Legea nr. 286/2009 privind Codul penal publicata in Monitorul Oficial al Romaniei

Partea 1, Nr. 510 din 24 iulie 2009
PARTEA GENERALĂ
Titlul I – Legea penală si limitele ei de aplicare
art. 1-14
Capitolul I – Principii generale
art. 1-2
Capitolul II – Aplicarea legii penale
art. 3-14
Sectiunea 1 – Aplicarea legii penale în timp
art. 3-7
Sectiunea a 2-a – Aplicarea legii penale în spatiu
art. 8-14
Titlul II – Infractiunea
art. 15-52


Capitolul I – Dispozitii generale
art. 15-17
Capitolul II – Cauzele justificative
art. 18-22
Capitolul III – Cauzele de neimputabilitate
art. 23-31
Capitolul IV – Tentativa
art. 32-34
Capitolul V – Unitatea si pluralitatea de infractiuni
art. 35-45
Capitolul VI – Autorul si participantii
art. 46-52
Titlul III – Pedepsele
art. 53-106
Capitolul I – Categoriile pedepselor
art. 53-55
Capitolul II – Pedepsele principale
art. 56-64
Sectiunea 1 – Detentiunea pe viată
art. 56-59
Sectiunea a 2-a – Închisoarea
art. 60
Sectiunea a 3-a – Amenda
art. 61-64
Capitolul III – Pedeapsa accesorie si pedepsele complementare
art. 65-70
Sectiunea 1 – Pedeapsa accesorie
art. 65
Sectiunea a 2-a – Pedepsele complementare
art. 66-70
Capitolul IV – Calculul duratei pedepselor
art. 71-73
Capitolul V – Individualizarea pedepselor
art. 74-106
Sectiunea 1 – Dispozitii generale
art. 74
Sectiunea a 2-a – Circumstantele atenuante si circumstantele agravante
art. 75-79
Sectiunea a 3-a – Renuntarea la aplicarea pedepsei
art. 80-82
Sectiunea a 4-a – Amânarea aplicării pedepsei
art. 83-90
Sectiunea a 5-a – Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere
art. 91-98
Sectiunea a 6-a – Liberarea conditionată
art. 99-106
Titlul IV – Măsurile de sigurantă
art. 107-112
Capitolul I – Dispozitii generale
art. 107-108
Capitolul II – Regimul măsurilor de sigurantă
art. 109-112
Titlul V – Minoritatea
art. 113-134
Capitolul I – Regimul răspunderii penale a minorului
art. 113-116
Capitolul II – Regimul măsurilor educative neprivative de libertate
art. 117-123
Capitolul III – Regimul măsurilor educative privative de libertate
art. 124-127
Capitolul IV – Dispozitii comune
art. 128-134
Titlul VI – Răspunderea penală a persoanei juridice
art. 135-151
Capitolul I – Dispozitii generale
art. 135-137
Capitolul II – Regimul pedepselor complementare aplicate persoanei juridice
art. 138-145
Capitolul III – Dispozitii comune
art. 146-151
Titlul VII – Cauzele care înlătură răspunderea penală
art. 152-159
Titlul VIII – Cauzele care înlătură sau modifică executarea pedepsei
art. 160-164
Titlul IX – Cauzele care înlătură consecintele condamnării
art. 165-171
Titlul X – Întelesul unor termeni sau expresii în legea penală
art. 172-187
PARTEA SPECIALĂ
Titlul I – Infractiuni contra persoanei
art. 188-227
Capitolul I – Infractiuni contra vietii
art. 188-192
Capitolul II – Infractiuni contra integritătii corporale sau sănătătii
art. 193-198
Capitolul III – Infractiuni săvârsite asupra unui membru de familie
art. 199-200
Capitolul IV – Agresiuni asupra fătului
art. 201-202
Capitolul V – Infractiuni privind obligatia de asistentă a celor în primejdie
art. 203-204
Capitolul VI – Infractiuni contra libertătii persoanei
art. 205-208
Capitolul VII – Traficul si exploatarea persoanelor vulnerabile
art. 209-217
Capitolul VIII – Infractiuni contra libertătii si integritătii sexuale
art. 218-223
Capitolul IX – Infractiuni ce aduc atingere domiciliului si vietii private
art. 224-227
Titlul II – Infractiuni contra patrimoniului
art. 228-256
Capitolul I – Furtul
art. 228-232
Capitolul II – Tâlhăria si pirateria
art. 233-237
Capitolul III – Infractiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii
art. 238-248
Capitolul IV – Fraude comise prin sisteme informatice si mijloace de plată electronice
art. 249-252
Capitolul V – Distrugerea si tulburarea de posesie
art. 253-256
Titlul III – Infractiuni privind autoritatea si frontiera de stat
art. 257-265
Capitolul I – Infractiuni contra autoritătii
art. 257-261
Capitolul II – Infractiuni privind frontiera de stat
art. 262-265
Titlul IV – Infractiuni contra înfăptuirii justitiei
art. 266-288
Titlul V – Infractiuni de coruptie si de serviciu
art. 289-309
Capitolul I – Infractiuni de coruptie
art. 289-294
Capitolul II – Infractiuni de serviciu
art. 295-309
Titlul VI – Infractiuni de fals
art. 310-328
Capitolul I – Falsificarea de monede, timbre sau de alte valori
art. 310-316
Capitolul II – Falsificarea instrumentelor de autentificare sau de marcare
art. 317-319
Capitolul III – Falsuri în înscrisuri
art. 320-328
Titlul VII – Infractiuni contra sigurantei publice
art. 329-366
Capitolul I – Infractiuni contra sigurantei circulatiei pe căile ferate
art. 329-333
Capitolul II – Infractiuni contra sigurantei circulatiei pe drumurile publice
art. 334-341
Capitolul III – Nerespectarea regimului armelor, munitiilor, materialelor
nucleare si al materiilor explozive
art. 342-347
Capitolul IV – Infractiuni privitoare la regimul stabilit pentru alte activităti
reglementate de lege
art. 348-351
Capitolul V – Infractiuni contra sănătătii publice
art. 352-359
Capitolul VI – Infractiuni contra sigurantei si integritătii sistemelor
si datelor informatice
art. 360-366
Titlul VIII – Infractiuni care aduc atingere unor relatii
privind convietuirea socială
art. 367-384
Capitolul I – Infractiuni contra ordinii si linistii publice
art. 367-375
Capitolul II – Infractiuni contra familiei
art. 376-380
Capitolul III – Infractiuni contra libertătii religioase si respectului datorat
persoanelor decedate
art. 381-384
Titlul IX – Infractiuni electorale
art. 385-393
Titlul X – Infractiuni contra securitătii nationale
art. 394-412
Titlul XI – Infractiuni contra capacitătii de luptă a fortelor armate
art. 413-437
Capitolul I – Infractiuni săvârsite de militari
art. 413-431
Capitolul II – Infractiuni săvârsite de militari sau de civili
art. 432-437
Titlul XII – Infractiuni de genocid, contra umanitătii si de război
art. 438-445
Capitolul I – Infractiuni de genocid si contra umanitătii
art. 438-439
Capitolul II – Infractiuni de război
art. 440-445
Titlul XIII – Dispozitii finale
art. 446
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
CAMERA DEPUT AtILOR
SENA TUL
LEGE
privind Codul penal
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
P ARTEA GENERALĂ
TITLUL I
Legea penală si limitele ei de aplicare
CAPITOLUL I
Principii generale
Legalitatea incriminării
Art. 1. – (1) Legea penală prevede faptele care constituie infractiuni.
(2) Nicio persoană nu poate fi sanctionată penal pentru o faptă care nu era prevăzută de legea penală la data când a fost săvârsită.
Legalitatea sanctiunilor de drept penal
Art. 2. – (1) Legea penală prevede pedepsele aplicabile si măsurile educative ce se pot lua fată de persoanele care au săvârsit infractiuni, precum si măsurile de sigurantă ce se pot lua fată de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală.
(2) Nu se poate aplica o pedeapsă ori nu se poate lua o măsură educativă sau
o măsură de sigurantă dacă aceasta nu era prevăzută de legea penală la data când
fapta a fost săvârsită.
(3) Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită si aplicată în afara limitelor generale ale
acesteia.
CAPITOLUL II
Aplicarea legii penale
SECTIUNEA 1
Aplicarea legii penale în timp
Activitatea legii penale
Art. 3. – Legea penală se aplică infractiunilor săvârsite în timpul cât ea se află
în vigoare.
Aplicarea legii penale de dezincriminare
Art. 4. – Legea penală nu se aplică faptelor săvârsite sub legea veche, dacă nu
mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor
educative si a măsurilor de sigurantă, pronuntate în baza legii vechi, precum si toate
consecintele penale ale hotărârilor judecătoresti privitoare la aceste fapte încetează
prin intrarea în vigoare a legii noi.
Aplicarea legii penale mai favorabile
până la judecarea definitivă a cauzei
Art. 5. – (1) În cazul în care de la săvârsirea infractiunii până la judecarea
definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai
favorabilă.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplică si actelor normative ori prevederilor din acestea
declarate neconstitutionale, precum si ordonantelor de urgentă aprobate de
Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea
s-au aflat în vigoare au cuprins dispozitii penale mai favorabile.
Aplicarea legii penale mai favorabile
după judecarea definitivă a cauzei
Art. 6. – (1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare si până
la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care
prevede o pedeapsă mai usoară, sanctiunea aplicată, dacă depăseste maximul
special prevăzut de legea nouă pentru infractiunea săvârsită, se reduce la acest
maxim.
(2) Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la detentiune pe
viată si până la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeasi faptă
numai pedeapsa închisorii, pedeapsa detentiunii pe viată se înlocuieste cu maximul
închisorii prevăzut pentru acea infractiune.
(3) Dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa
aplicată se înlocuieste cu amenda, fără a se putea depăsi maximul special prevăzut
în legea nouă. tinându-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii, se
poate înlătura în totul sau în parte executarea amenzii.
(4) Măsurile educative neexecutate si neprevăzute în legea nouă nu se mai
execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în continutul si
limitele prevăzute de aceasta, dacă este mai favorabilă.
(5) Când legea nouă este mai favorabilă în conditiile alin. (1)-(4), pedepsele
complementare si măsurile de sigurantă neexecutate si neprevăzute în legea nouă
nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în
continutul si limitele prevăzute de aceasta.
(6) Dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor
complementare sau măsurilor de sigurantă, acestea se execută în continutul si limitele
prevăzute de legea nouă.
(7) Când o dispozitie din legea nouă se referă la pedepse definitiv aplicate, se tine
seama, în cazul pedepselor executate până la data intrării în vigoare a acesteia, de
pedeapsa redusă sau înlocuită potrivit dispozitiilor alin. (1)-(6).
Aplicarea legii penale temporare
Art. 7. – (1) Legea penală temporară se aplică infractiunii săvârsite în timpul când
era în vigoare, chiar dacă fapta nu a fost urmărită sau judecată în acel interval de
timp.
(2) Legea penală temporară este legea penală care prevede data iesirii ei din
vigoare sau a cărei aplicare este limitată prin natura temporară a situatiei care a impus
adoptarea sa.
SECtIUNEA a 2-a
Aplicarea legii penale în spatiu
Teritorialitatea legii penale
Art. 8. – (1) Legea penală română se aplică infractiunilor săvârsite pe teritoriul
României.
(2) Prin teritoriul României se întelege întinderea de pământ, marea teritorială si
apele cu solul, subsolul si spatiul aerian, cuprinse între frontierele de stat.
(3) Prin infractiune săvârsită pe teritoriul României se întelege orice infractiune
comisă pe teritoriul arătat în alin. (2) sau pe o navă sub pavilion românesc ori pe o
aeronavă înmatriculată în România.
(4) Infractiunea se consideră săvârsită pe teritoriul României si atunci când pe
acest teritoriu ori pe o navă sub pavilion românesc sau pe o aeronavă înmatriculată
în România s-a efectuat un act de executare, de instigare sau de complicitate ori s-a
produs, chiar în parte, rezultatul infractiunii.
Personalitatea legii penale
Art. 9. – (1) Legea penală română se aplică infractiunilor săvârsite în afara
teritoriului tării de către un cetătean român sau de o persoană juridică română, dacă
pedeapsa prevăzută de legea română este detentiunea pe viată ori închisoarea mai
mare de 10 ani.
(2) În celelalte cazuri, legea penală română se aplică infractiunilor săvârsite în afara
teritoriului tării de către un cetătean român sau de o persoană juridică română, dacă
fapta este prevăzută ca infractiune si de legea penală a tării unde a fost săvârsită ori
dacă a fost comisă într-un loc care nu este supus jurisdictiei niciunui stat.
(3) Punerea în miscare a actiunii penale se face cu autorizarea prealabilă a
procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei rază teritorială
se află parchetul mai întâi sesizat sau, după caz, a procurorului general al Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie.
Realitatea legii penale
Art. 10. – (1) Legea penală română se aplică infractiunilor săvârsite în afara
teritoriului tării de către un cetătean străin sau o persoană fără cetătenie, contra
statului român, contra unui cetătean român ori a unei persoane juridice române.
(2) Punerea în miscare a actiunii penale se face cu autorizarea prealabilă a
procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie si
numai dacă fapta nu face obiectul unei proceduri judiciare în statul pe teritoriul căruia
s-a comis.
Universalitatea legii penale
Art. 11. – (1) Legea penală română se aplică si altor infractiuni decât celor
prevăzute în art. 10, săvârsite în afara teritoriului tării de un cetătean străin sau o
persoană fără cetătenie, care se află de bunăvoie pe teritoriul României, în
următoarele cazuri:
a) s-a săvârsit o infractiune pe care statul român si-a asumat obligatia să o reprime
în temeiul unui tratat international, indiferent dacă este prevăzută sau nu de legea
penală a statului pe al cărui teritoriu a fost comisă;
b) s-a cerut extrădarea sau predarea infractorului si aceasta a fost refuzată.
(2) Dispozitiile alin. (1) lit. b) nu se aplică atunci când, potrivit legii statului în care
s-a săvârsit infractiunea, există o cauză care împiedică punerea în miscare a actiunii
penale sau continuarea procesului penal ori executarea pedepsei sau când pedeapsa
a fost executată ori este considerată ca executată.
(3) Când pedeapsa nu a fost executată sau a fost executată numai în parte, se
procedează potrivit dispozitiilor legale privitoare la recunoasterea hotărârilor străine.
Legea penală si tratatele
internationale
Art. 12. – Dispozitiile art. 8-11 se aplică dacă nu se dispune altfel printr-un tratat
international la care România este parte.
Imunitatea de jurisdictie
Art. 13. – Legea penală nu se aplică infractiunilor săvârsite de către reprezentantii
diplomatici ai statelor străine sau de către alte persoane care, în conformitate cu
tratatele internationale, nu sunt supuse jurisdictiei penale a statului român.
Extrădarea
Art. 14. – (1) Extrădarea poate fi acordată sau solicitată în temeiul unui tratat
international la care România este parte ori pe bază de reciprocitate, în conditiile legii.
(2) Predarea sau extrădarea unei persoane în relatia cu statele membre ale Uniunii
Europene se acordă sau se solicită în conditiile legii.
(3) Predarea unei persoane către un tribunal penal international se acordă în
conditiile legii.
TITLUL II
Infractiunea
CAPITOLUL I
Dispozitii generale
Trăsăturile esentiale ale infractiunii
Art. 15. – (1) Infractiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârsită cu
vinovătie, nejustificată si imputabilă persoanei care a săvârsit-o.
(2) Infractiunea este singurul temei al răspunderii penale.
Vinovătia
Art. 16. – (1) Fapta constituie infractiune numai dacă a fost săvârsită cu forma de
vinovătie cerută de legea penală.
(2) Vinovătie există când fapta este comisă cu intentie, din culpă sau cu intentie
depăsită.
(3) Fapta este săvârsită cu intentie când făptuitorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârsirea acelei
fapte;
b) prevede rezultatul faptei sale si, desi nu-l urmăreste, acceptă posibilitatea
producerii lui.
(4) Fapta este săvârsită din culpă, când făptuitorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se
va produce;
b) nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea să îl prevadă.
(5) Există intentie depăsită când fapta constând într-o actiune sau inactiune
intentionată produce un rezultat mai grav, care se datorează culpei făptuitorului.
(6) Fapta constând într-o actiune sau inactiune constituie infractiune când este
săvârsită cu intentie. Fapta comisă din culpă constituie infractiune numai când legea
o prevede în mod expres.
Săvârsirea infractiunii comisive
prin omisiune
Art. 17. – Infractiunea comisivă care presupune producerea unui rezultat se
consideră săvârsită si prin omisiune, când:
a) există o obligatie legală sau contractuală de a actiona;
b) autorul omisiunii, printr-o actiune sau inactiune anterioară, a creat pentru
valoarea socială protejată o stare de pericol care a înlesnit producerea rezultatului.
CAPITOLUL II
Cauzele justificative
Dispozitii generale
Art. 18. – (1) Nu constituie infractiune fapta prevăzută de legea penală, dacă
există vreuna dintre cauzele justificative prevăzute de lege.
(2) Efectul cauzelor justificative se extinde si asupra participantilor.
Legitima apărare
Art. 19. – (1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârsită în legitimă
apărare.
(2) Este în legitimă apărare persoana care săvârseste fapta pentru a înlătura un
atac material, direct, imediat si injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia,
drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proportională cu
gravitatea atacului.
(3) Se prezumă a fi în legitimă apărare, în conditiile alin. (2), acela care comite
fapta pentru a respinge pătrunderea unei persoane într-o locuintă, încăpere,
dependintă sau loc împrejmuit tinând de aceasta, fără drept, prin violentă, viclenie,
efractie sau alte asemenea modalităti nelegale ori în timpul noptii.
Starea de necesitate
Art. 20. – (1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârsită în stare de
necesitate.
(2) Este în stare de necesitate persoana care săvârseste fapta pentru a salva de
la un pericol imediat si care nu putea fi înlăturat altfel viata, integritatea corporală sau
sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun important al său ori al altei persoane sau
un interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave decât cele care s-ar
fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat.
Exercitarea unui drept sau
îndeplinirea unei obligatii
Art. 21. – (1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală constând în
exercitarea unui drept recunoscut de lege sau în îndeplinirea unei obligatii impuse de
lege, cu respectarea conditiilor si limitelor prevăzute de aceasta.
(2) Este de asemenea justificată fapta prevăzută de legea penală constând în
îndeplinirea unei obligatii impuse de autoritatea competentă, în forma prevăzută de
lege, dacă aceasta nu este în mod vădit ilegală.
Consimtământul persoanei vătămate
Art. 22. – (1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârsită cu
consimtământul persoanei vătămate, dacă aceasta putea să dispună în mod legal de
valoarea socială lezată sau pusă în pericol.
(2) Consimtământul persoanei vătămate nu produce efecte în cazul infractiunilor
contra vietii, precum si atunci când legea exclude efectul justificativ al acestuia.
CAPITOLUL III
Cauzele de neimputabilitate
Dispozitii generale
Art. 23. – (1) Nu constituie infractiune fapta prevăzută de legea penală, dacă a fost
comisă în conditiile vreuneia dintre cauzele de neimputabilitate.
(2) Efectul cauzelor de neimputabilitate nu se extinde asupra participantilor, cu
exceptia cazului fortuit.
Constrângerea fizică
Art. 24. – Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârsită din cauza
unei constrângeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista.
Constrângerea morală
Art. 25. – Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârsită din cauza
unei constrângeri morale, exercitată prin amenintare cu un pericol grav pentru
persoana făptuitorului ori a altuia si care nu putea fi înlăturat în alt mod.
Excesul neimputabil
Art. 26. – (1) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârsită de
persoana aflată în stare de legitimă apărare, care a depăsit, din cauza tulburării sau
temerii, limitele unei apărări proportionale cu gravitatea atacului.
(2) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârsită de persoana
aflată în stare de necesitate, care nu si-a dat seama, în momentul comiterii faptei, că
pricinuieste urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul
nu era înlăturat.
Minoritatea făptuitorului
Art. 27. – Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârsită de un
minor, care la data comiterii acesteia nu îndeplinea conditiile legale pentru a răspunde
penal.
Iresponsabilitatea
Art. 28. – Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârsită de
persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu putea să-si dea seama de actiunile
sau inactiunile sale ori nu putea să le controleze, fie din cauza unei boli psihice, fie din
alte cauze.
Intoxicatia
Art. 29. – Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârsită de
persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu putea să-si dea seama de actiunile
sau inactiunile sale ori nu putea să le controleze, din cauza intoxicării involuntare cu
alcool sau cu alte substante psihoactive.
Eroarea
Art. 30. – (1) Nu constituie infractiune fapta prevăzută de legea penală săvârsită
de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu cunostea existenta unei stări,
situatii ori împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplică si faptelor săvârsite din culpă pe care legea penală
le pedepseste, numai dacă necunoasterea stării, situatiei ori împrejurării respective nu
este ea însăsi rezultatul culpei.
(3) Nu constituie circumstantă agravantă sau element circumstantial agravant
starea, situatia ori împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul
săvârsirii infractiunii.
(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător si în cazul
necunoasterii unei dispozitii legale extrapenale.
(5) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârsită ca urmare a
necunoasterii sau cunoasterii gresite a caracterului ilicit al acesteia din cauza unei
împrejurări care nu putea fi în niciun fel evitată.
Cazul fortuit
Art. 31. – Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală al cărei rezultat e
consecinta unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.
CAPITOLUL IV
Tentativa
Tentativa
Art. 32. – (1) Tentativa constă în punerea în executare a intentiei de a săvârsi
infractiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu si-a produs efectul.
(2) Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infractiunii este
consecinta modului cum a fost concepută executarea.
Pedepsirea tentativei
Art. 33. – (1) Tentativa se pedepseste numai când legea prevede în mod expres
aceasta.
(2) Tentativa se sanctionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infractiunea
consumată, ale cărei limite se reduc la jumătate. Când pentru infractiunea consumată
legea prevede pedeapsa detentiunii pe viată, iar instanta s-ar orienta spre aceasta,
tentativa se sanctionează cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani.
Desistarea si împiedicarea
producerii rezultatului
Art. 34. – (1) Nu se pedepseste autorul care, înainte de descoperirea faptei, s-a
desistat ori a încunostintat autoritătile de comiterea acesteia, astfel încât consumarea
să poată fi împiedicată, sau a împiedicat el însusi consumarea infractiunii.
(2) Dacă actele îndeplinite până în momentul desistării sau împiedicării producerii
rezultatului constituie o altă infractiune, se aplică pedeapsa pentru această infractiune.
CAPITOLUL V
Unitatea si pluralitatea de infractiuni
Unitatea infractiunii continuate
si a celei complexe
Art. 35. – (1) Infractiunea este continuată când o persoană săvârseste la diferite
intervale de timp, dar în realizarea aceleiasi rezolutii si împotriva aceluiasi subiect
pasiv, actiuni sau inactiuni care prezintă, fiecare în parte, continutul aceleiasi
infractiuni.
(2) Infractiunea este complexă când în continutul său intră, ca element constitutiv
sau ca element circumstantial agravant, o actiune sau o inactiune care constituie prin
ea însăsi o faptă prevăzută de legea penală.
Pedeapsa pentru infractiunea
continuată si infractiunea complexă
Art. 36. – (1) Infractiunea continuată se sanctionează cu pedeapsa prevăzută de
lege pentru infractiunea săvârsită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în
cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii.
(2) Infractiunea complexă se sanctionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru
acea infractiune.
(3) Infractiunea complexă săvârsită cu intentie depăsită, dacă s-a produs numai
rezultatul mai grav al actiunii secundare, se sanctionează cu pedeapsa prevăzută de
lege pentru infractiunea complexă consumată.
Recalcularea pedepsei pentru
infractiunea continuată sau
complexă
Art. 37. – Dacă cel condamnat definitiv pentru o infractiune continuată sau
complexă este judecat ulterior si pentru alte actiuni sau inactiuni care intră în continutul
aceleiasi infractiuni, tinându-se seama de infractiunea săvârsită în întregul ei, se
stabileste o pedeapsă corespunzătoare, care nu poate fi mai usoară decât cea
pronuntată anterior.
Concursul de infractiuni
Art. 38. – (1) Există concurs real de infractiuni când două sau mai multe infractiuni
au fost săvârsite de aceeasi persoană, prin actiuni sau inactiuni distincte, înainte de
a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Există concurs real de infractiuni si
atunci când una dintre infractiuni a fost comisă pentru săvârsirea sau ascunderea altei
infractiuni.
(2) Există concurs formal de infractiuni când o actiune sau o inactiune săvârsită de
o persoană, din cauza împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pe care le-a
produs, realizează continutul mai multor infractiuni.
Pedeapsa principală în caz de
concurs de infractiuni
Art. 39. – (1) În caz de concurs de infractiuni, se stabileste pedeapsa pentru
fiecare infractiune în parte si se aplică pedeapsa, după cum urmează:
a) când s-au stabilit o pedeapsă cu detentiune pe viată si una sau mai multe
pedepse cu închisoare ori cu amendă, se aplică pedeapsa detentiunii pe viată;
b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai
grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;
c) când s-au stabilit numai pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa cea mai grea,
la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;
d) când s-au stabilit o pedeapsă cu închisoare si o pedeapsă cu amendă, se aplică
pedeapsa închisorii, la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii;
e) când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare si mai multe pedepse cu
amendă se aplică pedeapsa închisorii conform lit. b), la care se adaugă în întregime
pedeapsa amenzii conform lit. c).
(2) Atunci când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoarea, dacă prin adăugare
la pedeapsa cea mai mare a sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse cu
închisoarea stabilite s-ar depăsi cu 10 ani sau mai mult maximul general al pedepsei
închisorii, iar pentru cel putin una dintre infractiunile concurente pedeapsa prevăzută
de lege este închisoarea de 20 de ani sau mai mare, se poate aplica pedeapsa
detentiunii pe viată.
Contopirea pedepselor pentru
infractiuni concurente
Art. 40. – (1) Dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o
infractiune concurentă, se aplică dispozitiile art. 39.
(2) Dispozitiile art. 39 se aplică si în cazul în care, după ce o hotărâre de
condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat mai suferise o
condamnare definitivă pentru o infractiune concurentă.
(3) Dacă infractorul a executat integral sau partial pedeapsa aplicată prin hotărârea
anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru
infractiunile concurente.
(4) Dispozitiile privitoare la aplicarea pedepsei în caz de concurs de infractiuni se
aplică si în cazul în care condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viată a fost comutată
sau înlocuită cu pedeapsa închisorii.
(5) În cazul contopirii pedepselor conform alin. (1)-(4) se tine seama si de
pedeapsa aplicată printr-o hotărâre de condamnare pronuntată în străinătate, pentru
o infractiune concurentă, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit
legii.
Recidiva
Art. 41. – (1) Există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de
condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an si până la reabilitare sau
împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârseste din nou o infractiune cu
intentie sau cu intentie depăsită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un
an sau mai mare.
(2) Există recidivă si în cazul în care una dintre pedepsele prevăzute în alin. (1) este
detentiunea pe viată.
(3) Pentru stabilirea stării de recidivă se tine seama si de hotărârea de condamnare
pronuntată în străinătate, pentru o faptă prevăzută si de legea penală română, dacă
hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii.
Condamnări care nu atrag starea
de recidivă
Art. 42. – La stabilirea stării de recidivă nu se tine seama de hotărârile de
condamnare privitoare la:
a) faptele care nu mai sunt prevăzute de legea penală;
b) infractiunile amnistiate;
c) infractiunile săvârsite din culpă.
Pedeapsa în caz de recidivă
Art. 43. – (1) Dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau
considerată ca executată se săvârseste o nouă infractiune în stare de recidivă,
pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori
la restul rămas neexecutat din aceasta.
(2) Când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca
executată sunt săvârsite mai multe infractiuni concurente, dintre care cel putin una se
află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispozitiilor
referitoare la concursul de infractiuni, iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa
anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.
(3) Dacă prin însumarea pedepselor în conditiile alin. (1) si alin. (2) s-ar depăsi cu
mai mult de 10 ani maximul general al pedepsei închisorii, iar pentru cel putin una
dintre infractiunile săvârsite pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 20 de ani
sau mai mare, în locul pedepselor cu închisoarea se poate aplica pedeapsa detentiunii
pe viată.
(4) Când pedeapsa anterioară sau pedeapsa stabilită pentru infractiunea săvârsită
în stare de recidivă este detentiunea pe viată, se va executa pedeapsa detentiunii pe
viată.
(5) Dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca
executată se săvârseste o nouă infractiune în stare de recidivă, limitele speciale ale
pedepsei prevăzute de lege pentru noua infractiune se majorează cu jumătate.
(6) Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru noua
infractiune si mai înainte ca pedeapsa să fi fost executată sau considerată ca
executată se descoperă că cel condamnat se află în stare de recidivă, instanta aplică
dispozitiile alin. (1)-(5).
(7) Dispozitiile alin. (6) se aplică si în cazul în care condamnarea la pedeapsa
detentiunii pe viată a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii.
Pluralitatea intermediară
Art. 44. – (1) Există pluralitate intermediară de infractiuni când, după rămânerea
definitivă a unei hotărâri de condamnare si până la data la care pedeapsa este
executată sau considerată ca executată, condamnatul săvârseste din nou o infractiune
si nu sunt întrunite conditiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă.
(2) În caz de pluralitate intermediară, pedeapsa pentru noua infractiune si
pedeapsa anterioară se contopesc potrivit dispozitiilor de la concursul de infractiuni.
Pedepsele complementare,
pedepsele accesorii si măsurile
de sigurantă în caz de pluralitate
de infractiuni
Art. 45. – (1) Dacă pentru una dintre infractiunile săvârsite s-a stabilit si o
pedeapsă complementară, aceasta se aplică alături de pedeapsa principală.
(2) Când s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferită sau
chiar de aceeasi natură, dar cu un continut diferit, acestea se aplică alături de
pedeapsa principală.
(3) Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeasi natură si cu
acelasi continut:
a) în caz de concurs de infractiuni sau de pluralitate intermediară se aplică cea
mai grea dintre acestea;
b) în caz de recidivă, partea neexecutată din pedeapsa complementară anterioară
se adaugă la pedeapsa stabilită pentru noua infractiune.
(4) În cazul condamnărilor succesive pentru infractiuni concurente, partea din
pedeapsa complementară executată până la data contopirii pedepselor principale se
scade din durata pedepsei complementare aplicate pe lângă pedeapsa rezultată.
(5) Dacă pe lângă pedepsele principale au fost stabilite una sau mai multe pedepse
accesorii, se aplică dispozitiile alin. (1)-(3), pedeapsa accesorie rezultată
executându-se până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei
principale.
(6) Măsurile de sigurantă de natură diferită sau chiar de aceeasi natură, dar cu un
continut diferit, luate în cazul infractiunilor săvârsite, se cumulează.
(7) Dacă s-au luat mai multe măsuri de sigurantă de aceeasi natură si cu acelasi
continut, dar pe durate diferite, se aplică măsura de sigurantă cu durata cea mai mare.
Măsurile de sigurantă luate conform art. 112 se cumulează.
CAPITOLUL VI
Autorul si participantii
Autorul si coautorii
Art. 46. – (1) Autor este persoana care săvârseste în mod nemijlocit o faptă
prevăzută de legea penală.
(2) Coautori sunt persoanele care săvârsesc nemijlocit aceeasi faptă prevăzută de
legea penală.
Instigatorul
Art. 47. – Instigator este persoana care, cu intentie, determină o altă persoană să
săvârsească o faptă prevăzută de legea penală.
