuprinde:

–         prezentarea situaţiei operative a informaţiilor şi datelor care se deţin în legătură cu faptele ce se comit în zona de competenţă;

–         itinerariul de deplasare şi timpul în care se va desfăşura controlul;

–         obiectivele urmărite (misiunea);

–         modul de acţiune în timpul desfăşurării controlului;

–         cooperarea pe timpul desfăşurării controlului.

Această acţiune specifică se realizează de către poliţiştii de frontieră din punctele de control trecere frontieră, printr-un procedeu specific, denumit identificare.

Ambuscada

Este o acţiune organizată de Sectorul Poliţiei de Frontieră, independent, sau în cooperare cu formaţiunea teritorială superioară, pentru a surprinde şi a captura infractorii sau contravenienţii, pe timpul pregătirii trecerii frauduloase a frontierei de stat.

Ambuscada constă în dispunerea unei formaţiuni, din timp şi mascat în punctele  cele mai probabile de trecere obligatorie a infractorilor sau contravenienţilor, despre a căror acţiune se deţin date sigure. Compunerea formaţiunii care execută ambuscada este variabilă şi depinde de:

– numărul infractorilor sau contravenienţilor;

– gradul de periculozitate al acestora;

– caracteristicile terenului.

Dispozitivul ambuscadei cuprinde:

–         echipa de observare – compunere: doi poliţişti dispuşi dintr-un punct dominant din teren care au misiunea de a supraveghea direcţia probabilă de acţiune a infractorilor (contravenienţilor), semnalizând apariţia şi acţiunile acestora.

–         echipa de atac şi captură – compunere: doi-trei poliţişti şi mai mulţi în funcţie de numărul infractorilor, aşteptaţi, care se dispun pe direcţia probabilă de acţiune a acestora, cu misiunea de a-i reţine.

–         echipa de siguranţă – compunere: doi-trei poliţişti sau mai mulţi, care se dispun în teren pentru a interveni în sprijinul echipei de atac şi realizarea încercuirii locului de aşteptare a infractorilor de frontieră;

–         echipa de urmărire – compunere: doi-trei poliţişti care au misiunea de a trece imediat la urmărirea şi reţinerea infractorilor (contravenienţilor) ce au reuşit să fugă din ambuscadă;

–         rezerva – compunere: doi-trei poliţişti care se dispun în apropierea locului ambuscadei, având misiunea de a interveni pentru rezolvarea unor situaţii neaşteptate.

Când se execută ambuscada cu un efectiv numeric redus de poliţişti de frontieră se constituie numai echipe de atac, captură şi de siguranţă. În această situaţie, echipa de siguranţă îndeplineşte şi misiunea echipelor de obsevare, urmărire şi a rezervei. Echipa de siguranţă se dispune în teren, pentru a înlocui locul unde se aşteaptă apariţia infractorilor (contravenienţilor) de frontieră.

În misiunea care se dă ambuscadei de către şeful sectorului Poliţiei de Frontieră sau ofiţerului desemnat, se precizează:

–         informaţiile despre contravenienţi sau infractorii aşteptaţi;

–         scopul ambuscadei;

–         locul de dispunere;

–         dispozitivul ambuscadei;

–         modul de acţiune la apariţia infractorilor (contravenienţilor);

–         modul de legătură cooperare şi coordonare a acţiunilor elementelor de dispozitiv;

–         varianta de acţiune;

–         organizarea conducerii;

–         semnalele.

Urmărirea

Urmărirea  este acţiunea de frontieră desfăşurată de Sectorul poliţiei de frontieră în scopul reţinerii infractorilor (contravenienţilor) de frontieră. Urmărirea se derulează în următoarele situaţii:

–         la descoperirea  urmelor şi indiciilor de trecere frauduloasă a frontierei de stat către interiorul acesteia;

–         la primirea datelor despre prezenţa sigură a infractorilor (contravenienţilor) în sectoarele de supraveghere a frontierei de stat;

–         la încălcarea apelor de frontieră sau a mării teritoriale de către nave, ambarcaţiuni aparţinând altor state;

–         când elementele infractoare (contraveniente) au reuşit să iasă din ambuscadă.

Urmărirea infractorilor (contravenienţilor) de frontieră începe cu poliţistul de frontieră care a descoperit urma sau indiciile şi este continuată de către patrule de urmărire ale sectorului poliţiei de frontieră sau de forţe special destinate pentru acest scop.

Această acţiune se poate executa pe urmele lăsate de infractori (contravenienţi), paralel cu direcţia de deplasare sau pe direcţia probabilă de acţiune a acestora.

Urmărirea pe urme se efectuează, de regulă, de către o patrulă de urmărire care va avea compunere variabilă funcţie de numărul infractorilor şi gradul de periculozitate ala cestora şi de acoperirile şi detaliile de planimetrie existente în teren.

Urmărirea paralelă se adoptă atunci când în sectorul de responsabilitate există itinerarii paralele cu direcţia de acţiune a infractorilor şi care conferă avantajul deplasării cu vizite mai mari decât ale acestora.