Complicele
Art. 48. – (1) Complice este persoana care, cu intentie, înlesneste sau ajută în
orice mod la săvârsirea unei fapte prevăzute de legea penală.
(2) Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul
săvârsirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe
făptuitor, chiar dacă după săvârsirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.
Pedeapsa în cazul participantilor
Art. 49. – Coautorul, instigatorul si complicele la o infractiune săvârsită cu intentie
se sanctionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei
se tine seama de contributia fiecăruia la săvârsirea infractiunii, precum si de dispozitiile
art. 74.
Circumstante personale si reale
Art. 50. – (1) Circumstantele privitoare la persoana autorului sau a unui participant
nu se răsfrâng asupra celorlalti.
(2) Circumstantele privitoare la faptă se răsfrâng asupra autorului si a participantilor
numai în măsura în care acestia le-au cunoscut sau le-au prevăzut.
Împiedicarea săvârsirii infractiunii
Art. 51. – (1) Participantul nu se pedepseste dacă, înainte de descoperirea faptei,
denuntă săvârsirea infractiunii, astfel încât consumarea acesteia să poată fi
împiedicată, sau dacă împiedică el însusi consumarea infractiunii.
(2) Dacă actele îndeplinite până în momentul denuntării sau împiedicării constituie
o altă infractiune, participantului i se aplică pedeapsa pentru această infractiune.
Participatia improprie
Art. 52. – (1) Săvârsirea nemijlocită, cu intentie, de către o persoană a unei fapte
prevăzute de legea penală la care, din culpă sau fără vinovătie, contribuie cu acte de
executare o altă persoană se sanctionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru
fapta comisă cu intentie.
(2) Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intentie, la săvârsirea din
culpă de către o altă persoană a unei fapte prevăzute de legea penală se sanctionează
cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă cu intentie.
(3) Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intentie, la săvârsirea
unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă
fără vinovătie, se sanctionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea
infractiune.
(4) Dispozitiile art. 50 si art. 51 se aplică în mod corespunzător.
TITLUL III
Pedepsele
CAPITOLUL I
Categoriile pedepselor
Pedepsele principale
Art. 53. – Pedepsele principale sunt:
a) detentiunea pe viată;
b) închisoarea;
c) amenda.
Pedeapsa accesorie
Art. 54. – Pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării unor drepturi, din
momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare si până la executarea sau
considerarea ca executată a pedepsei privative de libertate.
Pedepsele complementare
Art. 55. – Pedepsele complementare sunt:
a) interzicerea exercitării unor drepturi;
b) degradarea militară;
c) publicarea hotărârii de condamnare.
CAPITOLUL II
Pedepsele principale
SECtIUNEA 1
Detentiunea pe viată
Regimul detentiunii pe viată
Art. 56. – Detentiunea pe viată constă în privarea de libertate pe durată
nedeterminată si se execută potrivit legii privind executarea pedepselor.
Neaplicarea detentiunii pe viată
Art. 57. – Dacă la data pronuntării hotărârii de condamnare inculpatul a împlinit
vârsta de 65 de ani, în locul detentiunii pe viată i se aplică pedeapsa închisorii pe timp
de 30 de ani si pedeapsa interzicerii exercitării unor drepturi pe durata ei maximă.
Înlocuirea detentiunii pe viată
Art. 58. – În cazul în care cel condamnat la pedeapsa detentiunii pe viată a împlinit
vârsta de 65 de ani în timpul executării pedepsei, pedeapsa detentiunii pe viată poate
fi înlocuită cu pedeapsa închisorii pe timp de 30 de ani si pedeapsa interzicerii
exercitării unor drepturi pe durata ei maximă, dacă a avut o bună conduită pe toată
durata executării pedepsei, a îndeplinit integral obligatiile civile stabilite prin hotărârea
de condamnare, afară de cazul când dovedeste că nu a avut nicio posibilitate să le
îndeplinească, si a făcut progrese constante si evidente în vederea reintegrării sociale.
Calculul pedepsei în cazul
comutării sau înlocuirii
pedepsei detentiunii pe viată
Art. 59. – În cazul comutării sau înlocuirii pedepsei detentiunii pe viată cu
pedeapsa închisorii, perioada de detentiune executată se consideră ca parte
executată din pedeapsa închisorii.
SECtIUNEA a 2-a
Închisoarea
Regimul închisorii
Art. 60. – Închisoarea constă în privarea de libertate pe durată determinată,
cuprinsă între 15 zile si 30 de ani, si se execută potrivit legii privind executarea
pedepselor.
SECtIUNEA a 3-a
Amenda
Stabilirea amenzii
Art. 61. – (1) Amenda constă în suma de bani pe care condamnatul este obligat
să o plătească statului.
(2) Cuantumul amenzii se stabileste prin sistemul zilelor-amendă. Suma
corespunzătoare unei zile-amendă, cuprinsă între 10 lei si 500 lei, se înmulteste cu
numărul zilelor-amendă, care este cuprins între 30 de zile si 400 de zile.
(3) Instanta stabileste numărul zilelor-amendă potrivit criteriilor generale de
individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă se
stabileste tinând seama si de obligatiile legale ale condamnatului fată de persoanele
aflate în întretinerea sa.
(4) Limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse între:
a) 60 si 180 de zile-amendă, când legea prevede pentru infractiunea săvârsită
numai pedeapsa amenzii;
b) 120 si 240 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu
pedeapsa închisorii de cel mult doi ani;
c) 180 si 300 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu
pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani.
(5) Dacă prin infractiunea săvârsită s-a urmărit obtinerea unui folos patrimonial, iar
pedeapsa prevăzută de lege este numai amenda ori instanta optează pentru aplicarea
acestei pedepse, limitele speciale ale zilelor-amendă se pot majora cu o treime.
(6) Fractiile stabilite de lege pentru cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei
se aplică limitelor speciale ale zilelor-amendă prevăzute în alin. (4) si alin. (5).
Amenda care însoteste
pedeapsa închisorii
Art. 62. – (1) Dacă prin infractiunea săvârsită s-a urmărit obtinerea unui folos
patrimonial, pe lângă pedeapsa închisorii, se poate aplica si pedeapsa amenzii.
(2) Limitele speciale ale zilelor-amendă prevăzute în art. 61 alin. (4) lit. b) si lit. c)
se determină în raport de durata pedepsei închisorii stabilite de instantă si nu pot fi
reduse sau majorate ca efect al cauzelor de atenuare ori agravare a pedepsei.
(3) La stabilirea cuantumului sumei corespunzătoare unei zile-amendă se va tine
seama de valoarea folosului patrimonial obtinut sau urmărit.
Înlocuirea pedepsei amenzii
cu pedeapsa închisorii
Art. 63. – (1) Dacă persoana condamnată, cu rea-credintă, nu execută pedeapsa
amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieste cu un
număr corespunzător de zile cu închisoare.
(2) Dacă amenda neexecutată a însotit pedeapsa închisorii, numărul zilelor-
amendă neexecutate se înlocuieste cu un număr corespunzător de zile cu închisoare,
care se adaugă la pedeapsa închisorii, pedeapsa astfel rezultată fiind considerată o
singură pedeapsă.
(3) În cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, în conditiile alin. (1)
si alin. (2), unei zile-amendă îi corespunde o zi de închisoare.
Executarea pedepsei amenzii
prin prestarea unei
munci neremunerate în
folosul comunitătii
Art. 64. – (1) În cazul în care pedeapsa amenzii nu poate fi executată în tot sau
în parte din motive neimputabile persoanei condamnate, cu consimtământul acesteia,
instanta înlocuieste obligatia de plată a amenzii neexecutate cu obligatia de a presta
o muncă neremunerată în folosul comunitătii, afară de cazul în care, din cauza stării
de sănătate, persoana nu poate presta această muncă. Unei zile-amendă îi
corespunde o zi de muncă în folosul comunitătii.
(2) Dacă amenda înlocuită conform dispozitiilor alin. (1) a însotit pedeapsa
închisorii, obligatia de muncă în folosul comunitătii se execută după executarea
pedepsei închisorii.
(3) Coordonarea executării obligatiei de muncă în folosul comunitătii se face de
serviciul de probatiune.
(4) Executarea muncii în folosul comunitătii dispusă în conditiile alin. (1) încetează
prin plata amenzii corespunzătoare zilelor-amendă rămase neexecutate.
(5) Instanta înlocuieste zilele-amendă neexecutate prin muncă în folosul comunitătii
cu un număr corespunzător de zile cu închisoare, dacă:
a) persoana condamnată nu execută obligatia de muncă în folosul comunitătii în
conditiile stabilite de instantă;
b) persoana condamnată săvârseste o nouă infractiune descoperită înainte de
executarea integrală a obligatiei de muncă în folosul comunitătii. Zilele-amendă
neexecutate prin muncă în folosul comunitătii la data comiterii noii infractiuni, înlocuite
cu închisoarea, se adaugă la pedeapsa pentru noua infractiune.
(6) Dacă persoana condamnată, aflată în situatia prevăzută în alin. (1), nu îsi dă
consimtământul la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunitătii, amenda
neexecutată se înlocuieste cu pedeapsa închisorii conform art. 63.
CAPITOLUL III
Pedeapsa accesorie si pedepsele complementare
SECtIUNEA 1
Pedeapsa accesorie
Continutul si modul de executare
a pedepsei accesorii
a interzicerii exercitării unor
drepturi
Art. 65. – (1) Pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor
prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) si lit. d)-n), a căror exercitare a fost interzisă
de instantă ca pedeapsă complementară.
(2) În cazul pedepsei detentiunii pe viată, pedeapsa accesorie constă în
interzicerea de drept a exercitării următoarelor drepturi:
a) dreptul de a fi ales în autoritătile publice sau în orice alte functii publice;
b) dreptul de a ocupa o functie care implică exercitiul autoritătii de stat;
c) dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României;
d) dreptul de a alege;
e) drepturile părintesti;
f) dreptul de a fi tutore sau curator.
(3) Pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi se execută din
momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare si până când pedeapsa
principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.
(4) În cazul detentiunii pe viată, pedeapsa accesorie prevăzută în alin. (2) lit. c) se
pune în executare la data liberării conditionate sau după ce pedeapsa a fost
considerată ca executată.
SECtIUNEA a 2-a
Pedepsele complementare
Continutul pedepsei
complementare
a interzicerii exercitării unor
drepturi
Art. 66. – (1) Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi
constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai
multora dintre următoarele drepturi:
a) dreptul de a fi ales în autoritătile publice sau în orice alte functii publice;
b) dreptul de a ocupa o functie care implică exercitiul autoritătii de stat;
c) dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României;
d) dreptul de a alege;
e) drepturile părintesti;
f) dreptul de a fi tutore sau curator;
g) dreptul de a ocupa functia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăsura
activitatea de care s-a folosit pentru săvârsirea infractiunii;
h) dreptul de a detine, purta si folosi orice categorie de arme;
i) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instantă;
j) dreptul de a părăsi teritoriul României;
k) dreptul de a ocupa o functie de conducere în cadrul unei persoane juridice de
drept public;
l) dreptul de a se afla în anumite localităti stabilite de instantă;
m) dreptul de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive,
culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instantă;
n) dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu
persoanele cu care a comis infractiunea sau cu alte persoane, stabilite de instantă, ori
de a se apropia de acestea;
o) dreptul de a se apropia de locuinta, locul de muncă, scoala sau alte locuri unde
victima desfăsoară activităti sociale, în conditiile stabilite de instanta de judecată.
(2) Când legea prevede interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o functie
publică, instanta dispune interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în alin. (1) lit. a)
si lit. b).
(3) Interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în alin. (1) lit. a) si lit. b) se dispune
cumulativ.
(4) Pedeapsa prevăzută în alin. (1) lit. c) nu se va dispune atunci când există motive
întemeiate de a crede că viata persoanei expulzate este pusă în pericol ori că
persoana va fi supusă la tortură sau alte tratamente inumane ori degradante în statul
în care urmează a fi expulzată.
(5) Când dispune interzicerea unuia dintre drepturile prevăzute în alin. (1) lit. n) si
lit. o), instanta individualizează în concret continutul acestei pedepse, tinând seama
de împrejurările cauzei.
Aplicarea pedepsei complementare
a interzicerii exercitării unor
drepturi
Art. 67. – (1) Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate
fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda si instanta
constată că, fată de natura si gravitatea infractiunii, împrejurările cauzei si persoana
infractorului, această pedeapsă este necesară.
(2) Aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie când
legea prevede această pedeapsă pentru infractiunea săvârsită.
(3) Interzicerea dreptului străinului de a se afla pe teritoriul României nu se aplică
în cazul în care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Executarea pedepsei
complementare a interzicerii
exercitării unor drepturi
Art. 68. – (1) Executarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi începe:
a) de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la pedeapsa amenzii;
b) de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus
suspendarea executării pedepsei sub supraveghere;
c) după executarea pedepsei închisorii, după gratierea totală ori a restului de
pedeapsă, după împlinirea termenului de prescriptie a executării pedepsei sau după
expirarea termenului de supraveghere a liberării conditionate.
(2) În cazul în care s-a dispus liberarea conditionată, interzicerea dreptului străinului
de a se afla pe teritoriul României se execută la data liberării.
(3) Dacă se dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere
sau înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea, pentru alte motive decât săvârsirea
unei noi infractiuni, partea din durata pedepsei complementare a interzicerii exercitării
unor drepturi neexecutată la data revocării sau înlocuirii se va executa după
executarea pedepsei închisorii.
Degradarea militară
Art. 69. – (1) Pedeapsa complementară a degradării militare constă în pierderea
gradului si a dreptului de a purta uniformă de la data rămânerii definitive a hotărârii de
condamnare.
(2) Degradarea militară se aplică în mod obligatoriu condamnatilor militari în
activitate, în rezervă sau în retragere, dacă pedeapsa principală aplicată este
închisoarea mai mare de 10 ani sau detentiunea pe viată.
(3) Degradarea militară poate fi aplicată condamnatilor militari în activitate, în
rezervă sau în retragere pentru infractiuni săvârsite cu intentie, dacă pedeapsa
principală aplicată este închisoarea de cel putin 5 ani si de cel mult 10 ani.
Publicarea hotărârii definitive
de condamnare
Art. 70. – (1) Publicarea hotărârii definitive de condamnare se poate dispune când,
tinând seama de natura si gravitatea infractiunii, împrejurările cauzei si persoana
condamnatului, instanta apreciază că publicarea va contribui la prevenirea săvârsirii
altor asemenea infractiuni.
(2) Hotărârea de condamnare se publică în extras, în forma stabilită de instantă,
într-un cotidian local sau national, o singură dată.
(3) Publicarea hotărârii definitive de condamnare se face pe cheltuiala persoanei
condamnate, fără a se dezvălui identitatea altor persoane.
CAPITOLUL IV
Calculul duratei pedepselor
Durata executării
Art. 71. – (1) Durata executării pedepsei privative de libertate se socoteste din
ziua în care condamnatul a început executarea hotărârii definitive de condamnare.
(2) Ziua în care începe executarea pedepsei si ziua în care încetează se socotesc
în durata executării.
(3) Perioada în care condamnatul, în cursul executării pedepsei, se află bolnav în
spital intră în durata executării, în afară de cazul în care si-a provocat în mod voit
boala, iar această împrejurare se constată în cursul executării pedepsei.
(4) Permisiunile de iesire din penitenciar, acordate condamnatului conform legii de
executare a pedepselor, intră în durata executării pedepsei.
Computarea duratei
măsurilor preventive privative
de libertate
Art. 72. – (1) Perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive
privative de libertate se scade din durata pedepsei închisorii pronuntate. Scăderea se
face si atunci când condamnatul a fost urmărit sau judecat, în acelasi timp ori în mod
separat, pentru mai multe infractiuni concurente, chiar dacă a fost condamnat pentru
o altă faptă decât cea care a determinat dispunerea măsurii preventive.
(2) Perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de
libertate se scade si în caz de condamnare la pedeapsa amenzii, prin înlăturarea în
tot sau în parte a zilelor-amendă.
(3) În cazul amenzii care însoteste pedeapsa închisorii, perioada în care o
persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade din
durata pedepsei închisorii.
Computarea pedepselor
si măsurilor preventive executate
în afara tării
Art. 73. – (1) În cazul infractiunilor săvârsite în conditiile art. 8, art. 9, art. 10 sau
art. 11, partea din pedeapsă, precum si durata măsurilor preventive privative de
libertate executate în afara teritoriului tării se scad din durata pedepsei aplicate pentru
aceeasi infractiune în România.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător si în cazul în care pedeapsa
executată în afara tării este amenda.
CAPITOLUL V
Individualizarea pedepselor
SECtIUNEA 1
Dispozitii generale
Criteriile generale de individualizare
a pedepsei
Art. 74. – (1) Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu
gravitatea infractiunii săvârsite si cu periculozitatea infractorului, care se evaluează
după următoarele criterii:
a) împrejurările si modul de comitere a infractiunii, precum si mijloacele folosite;
b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
c) natura si gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinte ale infractiunii;
d) motivul săvârsirii infractiunii si scopul urmărit;
e) natura si frecventa infractiunilor care constituie antecedente penale ale
infractorului;
f) conduita după săvârsirea infractiunii si în cursul procesului penal;
g) nivelul de educatie, vârsta, starea de sănătate, situatia familială si socială.
(2) Când pentru infractiunea săvârsită legea prevede pedepse alternative, se tine
seama de criteriile prevăzute în alin. (1) si pentru alegerea uneia dintre acestea.
SECtIUNEA a 2-a
Circumstantele atenuante si circumstantele agravante
Circumstante atenuante
Art. 75. – (1) Următoarele împrejurări constituie circumstante atenuante legale:
a) săvârsirea infractiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emotii,
determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violentă,
printr-o atingere gravă a demnitătii persoanei sau printr-o altă actiune ilicită gravă;
b) depăsirea limitelor legitimei apărări;
c) depăsirea limitelor stării de necesitate.
(2) Pot constitui circumstante atenuante judiciare:
a) eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecintelor
infractiunii;
b) împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infractiunii sau
periculozitatea infractorului.
Efectele circumstantelor atenuante
Art. 76. – (1) În cazul în care există circumstante atenuante, limitele speciale ale
pedepsei prevăzute de lege pentru infractiunea săvârsită se reduc cu o treime.
(2) Dacă pedeapsa prevăzută de lege este detentiunea pe viată, în cazul retinerii
circumstantelor atenuante se aplică pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani.
(3) Reducerea limitelor speciale ale pedepsei se face o singură dată, indiferent de
numărul circumstantelor atenuante retinute.
Circumstante agravante
Art. 77. – Următoarele împrejurări constituie circumstante agravante:
a) săvârsirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună;
b) săvârsirea infractiunii prin cruzimi sau supunerea victimei la tratamente
degradante;
c) săvârsirea infractiunii prin metode sau mijloace de natură să pună în pericol alte
persoane ori bunuri;
d) săvârsirea infractiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost comisă
împreună cu un minor;
e) săvârsirea infractiunii profitând de starea de vădită vulnerabilitate a persoanei
vătămate, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmitătii sau altor cauze;
f) săvârsirea infractiunii în stare de intoxicatie voluntară cu alcool sau cu alte
substante psihoactive, când a fost provocată în vederea comiterii infractiunii;
g) săvârsirea infractiunii de către o persoană care a profitat de situatia prilejuită de
o calamitate, de starea de asediu sau de starea de urgentă;
h) săvârsirea infractiunii pentru motive legate de rasă, nationalitate, etnie, limbă,
religie, gen, orientare sexuală, opinie ori apartenentă politică, avere, origine socială,
vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infectie HIV/SIDA ori pentru alte
împrejurări de acelasi fel, considerate de făptuitor drept cauze ale inferioritătii unei
persoane în raport cu celelalte.
Efectele circumstantelor agravante
Art. 78. – (1) În cazul în care există circumstante agravante, se poate aplica o
pedeapsă până la maximul special. Dacă maximul special este neîndestulător, în cazul
închisorii se poate adăuga un spor până la 2 ani, care nu poate depăsi o treime din
acest maxim, iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult o treime din
maximul special.
(2) Majorarea limitelor speciale ale pedepsei se face o singură dată, indiferent de
numărul circumstantelor agravante retinute.
Concursul între cauze
de atenuare sau de agravare
Art. 79. – (1) Când în cazul aceleiasi infractiuni sunt incidente două sau mai multe
dispozitii care au ca efect reducerea pedepsei, limitele speciale ale pedepsei
prevăzute de lege pentru infractiunea săvârsită se reduc prin aplicarea succesivă a
dispozitiilor privitoare la tentativă, circumstante atenuante si cazuri speciale de
reducere a pedepsei, în această ordine.
(2) Dacă sunt incidente două sau mai multe dispozitii care au ca efect agravarea
răspunderii penale, pedeapsa se stabileste prin aplicarea succesivă a dispozitiilor
privitoare la circumstante agravante, infractiune continuată, concurs sau recidivă.
(3) Când în cazul aceleiasi infractiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de
reducere a pedepsei si una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele
speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infractiunea săvârsită se reduc
conform alin. (1), după care limitele de pedeapsă rezultate se majorează conform
alin. (2).
SECtIUNEA a 3-a
Renuntarea la aplicarea pedepsei
Conditiile renuntării
la aplicarea pedepsei
Art. 80. – (1) Instanta poate dispune renuntarea la aplicarea pedepsei dacă sunt
întrunite următoarele conditii:
a) infractiunea săvârsită prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura si
întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul si împrejurările în care a fost
comisă, motivul si scopul urmărit;
b) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârsirii
infractiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea
consecintelor infractiunii, precum si de posibilitătile sale de îndreptare, instanta
apreciază că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecintelor pe care
le-ar avea asupra persoanei acestuia.
(2) Nu se poate dispune renuntarea la aplicarea pedepsei dacă:
a) infractorul a mai suferit anterior o condamnare, cu exceptia cazurilor prevăzute
în art. 42 lit. a) si lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul
de reabilitare;
b) fată de acelasi infractor s-a mai dispus renuntarea la aplicarea pedepsei în ultimii
2 ani anteriori datei comiterii infractiunii pentru care este judecat;
c) infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat
zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării si tragerii la răspundere penală a
autorului sau a participantilor;
d) pedeapsa prevăzută de lege pentru infractiunea săvârsită este închisoarea mai
mare de 3 ani.
(3) În caz de concurs de infractiuni, renuntarea la aplicarea pedepsei se poate
dispune dacă pentru fiecare infractiune concurentă sunt îndeplinite conditiile prevăzute
în alin. (1) si alin. (2).
Avertismentul
Art. 81. – (1) Când dispune renuntarea la aplicarea pedepsei, instanta aplică
infractorului un avertisment.
(2) Avertismentul constă în prezentarea motivelor de fapt care au determinat
renuntarea la aplicarea pedepsei si atentionarea infractorului asupra conduitei sale
viitoare si a consecintelor la care se expune dacă va mai comite infractiuni.
(3) În caz de concurs de infractiuni se aplică un singur avertisment.
Efectele renuntării
la aplicarea pedepsei
Art. 82. – (1) Persoana fată de care s-a dispus renuntarea la aplicarea pedepsei
nu este supusă niciunei decăderi, interdictii sau incapacităti ce ar putea decurge din
infractiunea săvârsită.
(2) Renuntarea la aplicarea pedepsei nu produce efecte asupra executării
măsurilor de sigurantă si a obligatiilor civile prevăzute în hotărâre.
SECtIUNEA a 4-a
Amânarea aplicării pedepsei
Conditiile amânării aplicării
pedepsei
Art. 83. – (1) Instanta poate dispune amânarea aplicării pedepsei, stabilind un
termen de supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele conditii:
a) pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infractiuni, este amenda sau
închisoarea de cel mult 2 ani;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu exceptia
cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) si lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori
s-a împlinit termenul de reabilitare;
c) infractorul si-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul
comunitătii;
d) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârsirii
infractiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea
consecintelor infractiunii, precum si de posibilitătile sale de îndreptare, instanta
apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune
supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
(2) Nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de
lege pentru infractiunea săvârsită este de 7 ani sau mai mare sau dacă infractorul s-a
sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului
ori a identificării si tragerii la răspundere penală a autorului sau a participantilor.
(3) Amânarea aplicării pedepsei închisorii atrage si amânarea aplicării amenzii care
însoteste pedeapsa închisorii în conditiile art. 62.
(4) Este obligatorie prezentarea motivelor pe care s-a întemeiat condamnarea,
precum si a celor ce au determinat amânarea aplicării pedepsei si atentionarea
infractorului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se expune dacă
va mai comite infractiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va
executa obligatiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
Termenul de supraveghere
Art. 84. – (1) Termenul de supraveghere este de 2 ani si se calculează de la data
rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei.
(2) Pe durata termenului de supraveghere, persoana fată de care s-a dispus
amânarea aplicării pedepsei trebuie să respecte măsurile de supraveghere si să
execute obligatiile ce îi revin, în conditiile stabilite de instantă.
Măsurile de supraveghere
si obligatiile
Art. 85. – (1) Pe durata termenului de supraveghere, persoana fată de care s-a
dispus amânarea aplicării pedepsei trebuie să respecte următoarele măsuri de
supraveghere:
a) să se prezinte la serviciul de probatiune, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunte, în prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depăseste
5 zile, precum si întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informatii si documente de natură a permite controlul mijloacelor
sale de existentă.
(2) Instanta poate impune persoanei fată de care s-a dispus amânarea aplicării
pedepsei să execute una sau mai multe dintre următoarele obligatii:
a) să urmeze un curs de pregătire scolară ori de calificare profesională;
b) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunitătii, pe o perioadă cuprinsă
între 30 si 60 de zile, în conditiile stabilite de instantă, afară de cazul în care, din cauza
stării de sănătate, persoana nu poate presta această muncă. Numărul zilnic de ore se
stabileste prin legea de executare a pedepselor;
c) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de
către serviciul de probatiune sau organizate în colaborare cu institutii din comunitate;
d) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală;
e) să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele
cu care a comis infractiunea sau cu alte persoane, stabilite de instantă, ori să nu se
apropie de acestea;
f) să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori
la alte adunări publice, stabilite de instantă;
g) să nu conducă anumite vehicule stabilite de instantă;
h) să nu detină, să nu folosească si să nu poarte nicio categorie de arme;
i) să nu părăsească teritoriul României fără acordul instantei;
j) să nu ocupe sau să nu exercite functia, profesia, meseria ori activitatea de care
s-a folosit pentru săvârsirea infractiunii.
(3) Pentru stabilirea continutului obligatiilor prevăzute în alin. (2) lit. a)-c), instanta
va consulta serviciul de probatiune, care este obligat să formuleze recomandări în
acest sens.
(4) Când stabileste obligatia prevăzută în alin. (2) lit. e), instanta individualizează,
în concret, continutul acestei obligatii, tinând seama de împrejurările cauzei.
(5) Persoana supravegheată trebuie să îndeplinească integral obligatiile civile
stabilite prin hotărâre, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de
supraveghere.
Supravegherea
Art. 86. – (1) Pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85
alin. (1) lit. c)-e) se comunică serviciului de probatiune.
(2) Supravegherea executării obligatiilor prevăzute în art. 85 alin. (2) lit. a)-c) si
alin. (5) se face de serviciul de probatiune. Verificarea modului de îndeplinire a
obligatiilor prevăzute în art. 85 alin. (2) lit. d)-j) se face de organele abilitate, care
vor sesiza serviciul de probatiune cu privire la orice încălcare a acestora.
(3) Serviciul de probatiune va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea
obligatiilor prevăzute în art. 85 alin. (2) lit. a)-d), într-un termen cât mai scurt de la
data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
(4) Pe durata termenului de supraveghere, serviciul de probatiune are obligatia să
sesizeze instanta, dacă:
a) au intervenit motive care justifică fie modificarea obligatiilor impuse de instantă,
fie încetarea executării unora dintre acestea;
b) persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută,
în conditiile stabilite, obligatiile ce îi revin;
c) persoana supravegheată nu a îndeplinit obligatiile civile stabilite prin hotărâre,
cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.
Modificarea sau încetarea
obligatiilor
Art. 87. – (1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere au intervenit motive
care justifică fie impunerea unor noi obligatii, fie sporirea sau diminuarea conditiilor de
executare a celor existente, instanta dispune modificarea obligatiilor în mod
corespunzător, pentru a asigura persoanei supravegheate sanse sporite de îndreptare.
(2) Instanta dispune încetarea executării unora dintre obligatiile pe care le-a impus,
atunci când apreciază că mentinerea acestora nu mai este necesară.
Revocarea amânării aplicării
pedepsei
Art. 88. – (1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana
supravegheată, cu rea-credintă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu
execută obligatiile impuse, instanta revocă amânarea si dispune aplicarea si
executarea pedepsei.
(2) În cazul când, până la expirarea termenului de supraveghere, persoana
supravegheată nu îndeplineste integral obligatiile civile stabilite prin hotărâre, instanta
revocă amânarea si dispune aplicarea si executarea pedepsei, afară de cazul când
persoana dovedeste că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească.
(3) Dacă după amânarea aplicării pedepsei persoana supravegheată a săvârsit o
nouă infractiune, cu intentie sau intentie depăsită, descoperită în termenul de
supraveghere, pentru care s-a pronuntat o condamnare chiar după expirarea acestui
termen, instanta revocă amânarea si dispune aplicarea si executarea pedepsei.
Pedeapsa aplicată ca urmare a revocării amânării si pedeapsa pentru noua infractiune
se calculează conform dispozitiilor privitoare la concursul de infractiuni.
(4) Dacă infractiunea ulterioară este săvârsită din culpă, instanta poate mentine
sau revoca amânarea aplicării pedepsei. În cazul revocării, dispozitiile alin. (3) se
aplică în mod corespunzător.
Anularea amânării aplicării
pedepsei
Art. 89. – (1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că
persoana supravegheată mai săvârsise o infractiune până la rămânerea definitivă a
hotărârii prin care s-a dispus amânarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii
chiar după expirarea acestui termen, amânarea se anulează, aplicându-se, după caz,
dispozitiile privitoare la concursul de infractiuni, recidivă sau pluralitate intermediară.
(2) În caz de concurs de infractiuni, instanta poate dispune amânarea aplicării
pedepsei rezultante dacă sunt îndeplinite conditiile prevăzute în art. 83. Dacă se
dispune amânarea aplicării pedepsei, termenul de supraveghere se calculează de la
data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronuntat anterior amânarea aplicării
pedepsei.
Efectele amânării aplicării pedepsei
Art. 90. – (1) Persoanei fată de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei nu i
se mai aplică pedeapsa si nu este supusă niciunei decăderi, interdictii sau incapacităti
ce ar putea decurge din infractiunea săvârsită, dacă nu a săvârsit din nou o infractiune
până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea amânării si nu
s-a descoperit o cauză de anulare.
(2) Amânarea aplicării pedepsei nu produce efecte asupra executării măsurilor de
sigurantă si a obligatiilor civile prevăzute în hotărâre.
SECtIUNEA a 5-a
Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere
Conditiile suspendării
executării pedepsei
sub supraveghere
Art. 91. – (1) Instanta poate dispune suspendarea executării pedepsei sub
supraveghere dacă sunt întrunite următoarele conditii:
a) pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infractiuni, este închisoarea
de cel mult 3 ani;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de
un an, cu exceptia cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit
reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;
c) infractorul si-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul
comunitătii;
d) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârsirii
infractiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea
consecintelor infractiunii, precum si de posibilitătile sale de îndreptare, instanta
apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă si, chiar fără executarea acesteia,
condamnatul nu va mai comite alte infractiuni, însă este necesară supravegherea
conduitei sale pentru o perioadă determinată.
(2) Când pedeapsa închisorii este însotită de pedeapsa amenzii aplicate în
conditiile art. 62, amenda se execută chiar dacă executarea pedepsei închisorii a fost
suspendată sub supraveghere.
(3) Nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dacă:
a) pedeapsa aplicată este numai amenda;
b) aplicarea pedepsei a fost initial amânată, dar ulterior amânarea a fost revocată;
c) infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat
zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării si tragerii la răspundere penală a
autorului sau a participantilor.
(4) Este obligatorie prezentarea motivelor pe care s-a întemeiat condamnarea,
precum si a celor ce au determinat suspendarea executării pedepsei si atentionarea
condamnatului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se expune dacă
va mai comite infractiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va
executa obligatiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
Termenul de supraveghere
Art. 92. – (1) Durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere constituie
termen de supraveghere pentru condamnat si este cuprinsă între 2 si 4 ani, fără a
putea fi însă mai mică decât durata pedepsei aplicate.
(2) Termenul de supraveghere se calculează de la data când hotărârea prin care
s-a pronuntat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a rămas definitivă.
(3) Pe durata termenului de supraveghere condamnatul trebuie să respecte
măsurile de supraveghere si să execute obligatiile ce îi revin, în conditiile stabilite de
instantă.
Măsurile de supraveghere
si obligatiile
Art. 93. – (1) Pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să
respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la serviciul de probatiune, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunte, în prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depăseste
5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informatii si documente de natură a permite controlul mijloacelor
sale de existentă.
(2) Instanta impune condamnatului să execute una sau mai multe dintre
următoarele obligatii:
a) să urmeze un curs de pregătire scolară ori de calificare profesională;
b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de
către serviciul de probatiune sau organizate în colaborare cu institutii din comunitate;
c) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală;
d) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instantei.
(3) Pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă
neremunerată în folosul comunitătii pe o perioadă cuprinsă între 60 si 120 de zile, în
conditiile stabilite de instantă, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu
poate presta această muncă. Numărul zilnic de ore se stabileste prin legea de
executare a pedepselor.
(4) Pentru stabilirea continutului obligatiilor prevăzute în alin. (2) lit. a) si lit. b),
precum si în alin. (3), instanta va consulta serviciul de probatiune, care este obligat să
formuleze recomandări în acest sens.
(5) Condamnatul trebuie să îndeplinească integral obligatiile civile stabilite prin
hotărârea de condamnare, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de
supraveghere.
Supravegherea condamnatului
Art. 94. – (1) Pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93
alin. (1) lit. c)-e) se comunică serviciului de probatiune.
(2) Supravegherea executării obligatiilor prevăzute în art. 93 alin. (2) lit. a) si lit. b),
alin. (3) si alin. (5) se face de serviciul de probatiune. Verificarea modului de îndeplinire
a obligatiilor prevăzute în art. 93 alin. (2) lit. c) si lit. d) se face de organele abilitate,
care vor sesiza serviciul de probatiune cu privire la orice încălcare a acestora.
(3) Serviciul de probatiune va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea
obligatiilor prevăzute în art. 93 alin. (2) lit. a) si lit. b), precum si alin. (3) într-un termen
cât mai scurt de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
(4) Pe durata termenului de supraveghere, serviciul de probatiune are obligatia să
sesizeze instanta, dacă:
a) au intervenit motive care justifică fie modificarea obligatiilor impuse de instantă,
fie încetarea executării unora dintre acestea;
b) persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută,
în conditiile stabilite, obligatiile care îi revin;
c) persoana supravegheată nu a îndeplinit obligatiile civile stabilite prin hotărâre,
cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.
Modificarea sau încetarea
obligatiilor
Art. 95. – (1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere au intervenit motive
care justifică fie impunerea unor noi obligatii, fie sporirea sau diminuarea conditiilor de
executare a celor existente, instanta dispune modificarea obligatiilor în mod
corespunzător, pentru a asigura condamnatului sanse mai mari de îndreptare.
(2) Instanta dispune încetarea executării unora dintre obligatiile pe care le-a impus,
când apreciază că mentinerea acestora nu mai este necesară.
Revocarea suspendării
executării pedepsei
sub supraveghere
Art. 96. – (1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana
supravegheată, cu rea-credintă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu
execută obligatiile impuse ori stabilite de lege, instanta revocă suspendarea si dispune
executarea pedepsei.
(2) Dacă până la expirarea termenului de supraveghere persoana supravegheată
nu îndeplineste integral obligatiile civile stabilite prin hotărâre, instanta revocă
suspendarea si dispune executarea pedepsei, afară de cazul în care persoana
dovedeste că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească.
(3) Dacă pedeapsa amenzii care a însotit pedeapsa închisorii în conditiile art. 62
nu a fost executată si a fost înlocuită cu pedeapsa închisorii potrivit art. 63 alin. (2) sau
art. 64 alin. (5) si alin. (6), instanta revocă suspendarea si dispune executarea
pedepsei, la care se adaugă pedeapsa închisorii care a înlocuit amenda.
(4) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a săvârsit o
nouă infractiune, descoperită până la împlinirea termenului si pentru care s-a pronuntat
o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanta
revocă suspendarea si dispune executarea pedepsei.
(5) Pedeapsa principală pentru noua infractiune se stabileste si se execută, după
caz, potrivit dispozitiilor referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară.
(6) Dacă infractiunea ulterioară este săvârsită din culpă, instanta poate mentine
sau revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. În cazul revocării,
dispozitiile alin. (1), alin. (4) si alin. (5) se aplică în mod corespunzător.
Anularea suspendării
executării pedepsei
sub supraveghere
Art. 97. – (1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că
persoana condamnată mai săvârsise o infractiune până la rămânerea definitivă a
hotărârii prin care s-a dispus suspendarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii
chiar după expirarea acestui termen, suspendarea se anulează, aplicându-se, după
caz, dispozitiile privitoare la concursul de infractiuni, recidivă sau pluralitate
intermediară.
(2) În caz de concurs de infractiuni sau pluralitate intermediară, instanta poate
dispune suspendarea executării pedepsei rezultante, dacă sunt îndeplinite conditiile
prevăzute în art. 91. Dacă se dispune suspendarea executării pedepsei sub
supraveghere, termenul de supraveghere se calculează de la data rămânerii definitive
a hotărârii de condamnare prin care s-a pronuntat anterior suspendarea executării
pedepsei sub supraveghere.
Efectele suspendării
executării pedepsei
sub supraveghere
Art. 98. – (1) Dacă până la expirarea termenului de supraveghere condamnatul nu
a săvârsit o nouă infractiune, nu s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei
sub supraveghere si nu s-a descoperit o cauză de anulare, pedeapsa se consideră
executată.
(2) Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu produce efecte asupra
măsurilor de sigurantă si a obligatiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare.
SECtIUNEA a 6-a
Liberarea conditionată
Conditiile liberării conditionate
în cazul detentiunii pe viată
Art. 99. – (1) Liberarea conditionată în cazul detentiunii pe viată poate fi dispusă,
dacă:
a) cel condamnat a executat efectiv 20 de ani de detentiune;
b) cel condamnat a avut o bună conduită pe toată durata executării pedepsei;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligatiile civile stabilite prin hotărârea de
condamnare, afară de cazul când dovedeste că nu a avut nicio posibilitate să le
îndeplinească;
d) instanta are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat si se poate
reintegra în societate.
(2) Este obligatorie prezentarea motivelor de fapt ce au determinat acordarea
liberării conditionate si atentionarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare si a
consecintelor la care se expune, dacă va mai comite infractiuni sau nu va respecta
măsurile de supraveghere ori dacă nu va executa obligatiile ce îi revin pe durata
termenului de supraveghere.
(3) De la data liberării conditionate, condamnatul este supus unui termen de
supraveghere de 10 ani.
Conditiile liberării conditionate
în cazul pedepsei închisorii
Art. 100. – (1) Liberarea conditionată în cazul închisorii poate fi dispusă, dacă:
a) cel condamnat a executat cel putin două treimi din durata pedepsei, în cazul
închisorii care nu depăseste 10 ani, sau cel putin trei pătrimi din durata pedepsei, dar
nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau
deschis;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligatiile civile stabilite prin hotărârea de
condamnare, afară de cazul când dovedeste că nu a avut nicio posibilitate să le
îndeplinească;
d) instanta are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat si se poate
reintegra în societate.
(2) În cazul condamnatului care a împlinit vârsta de 60 de ani, se poate dispune
liberarea conditionată, după executarea efectivă a jumătate din durata pedepsei, în
cazul închisorii ce nu depăseste 10 ani, sau a cel putin două treimi din durata
pedepsei, în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă sunt îndeplinite conditiile
prevăzute în alin. (1) lit. b)-d).
(3) În calculul fractiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (1) se tine seama de
partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza
muncii prestate. În acest caz, liberarea conditionată nu poate fi dispusă înainte de
executarea efectivă a cel putin jumătate din durata pedepsei închisorii, când aceasta
nu depăseste 10 ani, si a cel putin două treimi, când pedeapsa este mai mare de
10 ani.
(4) În calculul fractiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (2) se tine seama de
partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza
muncii prestate. În acest caz, liberarea conditionată nu poate fi dispusă înainte de
executarea efectivă a cel putin o treime din durata pedepsei închisorii, când aceasta
nu depăseste 10 ani, si a cel putin jumătate, când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
(5) Este obligatorie prezentarea motivelor de fapt ce au determinat acordarea
liberării conditionate si atentionarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare si a
consecintelor la care se expune, dacă va mai comite infractiuni sau nu va respecta
măsurile de supraveghere ori nu va executa obligatiile ce îi revin pe durata termenului
de supraveghere.
(6) Intervalul cuprins între data liberării conditionate si data împlinirii duratei
pedepsei constituie termen de supraveghere pentru condamnat.
Măsurile de supraveghere
si obligatiile
Art. 101. – (1) Dacă restul de pedeapsă rămas neexecutat la data liberării este de
2 ani sau mai mare, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de
supraveghere:
a) să se prezinte la serviciul de probatiune, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele persoanei desemnate cu supravegherea sa;
c) să anunte, în prealabil, orice schimbare a locuintei si orice deplasare care
depăseste 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informatii si documente de natură a permite controlul mijloacelor
sale de existentă.
(2) În cazul prevăzut în alin. (1), instanta poate impune condamnatului să execute
una sau mai multe dintre următoarele obligatii:
a) să urmeze un curs de pregătire scolară ori de calificare profesională;
b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de
către serviciul de probatiune sau organizate în colaborare cu institutii din comunitate;
c) să nu părăsească teritoriul României;
d) să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori
la alte adunări publice, stabilite de instantă;
e) să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu participantii
la săvârsirea infractiunii sau cu alte persoane, stabilite de instantă, ori să nu se apropie
de acestea;
f) să nu conducă anumite vehicule stabilite de instantă;
g) să nu detină, să nu folosească si să nu poarte nicio categorie de arme.
(3) Obligatiile prevăzute în alin. (2) lit. c)-g) pot fi impuse în măsura în care nu au
fost aplicate în continutul pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor
drepturi.
(4) Când stabileste obligatia prevăzută în alin. (2) lit. e), instanta individualizează,
în concret, continutul acestei obligatii, tinând seama de împrejurările cauzei.
(5) Măsurile de supraveghere si obligatiile prevăzute în alin. (2) lit. a) si lit. b) se
execută din momentul acordării liberării, pe o perioadă egală cu o treime din durata
termenului de supraveghere, dar nu mai mult de 2 ani, iar obligatiile prevăzute în alin. (2)
lit. c)-g) se execută pe toată durata termenului de supraveghere.
(6) Pentru stabilirea continutului obligatiilor prevăzute în alin. (2) lit. a) si lit. b),
instanta va consulta serviciul de probatiune, care este obligat să formuleze
recomandări în acest sens.
Supravegherea condamnatului
Art. 102. – (1) Pe durata supravegherii, datele prevăzute în art. 101 alin. (1) lit. c)-e)
se comunică serviciului de probatiune.
(2) Supravegherea executării obligatiilor prevăzute în art. 101 alin. (2) lit. a) si lit. b)
se face de serviciul de probatiune. Verificarea modului de îndeplinire a obligatiilor
prevăzute în art. 101 alin. (2) lit. c)-g) se face de organele abilitate, care vor sesiza
serviciul de probatiune cu privire la orice încălcare a acestora.
(3) Supravegherea executării obligatiilor prevăzute în art. 101 alin. (2) lit. d) si lit. e)
poate fi realizată si printr-un sistem electronic de supraveghere, în conditiile prevăzute
de legea specială.
(4) Pe durata supravegherii, serviciul de probatiune are obligatia să sesizeze
instanta, dacă:
a) au intervenit motive care justifică fie modificarea obligatiilor impuse de instantă,
fie încetarea executării unora dintre acestea;
b) persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută,
în conditiile stabilite, obligatiile ce îi revin.
Modificarea sau încetarea
obligatiilor
Art. 103. – (1) Dacă pe durata supravegherii au intervenit motive care justifică fie
impunerea unor noi obligatii, fie sporirea sau diminuarea conditiilor de executare a
celor existente, instanta dispune modificarea obligatiilor în mod corespunzător, pentru
a asigura condamnatului sanse mai mari de reintegrare socială.
(2) Instanta dispune încetarea executării unora dintre obligatiile pe care le-a impus,
când apreciază că mentinerea acestora nu mai este necesară.
Revocarea liberării conditionate
Art. 104. – (1) Dacă pe durata supravegherii persoana condamnată, cu
rea-credintă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligatiile impuse,
instanta revocă liberarea si dispune executarea restului de pedeapsă.
(2) Dacă după acordarea liberării cel condamnat a săvârsit o nouă infractiune, care
a fost descoperită în termenul de supraveghere si pentru care s-a pronuntat o
condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanta
revocă liberarea si dispune executarea restului de pedeapsă. Pedeapsa pentru noua
infractiune se stabileste si se execută, după caz, potrivit dispozitiilor de la recidivă sau
pluralitate intermediară.
(3) Dispozitiile alin. (1) si alin. (2) se aplică în mod corespunzător si în cazul liberării
conditionate din executarea pedepsei detentiunii pe viată.
Anularea liberării conditionate
Art. 105. – (1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că
persoana condamnată mai săvârsise o infractiune până la acordarea liberării, pentru
care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea acestui termen, liberarea
se anulează, aplicându-se, după caz, dispozitiile privitoare la concursul de infractiuni,
recidivă sau pluralitate intermediară.
(2) În cazul în care, în raport de pedeapsa rezultată, sunt îndeplinite conditiile
prevăzute în art. 99 sau art. 100, instanta poate acorda liberarea conditionată. Dacă
s-a dispus liberarea, termenul de supraveghere se calculează de la data acordării
primei liberări.
(3) Când, după anulare, instanta dispune executarea pedepsei rezultante, partea
din durata pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi neexecutată
la data anulării liberării se va executa după executarea pedepsei închisorii.
Efectele liberării conditionate
Art. 106. – Dacă până la expirarea termenului de supraveghere condamnatul nu
a săvârsit din nou o infractiune, nu s-a dispus revocarea liberării conditionate si nu s-a
descoperit o cauză de anulare, pedeapsa se consideră executată.
TITLUL IV
Măsurile de sigurantă
CAPITOLUL I
Dispozitii generale
Scopul măsurilor de sigurantă
Art. 107. – (1) Măsurile de sigurantă au ca scop înlăturarea unei stări de pericol
si preîntâmpinarea săvârsirii faptelor prevăzute de legea penală.
(2) Măsurile de sigurantă se iau fată de persoana care a comis o faptă prevăzută
de legea penală, nejustificată.
(3) Măsurile de sigurantă se pot lua si în situatia în care făptuitorului nu i se aplică
o pedeapsă.
Categoriile măsurilor de sigurantă
Art. 108. – Măsurile de sigurantă sunt:
a) obligarea la tratament medical;
b) internarea medicală;
c) interzicerea ocupării unei functii sau a exercitării unei profesii;
d) confiscarea specială.
CAPITOLUL II
Regimul măsurilor de sigurantă
Obligarea la tratament medical
Art. 109. – (1) Dacă făptuitorul, din cauza unei boli, inclusiv cea provocată de
consumul cronic de alcool sau de alte substante psihoactive, prezintă pericol pentru
societate, poate fi obligat să urmeze un tratament medical până la însănătosire sau
până la obtinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.
(2) Când persoana fată de care s-a luat această măsură nu urmează tratamentul,
se poate dispune internarea medicală.
(3) Dacă persoana obligată la tratament este condamnată la o pedeapsă privativă
de libertate, tratamentul se efectuează si în timpul executării pedepsei.
Internarea medicală
Art. 110. – Când făptuitorul este bolnav psihic, consumator cronic de substante
psihoactive sau suferă de o boală infectocontagioasă si prezintă pericol pentru
societate, se poate lua măsura internării într-o unitate sanitară de specialitate, până
la însănătosire sau până la obtinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.
Interzicerea ocupării unei functii
sau a exercitării unei profesii
Art. 111. – (1) Când făptuitorul a săvârsit fapta datorită incapacitătii, nepregătirii
sau altor cauze care îl fac inapt pentru ocuparea unei anumite functii, pentru
exercitarea unei profesii sau meserii ori pentru desfăsurarea unei alte activităti, se
poate lua măsura interzicerii exercitării dreptului de a ocupa acea functie ori de a
exercita acea profesie, meserie sau activitate.
(2) Măsura de sigurantă poate fi revocată la cerere, după trecerea unui termen de
cel putin un an, dacă se constată că temeiurile care au impus luarea ei au încetat. O
nouă cerere nu se poate face decât după trecerea unui termen de cel putin un an de
la data respingerii cererii anterioare.
Confiscarea specială
Art. 112. – (1) Sunt supuse confiscării speciale:
a) bunurile produse prin săvârsirea faptei prevăzute de legea penală;
b) bunurile care au fost folosite, în orice mod, sau destinate a fi folosite la
săvârsirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă,
apartinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor;
c) bunurile folosite, imediat după săvârsirea faptei, pentru a asigura scăparea
făptuitorului sau păstrarea folosului ori a produsului obtinut, dacă sunt ale făptuitorului
sau dacă, apartinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor;
d) bunurile care au fost date pentru a determina săvârsirea unei fapte prevăzute de
legea penală sau pentru a răsplăti pe făptuitor;
e) bunurile dobândite prin săvârsirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu
sunt restituite persoanei vătămate si în măsura în care nu servesc la despăgubirea
acesteia;
f) bunurile a căror detinere este interzisă de legea penală.
(2) În cazul prevăzut în alin. (1) lit. b) si lit. c), dacă valoarea bunurilor supuse
confiscării este vădit disproportionată fată de natura si gravitatea faptei, se dispune
confiscarea în parte, prin echivalent bănesc, tinând seama de urmarea produsă sau
care s-ar fi putut produce si de contributia bunului la aceasta. Dacă bunurile au fost
produse, modificate sau adaptate în scopul săvârsirii faptei prevăzute de legea penală,
se dispune confiscarea lor în întregime.
(3) În cazurile prevăzute în alin. (1) lit. b) si lit. c), dacă bunurile nu pot fi confiscate,
întrucât nu apartin infractorului, iar persoana căreia îi apartin nu a cunoscut scopul
folosirii lor, se va confisca echivalentul în bani al acestora, cu aplicarea dispozitiilor
alin. (2).
(4) Dispozitiile alin. (1) lit. b) nu se aplică în cazul faptelor săvârsite prin presă.
(5) Dacă bunurile supuse confiscării potrivit alin. (1) lit. b)-e) nu se găsesc, în
locul lor se confiscă bani si bunuri până la concurenta valorii acestora.
(6) Se confiscă, de asemenea, bunurile si banii obtinuti din exploatarea bunurilor
supuse confiscării, precum si bunurile produse de acestea, cu exceptia bunurilor
prevăzute în alin. (1) lit. b) si lit. c).
TITLUL V
Minoritatea
CAPITOLUL I
Regimul răspunderii penale a minorului
Limitele răspunderii penale
Art. 113. – (1) Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal.
(2) Minorul care are vârsta între 14 si 16 ani răspunde penal numai dacă se
dovedeste că a săvârsit fapta cu discernământ.
(3) Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal potrivit legii.
Consecintele răspunderii penale
Art. 114. – (1) Fată de minorul care, la data săvârsirii infractiunii, avea vârsta
cuprinsă între 14 si 18 ani se ia o măsură educativă neprivativă de libertate.
(2) Fată de minorul prevăzut în alin. (1) se poate lua o măsură educativă privativă
de libertate în următoarele cazuri:
a) dacă a mai săvârsit o infractiune, pentru care i s-a aplicat o măsură educativă
ce a fost executată ori a cărei executare a început înainte de comiterea infractiunii
pentru care este judecat;
b) atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infractiunea săvârsită este
închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detentiunea pe viată.
Măsurile educative
Art. 115. – (1) Măsurile educative sunt neprivative de libertate sau privative de
libertate.
1. Măsurile educative neprivative de libertate sunt:
a) stagiul de formare civică;
b) supravegherea;
c) consemnarea la sfârsit de săptămână;
d) asistarea zilnică.
2. Măsurile educative privative de libertate sunt:
a) internarea într-un centru educativ;
b) internarea într-un centru de detentie.
(2) Alegerea măsurii educative care urmează să fie luată fată de minor se face, în
conditiile art. 114, potrivit criteriilor prevăzute în art. 74.
Referatul de evaluare
Art. 116. – (1) În vederea efectuării evaluării minorului, potrivit criteriilor prevăzute
în art. 74, instanta va solicita serviciului de probatiune întocmirea unui referat care va
cuprinde si propuneri motivate referitoare la natura si durata programelor de
reintegrare socială pe care minorul ar trebui să le urmeze, precum si la alte obligatii
ce pot fi impuse acestuia de către instantă.
(2) Referatul de evaluare privind respectarea conditiilor de executare a măsurii
educative sau a obligatiilor impuse se întocmeste în toate cazurile în care instanta
dispune asupra măsurilor educative ori asupra modificării sau încetării executării
obligatiilor impuse, precum si la terminarea executării măsurii educative.
CAPITOLUL II
Regimul măsurilor educative neprivative de libertate
Stagiul de formare civică
Art. 117. – (1) Măsura educativă a stagiului de formare civică constă în obligatia
minorului de a participa la un program cu o durată de cel mult 4 luni, pentru a-l ajuta
să înteleagă consecintele legale si sociale la care se expune în cazul săvârsirii de
infractiuni si pentru a-l responsabiliza cu privire la comportamentul său viitor.
(2) Organizarea, asigurarea participării si supravegherea minorului, pe durata
cursului de formare civică, se fac sub coordonarea serviciului de probatiune, fără a
afecta programul scolar sau profesional al minorului.
Supravegherea
Art. 118. – Măsura educativă a supravegherii constă în controlarea si îndrumarea
minorului în cadrul programului său zilnic, pe o durată cuprinsă între două si 6 luni, sub
coordonarea serviciului de probatiune, pentru a asigura participarea la cursuri scolare
sau de formare profesională si prevenirea desfăsurării unor activităti sau intrarea în
legătură cu anumite persoane care ar putea afecta procesul de îndreptare a acestuia.
Consemnarea la sfârsit
de săptămână
Art. 119. – (1) Măsura educativă a consemnării la sfârsit de săptămână constă în
obligatia minorului de a nu părăsi locuinta în zilele de sâmbătă si duminică, pe o durată
cuprinsă între 4 si 12 săptămâni, afară de cazul în care, în această perioadă, are
obligatia de a participa la anumite programe ori de a desfăsura anumite activităti
impuse de instantă.
(2) Supravegherea se face sub coordonarea serviciului de probatiune.
Asistarea zilnică
Art. 120. – (1) Măsura educativă a asistării zilnice constă în obligatia minorului de
a respecta un program stabilit de serviciul de probatiune, care contine orarul si
conditiile de desfăsurare a activitătilor, precum si interdictiile impuse minorului.
(2) Măsura educativă a asistării zilnice se ia pe o durată cuprinsă între 3 si 6 luni,
iar supravegherea se face sub coordonarea serviciului de probatiune.
Obligatii ce pot fi impuse minorului
Art. 121. – (1) Pe durata executării măsurilor educative neprivative de libertate,
instanta poate impune minorului una sau mai multe dintre următoarele obligatii:
a) să urmeze un curs de pregătire scolară sau formare profesională;
b) să nu depăsească, fără acordul serviciului de probatiune, limita teritorială
stabilită de instantă;
c) să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori
la alte adunări publice, stabilite de instantă;
d) să nu se apropie si să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai
acesteia, cu participantii la săvârsirea infractiunii ori cu alte persoane stabilite de
instantă;
e) să se prezinte la serviciul de probatiune la datele fixate de acesta;
f) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală.
(2) Când stabileste obligatia prevăzută în alin. (1) lit. d), instanta individualizează,
în concret, continutul acestei obligatii, tinând seama de împrejurările cauzei.
(3) Supravegherea executării obligatiilor impuse de instantă se face sub
coordonarea serviciului de probatiune.
(4) Pe durata executării măsurii educative neprivative de libertate, serviciul de
probatiune are obligatia să sesizeze instanta, dacă:
a) au intervenit motive care justifică fie modificarea obligatiilor impuse de instantă,
fie încetarea executării unora dintre acestea;
b) persoana supravegheată nu respectă conditiile de executare a măsurii educative
sau nu execută, în conditiile stabilite, obligatiile ce îi revin.
Modificarea sau încetarea obligatiilor
Art. 122. – (1) Dacă, pe parcursul supravegherii, au intervenit motive care justifică
fie impunerea unor noi obligatii, fie sporirea sau diminuarea conditiilor de executare a
celor existente, instanta dispune modificarea obligatiilor în mod corespunzător, pentru
a asigura persoanei supravegheate sanse mai mari de îndreptare.
(2) Instanta dispune încetarea executării unora dintre obligatiile pe care le-a impus,
când apreciază că mentinerea acestora nu mai este necesară.
Prelungirea sau înlocuirea
măsurilor educative neprivative
de libertate
Art. 123. – (1) Dacă minorul nu respectă, cu rea-credintă, conditiile de executare
a măsurii educative sau a obligatiilor impuse, instanta dispune:
a) prelungirea măsurii educative, fără a putea depăsi maximul prevăzut de lege
pentru aceasta;
b) înlocuirea măsurii luate cu o altă măsură educativă neprivativă de libertate mai
severă;
c) înlocuirea măsurii luate cu internarea într-un centru educativ, în cazul în care,
initial, s-a luat măsura educativă neprivativă de libertate cea mai severă, pe durata sa
maximă.
(2) În cazurile prevăzute în alin. (1) lit. a) si lit. b), dacă nici de această dată nu
sunt respectate conditiile de executare a măsurii educative sau a obligatiilor impuse,
instanta înlocuieste măsura educativă neprivativă de libertate cu măsura internării
într-un centru educativ.
(3) Dacă minorul aflat în executarea unei măsuri educative neprivative de libertate
săvârseste o nouă infractiune sau este judecat pentru o infractiune concurentă
săvârsită anterior, instanta dispune:
a) prelungirea măsurii educative luate initial, fără a putea depăsi maximul prevăzut
de lege pentru aceasta;
b) înlocuirea măsurii luate initial cu o altă măsură educativă neprivativă de libertate
mai severă;
c) înlocuirea măsurii luate initial cu o măsură educativă privativă de libertate.
(4) În cazurile prevăzute în alin. (1) lit. a) si lit. b), precum si în alin. (3) lit. a) si lit. b),
instanta poate impune noi obligatii în sarcina minorului ori sporeste conditiile de
executare a celor existente.
CAPITOLUL III
Regimul măsurilor educative privative de libertate
Internarea într-un centru educativ
Art. 124. – (1) Măsura educativă a internării într-un centru educativ constă în
internarea minorului într-o institutie specializată în recuperarea minorilor, unde va urma
un program de pregătire scolară si formare profesională potrivit aptitudinilor sale,
precum si programe de reintegrare socială.
(2) Internarea se dispune pe o perioadă cuprinsă între unu si 3 ani.
(3) Dacă în perioada internării minorul săvârseste o nouă infractiune sau este
judecat pentru o infractiune concurentă săvârsită anterior, instanta poate mentine
măsura internării într-un centru educativ, prelungind durata acesteia, fără a depăsi
maximul prevăzut de lege, sau o poate înlocui cu măsura internării într-un centru de
detentie.
(4) În cazul în care pe durata internării minorul a dovedit interes constant pentru
însusirea cunostintelor scolare si profesionale si a făcut progrese evidente în vederea
reintegrării sociale, după executarea a cel putin jumătate din durata internării, instanta
poate dispune:
a) înlocuirea internării cu măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă egală
cu durata internării neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, dacă persoana internată
nu a împlinit vârsta de 18 ani;
b) liberarea din centrul educativ, dacă persoana internată a împlinit vârsta de
18 ani.
(5) Odată cu înlocuirea sau liberarea instanta impune respectarea uneia sau mai
multora dintre obligatiile prevăzute în art. 121 până la împlinirea duratei măsurii
internării.
(6) Dacă minorul nu respectă, cu rea-credintă, conditiile de executare a măsurii
asistării zilnice sau obligatiile impuse, instanta revine asupra înlocuirii sau liberării si
dispune executarea restului rămas neexecutat din durata măsurii internării într-un
centru educativ.
(7) În cazul săvârsirii, până la împlinirea duratei internării, a unei noi infractiuni de
către o persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani si fată de care s-a dispus
înlocuirea măsurii internării într-un centru educativ cu măsura asistării zilnice, instanta
revine asupra înlocuirii si dispune:
a) executarea restului rămas din durata măsurii internării initiale, cu posibilitatea
prelungirii duratei acesteia până la maximul prevăzut de lege;
b) internarea într-un centru de detentie.
Internarea într-un centru de detentie
Art. 125. – (1) Măsura educativă a internării într-un centru de detentie constă în
internarea minorului într-o institutie specializată în recuperarea minorilor, cu regim de
pază si supraveghere, unde va urma programe intensive de reintegrare socială,
precum si programe de pregătire scolară si formare profesională potrivit aptitudinilor
sale.
(2) Internarea se dispune pe o perioadă cuprinsă între 2 si 5 ani, afară de cazul în
care pedeapsa prevăzută de lege pentru infractiunea săvârsită este închisoarea de
20 de ani sau mai mare ori detentiunea pe viată, când internarea se ia pe o perioadă
cuprinsă între 5 si 15 ani.
(3) Dacă în perioada internării minorul săvârseste o nouă infractiune sau este
judecat pentru o infractiune concurentă săvârsită anterior, instanta prelungeste măsura
internării, fără a depăsi maximul prevăzut în alin. (2), determinat în raport cu pedeapsa
cea mai grea dintre cele prevăzute de lege pentru infractiunile săvârsite. Din durata
măsurii educative se scade perioada executată până la data hotărârii.
(4) În cazul în care pe durata internării minorul a dovedit interes constant pentru
însusirea cunostintelor scolare si profesionale si a făcut progrese evidente în vederea
reintegrării sociale, după executarea a cel putin jumătate din durata internării, instanta
poate dispune:
a) înlocuirea internării cu măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă egală
cu durata internării neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, dacă persoana internată
nu a împlinit vârsta de 18 ani;
b) liberarea din centrul de detentie, dacă persoana internată a împlinit vârsta de
18 ani.