Acest procedeu de acţiune se execută, de regulă, atunci când  contractul vizual este realizat de către patrula de urmărire sau de către posturi/patrule care, folosind aparatură de supraveghere la mare distanţă, pot direcţiona acţiunea de urmărire.

Urmărirea pe direcţia probabilă de acţiune a infractorilor presupune intervenţia rapidă a unui număr mai mare de poliţişti de frontieră. În acest caz, direcţia de urmărire se va face într-o fâşie de teren cu o lărgime mai mare decât în primele două situaţii. Pe aliniamentul de plecare în urmărire, poliţiştii de frontieră se vor desfăşura pe posturi şi patrule poliţieneşti de cercetare şi vor asigura cercetarea acoperirilor din teren şi a detaliilor de planimetrie de câtre întreaga direcţie. De urmărire. Pe timpul urmăririi se va asigura legătura de vedere între elementele de dispozitiv.

Rezerva, ca element de dispozitiv al urmăririi, va avea o compunere variabilă ţinând cont de aceleaşi elemente ca la constituirea patrulei de urmărire.

Aceasta va acţiona paralel cu direcţia de deplasare a poliţiştilor ce execută urmărirea sau înapoia lor.

Urmărirea infractorilor (contravenienţilor) trebuie să fie combinată cu alte misiuni operative pentru:

–         închiderea anumitor direcţii;

–         cercetarea terenului în zonele unde probabil se pot găsi infractorii (contravenienţii) de frontieră;

–         măsuri de control asupra respectării regimului juridic al frontierei de stat;

Scopul urmărit prin aplicarea acestor măsuri va cuprinde:

–         interzicerea folosirii de către infractori (contravenienţi) a mijloacelor rapide de deplasare spre interior;

–         descoperirea acestora înainte de a se ascunde în locuri aglomerate din apropierea frontierei de stat;

–         asigurarea închiderii de la început a tuturor căilor favorabile de acţiune sau de ascundere a infractorilor (contravenienţilor) în sectorul poliţiei de frontieră.

Încercuirea şi scotocirea este acţiunea specifică a Poliţiei de Frontieră care se adoptă în situaţia în care se cunoaşte precis locul unde se găsesc persoanele (mijloacele de transport) care au încălcat legislaţia de frontieră.

Încercuirea şi scotocirea se poate realiza în urma unor acţiuni de urmărire, supraveghere sau cercetare operativă sau printr-o acţiune directă.

Dispozitivul de încercuire – scotocire trebuie realizat cu rapiditate, în mod discret şi cuprinde:

–         forţele de încercuire dispuse din mişcare în jurul locului unde au fost descoperiţi infractori de frontieră;

–         forţele de scotocire – destinate să descopere şi să reţină infractorii semnalaţi;

–         rezerva – destinată să intervină în situaţii neprevăzute pentru reţinerea infractorilor descoperiţi.

Interzicerea unei direcţii

Interzicerea unei direcţii este acţiunea operativă ce se adoptă temporar de către structurile organizatorice ale Poliţiei de Frontieră, în scopul descoperirii şi reţinerii infractorilor (contravenienţilor) pe timpul deplasării acestora spre frontieră şi a nu le permite ieşirea din raionul acţiunii.

Interzicerea unei direcţii se adoptă când:

–         timpul, forţele şi mijloacele de care se dispune, nu permit executarea încercuirii întregului raion al acţiunii;

–         există informaţii din care rezultă că infractorii (contravenienţii) se deplasează pe o direcţie bine conturată;

–         formaţiunile teritoriale superioare folosesc rezervele în mod temporar pentru întărirea supravegherii în zonele de responsabilitate ale sectoarelor poliţiei de frontieră, cu operativitate mare sau în anumite situaţii speciale în cooperare cu alte forţe.

Pentru interzicerea unei direcţii se folosesc următoarele forţe şi mijloace:

– forţele şi mijloacele proprii ale poliţiei de frontieră;

– rezervele structurilor superioare;

– formaţiuni ale M.A.I. aflate în zonă.

Forţele destinate în acest scop se dispun pe un aliniament de închidere, cu o dezvoltare de front variabilă, în funcţie de:

–         misiunea primită;

–         acţiunea probabilă a infractorilor (contravenienţilor) de frontieră;

–         cantitatea forţelor şi mijloacelor proprii şi de cooperare aflate la dispoziţie;

–         importanţa direcţiei de interzis;

–         timp, anotimp, starea vremii şi luminozitate.

Lărgimea aliniamentului este dată de valoarea formaţiuni care acţionează cu condiţia ca distanţa  dintre doi poliţişti să permită comunicarea directă între aceştia, astfel:

–         un echipaj poate să închidă un aliniament de 1-2 km cu o densitate de minimum trei-patru poliţişti pe km;

–         sectorul poliţiei de frontieră poate interzice una sau două direcţii, folosind şi sprijinul  organelor şi forţelor cu care cooperează.

Dispozitivul de interzicere a unei direcţii cuprinde:

–         posturile şi patrulele Poliţiei de Frontieră;

–         posturile şi patrulelor organelor de cooperare sau cele primite în sprijin;

–         dispunerea forţelor şi mijloacelor într-o fâşie caracteristică de teren şi în puncte de trecere obligatorie, la o distanţă care să asigure observarea continuă a terenului;

–         rezerva, constituită din 1/3 din forţe, se dispune pe o direcţie care să asigure intervenţia oportună pentru reţinerea infractorilor (contravenienţilor) de frontieră descoperiţi.