(5) Odată cu înlocuirea sau liberarea, instanta impune respectarea uneia sau mai
multora dintre obligatiile prevăzute în art. 121, până la împlinirea duratei măsurii
internării.
(6) Dacă minorul nu respectă, cu rea-credintă, conditiile de executare a măsurii
asistării zilnice sau obligatiile impuse, instanta revine asupra înlocuirii sau liberării si
dispune executarea restului rămas neexecutat din durata măsurii internării într-un
centru de detentie.
(7) În cazul săvârsirii, până la împlinirea duratei internării, a unei noi infractiuni de
către o persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani si fată de care s-a dispus
înlocuirea măsurii internării într-un centru de detentie cu măsura asistării zilnice,
instanta revine asupra înlocuirii si dispune:
a) executarea restului rămas din durata măsurii internării într-un centru de detentie;
b) prelungirea duratei acestei internări în conditiile prevăzute în alin. (3).
Schimbarea regimului de executare
Art. 126. – Dacă în cursul executării unei măsuri educative privative de libertate
persoana internată, care a împlinit vârsta de 18 ani, are un comportament prin care
influentează negativ sau împiedică procesul de recuperare si reintegrare a celorlalte
persoane internate, instanta poate dispune continuarea executării măsurii educative
într-un penitenciar.
Calculul duratei măsurilor educative
Art. 127. – În cazul măsurilor educative privative de libertate, dispozitiile art. 71-73
se aplică în mod corespunzător.
CAPITOLUL IV
Dispozitii comune
Efectele cauzelor de atenuare
si agravare
Art. 128. – În cazul infractiunilor săvârsite în timpul minoritătii, cauzele de atenuare
si agravare sunt avute în vedere la alegerea măsurii educative si produc efecte între
limitele prevăzute de lege pentru fiecare măsură educativă.
Pluralitatea de infractiuni
Art. 129. – (1) În caz de concurs de infractiuni săvârsite în timpul minoritătii se
stabileste si se ia o singură măsură educativă pentru toate faptele, în conditiile art. 114,
tinând seama de criteriile prevăzute în art. 74.
(2) În cazul săvârsirii a două infractiuni, dintre care una în timpul minoritătii si una
după majorat, pentru infractiunea comisă în timpul minoritătii se ia o măsură educativă,
iar pentru infractiunea săvârsită după majorat se stabileste o pedeapsă, după care:
a) dacă măsura educativă este neprivativă de libertate, se execută numai
pedeapsa;
b) dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este
închisoarea, se aplică pedeapsa închisorii, care se majorează cu o durată egală cu cel
putin o pătrime din durata măsurii educative ori din restul rămas neexecutat din
aceasta la data săvârsirii infractiunii comise după majorat;
c) dacă pedeapsa aplicată pentru infractiunea săvârsită după majorat este
detentiunea pe viată, se execută numai această pedeapsă;
d) dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este amenda,
se execută măsura educativă, a cărei durată se majorează cu cel mult 6 luni, fără a
depăsi maximul prevăzut de lege pentru aceasta.
(3) În cazul prevăzut în alin. (2) lit. b), din durata pedepsei aplicate se scade ceea
ce s-a executat din momentul săvârsirii infractiunii comise după majorat până la data
judecării.
(4) În cazul săvârsirii după majorat a două sau mai multor infractiuni concurente se
aplică mai întâi regulile referitoare la concursul de infractiuni, după care se face
aplicarea dispozitiilor alin. (2).
(5) Pedeapsa stabilită potrivit dispozitiilor alin. (2) lit. b) nu poate face obiectul
amânării aplicării pedepsei sau al suspendării executării sub supraveghere.
Descoperirea unei infractiuni
săvârsite în timpul minoritătii
Art. 130. – Dacă pe durata termenului de supraveghere al amânării aplicării
pedepsei, al suspendării sub supraveghere ori al liberării conditionate se descoperă
că persoana supravegheată mai săvârsise o infractiune în timpul minoritătii pentru
care s-a luat, chiar după expirarea acestui termen, o măsură educativă privativă de
libertate, amânarea, suspendarea sau liberarea se anulează, aplicându-se în mod
corespunzător dispozitiile art. 129 alin. (2)-(4).
Prescriptia răspunderii penale
a minorilor
Art. 131. – Termenele de prescriptie a răspunderii penale, prevăzute în art. 154,
se reduc la jumătate pentru cei care la data săvârsirii infractiunii erau minori si se
întrerup sau se suspendă în conditiile prevăzute de lege pentru majori.
Prescriptia executării măsurilor
educative
Art. 132. – (1) Măsurile educative neprivative de libertate se prescriu într-un
termen de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care au fost luate.
(2) Măsurile educative privative de libertate se prescriu într-un termen egal cu
durata măsurii educative luate, dar nu mai putin de 2 ani.
(3) Termenele de prescriptie a executării măsurilor educative se întrerup si se
suspendă în conditiile prevăzute de lege pentru majori.
(4) În cazul înlocuirii măsurilor educative, executarea se prescrie în raport cu
măsura educativă mai grea si curge de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care
s-a dispus înlocuirea.
Efectele măsurilor educative
Art. 133. – Măsurile educative nu atrag interdictii, decăderi sau incapacităti.
Minorul devenit major
Art. 134. – (1) Dispozitiile prezentului titlu se aplică si majorilor care, la data
săvârsirii infractiunii, aveau vârsta cuprinsă între 14 si 18 ani.
(2) Când, la data pronuntării hotărârii prin care s-a luat o măsură educativă privativă
de libertate, infractorul a împlinit vârsta de 18 ani, instanta, tinând seama de
posibilitătile sale de îndreptare, de vârsta acestuia, precum si de celelalte criterii
prevăzute în art. 74, poate dispune executarea măsurii educative într-un penitenciar.
TITLUL VI
Răspunderea penală a persoanei juridice
CAPITOLUL I
Dispozitii generale
Conditiile răspunderii penale
a persoanei juridice
Art. 135. – (1) Persoana juridică, cu exceptia statului si a autoritătilor publice,
răspunde penal pentru infractiunile săvârsite în realizarea obiectului de activitate sau
în interesul ori în numele persoanei juridice.
(2) Institutiile publice nu răspund penal pentru infractiunile săvârsite în exercitarea
unei activităti ce nu poate face obiectul domeniului privat.
(3) Răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a
persoanei fizice care a contribuit la săvârsirea aceleiasi fapte.
Pedepsele aplicabile persoanei
juridice
Art. 136. – (1) Pedepsele aplicabile persoanei juridice sunt principale si
complementare.
(2) Pedeapsa principală este amenda.
(3) Pedepsele complementare sunt:
a) dizolvarea persoanei juridice;
b) suspendarea activitătii sau a uneia dintre activitătile persoanei juridice pe o
durată de la 3 luni la 3 ani;
c) închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durată de la 3 luni
la 3 ani;
d) interzicerea de a participa la procedurile de achizitii publice pe o durată de la unu
la 3 ani;
e) plasarea sub supraveghere judiciară;
f) afisarea sau publicarea hotărârii de condamnare.
Stabilirea amenzii pentru
persoana juridică
Art. 137. – (1) Amenda constă în suma de bani pe care persoana juridică este
condamnată să o plătească statului.
(2) Cuantumul amenzii se stabileste prin sistemul zilelor-amendă. Suma
corespunzătoare unei zile-amendă, cuprinsă între 100 si 5.000 lei, se înmulteste cu
numărul zilelor-amendă, care este cuprins între 30 de zile si 600 de zile.
(3) Instanta stabileste numărul zilelor-amendă tinând cont de criteriile generale de
individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă se
determină tinând seama de cifra de afaceri, în cazul persoanei juridice cu scop lucrativ,
respectiv de valoarea activului patrimonial în cazul altor persoane juridice, precum si
de celelalte obligatii ale persoanei juridice.
(4) Limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse între:
a) 60 si 180 de zile-amendă, când legea prevede pentru infractiunea săvârsită
numai pedeapsa amenzii;
b) 120 si 240 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult
5 ani, unică sau alternativ cu pedeapsa amenzii;
c) 180 si 300 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult
10 ani;
d) 240 si 420 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult
20 de ani;
e) 360 si 510 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa închisorii mai mare
de 20 de ani sau detentiunea pe viată.
(5) Când prin infractiunea săvârsită persoana juridică a urmărit obtinerea unui folos
patrimonial, limitele speciale ale zilelor-amendă prevăzute de lege pentru infractiunea
comisă se pot majora cu o treime, fără a se depăsi maximul general al amenzii. La
stabilirea amenzii se va tine seama de valoarea folosului patrimonial obtinut sau
urmărit.
CAPITOLUL II
Regimul pedepselor complementare aplicate persoanei juridice
Aplicarea si executarea
pedepselor complementare
în cazul persoanei juridice
Art. 138. – (1) Aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare se dispune
atunci când instanta constată că, fată de natura si gravitatea infractiunii, precum si de
împrejurările cauzei, aceste pedepse sunt necesare.
(2) Aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare este obligatorie când
legea prevede această pedeapsă.
(3) Pedepsele complementare prevăzute în art. 136 alin. (3) lit. b)-f) se pot aplica
în mod cumulativ.
(4) Executarea pedepselor complementare începe după rămânerea definitivă a
hotărârii de condamnare.
Dizolvarea persoanei juridice
Art. 139. – (1) Pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice se aplică
atunci când:
a) persoana juridică a fost constituită în scopul săvârsirii de infractiuni;
b) obiectul său de activitate a fost deturnat în scopul comiterii de infractiuni, iar
pedeapsa prevăzută de lege pentru infractiunea săvârsită este închisoarea mai mare
de 3 ani.
(2) În caz de neexecutare, cu rea-credintă, a uneia dintre pedepsele
complementare prevăzute în art. 136 alin. (3) lit. b)-e), instanta dispune dizolvarea
persoanei juridice.
(3) Pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice are ca efect
deschiderea procedurii de lichidare, potrivit legii, iar o copie a dispozitivului hotărârii
definitive de condamnare prin care s-a aplicat această pedeapsă va fi comunicată, de
îndată, instantei civile competente, care va proceda la desemnarea lichidatorului.
Suspendarea activitătii
persoanei juridice
Art. 140. – (1) Pedeapsa complementară a suspendării activitătii persoanei juridice
constă în interzicerea desfăsurării activitătii sau a uneia dintre activitătile persoanei
juridice în realizarea căreia a fost săvârsită infractiunea.
(2) În caz de neexecutare, cu rea-credintă, a pedepsei complementare prevăzute
în art. 136 alin. (3) lit. f), instanta dispune suspendarea activitătii sau a uneia dintre
activitătile persoanei juridice până la punerea în executare a pedepsei complementare,
dar nu mai mult de 3 luni.
(3) Dacă până la împlinirea termenului prevăzut în alin. (2) pedeapsa
complementară nu a fost pusă în executare, instanta dispune dizolvarea persoanei
juridice.
Neaplicarea dizolvării sau
suspendării activitătii
persoanei juridice
Art. 141. – (1) Pedepsele complementare prevăzute în art. 136 alin. (3) lit. a) si
lit. b) nu pot fi aplicate institutiilor publice, partidelor politice, sindicatelor, patronatelor
si organizatiilor religioase ori apartinând minoritătilor nationale, constituite potrivit legii.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplică si persoanelor juridice care îsi desfăsoară
activitatea în domeniul presei.
Închiderea unor puncte de lucru
ale persoanei juridice
Art. 142. – (1) Pedeapsa complementară a închiderii unor puncte de lucru ale
persoanei juridice constă în închiderea unuia sau mai multora dintre punctele de lucru
apartinând persoanei juridice cu scop lucrativ, în care s-a desfăsurat activitatea în
realizarea căreia a fost săvârsită infractiunea.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu se aplică persoanelor juridice care îsi desfăsoară
activitatea în domeniul presei.
Interzicerea de a participa
la procedurile de achizitii publice
Art. 143. – Pedeapsa complementară a interzicerii de a participa la procedurile de
achizitii publice constă în interzicerea de a participa, direct sau indirect, la procedurile
pentru atribuirea contractelor de achizitii publice, prevăzute de lege.
Plasarea sub supraveghere
judiciară
Art. 144. – (1) Plasarea sub supraveghere judiciară constă în desemnarea de
către instantă a unui administrator judiciar sau a unui mandatar judiciar care va
supraveghea, pe o perioadă de la unu la 3 ani, desfăsurarea activitătii ce a ocazionat
săvârsirea infractiunii.
(2) Administratorul judiciar sau mandatarul judiciar are obligatia de a sesiza instanta
atunci când constată că persoana juridică nu a luat măsurile necesare în vederea
prevenirii comiterii de noi infractiuni. În cazul în care instanta constată că sesizarea
este întemeiată, dispune înlocuirea acestei pedepse cu pedeapsa prevăzută în
art. 140.
(3) Plasarea sub supraveghere judiciară nu se aplică în cazul persoanelor juridice
mentionate în art. 141.
Afisarea sau publicarea hotărârii
de condamnare
Art. 145. – (1) Afisarea hotărârii definitive de condamnare sau publicarea acesteia
se realizează pe cheltuiala persoanei juridice condamnate.
(2) Prin afisarea sau publicarea hotărârii de condamnare nu poate fi dezvăluită
identitatea altor persoane.
(3) Afisarea hotărârii de condamnare se realizează în extras, în forma si locul
stabilite de instantă, pentru o perioadă cuprinsă între o lună si 3 luni.
(4) Publicarea hotărârii de condamnare se face în extras si în forma stabilită de
instantă, prin intermediul presei scrise sau audiovizuale ori prin alte mijloace de
comunicare audiovizuală, desemnate de instantă.
(5) Dacă publicarea se face prin presa scrisă sau audiovizuală, instanta stabileste
numărul aparitiilor, care nu poate fi mai mare de 10, iar în cazul publicării prin alte
mijloace audiovizuale durata acesteia nu poate depăsi 3 luni.
CAPITOLUL III
Dispozitii comune
Recidiva în cazul persoanei juridice
Art. 146. – (1) Există recidivă pentru persoana juridică atunci când, după
rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare si până la reabilitare, persoana
juridică săvârseste din nou o infractiune, cu intentie sau cu intentie depăsită.
(2) În caz de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua
infractiune se majorează cu jumătate, fără a depăsi maximul general al pedepsei
amenzii.
(3) Dacă amenda anterioară nu a fost executată, în tot sau în parte, amenda
stabilită pentru noua infractiune, potrivit alin. (2), se adaugă la pedeapsa anterioară
sau la restul rămas neexecutat din aceasta.
(4) Dispozitiile art. 42 se aplică în mod corespunzător.
Atenuarea si agravarea
răspunderii penale
a persoanei juridice
Art. 147. – (1) În caz de concurs de infractiuni, de pluralitate intermediară sau de
cauze de atenuare ori agravare a răspunderii penale, persoanei juridice i se aplică
regimul amenzii prevăzut de lege pentru persoana fizică.
(2) În caz de pluralitate de infractiuni, pedepsele complementare de natură diferită,
cu exceptia dizolvării, sau cele de aceeasi natură, dar cu continut diferit, se
cumulează, iar dintre pedepsele complementare de aceeasi natură si cu acelasi
continut se aplică cea mai grea.
(3) În caz de pluralitate de infractiuni, măsurile de sigurantă luate conform art. 112
se cumulează.
Prescriptia răspunderii penale
Art. 148. – Răspunderea penală a persoanei juridice se prescrie în conditiile
prevăzute de lege pentru persoana fizică, dispozitiile art. 153-156 aplicându-se în
mod corespunzător.
Prescriptia executării pedepsei
Art. 149. – (1) Termenul de prescriptie a executării pedepsei amenzii aplicate
persoanei juridice este de 5 ani.
(2) Executarea pedepselor complementare aplicate persoanelor juridice se prescrie
într-un termen de 3 ani, care curge de la data la care pedeapsa amenzii a fost
executată sau considerată ca executată.
(3) Dispozitiile art. 161, art. 162 alin. (2), art. 163 si art. 164 se aplică în mod
corespunzător.
Reabilitarea persoanei juridice
Art. 150. – Reabilitarea persoanei juridice are loc de drept dacă, în decurs de
3 ani de la data la care pedeapsa amenzii sau pedeapsa complementară a fost
executată sau considerată ca executată, aceasta nu a mai săvârsit nicio altă
infractiune.
Efectele comasării si divizări
persoanei juridice
Art. 151. – (1) În cazul pierderii personalitătii juridice prin fuziune, absorbtie sau
divizare intervenită după comiterea infractiunii, răspunderea penală si consecintele
acesteia se vor angaja:
a) în sarcina persoanei juridice create prin fuziune;
b) în sarcina persoanei juridice absorbante;
c) în sarcina persoanelor juridice care au fost create prin divizare sau care au
dobândit fractiuni din patrimoniul persoanei divizate.
(2) În cazul prevăzut la alin. (1), la individualizarea pedepsei se va tine seama de
cifra de afaceri, respectiv de valoarea activului patrimonial al persoanei juridice care
a comis infractiunea, precum si de partea din patrimoniul acesteia care a fost
transmisă fiecărei persoane juridice participante la operatiune.
TITLUL VII
Cauzele care înlătură răspunderea penală
Efectele amnistiei
Art. 152. – (1) Amnistia înlătură răspunderea penală pentru infractiunea săvârsită.
Dacă intervine după condamnare, ea înlătură si executarea pedepsei pronuntate,
precum si celelalte consecinte ale condamnării. Amenda încasată anterior amnistiei nu
se restituie.
(2) Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de sigurantă si asupra drepturilor
persoanei vătămate.
Prescriptia răspunderii penale
Art. 153. – (1) Prescriptia înlătură răspunderea penală.
(2) Prescriptia nu înlătură răspunderea penală în cazul infractiunilor de genocid,
contra umanitătii si de război.
Termenele de prescriptie
a răspunderii penale
Art. 154. – (1) Termenele de prescriptie a răspunderii penale sunt:
a) 15 ani, când legea prevede pentru infractiunea săvârsită pedeapsa detentiunii
pe viată sau pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani;
b) 10 ani, când legea prevede pentru infractiunea săvârsită pedeapsa închisorii
mai mare de 10 ani, dar care nu depăseste 20 de ani;
c) 8 ani, când legea prevede pentru infractiunea săvârsită pedeapsa închisorii mai
mare de 5 ani, dar care nu depăseste 10 ani;
d) 5 ani, când legea prevede pentru infractiunea săvârsită pedeapsa închisorii mai
mare de un an, dar care nu depăseste 5 ani;
e) 3 ani, când legea prevede pentru infractiunea săvârsită pedeapsa închisorii care
nu depăseste un an sau amenda.
(2) Termenele prevăzute în prezentul articol încep să curgă de la data săvârsirii
infractiunii. În cazul infractiunilor continue termenul curge de la data încetării actiunii
sau inactiunii, în cazul infractiunilor continuate, de la data săvârsirii ultimei actiuni sau
inactiuni, iar în cazul infractiunilor de obicei, de la data săvârsirii ultimului act.
(3) În cazul infractiunilor progresive, termenul de prescriptie a răspunderii penale
începe să curgă de la data săvârsirii actiunii sau inactiunii si se calculează în raport
cu pedeapsa corespunzătoare rezultatului definitiv produs.
(4) În cazul infractiunilor contra libertătii si integritătii sexuale, săvârsite fată de un
minor, termenul de prescriptie începe să curgă de la data la care acesta a devenit
major. Dacă minorul a decedat înainte de împlinirea majoratului, termenul de
prescriptie începe să curgă de la data decesului.
Întreruperea cursului prescriptiei
răspunderii penale
Art. 155. – (1) Cursul termenului prescriptiei răspunderii penale se întrerupe prin
îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză.
(2) După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescriptie.
(3) Întreruperea cursului prescriptiei produce efecte fată de toti participantii la
infractiune, chiar dacă actul de întrerupere priveste numai pe unii dintre ei.
(4) Termenele prevăzute în art. 154, dacă au fost depăsite cu încă o jumătate, vor
fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni.
(5) Admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal face să curgă
un nou termen de prescriptie a răspunderii penale.
Suspendarea cursului prescriptiei
răspunderii penale
Art. 156. – (1) Cursul termenului prescriptiei răspunderii penale este suspendat pe
timpul cât o dispozitie legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat
împiedică punerea în miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal.
(2) Prescriptia îsi reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.
Lipsa plângerii prealabile
Art. 157. – (1) În cazul infractiunilor pentru care punerea în miscare a actiunii
penale este conditionată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana
vătămată, lipsa acestei plângeri înlătură răspunderea penală.
(2) Fapta care a adus o vătămare mai multor persoane atrage răspunderea penală,
chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut numai de către una dintre ele.
(3) Fapta atrage răspunderea penală a tuturor persoanelor fizice sau juridice care
au participat la săvârsirea acesteia, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut numai
cu privire la una dintre acestea.
(4) În cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercitiu
ori cu capacitatea de exercitiu restrânsă sau o persoană juridică ce este reprezentată
de făptuitor, actiunea penală se poate pune în miscare si din oficiu.
(5) Dacă persoana vătămată a decedat sau în cazul persoanei juridice aceasta a
fost lichidată, înainte de expirarea termenului prevăzut de lege pentru introducerea
plângerii, actiunea penală poate fi pusă în miscare din oficiu.
Retragerea plângerii prealabile
Art. 158. – (1) Retragerea plângerii prealabile poate interveni până la pronuntarea
unei hotărâri definitive, în cazul infractiunilor pentru care punerea în miscare a actiunii
penale este conditionată de introducerea unei plângeri prealabile.
(2) Retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală a persoanei cu
privire la care plângerea a fost retrasă.
(3) Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercitiu, retragerea plângerii
prealabile se face numai de reprezentantii lor legali. În cazul persoanelor cu capacitate
de exercitiu restrânsă, retragerea se face cu încuviintarea persoanelor prevăzute de
lege.
(4) În cazul infractiunilor pentru care punerea în miscare a actiunii penale este
conditionată de introducerea unei plângeri prealabile, dar actiunea penală a fost pusă
în miscare din oficiu în conditiile legii, retragerea plângerii produce efecte numai dacă
este însusită de procuror.
Împăcarea
Art. 159. – (1) Împăcarea poate interveni în cazul în care punerea în miscare a
actiunii penale s-a făcut din oficiu, dacă legea o prevede în mod expres.
(2) Împăcarea înlătură răspunderea penală si stinge actiunea civilă.
(3) Împăcarea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit
si dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instantei.
(4) Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercitiu, împăcarea se face numai
de reprezentantii lor legali, iar persoanele cu capacitate de exercitiu restrânsă se pot
împăca cu încuviintarea persoanelor prevăzute de lege.
(5) În cazul persoanei juridice, împăcarea se realizează de reprezentantul său legal
sau conventional ori de către persoana desemnată în locul acestuia. Împăcarea
intervenită între persoana juridică ce a săvârsit infractiunea si persoana vătămată nu
produce efecte fată de persoanele fizice care au participat la comiterea aceleiasi fapte.
(6) În cazul în care infractiunea este săvârsită de reprezentantul persoanei juridice
vătămate, dispozitiile art. 158 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.
TITLUL VIII
Cauzele care înlătură sau modifică executarea pedepsei
Efectele gratierii
Art. 160. – (1) Gratierea are ca efect înlăturarea, în totul sau în parte, a executării
pedepsei ori comutarea acesteia în alta mai usoară.
(2) Gratierea nu are efecte asupra pedepselor complementare si măsurilor
educative neprivative de libertate, în afară de cazul când se dispune altfel prin actul
de gratiere.
(3) Gratierea nu are efect asupra măsurilor de sigurantă si asupra drepturilor
persoanei vătămate.
(4) Gratierea nu are efecte asupra pedepselor a căror executare este suspendată
sub supraveghere, în afară de cazul în care se dispune altfel prin actul de gratiere.
Prescriptia executării pedepsei
Art. 161. – (1) Prescriptia înlătură executarea pedepsei principale.
(2) Prescriptia nu înlătură executarea pedepselor principale pronuntate pentru
infractiunile de genocid, contra umanitătii si de război.
Termenele de prescriptie
a executării pedepsei
Art. 162. – (1) Termenele de prescriptie a executării pedepsei pentru persoana
fizică sunt:
a) 20 de ani, când pedeapsa care urmează a fi executată este detentiunea pe viată
sau închisoarea mai mare de 15 ani;
b) 5 ani, plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, dar nu mai mult de 15 ani,
în cazul celorlalte pedepse cu închisoarea;
c) 3 ani, în cazul când pedeapsa este amenda.
(2) Termenele prevăzute în alin. (1) se socotesc de la data când hotărârea de
condamnare a rămas definitivă.
(3) În cazul revocării sau anulării amânării aplicării pedepsei, suspendării executării
pedepsei sub supraveghere ori liberării conditionate, termenul de prescriptie începe
să curgă de la data când hotărârea de revocare sau anulare a rămas definitivă.
(4) În cazul revocării liberării conditionate, în conditiile art. 104 alin. (1), termenul
de prescriptie începe să curgă de la data când hotărârea de revocare a rămas
definitivă si se calculează în raport cu restul de pedeapsă neexecutat.
(5) În cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, termenul de
prescriptie curge de la data când hotărârea de înlocuire a rămas definitivă si se
calculează în raport cu durata pedepsei închisorii.
(6) Pedepsele complementare aplicate persoanei fizice si măsurile de sigurantă
nu se prescriu.
(7) Prin pedeapsa ce se execută se întelege pedeapsa stabilită de instantă,
tinându-se cont de cauzele ulterioare de modificare a acesteia.
Întreruperea cursului
prescriptiei executării pedepsei
Art. 163. – (1) Cursul termenului de prescriptie a executării pedepsei se întrerupe
prin începerea executării pedepsei. Sustragerea de la executare, după începerea
executării pedepsei, face să curgă un nou termen de prescriptie de la data sustragerii.
(2) Cursul termenului de prescriptie a executării se întrerupe si prin săvârsirea din
nou a unei infractiuni.
(3) Cursul termenului de prescriptie a executării pedepsei amenzii se întrerupe si
prin înlocuirea obligatiei de plată a amenzii cu obligatia de a presta o muncă
neremunerată în folosul comunitătii.
Suspendarea cursului prescriptiei
executării pedepsei
Art. 164. – (1) Cursul termenului prescriptiei executării pedepsei este suspendat
în cazurile si conditiile prevăzute în Codul de procedură penală.
(2) Prescriptia îsi reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.
TITLUL IX
Cauzele care înlătură consecintele condamnării
Reabilitarea de drept
Art. 165. – Reabilitarea are loc de drept în cazul condamnării la pedeapsa amenzii,
la pedeapsa închisorii care nu depăseste 2 ani sau la pedeapsa închisorii a cărei
executare a fost suspendată sub supraveghere, dacă în decurs de 3 ani condamnatul
nu a săvârsit o altă infractiune.
Reabilitarea judecătorească
Art. 166. – (1) Condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instantă, după
împlinirea următoarelor termene:
a) 4 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care
nu depăseste 5 ani;
b) 5 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care
nu depăseste 10 ani;
c) 7 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani sau în
cazul pedepsei detentiunii pe viată, comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii;
d) 10 ani, în cazul condamnării la pedeapsa detentiunii pe viată, considerată
executată ca urmare a gratierii, a împlinirii termenului de prescriptie a executării
pedepsei sau a liberării conditionate.
(2) Condamnatul decedat până la împlinirea termenului de reabilitare poate fi
reabilitat dacă instanta, evaluând comportarea condamnatului până la deces,
apreciază că merită acest beneficiu.
Calculul termenului de reabilitare
Art. 167. – (1) Termenele prevăzute în art. 165 si art. 166 se socotesc de la data
când a luat sfârsit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a
prescris.
(2) Pentru cei condamnati la pedeapsa amenzii, termenul curge din momentul în
care amenda a fost achitată integral sau executarea ei s-a stins în orice alt mod.
(3) În caz de gratiere totală sau de gratiere a restului de pedeapsă, termenul curge
de la data actului de gratiere, dacă la acea dată hotărârea de condamnare era
definitivă, sau de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, dacă actul de
gratiere se referă la infractiuni în curs de judecată.
(4) În caz de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, termenul curge
de la data împlinirii termenului de supraveghere.
(5) În cazul condamnărilor succesive, termenul de reabilitare se calculează în
raport cu pedeapsa cea mai grea si curge de la data executării ultimei pedepse.
Conditiile reabilitării judecătoresti
Art. 168. – Cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă cel condamnat
întruneste următoarele conditii:
a) nu a săvârsit o altă infractiune în intervalul de timp prevăzut în art. 166;
b) a achitat integral cheltuielile de judecată si si-a îndeplinit obligatiile civile stabilite
prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când acesta dovedeste că nu a avut
posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renuntat la despăgubiri.
Efectele reabilitării de drept
sau judecătoresti
Art. 169. – (1) Reabilitarea face să înceteze decăderile si interdictiile, precum si
incapacitătile care rezultă din condamnare.
(2) Reabilitarea nu are ca urmare obligatia de reintegrare în functia din care
condamnatul a fost scos în urma condamnării ori de redare a gradului militar pierdut.
(3) Reabilitarea nu are efecte asupra măsurilor de sigurantă.
Reînnoirea cererii
de reabilitare judecătorească
Art. 170. – (1) În caz de respingere a cererii de reabilitare, nu se poate introduce
o nouă cerere decât după un termen de un an, care se socoteste de la data respingerii
cererii prin hotărâre definitivă.
(2) Conditiile prevăzute în art. 168 trebuie să fie îndeplinite si pentru intervalul de
timp care a precedat noua cerere.
(3) Cererea respinsă ca urmare a neîndeplinirii unor conditii de formă poate fi
reînnoită potrivit Codului de procedură penală.
Anularea reabilitării
Art. 171. – Reabilitarea judecătorească va fi anulată când, după acordarea ei, s-a
descoperit că cel reabilitat mai săvârsise o infractiune care, dacă ar fi fost cunoscută,
ar fi condus la respingerea cererii de reabilitare.
TITLUL X
Întelesul unor termeni sau expresii în legea penală
Dispozitii generale
Art. 172. – Ori de câte ori legea penală foloseste un termen sau o expresie dintre
cele arătate în prezentul titlu, întelesul acesteia este cel prevăzut în articolele
următoare, afară de cazul când legea penală dispune altfel.
Legea penală
Art. 173. – Prin lege penală se întelege orice dispozitie cu caracter penal cuprinsă
în legi organice, ordonante de urgentă sau alte acte normative care la data adoptării
lor aveau putere de lege.
Săvârsirea unei infractiuni
Art. 174. – Prin săvârsirea unei infractiuni sau comiterea unei infractiuni se
întelege săvârsirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepseste ca infractiune
consumată sau ca tentativă, precum si participarea la comiterea acestora în calitate
de coautor, instigator sau complice.
Functionar public
Art. 175. – (1) Functionar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu
permanent sau temporar, cu sau fără o remuneratie:
a) exercită atributii si responsabilităti, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării
prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătoresti;
b) exercită o functie de demnitate publică sau o functie publică de orice natură;
c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome,
al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau
majoritar de stat ori al unei persoane juridice declarate ca fiind de utilitate publică,
atributii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.
(2) De asemenea, este considerată functionar public, în sensul legii penale,
persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de
autoritătile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu
privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.
Public
Art. 176. – Prin termenul public se întelege tot ce priveste autoritătile publice,
institutiile publice sau alte persoane juridice care administrează sau exploatează
bunurile proprietate publică.
Membru de familie
Art. 177. – (1) Prin membru de familie se întelege:
a) ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum si
persoanele devenite prin adoptie, potrivit legii, astfel de rude;
b) sotul;
c) persoanele care au stabilit relatii asemănătoare acelora dintre soti sau dintre
părinti si copii, în cazul în care convietuiesc.
(2) Dispozitiile din legea penală privitoare la membru de familie, în limitele
prevăzute în alin. (1) lit. a), se aplică, în caz de adoptie, si persoanei adoptate ori
descendentilor acesteia în raport cu rudele firesti.
Informatii secrete de stat
si înscrisuri oficiale
Art. 178. – (1) Informatii secrete de stat sunt informatiile clasificate astfel, potrivit
legii.
(2) Înscris oficial este orice înscris care emană de la o persoană juridică dintre cele
la care se referă art. 176 ori de la persoana prevăzută în art. 175 alin. (2) sau care
apartine unor asemenea persoane.
Arme
Art. 179. – (1) Arme sunt instrumentele, dispozitivele sau piesele declarate astfel
prin dispozitii legale.
(2) Sunt asimilate armelor orice alte obiecte de natură a putea fi folosite ca arme
si care au fost întrebuintate pentru atac.
Instrument de plată electronică
Art. 180. – Prin instrument de plată electronică se întelege un instrument care
permite titularului să efectueze retrageri de numerar, încărcarea si descărcarea unui
instrument de monedă electronică, precum si transferuri de fonduri, altele decât cele
ordonate si executate de către institutii financiare.
Sistem informatic si date
informatice
Art. 181. – (1) Prin sistem informatic se întelege orice dispozitiv sau ansamblu de
dispozitive interconectate sau aflate în relatie functională, dintre care unul sau mai
multe asigură prelucrarea automată a datelor, cu ajutorul unui program informatic.
(2) Prin date informatice se întelege orice reprezentare a unor fapte, informatii sau
concepte într-o formă care poate fi prelucrată printr-un sistem informatic.
Exploatarea unei persoane
Art. 182. – Prin exploatarea unei persoane se întelege:
a) supunerea la executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod fortat;
b) tinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate
ori de aservire;
c) obligarea la practicarea prostitutiei, la manifestări pornografice în vederea
producerii si difuzării de materiale pornografice sau la alte forme de exploatare
sexuală;
d) obligarea la practicarea cersetoriei;
e) prelevarea de organe în mod ilegal.
Consecinte deosebit de grave
Art. 183. – Prin consecinte deosebit de grave se întelege o pagubă materială mai
mare de 2.000.000 lei.
Faptă săvârsită în public
Art. 184. – Fapta se consideră săvârsită în public atunci când a fost comisă:
a) într-un loc care prin natura sau destinatia lui este totdeauna accesibil publicului,
chiar dacă nu este prezentă nicio persoană;
b) în orice alt loc accesibil publicului, dacă sunt de fată două sau mai multe
persoane;
c) într-un loc neaccesibil publicului, însă cu intentia ca fapta să fie auzită sau văzută
si dacă acest rezultat s-a produs fată de două sau mai multe persoane;
d) într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu exceptia reuniunilor care
pot fi considerate că au caracter de familie, datorită naturii relatiilor dintre persoanele
participante.
Timp de război
Art. 185. – Prin timp de război se întelege durata stării de mobilizare a fortelor
armate sau durata stării de război.
Calculul timpului
Art. 186. – (1) La calcularea timpului ziua se socoteste de 24 de ore, săptămâna
de 7 zile, iar anul de 12 luni. Luna si anul se socotesc împlinite cu o zi înainte de ziua
corespunzătoare datei de la care au început să curgă.
(2) Dacă limita de pedeapsă este exprimată într-un termen pe luni care nu este
divizibil cu fractia de majorare sau reducere ce ar urma să se aplice, fractia se va
aplica asupra termenului transformat în zile, după care durata obtinută se transformă
în luni. În acest caz, luna se socoteste de 30 de zile si se iau în calcul doar zilele
întregi rezultate din aplicarea fractiei.
(3) În cazul limitelor de pedeapsă exprimate în ani se aplică în mod corespunzător
dispozitiile alin. (2), transformarea făcându-se între ani si luni.
Pedeapsă prevăzută de lege
Art. 187. – Prin pedeapsă prevăzută de lege se întelege pedeapsa prevăzută în
textul de lege care incriminează fapta săvârsită în forma consumată, fără luarea în
considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
P ARTEA SPECIALĂ
TITLUL I
Infractiuni contra persoanei
CAPITOLUL I
Infractiuni contra vietii
Omorul
Art. 188. – (1) Uciderea unei persoane se pedepseste cu închisoarea de la 10 la
20 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Tentativa se pedepseste.
Omorul calificat
Art. 189. – (1) Omorul săvârsit în vreuna dintre următoarele împrejurări:
a) cu premeditare;
b) din interes material;
c) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la răspundere
penală sau de la executarea unei pedepse;
d) pentru a înlesni sau a ascunde săvârsirea altei infractiuni;
e) de către o persoană care a mai comis anterior o infractiune de omor sau o
tentativă la infractiunea de omor;
f) asupra a două sau mai multor persoane;
g) asupra unei femei gravide;
h) prin cruzimi,
se pedepseste cu detentiune pe viată sau închisoare de la 15 la 25 de ani si
interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Tentativa se pedepseste.
Uciderea la cererea victimei
Art. 190. – Uciderea săvârsită la cererea explicită, serioasă, constientă si repetată
a victimei care suferea de o boală incurabilă sau de o infirmitate gravă atestată
medical, cauzatoare de suferinte permanente si greu de suportat, se pedepseste cu
închisoarea de la unu la 5 ani.
Determinarea sau înlesnirea
sinuciderii
Art. 191. – (1) Fapta de a determina sau înlesni sinuciderea unei persoane, dacă
sinuciderea a avut loc, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 7 ani.
(2) Când fapta prevăzută în alin. (1) s-a săvârsit fată de un minor cu vârsta cuprinsă
între 13 si 18 ani sau fată de o persoană cu discernământ diminuat, pedeapsa este
închisoarea de la 5 la 10 ani.
(3) Determinarea sau înlesnirea sinuciderii, săvârsită fată de un minor care nu a
împlinit vârsta de 13 ani sau fată de o persoană care nu a putut să-si dea seama de
consecintele actiunilor sau inactiunilor sale ori nu putea să le controleze, dacă
sinuciderea a avut loc, se pedepseste cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si
interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) Dacă actele de determinare sau înlesnire prevăzute în alin. (1)-(3) au fost
urmate de o încercare de sinucidere, limitele speciale ale pedepsei se reduc la
jumătate.
Uciderea din culpă
Art. 192. – (1) Uciderea din culpă a unei persoane se pedepseste cu închisoarea
de la unu la 5 ani.
(2) Uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispozitiilor legale ori a măsurilor
de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei
anumite activităti se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Când încălcarea
dispozitiilor legale ori a măsurilor de prevedere constituie prin ea însăsi o infractiune
se aplică regulile privind concursul de infractiuni.
(3) Dacă prin fapta săvârsită s-a cauzat moartea a două sau mai multor persoane,
limitele speciale ale pedepsei prevăzute în alin. (1) si alin. (2) se majorează cu
jumătate.
CAPITOLUL II
Infractiuni contra integritătii corporale sau sănătătii
Lovirea sau alte violente
Art. 193. – (1) Lovirea sau orice acte de violentă cauzatoare de suferinte fizice se
pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei
persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult
90 de zile, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.
(3) Actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate.
Vătămarea corporală
Art. 194. – (1) Fapta prevăzută în art. 193, care a cauzat vreuna dintre
următoarele consecinte:
a) o infirmitate;
b) leziuni traumatice sau afectarea sănătătii unei persoane, care au necesitat,
pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale;
c) un prejudiciu estetic grav si permanent;
d) avortul;
e) punerea în primejdie a vietii persoanei,
se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Când fapta a fost săvârsită în scopul producerii uneia dintre consecintele
prevăzute în alin. (1) lit. a), lit. b) si lit. c), pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.
(3) Tentativa la infractiunea prevăzută în alin. (2) se pedepseste.
Lovirile sau vătămările cauzatoare
de moarte
Art. 195. – Dacă vreuna dintre faptele prevăzute în art. 193 si art. 194 a avut ca
urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 6 la 12 ani.
Vătămarea corporală din culpă
Art. 196. – (1) Fapta prevăzută în art. 193 alin. (2) săvârsită din culpă de către o
persoană aflată sub influenta băuturilor alcoolice ori a unei substante psihoactive sau
în desfăsurarea unei activităti ce constituie prin ea însăsi infractiune se pedepseste
cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2) Fapta prevăzută în art. 194 alin. (1) săvârsită din culpă se pedepseste cu
închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
(3) Când fapta prevăzută în alin. (2) a fost săvârsită ca urmare a nerespectării
dispozitiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau
meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităti, pedeapsa este închisoarea de la
6 luni la 3 ani sau amenda.
(4) Dacă urmările prevăzute în alin. (1)-(3) s-au produs fată de două sau mai
multe persoane, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.
(5) Dacă nerespectarea dispozitiilor legale ori a măsurilor de prevedere sau
desfăsurarea activitătii care a condus la comiterea faptelor prevăzute în alin. (1) si
alin. (3) constituie prin ea însăsi o infractiune se aplică regulile privind concursul de
infractiuni.
(6) Actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate.
Relele tratamente aplicate minorului
Art. 197. – Punerea în primejdie gravă, prin măsuri sau tratamente de orice fel, a
dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului, de către părinti sau de orice
persoană în grija căreia se află minorul, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 7 ani
si interzicerea exercitării unor drepturi.
Încăierarea
Art. 198. – (1) Participarea la o încăierare între mai multe persoane se pedepseste
cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2) Dacă în cursul încăierării s-a cauzat o vătămare corporală uneia sau mai multor
persoane si nu se cunoaste care dintre participanti a produs urmările, se aplică tuturor
pedeapsa închisorii de la unu la 5 ani, cu exceptia victimei, care răspunde potrivit
alin. (1).
(3) Când prin fapta săvârsită în conditiile alin. (2) s-a cauzat moartea unei
persoane, pedeapsa este închisoarea de la 6 la 12 ani, iar dacă s-a cauzat moartea
a două sau mai multor persoane, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o
treime.
(4) Nu se pedepseste cel care a fost prins în încăierare împotriva vointei sale sau
care a încercat să-i despartă pe altii.
CAPITOLUL III
Infractiuni săvârsite asupra unui membru de familie
Violenta în familie
Art. 199. – (1) Dacă faptele prevăzute în art. 188, art. 189 si art. 193-195 sunt
săvârsite asupra unui membru de familie, maximul special al pedepsei prevăzute de
lege se majorează cu o pătrime.
(2) În cazul infractiunilor prevăzute în art. 193 si art. 196 săvârsite asupra unui
membru de familie, actiunea penală poate fi pusă în miscare si din oficiu. Împăcarea
înlătură răspunderea penală.
Uciderea ori vătămarea
nou-născutului săvârsită
de către mamă
Art. 200. – (1) Uciderea copilului nou-născut imediat după nastere, dar nu mai
târziu de 24 de ore, săvârsită de către mama aflată în stare de tulburare psihică se
pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Dacă faptele prevăzute în art. 193-195 sunt săvârsite asupra copilului
nou-născut imediat după nastere, dar nu mai târziu de 24 de ore, de către mama aflată
în stare de tulburare psihică, limitele speciale ale pedepsei sunt de o lună si, respectiv,
3 ani.
CAPITOLUL IV
Agresiuni asupra fătului
Întreruperea cursului sarcinii
Art. 201. – (1) Întreruperea cursului sarcinii săvârsită în vreuna dintre următoarele
împrejurări:
a) în afara institutiilor medicale sau a cabinetelor medicale autorizate în acest scop;
b) de către o persoană care nu are calitatea de medic de specialitate obstetrică-
ginecologie si drept de liberă practică medicală în această specialitate;
c) dacă vârsta sarcinii a depăsit paisprezece săptămâni,
se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă si interzicerea
exercitării unor drepturi.
(2) Întreruperea cursului sarcinii, săvârsită în orice conditii, fără consimtământul
femeii însărcinate, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea
exercitării unor drepturi.
(3) Dacă prin faptele prevăzute în alin. (1) si alin. (2) s-a cauzat femeii însărcinate
o vătămare corporală, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea
exercitării unor drepturi, iar dacă fapta a avut ca urmare moartea femeii însărcinate,
pedeapsa este închisoarea de la 6 la 12 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) Când faptele au fost săvârsite de un medic, pe lângă pedeapsa închisorii, se
va aplica si interzicerea exercitării profesiei de medic.
(5) Tentativa la infractiunile prevăzute în alin. (1) si alin. (2) se pedepseste.
(6) Nu constituie infractiune întreruperea cursului sarcinii în scop terapeutic
efectuată de un medic de specialitate obstetrică-ginecologie, până la vârsta sarcinii de
douăzeci si patru de săptămâni, sau întreruperea ulterioară a cursului sarcinii, în scop
terapeutic, în interesul mamei sau al fătului.
(7) Nu se pedepseste femeia însărcinată care îsi întrerupe cursul sarcinii.
Vătămarea fătului
Art. 202. – (1) Vătămarea fătului, în timpul nasterii, care a împiedicat instalarea
vietii extrauterine se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 7 ani.
(2) Vătămarea fătului, în timpul nasterii, care a cauzat ulterior copilului o vătămare
corporală, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani, iar dacă a avut ca urmare
moartea copilului pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
(3) Vătămarea fătului în timpul sarcinii, prin care s-a cauzat ulterior copilului o
vătămare corporală, se pedepseste cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani, iar dacă a
avut ca urmare moartea copilului pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(4) Vătămarea fătului săvârsită în timpul nasterii de către mama aflată în stare de
tulburare psihică se sanctionează cu pedeapsa prevăzută în alin. (1) si alin. (2), ale
cărei limite se reduc la jumătate.
(5) Dacă faptele prevăzute în alin. (1)-(4) au fost săvârsite din culpă, limitele
speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.
(6) Nu constituie infractiune faptele prevăzute în alin. (1)-(3) săvârsite de un medic
sau de persoana autorizată să asiste nasterea sau să urmărească sarcina, dacă
acestea au fost săvârsite în cursul actului medical, cu respectarea prevederilor
specifice profesiei si au fost făcute în interesul femeii gravide sau al fătului, ca urmare
a riscului inerent exercitării actului medical.
(7) Vătămarea fătului în perioada sarcinii de către femeia însărcinată nu se
pedepseste.
CAPITOLUL V
Infractiuni privind obligatia de asistentă a celor în primejdie
Lăsarea fără ajutor a unei
persoane aflate în dificultate
Art. 203. – (1) Omisiunea de a da ajutorul necesar sau de a anunta de îndată
autoritătile de către cel care a găsit o persoană a cărei viată, integritate corporală sau
sănătate este în pericol si nu are putinta de a se salva se pedepseste cu închisoare
de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2) Fapta nu constituie infractiune dacă, prin acordarea ajutorului, autorul s-ar
expune unui pericol grav cu privire la viata, integritatea corporală sau sănătatea sa.
Împiedicarea ajutorului
Art. 204. – Împiedicarea interventiei ajutoarelor pentru salvarea unei persoane de
la un pericol iminent si grav pentru viata, integritatea corporală sau sănătatea acesteia
se pedepseste cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.
CAPITOLUL VI
Infractiuni contra libertătii persoanei
Lipsirea de libertate în mod ilegal
Art. 205. – (1) Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepseste
cu închisoarea de la unu la 7 ani.
(2) Se consideră lipsire de libertate si răpirea unei persoane aflate în imposibilitatea
de a-si exprima vointa ori de a se apăra.
(3) Dacă fapta este săvârsită:
a) de către o persoană înarmată;
b) asupra unui minor;
c) punând în pericol sănătatea sau viata victimei,
pedeapsa este închisoarea cuprinsă între 3 si 10 ani.
(4) Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de
la 7 la 15 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(5) Tentativa la infractiunile prevăzute în alin. (1)-(3) se pedepseste.
Amenintarea
Art. 206. – (1) Fapta de a ameninta o persoană cu săvârsirea unei infractiuni sau
a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de
natură să îi producă o stare de temere, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la
un an sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăsi sanctiunea
prevăzută de lege pentru infractiunea care a format obiectul amenintării.
(2) Actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate.
Santajul
Art. 207. – (1) Constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să
sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine
ori pentru altul, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează amenintarea cu darea în vileag a unei
fapte reale sau imaginare, compromitătoare pentru persoana amenintată ori pentru
un membru de familie al acesteia, în scopul prevăzut în alin. (1).
(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) si alin. (2) au fost comise în scopul de a
dobândi în mod injust un folos patrimonial, pentru sine sau pentru altul, pedeapsa este
închisoarea de la 2 la 7 ani.
Hărtuirea
Art. 208. – (1) Fapta celui care, în mod repetat, urmăreste, fără drept sau fără un
interes legitim, o persoană ori îi supraveghează locuinta, locul de muncă sau alte locuri
frecventate de către aceasta, cauzându-i astfel o stare de temere, se pedepseste cu
închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă.
(2) Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la
distantă, care, prin frecventă sau continut, îi cauzează o temere unei persoane, se
pedepseste cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă, dacă fapta nu
constituie o infractiune mai gravă.
(3) Actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate.
CAPITOLUL VII
Traficul si exploatarea persoanelor vulnerabile
Sclavia
Art. 209. – Punerea sau tinerea unei persoane în stare de sclavie, precum si
traficul de sclavi se pedepsesc cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea
exercitării unor drepturi.
Traficul de persoane
Art. 210. – (1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea
unei persoane în scopul exploatării acesteia, săvârsită:
a) prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate;
b) profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-si exprima vointa ori de
starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane;
c) prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul
consimtământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane,
se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Consimtământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă.
Traficul de minori
Art. 211. – (1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea
unui minor, în scopul exploatării acestuia, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani
si interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Dacă fapta a fost săvârsită în conditiile art. 210 alin. (1), pedeapsa este
închisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Consimtământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă.
Supunerea la muncă fortată
sau obligatorie
Art. 212. – Fapta de a supune o persoană, în alte cazuri decât cele prevăzute de
dispozitiile legale, la prestarea unei munci împotriva vointei sale sau la o muncă
obligatorie se pedepseste cu închisoarea de la unu la 3 ani.
Proxenetismul
Art. 213. – (1) Determinarea sau înlesnirea practicării prostitutiei ori obtinerea de
foloase patrimoniale de pe urma practicării prostitutiei de către una sau mai multe
persoane se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitării unor
drepturi.
(2) În cazul în care determinarea la începerea sau continuarea practicării prostitutiei
s-a realizat prin
constrângere, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si
interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Dacă faptele sunt săvârsite fată de un minor, limitele speciale ale pedepsei se
majorează cu jumătate.
(4) Prin practicarea prostitutiei se întelege întretinerea de acte sexuale cu diferite
persoane în scopul obtinerii de foloase patrimoniale pentru sine sau pentru altul.
Exploatarea cersetoriei
Art. 214. – (1) Fapta persoanei care determină un minor sau o persoană cu
dizabilităti fizice ori psihice să apeleze în mod repetat la mila publicului pentru a cere
ajutor material sau beneficiază de foloase patrimoniale de pe urma acestei activităti
se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Dacă fapta este săvârsită în următoarele împrejurări:
a) de părinte, tutore, curator ori de către cel care are în îngrijire persoana care
cerseste;
b) prin constrângere,
pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
Folosirea unui minor în scop
de cersetorie
Art. 215. – Fapta majorului care, având capacitatea de a munci, apelează în mod
repetat la mila publicului, cerând ajutor material, folosindu-se în acest scop de
prezenta unui minor, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Folosirea serviciilor unei
persoane exploatate
Art. 216. – Fapta de a utiliza serviciile prevăzute în art. 182, prestate de o
persoană despre care beneficiarul stie că este victimă a traficului de persoane ori a
traficului de minori, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă,
dacă fapta nu constituie o infractiune mai gravă.
Sanctionarea tentativei
Art. 217. – Tentativa la infractiunile prevăzute în art. 209-211 si art. 213 alin. (2)
se pedepseste.
CAPITOLUL VIII
Infractiuni contra libertătii si integritătii sexuale
Violul
Art. 218. – (1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, săvârsit
prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-si exprima vointa sau
profitând de această stare, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si
interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează orice alte acte de penetrare vaginală sau
anală comise în conditiile alin. (1).
(3) Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea exercitării unor
drepturi atunci când:
a) victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul
făptuitorului;
b) victima este rudă în linie directă, frate sau soră;
c) victima nu a împlinit vârsta de 16 ani;
d) fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice;
e) fapta a avut ca urmare vătămarea corporală;
f) fapta a fost săvârsită de două sau mai multe persoane împreună.
(4) Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de
la 7 la 18 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(5) Actiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. (1) si alin. (2) se pune în miscare
la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
(6) Tentativa la infractiunile prevăzute în alin. (1)-(3) se pedepseste.
Agresiunea sexuală
Art. 219. – (1) Actul de natură sexuală, altul decât cele prevăzute în art. 218, cu
o persoană, săvârsit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra sau de
a-si exprima vointa ori profitând de această stare, se pedepseste cu închisoarea de
la 2 la 7 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitării unor
drepturi atunci când:
a) victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul
făptuitorului;
b) victima este rudă în linie directă, frate sau soră;
c) victima nu a împlinit vârsta de 16 ani;
d) fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice;
e) fapta a avut ca urmare vătămarea corporală;
f) fapta a fost săvârsită de două sau mai multe persoane împreună.
(3) Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de
la 7 la 15 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) Dacă actele de agresiune sexuală au fost precedate sau urmate de săvârsirea
actelor sexuale prevăzute în art. 218 alin. (1) si alin. (2), fapta constituie viol.
(5) Actiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. (1) se pune în miscare la
plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
(6) Tentativa la infractiunile prevăzute în alin. (1) si alin. (2) se pedepseste.
Actul sexual cu un minor
Art. 220. – (1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum si orice alte
acte de penetrare vaginală sau anală comise cu un minor cu vârsta între 13 si 15 ani
se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârsită asupra unui minor care nu a împlinit
vârsta de 13 ani, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea
exercitării unor drepturi.
(3) Fapta prevăzută în alin. (1), comisă de un major cu un minor cu vârsta între
13 si 18 ani, când majorul a abuzat de autoritatea ori influenta sa asupra victimei, se
pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) Fapta prevăzută în alin. (1)-(3) se sanctionează cu închisoarea de la 3 la
10 ani si interzicerea exercitării unor drepturi, atunci când:
a) minorul este rudă în linie directă, frate sau soră;
b) minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul
făptuitorului;
c) a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice.
(5) Faptele prevăzute în alin. (1) si alin. (2) nu se sanctionează dacă diferenta de
vârstă nu depăseste 3 ani.
Coruperea sexuală a minorilor
Art. 221. – (1) Comiterea unui act de natură sexuală, altul decât cel prevăzut în
art. 220, împotriva unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani, precum si
determinarea minorului să suporte ori să efectueze un astfel de act se pedepsesc cu
închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitării unor
drepturi, atunci când:
a) minorul este rudă în linie directă, frate sau soră;
b) minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul
făptuitorului;
c) fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice.
(3) Actul sexual de orice natură săvârsit de un major în prezenta unui minor care
nu a împlinit vârsta de 13 ani se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu
amendă.
(4) Determinarea de către un major a unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani
să asiste la comiterea unor acte cu caracter exhibitionist ori la spectacole sau
reprezentatii în cadrul cărora se comit acte sexuale de orice natură, precum si punerea
la dispozitia acestuia de materiale cu caracter pornografic se pedepsesc cu închisoare
de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(5) Faptele prevăzute în alin. (1) nu se sanctionează dacă diferenta de vârstă nu
depăseste 3 ani.
Racolarea minorilor în scopuri
sexuale
Art. 222. – Fapta persoanei majore de a-i propune unui minor care nu a împlinit
vârsta de 13 ani să se întâlnească, în scopul comiterii unui act dintre cele prevăzute
în art. 220 sau art. 221, inclusiv atunci când propunerea a fost făcută prin mijloacele
de transmitere la distantă, se pedepseste cu închisoare de la o lună la un an sau cu
amendă.
Hărtuirea sexuală
Art. 223. – (1) Pretinderea în mod repetat de favoruri de natură sexuală în cadrul
unei relatii de muncă sau al unei relatii similare, dacă prin aceasta victima a fost
intimidată sau pusă într-o situatie umilitoare, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni
la un an sau cu amendă.
(2) Actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate.
CAPITOLUL IX
Infractiuni ce aduc atingere domiciliului si vietii private
Violarea de domiciliu
Art. 224. – (1) Pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuintă, încăpere,
dependintă sau loc împrejmuit tinând de acestea, fără consimtământul persoanei care
le foloseste, ori refuzul de a le părăsi la cererea acesteia se pedepseste cu închisoare
de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) În cazul în care fapta este săvârsită de o persoană înarmată, în timpul noptii ori
prin folosire de calităti mincinoase, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani
sau amenda.
(3) Actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate.
Violarea sediului profesional
Art. 225. – (1) Pătrunderea fără drept, în orice mod, în oricare dintre sediile unde
o persoană juridică sau fizică îsi desfăsoară activitatea profesională ori refuzul de a
le părăsi la cererea persoanei îndreptătite se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la
2 ani sau cu amendă.
(2) În cazul în care fapta este săvârsită de o persoană înarmată, în timpul noptii ori
prin folosire de calităti mincinoase, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani
sau amenda.
(3) Actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate.
Violarea vietii private
Art. 226. – (1) Atingerea adusă vietii private, fără drept, prin fotografierea, captarea
sau înregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a
unei persoane aflate într-o locuintă sau încăpere ori dependintă tinând de aceasta
sau a unei convorbiri private se pedepseste cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu
amendă.
(2) Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, fără drept, a sunetelor,
convorbirilor ori a imaginilor prevăzute în alin. (1), către o altă persoană sau către
public, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(3) Actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate.
(4) Nu constituie infractiune fapta săvârsită:
a) de către cel care a participat la întâlnirea cu persoana vătămată în cadrul căreia
au fost surprinse sunetele, convorbirile sau imaginile, dacă justifică un interes legitim;
b) dacă persoana vătămată a actionat explicit cu intentia de a fi văzută ori auzită
de făptuitor;
c) dacă făptuitorul surprinde săvârsirea unei infractiuni sau contribuie la dovedirea
săvârsirii unei infractiuni;
d) dacă surprinde fapte de interes public, care au semnificatie pentru viata
comunitătii si a căror divulgare prezintă avantaje publice mai mari decât prejudiciul
produs persoanei vătămate.
(5) Plasarea, fără drept, de mijloace tehnice de înregistrare audio sau video, în
scopul săvârsirii faptelor prevăzute în alin. (1) si alin. (2), se pedepseste cu închisoarea
de la unu la 5 ani.
Divulgarea secretului profesional
Art. 227. – (1) Divulgarea, fără drept, a unor date sau informatii privind viata
privată a unei persoane, de natură să aducă un prejudiciu unei persoane, de către
acela care a luat cunostintă despre acestea în virtutea profesiei ori functiei si care are
obligatia păstrării confidentialitătii cu privire la aceste date, se pedepseste cu
închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate.
TITLUL II
Infractiuni contra patrimoniului
CAPITOLUL I
Furtul
Furtul
Art. 228. – (1) Luarea unui bun mobil din posesia sau detentia altuia, fără
consimtământul acestuia, în scopul de a si-l însusi pe nedrept, se pedepseste cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Fapta constituie furt si dacă bunul apartine în întregime sau în parte
făptuitorului, dar în momentul săvârsirii acel bun se găsea în posesia sau detentia
legitimă a altei persoane.
(3) Se consideră bunuri mobile si înscrisurile, energia electrică, precum si orice alt
fel de energie care are valoare economică.
Furtul calificat
Art. 229. – (1) Furtul săvârsit în următoarele împrejurări:
a) într-un mijloc de transport în comun;
b) în timpul noptii;
c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită;
d) prin efractie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori
a unei chei mincinoase;
e) prin scoaterea din functiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere,
se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Dacă furtul a fost săvârsit în următoarele împrejurări:
a) asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural;
b) prin violare de domiciliu sau sediu profesional;
c) de o persoană având asupra sa o armă,
pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
(3) Furtul privind următoarele categorii de bunuri:
a) titei, gazolină, condensat, etan lichid, benzină, motorină, alte produse petroliere
sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternă;
b) componente ale sistemelor de irigatii;
c) componente ale retelelor electrice;
d) un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de
incendiu sau alte situatii de urgentă publică;
e) un mijloc de transport sau orice alt mijloc de interventie la incendiu, la accidente
de cale ferată, rutiere, navale sau aeriene ori în caz de dezastru;
f) instalatii de sigurantă si dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian si
componente ale acestora, precum si componente ale mijloacelor de transport aferente;
g) bunuri prin însusirea cărora se pune în pericol siguranta traficului si a
persoanelor pe drumurile publice;
h) cabluri, linii, echipamente si instalatii de telecomunicatii, radiocomunicatii,
precum si componente de comunicatii,
se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
Furtul în scop de folosintă
Art. 230. – (1) Furtul care are ca obiect un vehicul, săvârsit în scopul de a-l folosi
pe nedrept, se sanctionează cu pedeapsa prevăzută în art. 228 sau art. 229, după
caz, ale cărei limite speciale se reduc cu o treime.
(2) Cu pedeapsa prevăzută în alin. (1) se sanctionează folosirea fără drept a unui
terminal de comunicatii al altuia sau folosirea unui terminal de comunicatii racordat fără
drept la o retea, dacă s-a produs o pagubă.
Pedepsirea unor furturi
la plângerea prealabilă
Art. 231. – Faptele prevăzute în prezentul capitol, săvârsite între membrii de
familie, de către un minor în paguba tutorelui ori de către cel care locuieste împreună
cu persoana vătămată sau este găzduit de aceasta, se pedepsesc numai la plângerea
prealabilă a persoanei vătămate.
Sanctionarea tentativei
Art. 232. – Tentativa la infractiunile prevăzute în prezentul capitol se pedepseste.
CAPITOLUL II
Tâlhăria si pirateria
Tâlhăria
Art. 233. – Furtul săvârsit prin întrebuintarea de violente sau amenintări ori prin
punerea victimei în stare de inconstientă sau neputintă de a se apăra, precum si furtul
urmat de întrebuintarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau
pentru înlăturarea urmelor infractiunii ori pentru ca făptuitorul să-si asigure scăparea
se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
Tâlhăria calificată
Art. 234. – (1) Tâlhăria săvârsită în următoarele împrejurări:
a) prin folosirea unei arme ori substante explozive, narcotice sau paralizante;
b) prin simularea de calităti oficiale;
c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită;
d) în timpul noptii;
e) într-un mijloc de transport sau asupra unui mijloc de transport;
f) prin violare de domiciliu sau sediu profesional,
se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Tâlhăria săvârsită în conditiile art. 229 alin. (3) se pedepseste cu închisoarea
de la 5 la 12 ani.
(3) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează tâlhăria care a avut ca urmare
vătămarea corporală.
Pirateria
Art. 235. – (1) Furtul comis, prin violentă sau amenintare, de către o persoană
care face parte din echipajul sau din pasagerii unei nave aflate în marea liberă, al
bunurilor ce se găsesc pe acel vas sau pe o altă navă, se pedepseste cu închisoarea
de la 3 la 15 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Cu pedeapsa prevăzută în alin. (1) se sanctionează si capturarea unei nave
aflate în marea liberă sau faptul de a provoca, prin orice mijloc, naufragiul ori esuarea
acesteia, în scopul de a-si însusi încărcătura ei sau de a tâlhări persoanele aflate la
bord.