Durata acţiunii poate fi până la 24 ore şi este determinată de situaţia şi condiţiile în care se execută interzicerea unei direcţii.

Operaţiunile de frontieră reprezintă ansamblul mai multor acţiuni operative întreprinse de către Inspectoratele Judeţene ale Poliţiei de frontieră, Direcţiile Poliţiei de frontieră, Direcţiile Poliţiei de frontieră şi Inspectoratului general al poliţiei de frontieră în scopul descoperirii şi reţinerii infractorilor / contravenienţilor de frontieră.

Operaţiunile de frontieră sunt caracterizate prin organizarea acţiunilor operative simultan sau succesiv de mai multe structuri ale poliţiei de Frontieră, pe spaţii mari şi cu acţiunea forţelor şi mijloacelor de nivelul a cel puţin două sectoare ale Poliţiei de Frontieră.

Acţiunile maritime de frontieră reprezintă ansamblul acţiunilor executate de navele (ambarcaţiunile) Poliţiei de frontieră pentru exercitarea atribuţiilor legale în zona de competenţă pe mare (marea teritorială, zona contiguă, zona economică exclusivă).

Atribuţiile stabilite de lege se realizează prin serviciul executat de poliţiştii de frontieră prin forme şi modalităţi specifice de către posturi şi patrule ale Poliţiei de frontieră:

Acestea pot fi:

–         postul de observare (descoperit, ascuns, mobil pe mijloace tehnice de supraveghere);

–         postul de control;

–         postul de observare la mare;

–         postul de supraveghere prin radiolocaţie;

–         poliţistul de frontieră în trafic;

–         patrula de cercetare;

–         patrula de supraveghere;

–         patrula de urmărire;

–         echipa de intervenţie;

–         patrula control serviciu;

–         escorta.

Posturile şi patrulele Poliţiei de frontieră în funcţie de misiunile specifice sunt formate, de regulă, din doi sau mai mulţi poliţişti de frontieră cu armamentul din dotare şi muniţia aferentă şi îndeplinesc următoarele misiuni:

–         supraveghează o zonă sau un obiectiv stabilit, în scopul descoperirii pregătirilor ce se fac în vederea săvârşirii de infracţiuni, pentru semnalarea persoanelor suspecte şi acţionează pentru reţinerea celor care au încălcat legea;

–         controlează documentele pentru trecerea frontierei de stat şi permite (nu permite) intrarea (ieşirea) persoanelor şi bunurilor în (din) România;

–         rezolvă litigiile de trafic potrivit prevederilor legale, descoperă şi identifică persoanele date în consemn;

–         cercetează terenul din zona de competenţă şi acţionează pentru asigurarea respectării regulilor regimului juridic al frontierei de stat, paşapoartelor şi străinilor;

–         intervin rapid pentru verificarea persoanelor observate de mijloacele de semnalare, procedează la identificarea şi, după caz, la reţinerea acestora;

–         urmăreşte persoanele descoperite că au încălcat legislaţia de frontieră;

–         verifică pe comunicaţii sau punctele obligatorii de trecere, mijloacele de transport şi persoanele despre care se deţin informaţii că au săvârşit infracţiuni sau contravenţii la legislaţia de frontieră;

–         descoperă încălcările teritoriului naţional, ale spaţiului aerian, apelor de frontieră şi pe cele la regimul mării teritoriale a României;

–         verifică modurile în acre posturile şi patrulele poliţiei de frontieră execută serviciu;

–         asigură escorta persoanelor reţinute;

–         asigură paza ţi siguranţa obiectivelor proprii sau încredinţate.

Posturile şi patrulele poliţiei de frontieră execută misiunile prin deplasare pe jos şi cu mijloacele de mobilitate terestre, navale şi aeriene, prin ocuparea succesivă a punctelor de observare (traiect de zbor) sau într-o fâşie de teren, raion, zonă de acţiune, zonă de observare, ascultare, supraveghere.

De asemenea, misiunile, sunt executate şi prin staţionare la un loc stabilit (tonete, pe comunicaţie).

În situaţii complexe, caracterizate printr-un înalt grad de dificultate, periculozitate şi durată variabilă în timp, se vor adopta acţiuni decisive pentru reţinerea grupurilor de infractori sau persoane izolate care acţionează în forţă, manifestă violenţă şi sunt înarmate, intervenindu-se în zone şi pe direcţii, cu echipe conduse de ofiţeri în cooperare cu celelalte forţe ale Ministerului Administraţiei şi Internelor sau a altor instituţii abilitate de pe plan local.

Îndatoririle generale ale poliţiştilor de frontieră pe timpul executării misiunilor:

–         să cunoască în totalitate prevederile de lege care le reglementează activitatea, ordinele Ministerului Administraţiei şi Internelor şi dispoziţiile de linie, tratatele, acordurile şi convenţiile încheiate cu statele vecine;

–         să-şi însuşească şi să cunoască misiunea primită;

–         să acţioneze cu hotărâre, energie, cu iniţiativă pentru descoperirea, urmărirea şi reţinerea infractorilor, să studieze cu atenţie documentele pentru trecerea frontierei;

–         să constate şi să raporteze toate schimbările în aspectul terenului, al semnelor de frontieră, desfăşurarea unor activităţi în apropierea frontierei de stat;

–          să cunoască şi să asigure în orice împrejurare, aplicarea regulilor regimului juridic al frontierei de stat, al celui de navigaţie, documentele internaţionale ce reglementează desfăşurarea unor activităţi în zona contiguă şi în zona economică exclusivă, precum şi regulile privind regimul străinilor şi regimul paşapoartelor din România;

–         să cunoască modul de folosire al mijloacelor tehnice din dotare;

–         să cunoască şi să aplice regulile de executare a misiunilor specifice, de prevenire a accidentelor, de stabilire a legăturii cu sediul structurii poliţiei de frontieră căruia i se subordonează, să observe spaţiul aerian şi să supravegheze apele teritoriale;

–         să acorde ajutorul necesar poliţiştilor vecini şi altor organe ale M.A.I. pentru reţinerea infractorilor (contravenienţilor);

–         să aibă o comportare corectă, civilizată, politicoasă faţă de populaţia din zona de frontieră, să culeagă de la acestea informaţii pentru interesul misiunilor;

–         să iniţieze cetăţenii din zona de frontieră cu care vin în contact pentru ca, la nevoie, să participe la supravegherea frontierei de stat;

–         să cunoască foarte bine zona de responsabilitate a structurii din care face parte;

–         să execute cu eficienţă, misiunile încredinţate;

–         să acorde primul ajutor făptuitorilor răniţi sau accidentaţi, iar în caz de deces al acestora, să păstreze nealterate urmele de la faţa locului;

–         să raporteze şefului (celui care i-a dat misiunea) la întoarcerea din misiune, despre îndeplinirea ei, constatările de pe timpul executării misiunii şi să facă propuneri de îmbunătăţire a acesteia;

–         să păstreze permanent confidenţialitatea misiunilor executate şi a celor pe care le urmează să le execute şi să raporteze şefului nemijlocit toate informaţiile, atât cele aflate întâmplător, cât şi cele culese pe timpul executării misiunilor.

Durata serviciului este, de regulă, pentru toate categoriile de poliţişti de frontieră de 12 ore (pentru serviciul în ture) cu timpul liber conform reglementărilor. Sunt exceptate de la acest program, persoanele din structurile centrale şi teritoriale, cu excepţia cazurilor când situaţia impune un asemenea program.

În situaţia organizării serviciului pe 5 (cinci) ture, a executării serviciului în zone de munte, deltă sau în raport cu specificul impus de dinamica situaţiei operative, durata va fi stabilită de şeful structurii Poliţiei de frontieră (I.J.P.F.).

Modul de executare al serviciului

Posturile şi patrulele execută, de regulă, serviciul într-o singură trimitere pe timpul unei ture. Pe timp de iarnă, când temperatura este sub – 7 0 C, în caz de viscol sau vânt puternic, sau vara când temperatura este de peste 36 0 C, durata serviciului, atât ziua cât şi noaptea, nu va depăşi 4 ore. Intervalul dintre cele două trimiteri va fi de minim 4 ore. Pentru nave / ambarcaţiuni durata serviciului este, de regulă, 6 ore.

Dotarea şi ţinuta

Pentru executarea serviciului dotarea posturilor şi patrulelor este determinată de particularităţile misiunii executate. Astfel, pentru posturile şi patrulele care execută misiuni la frontiera „verde” dotarea este următoarea: echipamentul de protecţie adecvat anotimpului, armamentul din dotare, cu muniţia aferentă (un încărcător plin), mijloace de legătură (radiotelefon), mijloace de semnalizare pentru circulaţie, cătuşe, alte elemente specifice ce pot servi la reţinerea infractorilor.

Posturile şi patrulele care execută misiuni în punctele de control pentru trecerea frontierei, vor avea echipamentul adecvat anotimpului, armamentul din dotare cu muniţia aferentă (un încărcător plin), mijloace de legătură pe timpul nopţii pentru posturile/patrulele de acces intrare/ieşire din punctele de control. Echipament de protecţie şi de iluminare pentru posturile, patrulele din punctele de control feroviare şi portuare, echipament tehnic de verificare a consemnelor, ştampila cu indicativul personal, ştampila de viză, agenda personală. Poliţiştii de frontieră din compartimentul Informaţii şi Cercetări Penale pe timpul îndeplinirii misiunilor specifice vor purta de regulă ţinuta civilă. Când misiunile se execută prin procedee specifice în scopul identificării unor persoane suspecte de săvârşire a unor infracţiuni la legislaţia de frontieră, îndeosebi în centrele urbane, pe comunicaţii sau mijloace de transport în comun, zone aglomerate, ţinuta poate fi civilă.

Pentru poliţiştii de frontieră cu specialitatea marină care execută serviciul ambarcat, dotarea este următoarea: echipament adecvat anotimpului şi cel de protecţie din dotare, centura de salvare, armamentul individual din dotare cu muniţia aferentă, pentru motorişti, căşti de protecţie auditive, mijloace individuale de observare pentru observatori.