(3) Dacă pirateria a avut ca urmare vătămarea corporală, pedeapsa este
închisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) Există piraterie si dacă fapta s-a comis pe o aeronavă sau între aeronave si
nave.
Tâlhăria sau pirateria urmată
de moartea victimei
Art. 236. – Dacă faptele prevăzute în art. 233-235 au avut ca urmare moartea
victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani si interzicerea exercitării unor
drepturi.
Sanctionarea tentativei
Art. 237. – Tentativa la infractiunile prevăzute în art. 233-235 se pedepseste.
CAPITOLUL III
Infractiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii
Abuzul de încredere
Art. 238. – (1) Însusirea, dispunerea sau folosirea, pe nedrept, a unui bun mobil
al altuia, de către cel căruia i-a fost încredintat în baza unui titlu si cu un anumit scop,
ori refuzul de a-l restitui se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu
amendă.
(2) Actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate.
Abuzul de încredere
prin fraudarea creditorilor
Art. 239. – (1) Fapta debitorului de a înstrăina, ascunde, deteriora sau distruge,
în tot sau în parte, valori ori bunuri din patrimoniul său ori de a invoca acte sau datorii
fictive în scopul fraudării creditorilor se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani
sau cu amendă.
(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează fapta persoanei care, stiind că nu va
putea plăti, achizitionează bunuri ori servicii producând o pagubă creditorului.
(3) Actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate.
Bancruta simplă
Art. 240. – (1) Neintroducerea sau introducerea tardivă, de către debitorul
persoană fizică ori de reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare, a cererii de
deschidere a procedurii insolventei, într-un termen care depăseste cu mai mult de
6 luni termenul prevăzut de lege de la aparitia stării de insolventă, se pedepseste cu
închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2) Actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate.
Bancruta frauduloasă
Art. 241. – (1) Fapta persoanei care, în frauda creditorilor:
a) falsifică, sustrage sau distruge evidentele debitorului ori ascunde o parte din
activul averii acestuia;
b) înfătisează datorii inexistente sau prezintă în registrele debitorului, în alt act sau
în situatia financiară sume nedatorate;
c) înstrăinează, în caz de insolventă a debitorului, o parte din active
se pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
(2) Actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate.
Gestiunea frauduloasă
Art. 242. – (1) Pricinuirea de pagube unei persoane, cu ocazia administrării sau
conservării bunurilor acesteia, de către cel care are ori trebuie să aibă grija
administrării sau conservării acelor bunuri se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la
3 ani sau cu amendă.
(2) Când fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârsită de administratorul judiciar, de
lichidatorul averii debitorului sau de un reprezentant sau prepus al acestora, pedeapsa
este închisoarea de la unu la 5 ani.
(3) Faptele prevăzute în alin. (1) si alin. (2) săvârsite în scopul de a dobândi un folos
patrimonial se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(4) Actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate.
Însusirea bunului găsit sau ajuns
din eroare la făptuitor
Art. 243. – (1) Fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun găsit autoritătilor
sau celui care l-a pierdut sau de a dispune de acel bun ca de al său se pedepseste
cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.
(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează si însusirea pe nedrept a unui bun mobil
ce apartine altuia, ajuns din eroare sau în mod fortuit în posesia făptuitorului, sau
nepredarea acestuia în termen de 10 zile din momentul în care a cunoscut că bunul
nu îi apartine.
(3) Împăcarea înlătură răspunderea penală.
Înselăciunea
Art. 244. – (1) Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată
a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a
obtine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust si dacă s-a pricinuit o
pagubă, se pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) Înselăciunea săvârsită prin folosirea de nume sau calităti mincinoase ori de alte
mijloace frauduloase se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul
fraudulos constituie prin el însusi o infractiune, se aplică regulile privind concursul de
infractiuni.
(3) Împăcarea înlătură răspunderea penală.
Înselăciunea privind asigurările
Art. 245. – (1) Distrugerea, degradarea, aducerea în stare de neîntrebuintare,
ascunderea sau înstrăinarea unui bun asigurat împotriva distrugerii, degradării, uzurii,
pierderii sau furtului, în scopul de a obtine, pentru sine sau pentru altul, suma
asigurată, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Fapta persoanei care, în scopul prevăzut în alin. (1), simulează, îsi cauzează
sau agravează leziuni sau vătămări corporale produse de un risc asigurat se
pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(3) Împăcarea înlătură răspunderea penală.
Deturnarea licitatiilor publice
Art. 246. – Fapta de a îndepărta, prin constrângere sau corupere, un participant
de la o licitatie publică ori întelegerea între participanti pentru a denatura pretul de
adjudecare se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
Exploatarea patrimonială
a unei persoane vulnerabile
Art. 247. – (1) Fapta creditorului care, cu ocazia dării cu împrumut de bani sau
bunuri, profitând de starea de vădită vulnerabilitate a debitorului, datorată vârstei, stării
de sănătate, infirmitătii ori relatiei de dependentă în care debitorul se află fată de el,
îl face să constituie sau să transmită, pentru sine sau pentru altul, un drept real ori de
creantă de valoare vădit disproportionată fată de această prestatie se pedepseste cu
închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Punerea unei persoane în stare de vădită vulnerabilitate prin provocarea unei
intoxicatii cu alcool sau cu substante psihoactive în scopul de a o determina să
consimtă la constituirea sau transmiterea unui drept real ori de creantă sau să renunte
la un drept, dacă s-a produs o pagubă, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
Sanctionarea tentativei
Art. 248. – Tentativa la infractiunile prevăzute în art. 239 alin. (1), art. 241 si
art. 244-247 se pedepseste.
CAPITOLUL IV
Fraude comise prin sisteme informatice si mijloace de plată electronice
Frauda informatică
Art. 249. – Introducerea, modificarea sau stergerea de date informatice,
restrictionarea accesului la aceste date ori împiedicarea în orice mod a functionării
unui sistem informatic, în scopul de a obtine un beneficiu material pentru sine sau
pentru altul, dacă s-a cauzat o pagubă unei persoane, se pedepseste cu închisoarea
de la 2 la 7 ani.
Efectuarea de operatiuni financiare
în mod fraudulos
Art. 250. – (1) Efectuarea unei operatiuni de retragere de numerar, încărcare sau
descărcare a unui instrument de monedă electronică ori de transfer de fonduri, prin
utilizarea, fără consimtământul titularului, a unui instrument de plată electronică sau
a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, se pedepseste cu închisoarea
de la 2 la 7 ani.
(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează efectuarea uneia dintre operatiunile
prevăzute în alin. (1), prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare sau prin
utilizarea de date de identificare fictive.
(3) Transmiterea neautorizată către altă persoană a oricăror date de identificare,
în vederea efectuării uneia dintre operatiunile prevăzute în alin. (1), se pedepseste cu
închisoarea de la unu la 5 ani.
Acceptarea operatiunilor
financiare efectuate în mod
fraudulos
Art. 251. – (1) Acceptarea unei operatiuni de retragere de numerar, încărcare sau
descărcare a unui instrument de monedă electronică ori de transfer de fonduri,
cunoscând că este efectuată prin folosirea unui instrument de plată electronică
falsificat sau utilizat fără consimtământul titularului său, se pedepseste cu închisoarea
de la unu la 5 ani.
(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează acceptarea uneia dintre operatiunile
prevăzute în alin. (1), cunoscând că este efectuată prin utilizarea neautorizată a
oricăror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive.
Sanctionarea tentativei
Art. 252. – Tentativa la infractiunile prevăzute în prezentul capitol se pedepseste.
CAPITOLUL V
Distrugerea si tulburarea de posesie
Distrugerea
Art. 253. – (1) Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuintare
a unui bun apartinând altuia ori împiedicarea luării măsurilor de conservare sau de
salvare a unui astfel de bun, precum si înlăturarea măsurilor luate se pedepsesc cu
închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) Distrugerea unui înscris sub semnătură privată, care apartine în tot sau în parte
altei persoane si serveste la dovedirea unui drept de natură patrimonială, dacă prin
aceasta s-a produs o pagubă, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau
cu amendă.
(3) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) priveste bunuri care fac parte din patrimoniul
cultural, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
(4) Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuintare a unui bun,
săvârsită prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc si dacă este de
natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri, se pedepseste cu închisoarea de
la 2 la 7 ani.
(5) Dispozitiile prevăzute în alin. (3) si alin. (4) se aplică chiar dacă bunul apartine
făptuitorului.
(6) Pentru faptele prevăzute în alin. (1) si alin. (2) actiunea penală se pune în
miscare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
(7) Tentativa faptelor prevăzute în alin. (3) si alin. (4) se pedepseste.
Distrugerea calificată
Art. 254. – (1) Dacă faptele prevăzute în art. 253 au avut ca urmare un dezastru,
pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Dezastrul constă în distrugerea sau degradarea unor bunuri imobile ori a unor
lucrări, echipamente, instalatii sau componente ale acestora si care a avut ca urmare
moartea sau vătămarea corporală a două sau mai multor persoane.
Distrugerea din culpă
Art. 255. – (1) Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuintare,
din culpă, a unui bun, chiar dacă acesta apartine făptuitorului, în cazul în care fapta
este săvârsită prin incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc si dacă
este de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri, se pedepseste cu
închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2) Dacă faptele au avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la
5 la 12 ani.
Tulburarea de posesie
Art. 256. – (1) Ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, prin violentă sau
amenintare ori prin desfiintarea sau strămutarea semnelor de hotar, a unui imobil aflat
în posesia altuia se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
(2) Actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate.
TITLUL III
Infractiuni privind autoritatea si frontiera de stat
CAPITOLUL I
Infractiuni contra autoritătii
Ultrajul
Art. 257. – (1) Amenintarea săvârsită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare
directă, lovirea sau alte violente, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările
cauzatoare de moarte ori omorul săvârsite împotriva unui functionar public care
îndeplineste o functie ce implică exercitiul autoritătii de stat, aflat în exercitarea
atributiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atributii, se sanctionează
cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infractiune, ale cărei limite speciale se
majorează cu o treime.
(2) Săvârsirea unei infractiuni împotriva unui functionar public care îndeplineste o
functie ce implică exercitiul autoritătii de stat ori asupra bunurilor acestuia, în scop de
intimidare sau de răzbunare, în legătură cu exercitarea atributiilor de serviciu, se
sanctionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infractiune, ale cărei limite
speciale se majorează cu o treime.
(3) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează faptele comise în conditiile alin. (2),
dacă privesc un membru de familie al functionarului public.
(4) Faptele prevăzute în alin. (1)-(3), comise asupra unui politist sau jandarm,
aflat în exercitarea atributiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor
atributii, se sanctionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infractiune, ale
cărei limite se majorează cu jumătate.
Uzurparea de calităti oficiale
Art. 258. – (1) Folosirea fără drept a unei calităti oficiale care implică exercitiul
autoritătii de stat, însotită sau urmată de îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate,
se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează fapta functionarului public care continuă
să exercite o functie ce implică exercitiul autoritătii de stat, după ce a pierdut acest
drept conform legii.
(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) sau alin. (2) au fost săvârsite de o persoană
care poartă, fără drept, uniforme sau semne distinctive ale unei autorităti publice,
pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
Sustragerea sau distrugerea
de înscrisuri
Art. 259. – (1) Sustragerea ori distrugerea unui înscris care se află în păstrarea
ori în detinerea unei persoane dintre cele prevăzute în art. 176 sau art. 175 alin. (2)
se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Dacă fapta este săvârsită de un functionar public în exercitarea atributiilor de
serviciu, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.
(3) Tentativa se pedepseste.
Ruperea de sigilii
Art. 260. – (1) Înlăturarea ori distrugerea unui sigiliu legal aplicat se pedepseste
cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2) Dacă fapta a fost săvârsită de custode, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni
la 2 ani sau amenda.
Sustragerea de sub sechestru
Art. 261. – (1) Sustragerea unui bun care este legal sechestrat se pedepseste cu
închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2) Dacă fapta a fost săvârsită de custode, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni
la 2 ani sau amenda.
CAPITOLUL II
Infractiuni privind frontiera de stat
Trecerea frauduloasă a frontierei
de stat
Art. 262. – (1) Intrarea sau iesirea din tară prin trecerea ilegală a frontierei de stat
a României se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârsită:
a) în scopul sustragerii de la tragerea la răspundere penală sau de la executarea
unei pedepse ori a unei măsuri educative, privative de libertate;
b) de către un străin declarat indezirabil ori căruia i-a fost interzis în orice mod
dreptul de intrare sau de sedere în tară,
pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
(3) Tentativa se pedepseste.
(4) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârsită de o victimă a traficului de persoane sau
de minori, nu se pedepseste.
Traficul de migranti
Art. 263. – (1) Racolarea, îndrumarea, călăuzirea, transportarea, transferarea sau
adăpostirea unei persoane, în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat a
României, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Când fapta a fost săvârsită:
a) în scopul de a obtine, direct sau indirect, un folos patrimonial;
b) prin mijloace care pun în pericol viata, integritatea sau sănătatea migrantului;
c) prin supunerea migrantului la tratamente inumane sau degradante,
pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Tentativa se pedepseste.
Facilitarea sederii ilegale în România
Art. 264. – (1) Fapta persoanei care facilitează, prin orice mijloace, rămânerea
ilegală pe teritoriul României a unei persoane, victimă a unei infractiuni de trafic de
persoane, de minori sau de migranti, care nu are cetătenia română si nici domiciliul
în România, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea exercitării
unor drepturi. Dacă mijlocul folosit constituie prin el însusi o infractiune, se aplică
regulile privind concursul de infractiuni.
(2) Când fapta a fost săvârsită:
a) în scopul de a obtine, direct sau indirect, un folos patrimonial;
b) de către un functionar public aflat în exercitarea atributiilor de serviciu,
pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Când faptele prevăzute în alin. (1) si alin. (2) sunt săvârsite cu privire la un alt
străin aflat ilegal pe teritoriul României, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o
treime.
Sustragerea de la măsurile
de îndepărtare de pe
teritoriul României
Art. 265. – Sustragerea de la executarea obligatiilor instituite de autoritătile
competente, de către străinul fată de care s-a dispus măsura îndepărtării de pe
teritoriul României ori a fost dispusă interzicerea dreptului de sedere, se pedepseste
cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
TITLUL IV
Infractiuni contra înfăptuirii justitiei
Nedenuntarea
Art. 266. – (1) Fapta persoanei care, luând cunostintă de comiterea unei fapte
prevăzute de legea penală contra vietii sau care a avut ca urmare moartea unei
persoane, nu înstiintează de îndată autoritătile se pedepseste cu închisoare de la
6 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) Nedenuntarea săvârsită de un membru de familie nu se pedepseste.
(3) Nu se pedepseste persoana care, înainte de punerea în miscare a actiunii
penale împotriva unei persoane pentru săvârsirea faptei nedenuntate, încunostintează
autoritătile competente despre aceasta sau care, chiar după punerea în miscare a
actiunii penale, a înlesnit tragerea la răspundere penală a autorului sau a
participantilor.
Omisiunea sesizării
Art. 267. – (1) Functionarul public care, luând cunostintă de săvârsirea unei fapte
prevăzute de legea penală în legătură cu serviciul în cadrul căruia îsi îndeplineste
sarcinile, omite sesizarea de îndată a organelor de urmărire penală se pedepseste cu
închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Când fapta este săvârsită din culpă, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la
un an sau amenda.
Inducerea în eroare a organelor
judiciare
Art. 268. – (1) Sesizarea penală, făcută prin denunt sau plângere, cu privire la
existenta unei fapte prevăzute de legea penală ori în legătură cu săvârsirea unei
asemenea fapte de către o anumită persoană, cunoscând că aceasta este nereală, se
pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Producerea sau ticluirea de probe nereale, în scopul de a dovedi existenta unei
fapte prevăzute de legea penală ori săvârsirea acesteia de către o anumită persoană,
se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(3) Nu se pedepseste persoana care a săvârsit inducerea în eroare a organelor
judiciare, dacă declară, înainte de retinerea, arestarea sau de punerea în miscare a
actiunii penale împotriva celui fată de care s-a făcut denuntul sau plângerea ori s-au
produs probele, că denuntul, plângerea sau probele sunt nereale.
Favorizarea făptuitorului
Art. 269. – (1) Ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării
cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse
sau măsuri privative de libertate se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani sau
cu amendă.
(2) Pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa
prevăzută de lege pentru fapta săvârsită de autor.
(3) Favorizarea săvârsită de un membru de familie nu se pedepseste.
Tăinuirea
Art. 270. – (1) Primirea, dobândirea, transformarea ori înlesnirea valorificării unui
bun, de către o persoană care fie a cunoscut, fie a prevăzut din împrejurările concrete
că acesta provine din săvârsirea unei fapte prevăzute de legea penală, chiar fără a
cunoaste natura acesteia, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu
amendă.
(2) Pedeapsa aplicată tăinuitorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută
de lege pentru fapta săvârsită de autor.
(3) Tăinuirea săvârsită de un membru de familie nu se pedepseste.
Obstructionarea justitiei
Art. 271. – (1) Persoana care, fiind avertizată asupra consecintelor faptei sale:
a) împiedică, fără drept, organul de urmărire sau instanta să efectueze, în conditiile
legii, un act procedural;
b) refuză să pună la dispozitia organului de urmărire penală, instantei sau
judecătorului sindic, în tot sau în parte, datele, informatiile, înscrisurile sau bunurile
detinute, care i-au fost solicitate în mod explicit, în conditiile legii, în vederea
solutionării unei cauze,
se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu se aplică în cazul persoanei urmărite sau judecate pentru
infractiunea care formează obiectul procesului penal.
Influentarea declaratiilor
Art. 272. – (1) Încercarea de a determina sau determinarea unei persoane,
indiferent de calitatea acesteia, prin corupere, prin constrângere ori prin altă faptă cu
efect vădit intimidant, săvârsită asupra sa ori asupra unui membru de familie al
acesteia, să nu sesizeze organele de urmărire penală, să nu dea declaratii, să îsi
retragă declaratiile, să dea declaratii mincinoase ori să nu prezinte probe, într-o cauză
penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară, se pedepseste cu închisoarea de
la unu la 5 ani. Dacă actul de intimidare sau corupere constituie prin el însusi o
infractiune, se aplică regulile privind concursul de infractiuni.
(2) Nu constituie infractiune întelegerea patrimonială dintre infractor si persoana
vătămată, intervenită în cazul infractiunilor pentru care actiunea penală se pune în
miscare la plângere prealabilă sau pentru care intervine împăcarea.
Mărturia mincinoasă
Art. 273. – (1) Fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă
procedură în care se ascultă martori, face afirmatii mincinoase ori nu spune tot ce stie
în legătură cu faptele sau împrejurările esentiale cu privire la care este întrebat se
pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Mărturia mincinoasă săvârsită:
a) de un martor cu identitate protejată ori aflat în Programul de protectie a
martorilor;
b) de un investigator sub acoperire;
c) de o persoană care întocmeste un raport de expertiză ori de un interpret;
d) în legătură cu o faptă pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viată
ori închisoarea de 10 ani sau mai mare
se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(3) Autorul nu se pedepseste dacă îsi retrage mărturia, în cauzele penale înainte
de retinere, arestare sau de punerea în miscare a actiunii penale ori în alte cauze
înainte de a se fi pronuntat o hotărâre sau de a se fi dat o altă solutie, ca urmare a
mărturiei mincinoase.
Răzbunarea pentru ajutorul
dat justitiei
Art. 274. – Săvârsirea unei infractiuni împotriva unei persoane ori a unui membru
de familie al acesteia, pe motiv că a sesizat organele de urmărire penală, a dat
declaratii ori a prezentat probe într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură
dintre cele prevăzute în art. 273, se sanctionează cu pedeapsa prevăzută de lege
pentru acea infractiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.
Sustragerea sau distrugerea
de probe ori de înscrisuri
Art. 275. – (1) Sustragerea, distrugerea, retinerea, ascunderea ori alterarea de
mijloace materiale de probă sau de înscrisuri, în scopul de a împiedica aflarea
adevărului într-o procedură judiciară, se pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la
5 ani.
(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează împiedicarea, în orice alt mod, ca un
înscris necesar solutionării unei cauze, emis de către un organ judiciar sau adresat
acestuia, să ajungă la destinatar.
Presiuni asupra justitiei
Art. 276. – Fapta persoanei care, pe durata unei proceduri judiciare în curs, face
declaratii publice nereale referitoare la săvârsirea, de către judecător sau de organele
de urmărire penală, a unei infractiuni sau a unei abateri disciplinare grave legate de
instrumentarea respectivei cauze, în scopul de a le influenta sau intimida, se
pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
Compromiterea intereselor justitiei
Art. 277. – (1) Divulgarea, fără drept, de informatii confidentiale privind data,
timpul, locul, modul sau mijloacele prin care urmează să se administreze o probă, de
către un magistrat sau un alt functionar public care a luat cunostintă de acestea în
virtutea functiei, dacă prin aceasta poate fi îngreunată sau împiedicată urmărirea
penală, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) Dezvăluirea, fără drept, de mijloace de probă sau de înscrisuri oficiale dintr-o
cauză penală, înainte de a se dispune o solutie de netrimitere în judecată ori de
solutionare definitivă a cauzei, de către un functionar public care a luat cunostintă de
acestea în virtutea functiei, se pedepseste cu închisoare de la o lună la un an sau cu
amendă.
(3) Dezvăluirea, fără drept, de informatii dintr-o cauză penală, de către un martor,
expert sau interpret, atunci când această interdictie este impusă de legea de
procedură penală, se pedepseste cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
(4) Nu constituie infractiune fapta prin care sunt divulgate ori dezvăluite acte sau
activităti vădit ilegale comise de autorităti într-o cauză penală.
Încălcarea solemnitătii sedintei
Art. 278. – Întrebuintarea de cuvinte ori gesturi jignitoare sau obscene, de natură
să perturbe activitatea instantei, de către o persoană care participă sau asistă la o
procedură care se desfăsoară în fata instantei, se pedepseste cu închisoare de la
o lună la 3 luni sau cu amendă.
Ultrajul judiciar
Art. 279. – (1) Amenintarea, lovirea sau alte violente, vătămarea corporală, lovirile
sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul, săvârsite împotriva unui judecător
sau procuror aflat în exercitarea atributiilor de serviciu, se sanctionează cu pedeapsa
prevăzută de lege pentru acea infractiune, ale cărei limite speciale se majorează cu
jumătate.
(2) Săvârsirea unei infractiuni împotriva unui judecător sau procuror ori împotriva
bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau de răzbunare, în legătură cu exercitarea
atributiilor de serviciu, se sanctionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea
infractiune, ale cărei limite speciale se majorează cu jumătate.
(3) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează faptele comise în conditiile alin. (2),
dacă privesc un membru de familie al judecătorului sau al procurorului.
(4) Dispozitiile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător si faptelor comise
împotriva unui avocat în legătură cu exercitarea profesiei.
Cercetarea abuzivă
Art. 280. – (1) Întrebuintarea de promisiuni, amenintări sau violente împotriva unei
persoane urmărite sau judecate într-o cauză penală, de către un organ de cercetare
penală, un procuror sau un judecător, pentru a o determina să dea ori să nu dea
declaratii, să dea declaratii mincinoase ori să îsi retragă declaratiile, se pedepseste cu
închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o functie
publică.
(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează producerea, falsificarea ori ticluirea de
probe nereale de către un organ de cercetare penală, un procuror sau un judecător.
Supunerea la rele tratamente
Art. 281. – (1) Supunerea unei persoane la executarea unei pedepse, măsuri de
sigurantă sau educative în alt mod decât cel prevăzut de dispozitiile legale se
pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani si interzicerea exercitării dreptului de
a ocupa o functie publică.
(2) Supunerea la tratamente degradante ori inumane a unei persoane aflate în
stare de retinere, detinere ori în executarea unei măsuri de sigurantă sau educative,
privative de libertate, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea
exercitării dreptului de a ocupa o functie publică.
Tortura
Art. 282. – (1) Fapta functionarului public care îndeplineste o functie ce implică
exercitiul autoritătii de stat sau a altei persoane care actionează la instigarea sau cu
consimtământul expres ori tacit al acestuia de a provoca unei persoane puternice
suferinte fizice ori psihice:
a) în scopul obtinerii de la această persoană sau de la o tertă persoană informatii
sau declaratii;
b) în scopul pedepsirii ei pentru un act pe care aceasta sau o tertă persoană l-a
comis ori este bănuită că l-a comis;
c) în scopul de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori de a intimida sau
a face presiuni asupra unei terte persoane;
d) pe un motiv bazat pe orice formă de discriminare,
se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a avut ca urmare o vătămare corporală,
pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Tortura ce a avut ca urmare moartea victimei se pedepseste cu închisoarea de
la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) Tentativa la infractiunea prevăzută în alin. (1) se pedepseste.
(5) Nicio împrejurare exceptională, oricare ar fi ea, fie că este vorba de stare de
război sau de amenintări cu războiul, de instabilitate politică internă sau de orice altă
stare de exceptie, nu poate fi invocată pentru a justifica tortura. De asemenea, nu
poate fi invocat ordinul superiorului ori al unei autorităti publice.
(6) Nu constituie tortură durerea sau suferintele ce rezultă exclusiv din sanctiuni
legale si care sunt inerente acestor sanctiuni sau sunt ocazionate de ele.
Represiunea nedreaptă
Art. 283. – (1) Fapta de a pune în miscare actiunea penală, de a lua o măsură
preventivă neprivativă de libertate ori de a trimite în judecată o persoană, stiind că
este nevinovată, se pedepseste cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani si interzicerea
exercitării dreptului de a ocupa o functie publică.
(2) Retinerea sau arestarea ori condamnarea unei persoane, stiind că este
nevinovată, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitării
dreptului de a ocupa o functie publică.
Asistenta si reprezentarea neloială
Art. 284. – (1) Fapta avocatului sau a reprezentantului unei persoane care, în
întelegere frauduloasă cu o persoană cu interese contrare în aceeasi cauză, în cadrul
unei proceduri judiciare sau notVerdanae, vatămă interesele clientului sau ale persoanei
reprezentate se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează întelegerea frauduloasă dintre avocat
sau reprezentantul unei persoane si un tert interesat de solutia ce se va pronunta în
cauză, în scopul vătămării intereselor clientului sau ale persoanei reprezentate.
(3) Actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate.
Evadarea
Art. 285. – (1) Evadarea din starea legală de retinere sau de detinere se
pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) Când evadarea este săvârsită prin folosire de violente sau arme, pedeapsa
este închisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Se consideră evadare:
a) neprezentarea nejustificată a persoanei condamnate la locul de detinere, la
expirarea perioadei în care s-a aflat legal în stare de libertate;
b) părăsirea, fără autorizare, de către persoana condamnată, a locului de muncă,
aflat în exteriorul locului de detinere.
(4) Pedeapsa aplicată pentru infractiunea de evadare se adaugă la restul rămas
neexecutat din pedeapsă la data evadării.
(5) Tentativa la infractiunile prevăzute în alin. (1) si alin. (2) se pedepseste.
Înlesnirea evadării
Art. 286. – (1) Înlesnirea prin orice mijloace a evadării se pedepseste cu
închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Înlesnirea evadării:
a) săvârsită prin folosire de violente, arme, substante narcotice sau paralizante;
b) a două sau mai multor persoane în aceeasi împrejurare;
c) unei persoane retinute sau arestate pentru o infractiune sanctionată de lege cu
pedeapsa detentiunii pe viată ori cu pedeapsa închisorii de 10 ani sau mai mare ori
condamnate la o astfel de pedeapsă
se sanctionează cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) si alin. (2) sunt săvârsite de o persoană care
avea îndatorirea de a-l păzi pe cel retinut sau detinut, limitele speciale ale pedepsei
se majorează cu o treime.
(4) Înlesnirea evadării, săvârsită din culpă, de către o persoană care avea
îndatorirea de a-l păzi pe cel care a evadat, se pedepseste cu închisoarea de la 3 luni
la 2 ani.
(5) Tentativa la infractiunile prevăzute în alin. (1)-(3) se pedepseste.
Nerespectarea hotărârilor
judecătoresti
Art. 287. – (1) Nerespectarea unei hotărâri judecătoresti săvârsită prin:
a) împotrivirea la executare, prin opunerea de rezistentă fată de organul de
executare;
b) refuzul organului de executare de a pune în aplicare o hotărâre judecătorească,
prin care este obligat să îndeplinească un anumit act;
c) refuzul de a sprijini organul de executare în punerea în aplicare a hotărârii, de
către persoanele care au această obligatie conform legii;
d) neexecutarea hotărârii judecătoresti prin care s-a dispus reintegrarea în muncă
a unui salariat;
e) neexecutarea hotărârii judecătoresti privind plata salariilor în termen de 15 zile
de la data cererii de executare adresate angajatorului de către partea interesată;
f) nerespectarea hotărârilor judecătoresti privind stabilirea, plata, actualizarea si
recalcularea pensiilor;
g) împiedicarea unei persoane de a folosi, în tot sau în parte, un imobil detinut în
baza unei hotărâri judecătoresti, de către cel căruia îi este opozabilă hotărârea,
se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) În cazul faptelor prevăzute în lit. d)-g), actiunea penală se pune în miscare la
plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Neexecutarea sanctiunilor penale
Art. 288. – (1) Sustragerea de la executare ori neexecutarea conform legii a unei
pedepse complementare ori accesorii sau a măsurii de sigurantă prevăzute în art. 108
lit. b) si lit. c), de către persoana fizică fată de care s-au dispus aceste sanctiuni, se
pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie
o infractiune mai gravă.
(2) Sustragerea de la executarea unei măsuri educative privative de libertate prin
părăsirea fără drept a centrului educativ sau a centrului de detentie ori prin
neprezentarea după expirarea perioadei în care s-a aflat legal în stare de libertate se
pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(3) Neexecutarea, de către mandatar sau administrator, a pedepselor
complementare aplicate unei persoane juridice dintre cele prevăzute în art. 141 se
pedepseste cu amendă.
TITLUL V
Infractiuni de coruptie si de serviciu
CAPITOLUL I
Infractiuni de coruptie
Luarea de mită
Art. 289. – (1) Fapta functionarului public care, direct sau indirect, pentru sine sau
pentru altul, pretinde ori primeste bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă
promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea ori
întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură
cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepseste cu închisoarea de la
2 la 7 ani si interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o functie publică sau de a
exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârsit fapta.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârsită de una dintre persoanele prevăzute în
art. 175 alin. (2), constituie infractiune numai când este comisă în legătură cu
neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în
legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.
(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când
acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
Darea de mită
Art. 290. – (1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în conditiile
arătate în art. 289, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1) nu constituie infractiune atunci când mituitorul a
fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mita.
(3) Mituitorul nu se pedepseste dacă denuntă fapta mai înainte ca organul de
urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.
(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date se restituie persoanei care le-a dat,
dacă acestea au fost date în cazul prevăzut în alin. (2) sau date după denuntul
prevăzut în alin. (3).
(5) Banii, valorile sau orice alte bunuri oferite sau date sunt supuse confiscării, iar
când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
Traficul de influentă
Art. 291. – (1) Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte
foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârsită de către o persoană
care are influentă sau lasă să se creadă că are influentă asupra unui functionar public
si care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească,
să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu
sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseste cu închisoarea
de la 2 la 7 ani.