Modalităţi de exercitare a atribuţiilor

Pregătirea pentru misiune. Executarea misiunii. Încheierea misiunii.

  1. A. Pregătirea pentru misiune

Poliţiştii de frontieră care urmează să intre în misiune vor cunoaşte de la misiunea precedentă, ora la care trebuie să se prezinte pentru a intra în misiune. Este interzis să se comunice locul executării misiunii viitoare înainte de plecare în misiune. Fiecare poliţist de frontieră se va prezenta cu 30 minute înainte de plecare în misiune timp în care şeful de tură va efectua pregătirea turei la intrarea în serviciu, după un program stabilit, se va prezenta situaţia operativă a ultimelor 24 ore cu concluziile rezultate, se vor crea 1-2 situaţii pentru învăţământ şi va fi întrebat dacă starea de sănătate îi permite îndeplinirea misiunii ce i se va încredinţa.

Misiunea se va da posturilor şi patrulelor poliţiei de frontieră numai de către şeful de tură. Cu fiecare tură se vor prelucra dispoziţiile proprii, primite de la eşaloanele superioare sau cele în legătură cu executarea serviciului.

  1. B. Executarea misiunii

Executarea misiunii începe din momentul în care poliţistul de frontieră a primit-o şi totodată, şi-a însuşit-o. Executarea misiunii presupune deplasarea pe un itinerariu stabilit, ocuparea locului de serviciu, observarea, ascultarea şi intervenţia pentru reţinerea persoanelor care încalcă prevederile legii frontierei şi a altor acte normative care au tangenţă cu frontiera de sta. Misiunea se primeşte de la şeful de tură, de către fiecare post (patrulă) a Poliţiei de Frontieră, separat, prin aceasta precizându-se: felul postului, itinerariul de deplasare, locul de serviciu şi modul concret de executare a misiunii, timpul şi modul de deplasare, ori a ajungerii pe locul de serviciu (în cazul misiunilor combinate pentru fiecare în parte), locul posturilor poliţiei de frontieră vecine. Pe timpul deplasării pe itinerariul de deplasare, posturile şi patrulele poliţiei de frontieră au următoarele obligaţii:

–         să execute scurte opriri pentru observare şi ascultare;

–         să cerceteze terenul pe direcţiile de deplasare;

–         să verifice respectarea regulilor regimului juridic al frontierei de stat, paşapoartelor şi străinilor;

–         să reţină persoanele care au încălcat prevederile de lege;

–         să respecte cu stricteţe regulile de mascare, la nevoie să acorde ajutor poliţiştilor de frontieră vecini care sunt în dificultate;

–         să constate modificările de mediu produse în zona de responsabilitate, activităţile care se desfăşoară şi să informeze imediat şefii ierarhici;

–         să culeagă date şi informaţii pe care să le prezinte şefilor ierarhici;

–         să nu comită fapte care contravin prevederilor de lege, ordinelor M.A.I. şi instrucţiunilor.

Acţiunea pentru reţinerea infractorilor

Această acţiune este distinctă pentru posturile (patrulele) poliţiei de frontieră. La frontieră, posturile (patrulele) acţionează astfel: prin semnale sau mijloace de legătură, şeful de patrulă dă dispoziţiunea celuilalt (celorlalţi) poliţişti să închidă direcţia de deplasare a persoanelor descoperite în zona de responsabilitate care nu se supun la somaţii, spre frontieră (interior), iar aceasta, folosind terenul de deplasare fără zgomot sau neobservat în punctul cel mai  favorabil de acţiune (din lateral sau din spate). Pe timpul acţiunii, pentru reţinerea persoanelor descoperite care nu s-au supus la somaţie, unul dintre poliţiştii de frontieră din compunerea patrulei, supraveghează persoanele descoperite pentru a nu ataca şi dezarma poliţiştii din compunerea patrulei sau postului. Dacă persoanele descoperite se supun la somaţii, acestea sunt legitimate şi conduse la sediu pentru verificări, iar dacă nu se supun la somaţiile prin voce, se acţionează prin forţă, folosindu-se, după caz, focul de avertisment.

Acţiunea poliţiştilor de frontieră pentru reţinerea persoanelor descoperite în zona de responsabilitate şi care au încălcat prevederile legale, trebuie să asigure în primul rând zădărnicirea încercărilor acestora de a ajunge la linia de frontieră sau ascunderea în acoperirile din interiorul teritoriului naţional.

Pentru reţinerea unui grup de persoane care nu s-a supus la somaţii, posturile (patrulele) acţionează, în primul rând, asupra persoanelor care prezintă cel mai mare pericol de a ataca poliţiştii de frontieră sau de a trece în forţă, frontiera de stat şi în al doilea rând asupra acelora care se găsesc în apropierea şi pot fi reţinuţi imediat.