(2) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când
acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
Cumpărarea de influentă
Art. 292. – (1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase, direct
sau indirect, unei persoane care are influentă sau lasă să se creadă că are influentă
asupra unui functionar public, pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească, să nu
îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle
sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseste
cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Făptuitorul nu se pedepseste dacă denuntă fapta mai înainte ca organul de
urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.
(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat, dacă au
fost date după denuntul prevăzut în alin. (2).
(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date sau oferite sunt supuse confiscării, iar
dacă acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
Fapte săvârsite de către
membrii instantelor de arbitraj sau
în legătură cu acestia
Art. 293. – Dispozitiile art. 289 si art. 290 se aplică în mod corespunzător si
persoanelor care, pe baza unui acord de arbitraj, sunt chemate să pronunte o hotărâre
cu privire la un litigiu ce le este dat spre solutionare de către părtile la acest acord,
indiferent dacă procedura arbitrală se desfăsoară în baza legii române ori în baza unei
alte legi.
Fapte săvârsite de către functionari
străini sau în legătură cu acestia
Art. 294. – Prevederile prezentului capitol se aplică în privinta următoarelor
persoane, dacă, prin tratatele internationale la care România este parte, nu se dispune
altfel:
a) functionarilor sau persoanelor care îsi desfăsoară activitatea pe baza unui
contract de muncă ori altor persoane care exercită atributii similare în cadrul unei
organizatii publice internationale la care România este parte;
b) membrilor adunărilor parlamentare ale organizatiilor internationale la care
România este parte;
c) functionarilor sau persoanelor care îsi desfăsoară activitatea pe baza unui
contract de muncă ori altor persoane care exercită atributii similare, în cadrul
Comunitătilor Europene;
d) persoanelor care exercită functii juridice în cadrul instantelor internationale a
căror competentă este acceptată de România, precum si functionarilor de la grefele
acestor instante;
e) functionarilor unui stat străin;
f) membrilor adunărilor parlamentare sau administrative ale unui stat străin.
CAPITOLUL II
Infractiuni de serviciu
Delapidarea
Art. 295. – (1) Însusirea, folosirea sau traficarea de către un functionar public, în
interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează
sau le administrează se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea
exercitării dreptului de a ocupa o functie publică.
(2) Tentativa se pedepseste.
Purtarea abuzivă
Art. 296. – (1) Întrebuintarea de expresii jignitoare fată de o persoană de către cel
aflat în exercitarea atributiilor de serviciu se pedepseste cu închisoare de la o lună la
6 luni sau cu amendă.
(2) Amenintarea ori lovirea sau alte violente săvârsite în conditiile alin. (1) se
sanctionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infractiune, ale cărei limite
speciale se majorează cu o treime.
Abuzul în serviciu
Art. 297. – (1) Fapta functionarului public care, în exercitarea atributiilor de
serviciu, nu îndeplineste un act sau îl îndeplineste în mod defectuos si prin aceasta
cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei
persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseste cu închisoarea de la
2 la 7 ani si interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o functie publică.
(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează si fapta functionarului public care, în
exercitarea atributiilor de serviciu, îngrădeste exercitarea unui drept al unei persoane
ori creează pentru aceasta o situatie de inferioritate pe temei de rasă, nationalitate,
origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenentă politică, avere, vârstă,
dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infectie HIV/SIDA.
Neglijenta în serviciu
Art. 298. – Încălcarea din culpă de către un functionar public a unei îndatoriri de
serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin
aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale
unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseste cu închisoare de
la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
Folosirea abuzivă a functiei
în scop sexual
Art. 299. – (1) Fapta functionarului public care, în scopul de a îndeplini, a nu
îndeplini, a urgenta ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de
serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, pretinde ori obtine
favoruri de natură sexuală de la o persoană interesată direct sau indirect de efectele
acelui act de serviciu se pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani si interzicerea
exercitării dreptului de a ocupa o functie publică sau de a exercita profesia ori
activitatea în executarea căreia a săvârsit fapta.
(2) Pretinderea sau obtinerea de favoruri de natură sexuală de către un functionar
public care se prevalează sau profită de o situatie de autoritate ori de superioritate
asupra victimei, ce decurge din functia detinută, se pedepseste cu închisoare de la
3 luni la 2 ani sau cu amendă si interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o functie
publică sau de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârsit fapta.
Uzurparea functiei
Art. 300. – Fapta functionarului public care, în timpul serviciului, îndeplineste un
act ce nu intră în atributiile sale, dacă prin aceasta s-a produs una dintre urmările
prevăzute în art. 297, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
Conflictul de interese
Art. 301. – (1) Fapta functionarului public care, în exercitarea atributiilor de
serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obtinut,
direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine, pentru sotul său, pentru o rudă
ori pentru un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat
în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat
ori beneficiază de foloase de orice natură, se pedepseste cu închisoarea de la unu la
5 ani si interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o functie publică.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu se aplică în cazul emiterii, aprobării sau adoptării actelor
normative.
Violarea secretului corespondentei
Art. 302. – (1) Deschiderea, sustragerea, distrugerea sau retinerea, fără drept, a
unei corespondente adresate altuia, precum si divulgarea fără drept a continutului
unei asemenea corespondente, chiar atunci când aceasta a fost trimisă deschisă ori
a fost deschisă din greseală, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu
amendă.
(2) Interceptarea, fără drept, a unei convorbiri sau a unei comunicări efectuate prin
telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicatii se pedepseste cu închisoare de
la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) si alin. (2) au fost săvârsite de un functionar
public care are obligatia legală de a respecta secretul profesional si confidentialitatea
informatiilor la care are acces, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani si
interzicerea unor drepturi.
(4) Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, către o altă persoană sau
către public, fără drept, a continutului unei convorbiri sau comunicări interceptate,
chiar în cazul în care făptuitorul a luat cunostintă de aceasta din greseală sau din
întâmplare, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(5) Nu constituie infractiune fapta săvârsită:
a) dacă făptuitorul surprinde săvârsirea unei infractiuni sau contribuie la dovedirea
săvârsirii unei infractiuni;
b) dacă surprinde fapte de interes public, care au semnificatie pentru viata
comunitătii si a căror divulgare prezintă avantaje publice mai mari decât prejudiciul
produs persoanei vătămate.
(6) Actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate.
Divulgarea informatiilor secrete
de stat
Art. 303. – (1) Divulgarea, fără drept, a unor informatii secrete de stat, de către cel
care le cunoaste datorită atributiilor de serviciu, dacă prin aceasta sunt afectate
interesele unei persoane juridice dintre cele prevăzute în art. 176, se pedepseste cu
închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Detinerea, fără drept, în afara îndatoririlor de serviciu, a unui document ce
contine informatii secrete de stat, dacă poate afecta activitatea uneia dintre persoanele
juridice prevăzute în art. 176, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu
amendă.
(3) Persoana care detine un document ce contine informatii secrete de stat, care
poate afecta activitatea uneia dintre persoanele juridice prevăzute în art. 176, nu se
pedepseste dacă predă de îndată documentul la organul sau institutia emitentă.
Divulgarea informatiilor secrete
de serviciu sau nepublice
Art. 304. – (1) Divulgarea, fără drept, a unor informatii secrete de serviciu sau
care nu sunt destinate publicitătii, de către cel care le cunoaste datorită atributiilor de
serviciu, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane, se
pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Divulgarea, fără drept, a unor informatii secrete de serviciu sau care nu sunt
destinate publicitătii, de către cel care ia cunostintă de acestea, se pedepseste cu
închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
(3) Dacă, urmare a faptei prevăzute în alin. (1) si alin. (2), s-a săvârsit o infractiune
împotriva investigatorului sub acoperire, a martorului protejat sau a persoanei incluse
în Programul de protectie a martorilor, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani, iar
dacă s-a comis cu intentie o infractiune contra vietii, pedeapsa este închisoarea de la
5 la 12 ani.
Neglijenta în păstrarea informatiilor
Art. 305. – (1) Neglijenta care are drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea
sau sustragerea unui document ce contine informatii secrete de stat, precum si
neglijenta care a prilejuit altei persoane aflarea unei asemenea informatii se
pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează faptele prevăzute în art. 303 alin. (1) si
art. 304, dacă au fost săvârsite din culpă.
Obtinerea ilegală de fonduri
Art. 306. – (1) Folosirea ori prezentarea de documente sau date false, inexacte ori
incomplete, pentru primirea aprobărilor sau garantiilor necesare acordării finantărilor
obtinute sau garantate din fonduri publice, dacă are ca rezultat obtinerea pe nedrept
a acestor fonduri, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Tentativa se pedepseste.
Deturnarea de fonduri
Art. 307. – (1) Schimbarea destinatiei fondurilor bănesti ori a resurselor materiale
alocate unei autorităti publice sau institutii publice, fără respectarea prevederilor
legale, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează si schimbarea, fără respectarea
prevederilor legale, a destinatiei fondurilor provenite din finantările obtinute sau
garantate din fonduri publice.
(3) Tentativa se pedepseste.
Infractiuni de coruptie
si de serviciu comise de alte
persoane
Art. 308. – (1) Dispozitiile art. 289-292 si ale art. 297-301 privitoare la
functionarii publici se aplică în mod corespunzător si faptelor săvârsite de către sau
în legătură cu persoanele care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o
remuneratie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele
prevăzute în art. 175 alin. (2) sau în cadrul oricărei persoane juridice.
(2) În acest caz, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.
Faptele care au produs
consecinte deosebit de grave
Art. 309. – Dacă faptele prevăzute în art. 295, art. 297, art. 298, art. 300, art. 303,
art. 304, art. 306 sau art. 307 au produs consecinte deosebit de grave, limitele speciale
ale pedepsei prevăzute de lege se majorează cu jumătate.
TITLUL VI
Infractiuni de fals
CAPITOLUL I
Falsificarea de monede, timbre sau de alte valori
Falsificarea de monede
Art. 310. – (1) Falsificarea de monedă cu valoare circulatorie se pedepseste cu
închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează falsificarea unei monede, emise de către
autoritătile competente, înainte de punerea oficială în circulatie a acesteia.
(3) Tentativa se pedepseste.
Falsificarea de titluri de credit
sau instrumente de plată
Art. 311. – (1) Falsificarea de titluri de credit, titluri sau instrumente pentru
efectuarea plătilor sau a oricăror altor titluri ori valori asemănătoare se pedepseste cu
închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) priveste un instrument de plată electronică,
pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Tentativa se pedepseste.
Falsificarea de timbre sau
efecte postale
Art. 312. – (1) Falsificarea de timbre de orice fel, mărci postale, plicuri postale, cărti
postale sau cupoane răspuns international se pedepseste cu închisoare de la 6 luni
la 3 ani sau cu amendă.
(2) Tentativa se pedepseste.
Punerea în circulatie de
valori falsificate
Art. 313. – (1) Punerea în circulatie a valorilor falsificate prevăzute în art. 310-312,
precum si primirea, detinerea sau transmiterea acestora, în vederea punerii lor în
circulatie, se sanctionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infractiunea de
falsificare prin care au fost produse.
(2) Punerea în circulatie a valorilor falsificate prevăzute în art. 310-312, săvârsită
de către autor sau un participant la infractiunea de falsificare, se sanctionează cu
pedeapsa prevăzută de lege pentru infractiunea de falsificare prin care au fost
produse.
(3) Repunerea în circulatie a uneia dintre valorile prevăzute în art. 310-312, de
către o persoană care a constatat, ulterior intrării în posesia acesteia, că este
falsificată, se sanctionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infractiunea de
falsificare prin care au fost produse, ale cărei limite speciale se reduc la jumătate.
(4) Tentativa se pedepseste.
Detinerea de instrumente
în vederea falsificării de valori
Art. 314. – (1) Fabricarea, primirea, detinerea sau transmiterea de instrumente
sau materiale cu scopul de a servi la falsificarea valorilor sau titlurilor prevăzute în
art. 310, art. 311 alin. (1) si art. 312 se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Fabricarea, primirea, detinerea sau transmiterea de echipamente, inclusiv
hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată
electronică, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(3) Nu se pedepseste persoana care, după comiterea vreuneia dintre faptele
prevăzute în alin. (1) sau alin. (2), înainte de descoperirea acestora si înainte de a se
fi trecut la săvârsirea faptei de falsificare, predă instrumentele sau materialele detinute
autoritătilor judiciare ori încunostintează aceste autorităti despre existenta lor.
Emiterea frauduloasă de monedă
Art. 315. – (1) Confectionarea de monedă autentică prin folosirea de instalatii sau
materiale destinate acestui scop, cu încălcarea conditiilor stabilite de autoritătile
competente sau fără acordul acestora, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani
si interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează punerea în circulatie a monedei
confectionate în conditiile alin. (1), precum si primirea, detinerea sau transmiterea
acesteia, în vederea punerii ei în circulatie.
Falsificarea de valori străine
Art. 316. – Dispozitiile cuprinse în prezentul capitol se aplică si în cazul când
infractiunea priveste monede, timbre, titluri de valoare ori instrumente de plată emise
în străinătate.
CAPITOLUL II
Falsificarea instrumentelor de autentificare sau de marcare
Falsificarea de instrumente oficiale
Art. 317. – (1) Falsificarea unui sigiliu, a unei stampile sau a unui instrument de
marcare de care se folosesc persoanele prevăzute în art. 176 sau persoanele fizice
mentionate în art. 175 alin. (2) se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau
cu amendă.
(2) Falsificarea unui sigiliu, a unei stampile sau a unui instrument de marcare de
care se folosesc alte persoane decât cele prevăzute în alin. (1) se pedepseste cu
închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(3) Tentativa se pedepseste.
Folosirea instrumentelor false
Art. 318. – Folosirea instrumentelor false prevăzute în art. 317 se pedepseste cu
închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
Falsificarea de instrumente
de autentificare străine
Art. 319. – Dispozitiile cuprinse în prezentul capitol se aplică si atunci când fapta
priveste instrumente de autentificare sau de marcare folosite de autoritătile unui stat
străin.
CAPITOLUL III
Falsuri în înscrisuri
Falsul material în înscrisuri oficiale
Art. 320. – (1) Falsificarea unui înscris oficial, prin contrafacerea scrierii ori a
subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecinte juridice,
se pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) Falsul prevăzut în alin. (1), săvârsit de un functionar public în exercitiul
atributiilor de serviciu, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea
exercitării unor drepturi.
(3) Sunt asimilate înscrisurilor oficiale biletele, tichetele sau orice alte imprimate
producătoare de consecinte juridice.
(4) Tentativa se pedepseste.
Falsul intelectual
Art. 321. – (1) Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de
către un functionar public aflat în exercitarea atributiilor de serviciu, prin atestarea
unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu stiintă
de a insera unele date sau împrejurări, se pedepseste cu închisoarea de la unu la
5 ani.
(2) Tentativa se pedepseste.
Falsul în înscrisuri sub semnătură
privată
Art. 322. – (1) Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul dintre
modurile prevăzute în art. 320 sau art. 321, dacă făptuitorul foloseste înscrisul falsificat
ori îl încredintează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinte
juridice, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Tentativa se pedepseste.
Uzul de fals
Art. 323. – Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că
este fals, în vederea producerii unei consecinte juridice, se pedepseste cu închisoare
de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă, când înscrisul este oficial, si cu închisoare de la
3 luni la 2 ani sau cu amendă, când înscrisul este sub semnătură privată.
Falsificarea unei înregistrări tehnice
Art. 324. – (1) Falsificarea unei înregistrări tehnice prin contrafacere, alterare ori
prin determinarea atestării unor împrejurări necorespunzătoare adevărului sau
omisiunea înregistrării unor date sau împrejurări, dacă a fost urmată de folosirea de
către făptuitor a înregistrării ori de încredintarea acesteia unei alte persoane spre
folosire, în vederea producerii unei consecinte juridice, se pedepseste cu închisoare
de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează folosirea unei înregistrări tehnice
falsificate în vederea producerii unei consecinte juridice.
(3) Prin înregistrare tehnică, în sensul prezentului articol, se întelege atestarea
unei valori, greutăti, măsuri ori a desfăsurării unui eveniment, realizată, în tot sau în
parte, în mod automat, prin intermediul unui dispozitiv tehnic omologat si care este
destinată a proba un anumit fapt, în vederea producerii de consecinte juridice.
Falsul informatic
Art. 325. – Fapta de a introduce, modifica sau sterge, fără drept, date informatice
ori de a restrictiona, fără drept, accesul la aceste date, rezultând date
necorespunzătoare adevărului, în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei
consecinte juridice, constituie infractiune si se pedepseste cu închisoarea de la unu
la 5 ani.
Falsul în declaratii
Art. 326. – Declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută unei persoane
dintre cele prevăzute în art. 175 sau unei unităti în care aceasta îsi desfăsoară
activitatea în vederea producerii unei consecinte juridice, pentru sine sau pentru altul,
atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declaratia făcută serveste la producerea
acelei consecinte, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Falsul privind identitatea
Art. 327. – (1) Prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea
identităti altei persoane, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau
transmisă unei unităti în care aceasta îsi desfăsoară activitatea prin folosirea
frauduloasă a unui act ce serveste la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile
sau a unui astfel de act falsificat, pentru a induce sau a mentine în eroare un functionar
public, în vederea producerii unei consecinte juridice, pentru sine ori pentru altul, se
pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) Când prezentarea s-a făcut prin întrebuintarea identitătii reale a unei persoane,
pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
(3) Încredintarea unui act ce serveste la identificare, legitimare ori la dovedirea
stării civile spre a fi folosit fără drept se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani
sau cu amendă.
Infractiuni de fals comise
în legătură cu autoritatea unui
stat străin
Art. 328. – Dispozitiile cuprinse în prezentul capitol se aplică si atunci când fapta
priveste acte emise de o autoritate competentă a unui stat străin sau de o organizatie
internatională instituită printr-un tratat la care România este parte sau declaratii ori o
identitate asumate în fata acesteia.
TITLUL VII
Infractiuni contra sigurantei publice
CAPITOLUL I
Infractiuni contra sigurantei circulatiei pe căile ferate
Neîndeplinirea îndatoririlor
de serviciu sau îndeplinirea
lor defectuoasă
Art. 329. – (1) Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor
defectuoasă de către angajatii care gestionează infrastructura feroviară ori ai
operatorilor de transport, interventie sau manevră, dacă prin aceasta se pune în pericol
siguranta circulatiei mijloacelor de transport, interventie sau manevră pe calea ferată,
se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Dacă fapta a avut ca urmare un accident de cale ferată, pedeapsa este
închisoarea de la 3 la 10 ani.
Neîndeplinirea îndatoririlor
de serviciu sau îndeplinirea
lor defectuoasă din culpă
Art. 330. – (1) Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor
defectuoasă, din culpă, de către angajatii care gestionează infrastructura feroviară ori
ai operatorilor de transport, interventie sau manevră, dacă prin aceasta se pune în
pericol siguranta mijloacelor de transport, interventie sau manevră pe calea ferată, se
pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Când fapta a avut ca urmare un accident de cale ferată, pedeapsa este
închisoarea de la unu la 5 ani.
Părăsirea postului si prezenta
la serviciu sub influenta
alcoolului sau a altor substante
Art. 331. – (1) Părăsirea postului, în orice mod si sub orice formă, de angajatii cu
atributii privind siguranta circulatiei mijloacelor de transport, interventie sau manevră
pe calea ferată, dacă prin aceasta se pune în pericol siguranta circulatiei acestor
mijloace, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează îndeplinirea îndatoririlor de serviciu de
către un angajat având atributii privind siguranta circulatiei mijloacelor de transport,
interventie sau manevră pe calea ferată, care are o îmbibatie alcoolică de peste
0,80 g/l alcool pur în sânge ori se află sub influenta unor substante psihoactive.
(3) Când faptele prevăzute în alin. (1) si alin. (2) au avut ca urmare un accident de
cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.
Distrugerea sau semnalizarea falsă
Art. 332. – (1) Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuintare
a liniei de cale ferată, a materialului rulant, a instalatiilor de cale ferată ori a celor de
comunicatii feroviare, precum si a oricăror altor bunuri sau dotări aferente infrastructurii
feroviare ori asezarea de obstacole pe linia ferată, dacă prin aceasta se pune în pericol
siguranta mijloacelor de transport, manevră sau interventie pe calea ferată, se
pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează săvârsirea de acte de semnalizare falsă
sau săvârsirea oricăror acte care pot induce în eroare personalul care asigură
circulatia mijloacelor de transport, manevră sau interventie pe calea ferată în timpul
executării serviciului, dacă prin aceste fapte se creează un pericol de accident de cale
ferată.
(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) si alin. (2) au avut ca urmare un accident de
cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitării unor
drepturi.
(4) Când faptele prevăzute în alin. (1)-(3) sunt săvârsite din culpă, limitele
speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.
(5) Tentativa la infractiunile prevăzute în alin. (1) si alin. (2) se pedepseste.
Accidentul de cale ferată
Art. 333. – Accidentul de cale ferată constă în distrugerea sau degradarea adusă
mijloacelor de transport, materialului rulant sau instalatiilor de cale ferată în cursul
circulatiei sau manevrei mijloacelor de transport, manevră, întretinere sau interventie
pe calea ferată.
CAPITOLUL II
Infractiuni contra sigurantei circulatiei pe drumurile publice
Punerea în circulatie sau
conducerea unui
vehicul neînmatriculat
Art. 334. – (1) Punerea în circulatie sau conducerea pe drumurile publice a unui
autovehicul sau a unui tramvai neînmatriculat sau neînregistrat, potrivit legii, se
pedepseste cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.
(2) Punerea în circulatie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul
sau a unui tramvai cu număr fals de înmatriculare sau înregistrare se pedepseste cu
închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
(3) Tractarea unei remorci neînmatriculate sau neînregistrate ori cu număr fals de
înmatriculare sau înregistrare se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu
amendă.
(4) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tractarea unei remorci
ale cărei plăcute cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare au fost retrase sau
a unui vehicul înmatriculat în alt stat, care nu are drept de circulatie în România, se
pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
Conducerea unui vehicul fără
permis de conducere
Art. 335. – (1) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui
tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepseste cu
închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede
obligativitatea detinerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis
de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte
vehiculul respectiv ori al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea
dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce
autovehicule în România se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu
amendă.
(3) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează si persoana care încredintează un
vehicul pentru care legea prevede obligativitatea detinerii permisului de conducere
pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane despre care stie că se află în
una dintre situatiile prevăzute în alin. (1) sau alin. (2) sau sub influenta alcoolului ori
a unor substante psihoactive.
Conducerea unui vehicul
sub influenta alcoolului sau
a altor substante
Art. 336. – (1) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea
prevede obligativitatea detinerii permisului de conducere de către o persoană care, la
momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibatie alcoolică de peste 0,80 g/l
alcool pur în sânge se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează si persoana, aflată sub influenta unor
substante psihoactive, care conduce un vehicul pentru care legea prevede
obligativitatea detinerii permisului de conducere.
(3) Dacă persoana aflată în una dintre situatiile prevăzute în alin. (1) si alin. (2)
efectuează transport public de persoane, transport de substante sau produse
periculoase ori se află în procesul de instruire practică a unor persoane pentru
obtinerea permisului de conducere sau în timpul desfăsurării probelor practice ale
examenului pentru obtinerea permisului de conducere, pedeapsa este închisoarea de
la 2 la 7 ani.
Refuzul sau sustragerea
de la prelevarea de mostre
biologice
Art. 337. – Refuzul ori sustragerea conducătorului unui vehicul pentru care legea
prevede obligativitatea detinerii permisului de conducere ori a instructorului auto, aflat
în procesul de instruire, sau a examinatorului autoritătii competente, aflat în timpul
desfăsurării probelor practice ale examenului pentru obtinerea permisului de
conducere, de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii
alcoolemiei ori a prezentei unor substante psihoactive se pedepseste cu închisoarea
de la unu la 5 ani.
Părăsirea locului accidentului
ori modificarea sau stergerea
urmelor acestuia
Art. 338. – (1) Părăsirea locului accidentului, fără încuviintarea politiei sau a
procurorului care efectuează cercetarea locului faptei, de către conducătorul
vehiculului sau de către instructorul auto, aflat în procesul de instruire, ori de către
examinatorul autoritătii competente, aflat în timpul desfăsurării probelor practice ale
examenului pentru obtinerea permisului de conducere, implicat într-un accident de
circulatie, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează si fapta oricărei persoane de a modifica
starea locului sau de a sterge urmele accidentului de circulatie din care a rezultat
uciderea sau vătămarea integritătii corporale ori a sănătătii uneia sau mai multor
persoane, fără acordul echipei de cercetare la fata locului.
(3) Nu constituie infractiune părăsirea locului accidentului când:
a) în urma accidentului s-au produs doar pagube materiale;
b) conducătorul vehiculului, în lipsa altor mijloace de transport, transportă el însusi
persoanele rănite la cea mai apropiată unitate sanitară în măsură să acorde asistentă
medicală necesară si la care a declarat datele personale de identitate si numărul de
înmatriculare sau înregistrare a vehiculului condus, consemnate într-un registru
special, dacă se înapoiază imediat la locul accidentului;
c) conducătorul autovehiculului cu regim de circulatie prioritară anuntă de îndată
politia, iar după terminarea misiunii se prezintă la sediul unitătii de politie pe a cărei
rază de competentă s-a produs accidentul, în vederea întocmirii documentelor de
constatare;
d) victima părăseste locul faptei, iar conducătorul de vehicul anuntă imediat
evenimentul la cea mai apropiată unitate de politie.
Împiedicarea sau
îngreunarea circulatiei
pe drumurile publice
Art. 339. – (1) Instalarea de mijloace de semnalizare rutieră sau modificarea
pozitiilor acestora, fără autorizatie eliberată de autoritătile competente, de natură să
inducă în eroare participantii la trafic ori să îngreuneze circulatia pe drumul public se
pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) Participarea în calitate de conducător de vehicul la întreceri neautorizate pe
drumurile publice se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(3) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează asezarea de obstacole care
îngreunează sau împiedică circulatia pe drumul public, dacă se pune în pericol
siguranta circulatiei ori se aduce atingere dreptului la libera circulatie a celorlalti
participanti la trafic.
(4) Lăsarea fără supraveghere pe partea carosabilă a drumului public a unui
vehicul care transportă produse sau substante periculoase se pedepseste cu
închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.
Nerespectarea atributiilor
privind verificarea tehnică
ori efectuarea reparatiilor
Art. 340. – (1) Îndeplinirea defectuoasă sau neîndeplinirea atributiilor de verificare
tehnică ori inspectie tehnică periodică a autovehiculelor, remorcilor sau tramvaielor
ori a celor referitoare la efectuarea unor reparatii sau interventii tehnice de către
persoanele care au asemenea atributii, dacă din cauza stării tehnice a vehiculului s-a
pus în pericol siguranta circulatiei pe drumurile publice, se pedepseste cu închisoare
de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) Dacă, urmare a faptei prevăzute în alin. (1), s-a produs un accident de circulatie
care a avut ca urmare vătămarea integritătii corporale sau a sănătătii uneia sau mai
multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani, iar dacă s-a produs
moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.
(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) si alin. (2) au fost săvârsite din culpă, limitele
speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.
4) Repararea autovehiculelor, remorcilor, tramvaielor sau mopedelor având urme
de accident, fără a fi îndeplinite conditiile prevăzute de lege, se pedepseste cu
închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Efectuarea de lucrări neautorizate
în zona drumului public
Art. 341. – (1) Efectuarea unor lucrări de construire, modificare, modernizare sau
reabilitare a drumului public ori de amenajare a accesului rutier la drumul public, fără
autorizatie de constructie eliberată în conditiile legii ori cu încălcarea conditiilor stabilite
în autorizatie, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Amplasarea unor constructii, panouri sau reclame publicitare în zona drumului,
fără autorizatie de constructie eliberată în conditiile legii ori cu încălcarea conditiilor
stabilite în autorizatie, dacă prin aceasta se creează un pericol pentru siguranta
circulatiei, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(3) Persoana autorizată de administratorul căii ferate care nu ia măsurile
corespunzătoare pentru semnalizarea trecerilor la nivel cu calea ferată se pedepseste
cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(4) Cu pedeapsa prevăzută în alin. (3) se sanctionează si persoana autorizată de
către administratorul unui drum public sau executantul unei lucrări pe partea
carosabilă, care nu ia măsurile corespunzătoare pentru semnalizarea obstacolelor
sau a lucrărilor pe drumurile publice, dacă prin aceasta s-a produs un accident de
circulatie.
CAPITOLUL III
Nerespectarea regimului armelor, munitiilor, materialelor nucleare si al materiilor explozive
Nerespectarea regimului armelor
si al munitiilor
Art. 342. – (1) Detinerea, portul, confectionarea, precum si orice operatiune privind
circulatia armelor letale, a munitiilor, mecanismelor sau dispozitivelor acestora sau
functionarea atelierelor de reparare a armelor letale, fără drept, se pedepsesc cu
închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Detinerea sau portul fără drept de arme neletale din categoria celor supuse
autorizării se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(3) Sustragerea armelor sau munitiilor prevăzute în alin. (1) si alin. (2) se
pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) Portul armelor prevăzute în alin. (1) si alin. (2), fără drept, în sediul autoritătilor
publice, institutiilor publice sau al altor persoane juridice de interes public ori în spatiile
rezervate desfăsurării procesului electoral, se pedepseste cu închisoarea de la unu la
5 ani si interzicerea unor drepturi.
(5) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) si alin. (3) au ca obiect arme interzise sau
munitii, mecanisme ori dispozitive ale acestora, limitele speciale ale pedepsei se
majorează cu o treime.
Uzul de armă fără drept
Art. 343. – (1) Uzul de armă letală sau interzisă, fără drept, se pedepseste cu
închisoarea de la unu la 3 ani.
(2) Uzul de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept, se
pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 2 ani.
Stergerea sau modificarea
marcajelor de pe arme letale
Art. 344. – Stergerea sau modificarea, fără drept, a marcajelor de pe arme letale
se pedepseste cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.
Nerespectarea regimului
materialelor nucleare sau
al altor materii radioactive
Art. 345. – (1) Primirea, detinerea, folosirea, cedarea, modificarea, înstrăinarea,
dispersarea, expunerea, transportul sau deturnarea materialelor nucleare ori a altor
materii radioactive, precum si orice operatie privind circulatia acestora, fără drept, se
pedepsesc cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Sustragerea materialelor nucleare sau a altor materii radioactive se pedepseste
cu închisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) si alin. (2) au pus în pericol alte persoane sau
bunuri, au produs vătămarea corporală a uneia sau mai multor persoane, pedeapsa
este închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) În cazul în care faptele prevăzute în alin. (1) si alin. (2) au avut ca urmare
moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de
ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
Nerespectarea regimului
materiilor explozive
Art. 346. – (1) Producerea, experimentarea, prelucrarea, detinerea, transportul
ori folosirea materiilor explozive sau orice alte operatiuni privind circulatia acestora,
fără drept, se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Sustragerea materiilor explozive se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani
si interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Când faptele prevăzute în alin. (1) si alin. (2) privesc o cantitate mai mare de
1 kg echivalent trotil sau când cantitatea explozivă este însotită de materiale de initiere,
pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) În cazul în care faptele prevăzute în alin. (1)-(3) au avut ca urmare moartea
uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani si
interzicerea exercitării unor drepturi.