De fiecare dată când sunt în dificultate, posturile (patrulele) poliţiei de frontieră care au reţinut diferite persoane, solicită sprijinul altor posturi (patrule) din apropiere, prin mijloacele de legătură sau sprijinul echipei de intervenţie de la reşedinţa structurii poliţiei de frontieră. Pentru reţinerea persoanelor care acţionează cu ambarcaţii, nave (ambarcaţia) Poliţiei de frontieră efectuează manevra de interzicere a continuării deplasării ambarcaţiei inferioare către linia de frontieră, avertizează prin semnale sonore după care somează prin voce; în cazul în care ambarcaţia nu schimbă direcţia de mers către interior se foloseşte focul de avertisment. Se evită, pe cât posibil, apropierea de ambarcaţia (nava) contravenientă (infractoare) pentru a fi evitate accidentele. Abordarea se foloseşte doar atunci când nava (ambarcaţia9 infractoare consimte la această acţiune şi comunică prin semnale.

Urmărirea şi reţinerea persoanelor descoperite care au încălcat prevederile de lege,  posturile (patrulele) poliţiei de frontieră execută următoarele activităţi: efectuează o percheziţie sumară a persoanelor reţinute; ridică armele şi obiectele aflate asupra lor; verifică dacă sunt însoţite de cineva; stabilesc unde sunt ceilalţi; ridică de la acestea eventualele mijloace de probă; efectuează o scurtă cercetare a locului unde au fost reţinute pentru a descoperi eventualele obiecte ascunse care ar putea constitui mijloace de probă, întocmesc documentele conform legislaţiei în vigoare. Pe nave (ambarcaţiuni) persoanele reţinute se dispun în pupa navei (ambarcaţiei) şi sunt ţinute sub pază.

Percheziţia persoanelor reţinute efectuează cu multă atenţie pentru a descoperi eventualele mijloace de probă.

După reţinerea persoanelor descoperite, postul (patrula) poliţiei de frontieră informează ierarhic la sediul de care aparţine prin mijloacele de legătură şi aşteaptă dispoziţii privind transportarea persoanelor reţinute. În cazul în care la locul reţinerii se prezintă escorta (echipa de intervenţie) postul (patrula) predă persoanele reţinute şi obiectele găsite asupra lor (în cazul în care numărul persoanelor reţinute este mai mare decât cel al poliţiştilor de frontieră, acestea sunt supravegheate cu atenţie până la sosirea escortei sau echipei de intervenţie).

Părăsirea locului de serviciu

Posturile (patrulele) poliţiei de frontieră pot părăsi locul de serviciu în următoarele situaţii:

–         pentru urmărirea şi reţinerea persoanelor descoperite în zona de responsabilitate care nu se supun la somaţie;

–          pentru acordarea sprijinului necesar poliţiştilor de frontieră vecini la solicitarea acestora, pentru urmărirea ori reţinerea unor persoane care au încălcat legea;

–         când s-a îmbolnăvit subit unul dintre poliţiştii de frontieră şi nu sunt posibilităţi de a informa şeful de tură;

–         în caz de calamităţi naturale care ameninţă viaţa poliţiştilor de frontieră (inundaţii, furturi, viscol, avalanşe, alunecări de teren, incendii etc.). În aceste situaţii, posturile şi patrulele ocupă un alt loc de serviciu care prezintă siguranţă şi îşi continuă misiunea, prezentând informaţiile despre aceasta şa sediu, prin mijloacele de legătură În caz de incendiu dă semnalul de alarmă şi ia măsuri de localizare şi stingere a acestuia;

–         la dispoziţia şefului postului (patrulei) care coordonează activitatea.

Navele (ambarcaţiile) pot părăsi locul de serviciu în următoarele situaţii:

–         pentru urmărirea şi reţinerea navelor (ambarcaţiilor) al căror personal a comis infracţiuni de frontieră;

–         pentru a acorda sprijin altor nave (ambarcaţiuni), posturi (patrule) ale poliţiei de frontieră, de la uscat şi elicopterelor aflate în misiune;

–         când primesc dispoziţii de la cel ce a dat misiunea, când un membru al echipajului s-a îmbolnăvit grav şi pentru salvarea vieţii pe mare;

–         la dispoziţia şefului care coordonează îndeplinirea misiunii;

–         când comandantul navei (ambarcaţiunii) este obligat să justifice imediat şefului care l-a trimis în misiune cauzele părăsirii locului de serviciu.

Conducerea posturilor şi patrulelor

Conducerea posturilor (patrulelor) poliţiei de frontieră se realizează nemijlocit de şefii posturilor (patrulelor) şi de ofiţerii cu funcţii de conducere. Conducerea se exercită prin mijloacele de legătură (radiotelefon şi prin semnale optice).

Uzul de armă se execută în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Posturile şi patrulele Poliţiei de Frontieră

Postul de observare este format, de regulă, din doi sau mai mulţi poliţişti de frontieră şi execută misiunea, supraveghind neîntrerupt frontiera de stat, obiectivul încredinţat, mijlocul tehnic din dotare în vederea asigurării respectării legislaţiei de frontieră.

Postul de observare poate fi descoperit, ascuns, mobil, şi este dotat cu mijloace de observare.

Postul de observare descoperit execută misiunea în punctul poliţiei de frontieră sau într-o zonă observând persoanele şi activităţile ce se desfăşoară atât pe teritoriul naţional, cât şi pe teritoriul statului vecin. Zona de observare se stabileşte în funcţie de efective, teren, de caracteristicile şi performanţele mijloacelor din dotare.

În situaţia descoperirii prezenţei infractorilor (contravenienţilor) în zona de observare, acţionează pentru reţinerea acestora.

Postul de observare ascuns execută misiunea pe o direcţie într-o zonă, în conformitate cu Planul de acţiune stabilit, supraveghind un obiectiv încredinţat.

În situaţia descoperirii prezenţei infractorilor şi observării acţiunii acestora intră, după caz, în legătură cu şeful direct şi împreună îşi vor coordona acţiunile pentru reţinerea acestora.

Postul de observare mobil poate acţiona la vedere, sau ascuns, pe căile de comunicaţii în vederea prevenirii încălcării legislaţiei de frontieră şi după caz, la descoperirea şi reţinerea persoanelor care au încălcat legea. Postul de observare mobil poate fi organizat pe autovehicule, nave sau aeronave ale Poliţiei de Frontieră.

Postul de observare a mijloacelor tehnice de supraveghere este format, de regulă, din doi poliţişti de frontieră. Executarea serviciului se realizează prin supravegherea permanentă a aparaturii de supraveghere.

În situaţia descoperirii de persoane în zonele supravegheate, se acţionează cu echipa de intervenţie, continuând supravegherea zonei încredinţate.

Postul de control

Postul de control este format din doi sau mai mulţi poliţişti de frontieră care execută misiuni de supraveghere dintr-un loc stabilit, prin control, observare, ascultare a persoanelor şi mijloacelor de transport, care circulă prin comunicaţiile din apropierea frontierei. Misiunea de bază a postului de control este de a descoperi, urmări şi reţine persoanele care încalcă legea în zona de frontieră, de a descoperi obiectele şi materialele ascunse destinate contrabandei, precum şi pe cele care ar putea fi folosite pentru trecerea apelor de frontieră, verifică şi asigură aplicarea şi respectarea legislaţiei în zona de frontieră privind accesul, circulaţia şi desfăşurarea activităţilor.

Se instalează în punctele obligate de trecere, ramificaţii ale căilor rutiere, feroviare, pe comunicaţii, la urcarea şi coborârea de pe navele de pasageri, la intrările şi ieşirile din porturi, în staţiile de autobuz, cu ocazia unor acţiuni specifice desfăşurate de structurile şi unităţile poliţiei de frontieră şi execută serviciul în locuri special amenajate semnalizate premergător sau în locuri neamenajate.

Pentru executarea serviciului, personalul de control mai este dotat cu: vestă reflectorizantă, fanioane, baston sau disc de semnalizare pentru oprirea mijloacelor de transport, de legătură, surse de iluminat pentru verificarea documentelor.

Pentru controlul mijloacelor de transport şi al documentelor postului de control acţionează astfel:

–         se înştiinţează autovehiculele3 care vor fi oprite, cu mijlocul de semnalizare de la o distanţă corespunzătoare, poliţistul de frontieră fiind la un loc vizibil conducătorului autovehiculului, după care, acesta se retrage pe partea dreaptă a şoselei, aşteptând ca autovehiculul să oprească (pentru semnalarea opririi autovehiculului acţionează un singur poliţist de frontieră, iar ceilalţi supraveghează mijlocul de transport);

–         poliţistul de frontieră din postul de control se prezintă cu formula „post de control”, vă rog să prezentaţi documentele! , “opriţi motorul şi scoateţi cheile din contact” !;

–         primeşte documentele de la conducătorul autovehiculului, după care rămâne la o distanţă de siguranţă pentru supravegherea activitatea acestuia;

–         verifică identitatea persoanei, dacă are suspiciuni asupra identităţii persoanei pune întrebări de control;

–         după verificarea identităţii persoanelor, verifică dacă în mijlocul de transport mai sunt şi alte persoane care s-au sustras controlului;

–         informează la sediu, imediat, aspectele care prezintă interes (dacă mijlocul de transport sau persoanele din acesta sunt suspecte, dacă la control s-au constatat şi alte aspecte de încălcare a legii;

–         în cazul descoperii unor persoane care au încălcat legea sau date în consemn, iar măsurile prevăzute de regulile generale pentru o patrulă (post) a poliţiei de frontieră.

Pentru mascarea dispozitivului de supraveghere şi pentru realizarea surprinderii, locul de serviciu al postului de control neamenajat trebuie schimbat periodic sau ori de câte ori situaţia impune.

Postul de control care execută serviciul în staţiile de cale ferată sau de autobuz se dispune în locurile de unde poate supraveghea toate persoanele care urcă sau coboară, controlându-le pe cele suspecte, sau pe cele despre care se deţin informaţii că au comis fapte ce contravin prevederilor de lege.

Pe timpul executării controlului persoanelor şi mijloacelor de transport poliţiştii de frontieră din compunerea postului de control vor lua toate măsurile pentru evitarea accidentelor şi  atacului prin surprindere din partea persoanelor care sunt controlate.

Postul de pază şi control acces la sediul Poliţiei de frontieră execută serviciul la reşedinţa acesteia asigurând paza, siguranţa, controlul şi accesul în/din instituţie.

Executarea serviciului se realizează în conformitate cu normele de acces în sediile Poliţiei de Frontieră elaborat la nivelul fiecărei structuri organizatorice.

PROFESIONALIZAREA, DEMILITARIZAREA ŞI

DESCENTRALIZAREA DECIZIEI ÎN NOUA

CONCEPŢIE DE SECURIZARE A FRONTIERELOR

Conform Documentului de poziţie al Romaine pentru Aderare la U.E. noua structură a Inspectoratului General al Poliţiei de frontieră, intrată în vigoare la 01.06.2001 a fost elaborată de experţii români şi germani, în cadrul Convenţiei de Înfrăţire Instituţională cu Germania (RO9806.01.01-2) care s-a finalizat la 31.03.2001.

Noua structură a fost concepută pe principiul înfiinţării unor Direcţii ale Poliţiei de Frontieră, câte una pentru fiecare frontieră cu statele vecine şi o Direcţie la Marea Neagră, cu următoarea organizare:

– Direcţia Poliţiei de Frontieră Iasi – Republica Moldova;

– Direcţia Poliţiei de Frontieră Constanţa – Marea Neagră;

– Direcţia Poliţiei de Frontieră Giurgiu – Bulgaria;

– Direcţia Poliţiei de Frontieră Timişoara – Iugoslavia;

– Direcţia Poliţiei de Frontieră Oradea – Ungaria;

– Direcţia Poliţiei de Frontieră Rădăuţi – Ucraina.

Această nouă structură de tip regional este constituită pe 4-5 Inspectorate Judeţene, redimensionate corespunzător situaţiei criminalităţii transfrontiere existente şi previzionate şi Sectoare de frontieră reorganizate pe principiul funcţional şi întărite din punct de vedere operativ.

Restructurarea instituţională a Poliţiei de Frontieră a urmărit crearea unei structuri moderne şi flexibile în concordanţă cu standardele U.E. Începând cu luna iulie a anului 1999, sub jurisdicţia Poliţiei de Frontieră intră întreaga frontieră de stat, inclusiv frontierele maritime. În anul 2000 Poliţia de Frontieră a trecut printr-o primă fază de restructurare menită, printre altele, să reducă numărul nivelelor de comandă şi să optimizeze capacitatea operaţională. În cadrul implementării celei de-a doua faze de reorganizare a Poliţiei de Frontieră, au fost luate următoarele decizii:

a) reducerea nivelelor ierarhice de la patru la trei;

b) redistribuirea personalului cu 85% la nivel operativ şi 15% la                 nivel de comandă;

c) înfiinţarea de sectoare ale poliţiei de frontieră la nivel operativ, ca        structuri flexibile capabile să gestioneze circulaţia persoanelor şi  să combată infracţionalitatea transfrontieră mai eficient;

d) înfiinţarea de structuri specializate în strângerea de informaţii şi cercetări penale.

Poliţia de Frontieră Română face parte din Ministerului Administraţiei şi Internelor şi este instituţia specializată a statului care exercită atribuţiile ce îi revin cu privire la:

– supravegherea şi controlul trecerii frontierei de stat;

– prevenirea şi combaterea migraţiei ilegale şi a faptelor specifice criminalităţii transfrontiere săvârsite în zona de competenţă; respectarea regimului juridic al frontierei de stat, paşapoartelor şi străinilor;

– asigurarea intereselor statului român pe Dunărea interioară şi canalul Sulina situate în afara zonei de frontieră, în zona continuă şi zona economică exclusivă;

– respectarea ordinii ordinii şi liniştii publice în zona de competenţă.

Continuând amplul proces de securizare a frontierei, la nivelul Poliţiei de Frontieră Române s-a acţionat pentru reorganizarea, la standarde europene, a instituţiei şi creşterea gradului de profesionalizare a personalului. Răspunzând obligaţiilor asumate de România în procesul de aderare la structurile euroatlantice, reorganizarea instituţiei Poliţiei de Frontieră Române a permis gestionarea şi monitorizarea permanentă a misiunilor desfăşurate în scopul diminuării fenomenului infracţional în zona de frontieră.

Rezultatele obţinute exprimă fără echivoc faptul că, în prezent România nu mai este considerată din punct de vedere al fenomenului migraţionist – ilegal, o rută de tranzit sigură în drumul spre Occident.


*frontiere interne – frontierele commune  terestre ale României cu fiecare dintre statele vecine cu care s-au încheiat acorduri, convenţii sau alte înţelegeri internaţionale privind eliminarea controlului la frontiera comună, precum şi aeroporturile pentru zborurile externe, curse regulate şi neregulate, porturile maritime şu fluviale pentru liniile regulate de pasageri şi mărfuri care au ca punct de plecare sau ca destinaţie exclusivă, alte aeroporturi sau porturi de pe teritoriile statelor sau comunităţilor de state, cu care România a încheiat acorduri, convenţii sau alte înţelegeri internaţionale privind eliminarea controalelor la frontieră, fără escale în aeroporturi sau porturi din afara teritoriului acestora.

* Prin bagaj, se înţelege orice obiect în care o persoană deţine şi transportă bunuri.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s