Sanctionarea tentativei
Art. 347. – Tentativa la infractiunile prevăzute în art. 342 alin. (1) si alin. (3),
art. 345 alin. (1) si alin. (2), precum si în art. 346 alin. (1) si alin. (2) se pedepseste.
CAPITOLUL IV
Infractiuni privitoare la regimul stabilit pentru alte activităti reglementate de lege
Exercitarea fără drept a unei
profesii sau activităti
Art. 348. – Exercitarea, fără drept, a unei profesii sau activităti pentru care legea
cere autorizatie ori exercitarea acestora în alte conditii decât cele legale, dacă legea
specială prevede că săvârsirea unor astfel de fapte se sanctionează potrivit legii
penale, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
Neluarea măsurilor legale
de securitate si sănătate în muncă
Art. 349. – (1) Neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate si sănătate
în muncă de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se
creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire
profesională, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1) săvârsită din culpă se pedepseste cu închisoare
de la 3 luni la un an sau cu amendă.
Nerespectarea măsurilor legale
de securitate si sănătate în muncă
Art. 350. – (1) Nerespectarea de către orice persoană a obligatiilor si a măsurilor
stabilite cu privire la securitatea si sănătatea în muncă, dacă prin aceasta se creează
un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire
profesională, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează repunerea în functiune a instalatiilor,
masinilor si utilajelor, anterior eliminării tuturor deficientelor pentru care s-a luat măsura
opririi lor.
(3) Faptele prevăzute în alin. (1) si alin. (2) săvârsite din culpă se pedepsesc cu
închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
Camăta
Art. 351. – Darea de bani cu dobândă, ca îndeletnicire, de către o persoană
neautorizată, se pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
CAPITOLUL V
Infractiuni contra sănătătii publice
Zădărnicirea combaterii bolilor
Art. 352. – (1) Nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea
bolilor infectocontagioase, dacă a avut ca urmare răspândirea unei asemenea boli,
se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) este săvârsită din culpă, pedeapsa este
închisoarea de la o lună la 6 luni sau amenda.
Contaminarea venerică
Art. 353. – (1) Transmiterea unei boli venerice, prin raport sexual sau alte acte
sexuale, de către o persoană care stie că suferă de o astfel de boală, se pedepseste
cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Instanta de judecată va dispune măsura de sigurantă a obligării la tratament
medical.
Transmiterea sindromului
imunodeficitar dobândit
Art. 354. – (1) Transmiterea, prin orice mijloace, a sindromului imunodeficitar
dobândit – SIDA – de către o persoană care stie că suferă de această boală se
pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
(2) Transmiterea, prin orice mijloace, a sindromului imunodeficitar dobândit – SIDA –
de către o altă persoană decât cea prevăzută în alin. (1) se pedepseste cu închisoarea
de la 5 la 12 ani.
(3) Dacă prin faptele prevăzute în alin. (1) si alin. (2) s-a produs moartea victimei,
pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani.
(4) Când fapta prevăzută în alin. (2) a fost săvârsită din culpă, pedeapsa este
închisoarea de la 6 luni la 3 ani, iar dacă a cauzat moartea victimei, pedeapsa este
închisoarea de la 2 la 7 ani.
(5) Tentativa la infractiunile prevăzute în alin. (1) si alin. (2) se pedepseste.
Răspândirea bolilor la animale
sau plante
Art. 355. – (1) Nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea
bolilor infectocontagioase la animale sau plante ori a dăunătorilor, dacă a avut ca
urmare răspândirea unei asemenea boli ori a dăunătorilor, se pedepseste cu
închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Dacă fapta este săvârsită din culpă, limitele speciale ale pedepsei se reduc la
jumătate.
Infectarea apei
Art. 356. – (1) Infectarea prin orice mijloace a surselor sau retelelor de apă, dacă
apa devine dăunătoare sănătătii oamenilor, animalelor sau plantelor, se pedepseste
cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Tentativa se pedepseste.
Falsificarea sau substituirea
de alimente ori alte produse
Art. 357. – (1) Prepararea, oferirea sau expunerea spre vânzare de alimente,
băuturi ori alte produse falsificate sau substituite, dacă sunt vătămătoare sănătătii, se
pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă si interzicerea exercitării
unor drepturi.
(2) Prepararea, oferirea sau expunerea spre vânzare de medicamente contrafăcute
sau substituite care sunt vătămătoare sănătătii se pedepseste cu închisoarea de la
6 luni la 5 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
Comercializarea de produse alterate
Art. 358. – (1) Vânzarea de alimente, băuturi sau alte produse cunoscând că sunt
alterate ori cu perioada de valabilitate depăsită, dacă sunt vătămătoare sănătătii, se
pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă si interzicerea exercitării
unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează punerea în consum de carne sau
produse din carne, provenite din tăieri de animale sustrase controlului veterinar, dacă
sunt vătămătoare sănătătii.
(3) Vânzarea de medicamente cunoscând că sunt contrafăcute, alterate ori cu
perioada de valabilitate depăsită, dacă sunt vătămătoare sănătătii ori si-au pierdut în
tot sau în parte eficienta terapeutică, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani
si interzicerea exercitării unor drepturi.
Traficul de produse sau substante
toxice
Art. 359. – (1) Producerea, detinerea, precum si orice operatiune privind circulatia
produselor ori substantelor toxice, cultivarea în scop de prelucrare a plantelor care
contin astfel de substante ori experimentarea produselor sau substantelor toxice, fără
drept, se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitării unor
drepturi.
(2) Tentativa se pedepseste.
CAPITOLUL VI
Infractiuni contra sigurantei si integritătii sistemelor si datelor informatice
Accesul ilegal la un sistem
informatic
Art. 360. – (1) Accesul, fără drept, la un sistem informatic se pedepseste cu
închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârsită în scopul obtinerii de date informatice, se
pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
(3) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârsită cu privire la un sistem
informatic la care, prin intermediul unor proceduri, dispozitive sau programe
specializate, accesul este restrictionat sau interzis pentru anumite categorii de
utilizatori, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
Interceptarea ilegală a unei
transmisii de date informatice
Art. 361. – (1) Interceptarea, fără drept, a unei transmisii de date informatice care
nu este publică si care este destinată unui sistem informatic, provine dintr-un
asemenea sistem sau se efectuează în cadrul unui sistem informatic se pedepseste
cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează si interceptarea, fără drept, a unei emisii
electromagnetice provenite dintr-un sistem informatic, ce contine date informatice care
nu sunt publice.
Alterarea integritătii
datelor informatice
Art. 362. – Fapta de a modifica, sterge sau deteriora date informatice ori de a
restrictiona accesul la aceste date, fără drept, se pedepseste cu închisoarea de la
unu la 5 ani.
Perturbarea functionării
sistemelor informatice
Art. 363. – Fapta de a perturba grav, fără drept, functionarea unui sistem
informatic, prin introducerea, transmiterea, modificarea, stergerea sau deteriorarea
datelor informatice sau prin restrictionarea accesului la date informatice, se
pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
Transferul neautorizat
de date informatice
Art. 364. – Transferul neautorizat de date dintr-un sistem informatic sau dintr-un
mijloc de stocare a datelor informatice se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
Operatiuni ilegale cu dispozitive
sau programe informatice
Art. 365. – (1) Fapta persoanei care, fără drept, produce, importă, distribuie sau
pune la dispozitie sub orice formă:
a) dispozitive sau programe informatice concepute sau adaptate în scopul comiterii
uneia dintre infractiunile prevăzute în art. 360-364;
b) parole, coduri de acces sau alte asemenea date informatice care permit accesul
total sau partial la un sistem informatic, în scopul săvârsirii uneia dintre infractiunile
prevăzute în art. 360-364,
se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Detinerea, fără drept, a unui dispozitiv, a unui program informatic, a unei parole,
a unui cod de acces sau a altor date informatice dintre cele prevăzute în alin. (1), în
scopul săvârsirii uneia dintre infractiunile prevăzute în art. 360-364, se pedepseste
cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Sanctionarea tentativei
Art. 366. – Tentativa la infractiunile prevăzute în prezentul capitol se pedepseste.
TITLUL VIII
Infractiuni care aduc atingere unor relatii privind convietuirea socială
CAPITOLUL I
Infractiuni contra ordinii si linistii publice
Constituirea unui grup
infractional organizat
Art. 367. – (1) Initierea sau constituirea unui grup infractional organizat, aderarea
sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepseste cu închisoarea
de la unu la 5 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Când infractiunea care intră în scopul grupului infractional organizat este
sanctionată de lege cu pedeapsa detentiunii pe viată sau cu închisoarea mai mare de
10 ani, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitării unor
drepturi.
(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) si alin. (2) au fost urmate de săvârsirea unei
infractiuni, se aplică regulile privind concursul de infractiuni.
(4) Nu se pedepsesc persoanele care au comis faptele prevăzute în alin. (1) si
alin. (2), dacă denuntă autoritătilor grupul infractional organizat, înainte ca acesta să
fi fost descoperit si să se fi început săvârsirea vreuneia dintre infractiunile care intră
în scopul grupului.
(5) Dacă persoana care a săvârsit una dintre faptele prevăzute în alin. (1)-(3)
înlesneste, în cursul urmăririi penale, aflarea adevărului si tragerea la răspundere
penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infractional organizat, limitele
speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.
(6) Prin grup infractional organizat se întelege grupul structurat, format din trei sau
mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp si pentru a actiona
în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infractiuni.
Instigarea publică
Art. 368. – (1) Fapta de a îndemna publicul, verbal, în scris sau prin orice alte
mijloace, să săvârsească infractiuni se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani
sau cu amendă, fără a se putea depăsi pedeapsa prevăzută de lege pentru
infractiunea la săvârsirea căreia s-a instigat.
(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) este comisă de un functionar public, pedeapsa
este închisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea exercitării unor drepturi, fără a se
putea depăsi pedeapsa prevăzută de lege pentru infractiunea la săvârsirea căreia s-a
instigat.
(3) Dacă instigarea publică a avut ca urmare comiterea infractiunii la care s-a
instigat, pedeapsa este cea prevăzută de lege pentru acea infractiune.
Incitarea la ură sau discriminare
Art. 369. – Incitarea publicului, prin orice mijloace, la ură sau discriminare
împotriva unei categorii de persoane se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani
sau cu amendă.
Încercarea de a determina
săvârsirea unei infractiuni
Art. 370. – Încercarea de a determina o persoană, prin constrângere sau corupere,
să comită o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viată sau
pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani se pedepseste cu închisoare de la unu la
5 ani sau cu amendă.
Tulburarea ordinii si linistii publice
Art. 371. – Fapta persoanei care, în public, prin violente comise împotriva
persoanelor sau bunurilor ori prin amenintări sau atingeri grave aduse demnitătii
persoanelor, tulbură ordinea si linistea publică se pedepseste cu închisoare de la 3 luni
la 2 ani sau cu amendă.
Portul sau folosirea fără drept
de obiecte periculoase
Art. 372. – (1) Fapta de a purta fără drept, la adunări publice, manifestări cultural-
sportive, în locuri special amenajate si autorizate pentru distractie ori agrement sau în
mijloace de transport în comun:
a) cutitul, pumnalul, boxul sau alte asemenea obiecte fabricate sau confectionate
anume pentru tăiere, întepare sau lovire;
b) arme neletale care nu sunt supuse autorizării ori dispozitive pentru socuri
electrice;
c) substante iritant-lacrimogene sau cu efect paralizant
se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2) Folosirea, fără drept, la adunări publice, manifestări cultural-sportive, în locuri
de distractie ori agrement sau în mijloace de transport în comun a obiectelor sau
substantelor prevăzute în alin. (1) se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau
cu amendă.
(3) Portul, fără drept, al obiectelor sau substantelor prevăzute în alin. (1) în sediul
autoritătilor publice, institutiilor publice sau al altor persoane juridice de interes public
ori în spatiile rezervate desfăsurării procesului electoral se pedepseste cu închisoare
de la unu la 3 ani sau cu amendă.
Împiedicarea desfăsurării
unei adunări publice
Art. 373. – Împiedicarea, prin orice mijloace, a desfăsurării unei adunări publice
care a fost autorizată potrivit legii se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau
cu amendă.
Pornografia infantilă
Art. 374. – (1) Producerea, detinerea în vederea expunerii sau distribuirii,
achizitionarea, stocarea, expunerea, promovarea, distribuirea, precum si punerea la
dispozitie, în orice mod, de materiale pornografice cu minori se pedepsesc cu
închisoarea de la un an la 5 ani.
(2) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) au fost săvârsite printr-un sistem informatic
sau alt mijloc de stocare a datelor informatice, pedeapsa este închisoarea de la 2 la
7 ani.
(3) Accesarea, fără drept, de materiale pornografice cu minori, prin intermediul
sistemelor informatice sau altor mijloace de comunicatii electronice, se pedepseste
cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
(4) Prin materiale pornografice cu minori se întelege orice material care prezintă un
minor având un comportament sexual explicit sau care, desi nu prezintă o persoană
reală, simulează, în mod credibil, un minor având un astfel de comportament.
(5) Tentativa se pedepseste.
Ultrajul contra bunelor moravuri
Art. 375. – Fapta persoanei care, în public, expune sau distribuie fără drept imagini
ce prezintă explicit o activitate sexuală, alta decât cea la care se referă art. 374, ori
săvârseste acte de exhibitionism sau alte acte sexuale explicite se pedepseste cu
închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
CAPITOLUL II
Infractiuni contra familiei
Bigamia
Art. 376. – (1) Încheierea unei noi căsătorii de către o persoană căsătorită se
pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) Persoana necăsătorită care încheie o căsătorie cu o persoană pe care o stie
căsătorită se pedepseste cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
Incestul
Art. 377. – Raportul sexual consimtit, săvârsit între rude în linie directă sau între
frati si surori, se pedepseste cu închisoarea de la un an la 5 ani.
Abandonul de familie
Art. 378. – (1) Săvârsirea de către persoana care are obligatia legală de
întretinere, fată de cel îndreptătit la întretinere, a uneia dintre următoarele fapte:
a) părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l la suferinte fizice sau
morale;
b) neîndeplinirea, cu rea-credintă, a obligatiei de întretinere prevăzute de lege;
c) neplata, cu rea-credintă, timp de 3 luni, a pensiei de întretinere stabilite pe cale
judecătorească,
se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează neexecutarea, cu rea-credintă, de către
cel condamnat a prestatiilor periodice stabilite prin hotărâre judecătorească, în
favoarea persoanelor îndreptătite la întretinere din partea victimei infractiunii.
(3) Actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate.
(4) Fapta nu se pedepseste dacă, înainte de terminarea urmăririi penale, inculpatul
îsi îndeplineste obligatiile.
(5) Dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, inculpatul îsi
îndeplineste obligatiile, instanta dispune, după caz, amânarea aplicării pedepsei sau
suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, chiar dacă nu sunt îndeplinite
conditiile prevăzute de lege pentru aceasta.
Nerespectarea măsurilor
privind încredintarea minorului
Art. 379. – (1) Retinerea de către un părinte a copilului său minor, fără
consimtământul celuilalt părinte sau al persoanei căreia i-a fost încredintat minorul
potrivit legii, se pedepseste cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.
(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează fapta persoanei căreia i s-a încredintat
minorul prin hotărâre judecătorească spre crestere si educare de a împiedica, în mod
repetat, pe oricare dintre părinti să aibă legături personale cu minorul, în conditiile
stabilite de părti sau de către organul competent.
(3) Actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate.
Împiedicarea accesului
la învătământul general
obligatoriu
Art. 380. – (1) Părintele sau persoana căreia i-a fost încredintat, potrivit legii, un
minor si care, în mod nejustificat, îl retrage sau îl împiedică prin orice mijloace să
urmeze cursurile învătământului general obligatoriu se pedepseste cu închisoare de
la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2) Fapta nu se pedepseste dacă înainte de terminarea urmăririi penale inculpatul
asigură reluarea frecventării cursurilor de către minor.
(3) Dacă până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare inculpatul asigură
reluarea frecventării cursurilor de către minor, instanta dispune, după caz, amânarea
aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, chiar dacă
nu sunt îndeplinite conditiile prevăzute de lege pentru aceasta.
CAPITOLUL III
Infractiuni contra libertătii religioase si respectului datorat persoanelor decedate
Împiedicarea exercitării
libertătii religioase
Art. 381. – (1) Împiedicarea sau tulburarea liberei exercitări a ritualului unui cult
religios, care este organizat si functionează potrivit legii, se pedepseste cu închisoare
de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) Obligarea unei persoane, prin constrângere, să participe la serviciile religioase
ale unui cult ori să îndeplinească un act religios legat de exercitarea unui cult se
pedepseste cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.
(3) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează obligarea unei persoane, prin violentă
sau amenintare, să îndeplinească un act interzis de cultul, organizat potrivit legii,
căruia îi apartine.
(4) Actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate.
Profanarea lăcasurilor sau
a obiectelor de cult
Art. 382. – Profanarea unui lăcas sau a unui obiect de cult, apartinând unui cult
religios care este organizat si functionează potrivit legii, se pedepseste cu închisoare
de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
Profanarea de cadavre sau
morminte
Art. 383. – (1) Sustragerea, distrugerea sau profanarea unui cadavru ori a cenusii
rezultate din incinerarea acestuia se pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) Profanarea prin orice mijloace a unui mormânt, a unei urne funerare sau a unui
monument funerar se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Prelevarea ilegală de tesuturi
sau organe
Art. 384. – Prelevarea de tesuturi sau organe de la un cadavru, fără drept, se
pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
TITLUL IX
Infractiuni electorale
Împiedicarea exercitării
drepturilor electorale
Art. 385. – (1) Împiedicarea, prin orice mijloace, a liberului exercitiu al dreptului de
a alege sau de a fi ales se pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) Atacul, prin orice mijloace, asupra localului sectiei de votare se pedepseste cu
închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
Coruperea alegătorilor
Art. 386. – (1) Oferirea sau darea de bani, de bunuri ori de alte foloase în scopul
determinării alegătorului să voteze sau să nu voteze o anumită listă de candidati ori
un anumit candidat se pedepseste cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani si interzicerea
exercitării unor drepturi.
(2) Nu intră în categoria bunurilor prevăzute în alin. (1) bunurile cu valoare
simbolică, inscriptionate cu însemnele unei formatiuni politice.
Frauda la vot
Art. 387. – (1) Fapta persoanei care votează:
a) fără a avea acest drept;
b) de două sau mai multe ori;
c) prin introducerea în urnă a mai multor buletine de vot decât are dreptul un
alegător
se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă si interzicerea
exercitării unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează utilizarea unei cărti de alegător sau a
unui act de identitate nul ori fals sau a unui buletin de vot fals.
Frauda la votul electronic
Art. 388. – Tipărirea si utilizarea de date de acces false, accesarea frauduloasă
a sistemului de vot electronic sau falsificarea prin orice mijloace a buletinelor de vot
în format electronic se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.
Violarea confidentialitătii votului
Art. 389. – (1) Violarea prin orice mijloace a secretului votului se pedepseste cu
amendă.
(2) Dacă fapta a fost comisă de un membru al biroului electoral al sectiei de votare,
pedeapsa este închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă si interzicerea exercitării
unor drepturi.
Nerespectarea regimului urnei
de vot
Art. 390. – (1) Deschiderea urnelor, înainte de ora stabilită pentru închiderea
votării, se pedepseste cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă si interzicerea
exercitării unor drepturi.
(2) Încredintarea urnei speciale altor persoane decât membrilor biroului electoral al
sectiei de votare ori transportarea acesteia de către alte persoane sau în alte conditii
decât cele prevăzute de lege se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu
amendă si interzicerea exercitării unor drepturi.
Falsificarea documentelor
si evidentelor electorale
Art. 391. – (1) Falsificarea prin orice mijloace a înscrisurilor de la birourile
electorale se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea exercitării
unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează si înscrierea în copia de pe lista
electorală permanentă a unor persoane care nu figurează în această listă.
(3) Introducerea în uz sau folosirea unui program informatic cu vicii care alterează
înregistrarea ori însumarea rezultatelor obtinute în sectiile de votare sau determină
repartizarea mandatelor în afara prevederilor legii se pedepseste cu închisoarea de la
2 la 7 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează introducerea de date, informatii sau
proceduri care duc la alterarea sistemului informational national necesar stabilirii
rezultatelor alegerilor.
Fapte săvârsite în legătură
cu un referendum
Art. 392. – Dispozitiile art. 385-391 se aplică în mod corespunzător si în cazul
faptelor săvârsite cu prilejul unui referendum.
Sanctionarea tentativei
Art. 393. – Tentativa la infractiunile prevăzute în art. 385 si art. 387-391 se
pedepseste.
TITLUL X
Infractiuni contra securitătii nationale
Trădarea
Art. 394. – Fapta cetăteanului român de a intra în legătură cu o putere sau cu o
organizatie străină ori cu agenti ai acestora, în scopul de a suprima sau stirbi unitatea
si indivizibilitatea, suveranitatea sau independenta statului, prin:
a) provocare de război contra tării sau de înlesnire a ocupatiei militare străine;
b) subminare economică, politică sau a capacitătii de apărare a statului;
c) aservire fată de o putere sau organizatie străină;
d) ajutarea unei puteri sau organizatii străine pentru desfăsurarea unei activităti
ostile împotriva securitătii nationale,
se pedepseste cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitării unor
drepturi.
Trădarea prin transmitere
de informatii secrete de stat
Art. 395. – Transmiterea de informatii secrete de stat unei puteri sau organizatii
străine ori agentilor acestora, precum si procurarea ori detinerea de documente sau
date ce constituie informatii secrete de stat de către cei care nu au calitatea de a le
cunoaste, în scopul transmiterii lor unei puteri sau organizatii străine ori agentilor
acestora, săvârsite de un cetătean român, se pedepsesc cu închisoarea de la 10 la
20 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
Trădarea prin ajutarea inamicului
Art. 396. – Fapta cetăteanului român care, în timp de război:
a) predă teritorii, orase, pozitii de apărare, depozite ori instalatii ale fortelor armate
române sau care servesc apărării;
b) predă nave, aeronave, masini, aparate, armament sau orice alte materiale care
pot servi purtării războiului;
c) procură inamicului oameni, valori sau materiale de orice fel;
d) trece de partea inamicului sau efectuează alte actiuni care sunt de natură să
favorizeze activitatea inamicului ori să slăbească puterea de luptă a fortelor armate
române sau a armatelor aliate;
e) luptă sau face parte din formatii de luptă împotriva statului român sau a aliatilor
săi
se pedepseste cu detentiune pe viată sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si
interzicerea exercitării unor drepturi.
Actiuni împotriva
ordinii constitutionale
Art. 397. – (1) Actiunea armată întreprinsă în scopul schimbării ordinii
constitutionale ori al îngreunării sau împiedicării exercitării puterii de stat se
pedepseste cu închisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Întreprinderea de actiuni violente împotriva persoanelor sau bunurilor săvârsite
de mai multe persoane împreună, în scopul schimbării ordinii constitutionale ori al
îngreunării sau împiedicării exercitării puterii de stat, dacă se pune în pericol
securitatea natională, se pedepseste cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si
interzicerea exercitării unor drepturi.
Înalta trădare
Art. 398. – Faptele prevăzute în art. 394-397, săvârsite de către Presedintele
României sau de către un alt membru al Consiliului Suprem de Apărare a tării,
constituie infractiunea de înaltă trădare si se pedepsesc cu detentiune pe viată sau cu
închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
Actiunile ostile contra statului
Art. 399. – Faptele prevăzute în art. 394 si art. 396, săvârsite de un cetătean străin
sau apatrid, se pedepsesc cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea
exercitării unor drepturi.
Spionajul
Art. 400. – Faptele prevăzute în art. 395, săvârsite de un cetătean străin sau
apatrid, se pedepsesc cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitării
unor drepturi.
Atentatul care pune
în pericol securitatea natională
Art. 401. – Atentatul contra vietii săvârsit împotriva unei persoane care detine o
functie de demnitate publică, dacă fapta pune în pericol securitatea natională, se
pedepseste cu detentiune pe viată sau închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea
exercitării unor drepturi.
Atentatul contra unei colectivităti
Art. 402. – Atentatul săvârsit contra unei colectivităti prin otrăviri în masă,
provocare de epidemii sau prin orice alt mijloc, în scopul îngreunării sau împiedicării
exercitării puterii de stat, se pedepseste cu detentiune pe viată sau cu închisoare de
la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
Actele de diversiune
Art. 403. – Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuintare, în
întregime sau în parte, prin explozii, incendii sau în orice alt mod, a instalatiilor
industriale, a căilor de comunicatie, a mijloacelor de transport, a mijloacelor de
telecomunicatie, a constructiilor, a produselor industriale sau agricole ori a altor bunuri,
dacă fapta pune în pericol securitatea natională, se pedepseste cu închisoarea de la
10 la 20 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
Comunicarea de informatii false
Art. 404. – Comunicarea sau răspândirea, prin orice mijloace, de stiri, date sau
informatii false ori de documente falsificate, cunoscând caracterul fals al acestora,
dacă prin aceasta se pune în pericol securitatea natională, se pedepseste cu
închisoarea de la unu la 5 ani.
Propaganda pentru război
Art. 405. – (1) Propaganda pentru război de agresiune, precum si răspândirea de
stiri tendentioase sau inventate, în scopul provocării unui război de agresiune, se
pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează faptele prevăzute în alin. (1), săvârsite
în scopul provocării unui război de agresiune împotriva României sau a unui conflict
armat intern.
Compromiterea unor interese de stat
Art. 406. – Distrugerea, alterarea ori ascunderea unui document sau înscris în
care sunt stabilite drepturi ale statului român în raport cu o putere străină, dacă prin
aceasta sunt puse în pericol sau vătămate interesele de stat, se pedepseste cu
închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
Divulgarea secretului care
periclitează securitatea natională
Art. 407. – (1) Divulgarea unor documente sau a unor date care constituie
informatii secrete de stat, de către cel care le cunoaste datorită atributiilor de serviciu,
dacă fapta pune în pericol securitatea natională, se pedepseste cu închisoarea de la
7 la 15 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Detinerea în afara îndatoririlor de serviciu a unui document ce contine informatii
secrete de stat, dacă fapta pune în pericol securitatea natională, se pedepseste cu
închisoarea de la 5 la 10 ani.
Infractiuni contra persoanelor
care se bucură de
protectie internatională
Art. 408. – (1) Atentatul contra vietii săvârsit împotriva reprezentantului unui stat
străin sau altei persoane care se bucură de protectie în conformitate cu conventiile
internationale, aflată în misiune oficială în România, se pedepseste cu detentiune pe
viată sau închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Infractiunile intentionate contra integritătii corporale, sănătătii sau libertătii,
săvârsite împotriva unei persoane dintre cele mentionate în alin. (1), se sanctionează
cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârsită, ale cărei limite speciale se
majorează cu jumătate.
Constituirea de structuri
informative ilegale
Art. 409. – Initierea, organizarea sau constituirea pe teritoriul României a unor
structuri informative în scopul culegerii de informatii secrete de stat ori desfăsurarea
de către acestea a unei activităti de culegere sau prelucrare de asemenea informatii,
în afara cadrului legal, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea
unor drepturi.
Nedenuntarea unor infractiuni
contra securitătii nationale
Art. 410. – (1) Fapta persoanei care, luând cunostintă despre pregătirea sau
comiterea vreuneia dintre infractiunile prevăzute în art. 394-397, art. 399-403 si
art. 406-409, nu înstiintează de îndată autoritătile se pedepseste cu închisoarea de
la 2 la 7 ani.
(2) Nedenuntarea săvârsită de un membru de familie nu se pedepseste.
(3) Nu se pedepseste persoana care, înainte de punerea în miscare a actiunii
penale împotriva unei persoane pentru săvârsirea faptei nedenuntate, încunostintează
autoritătile competente despre aceasta sau care, chiar după punerea în miscare a
actiunii penale, a înlesnit tragerea la răspundere penală a autorului si a participantilor.
Cauze de reducere a pedepsei
Art. 411. – Dacă persoana care a săvârsit una dintre infractiunile prevăzute în
prezentul titlu înlesneste, în cursul urmăririi penale, aflarea adevărului si tragerea la
răspundere penală a autorului sau a participantilor, limitele speciale ale pedepsei se
reduc la jumătate.
Sanctionarea tentativei
Art. 412. – (1) Tentativa la infractiunile prevăzute în prezentul titlu se pedepseste.
(2) Se consideră tentativă si producerea sau procurarea mijloacelor ori
instrumentelor, precum si luarea de măsuri în vederea comiterii infractiunilor prevăzute
în art. 395-397, art. 401-403, art. 408 si art. 399 raportat la infractiunea de trădare
prin ajutarea inamicului.
TITLUL XI
Infractiuni contra capacitătii de luptă a fortelor armate
CAPITOLUL I
Infractiuni săvârsite de militari
Absenta nejustificată
Art. 413. – Absenta nejustificată a oricărui militar de la unitate sau de la serviciu,
care a depăsit 4 ore, dar nu mai mult de 24 de ore, în timp de război, pe durata stării
de asediu sau a stării de urgentă, se pedepseste cu închisoare de la unu la 3 ani sau
cu amendă.
Dezertarea
Art. 414. – (1) Absenta nejustificată de la unitate sau de la serviciu, care depăseste
3 zile, a oricărui militar se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
(2) Dezertarea săvârsită în următoarele împrejurări:
a) de doi sau mai multi militari împreună;
b) având asupra sa o armă militară;
c) în timpul misiunilor la care participă în afara teritoriului statului român,
se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
(3) În timp de război sau pe un teritoriu pe care a fost proclamată starea de asediu
sau de urgentă, dezertarea oricărui militar de la unitate sau serviciu care a depăsit
24 de ore se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
Încălcarea consemnului
Art. 415. – (1) Încălcarea regulilor serviciului de pază, interventie, însotire sau de
securitate se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Încălcarea consemnului de către santinela aflată în post la depozitele de
armament, munitii sau alte materiale explozive ori în alte posturi de un deosebit interes
militar sau de stat se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(3) Faptele prevăzute în alin. (1) si alin. (2) săvârsite în timp de război, pe durata
stării de asediu sau a stării de urgentă se pedepsesc cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
Părăsirea postului sau comenzii
Art. 416. – (1) Părăsirea de către militar a postului, a serviciului sau a oricărui alt
loc în care acesta trebuia să se afle se pedepseste cu închisoarea de la 3 luni la un an.
(2) Părăsirea comenzii sau a serviciului de permanentă de către orice militar se
pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(3) Faptele prevăzute în alin. (1) si alin. (2) se pedepsesc cu închisoarea de la
2 la 7 ani, iar dacă au fost săvârsite în timp de război, se pedepsesc cu închisoarea
de la 3 la 10 ani.
Insubordonarea
Art. 417. – (1) Refuzul de a executa un ordin cu privire la îndatoririle de serviciu
se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) În timp de război, pe durata stării de asediu sau a stării de urgentă, pedeapsa
pentru fapta prevăzută în alin. (1) este închisoarea de la 2 la 7 ani.
Constrângerea superiorului
Art. 418. – (1) Constrângerea, prin orice mijloace, a superiorului de către inferior
sau a sefului de către subordonat, la încălcarea îndatoririlor de serviciu se pedepseste
cu închisoarea de la unu la 3 ani.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1) săvârsită de 2 sau mai multi militari împreună ori în
fata trupei adunate sau prin folosirea unei arme se pedepseste cu închisoarea de la
2 la 7 ani.
(3) În timp de război fapta prevăzută în alin. (1) se pedepseste cu închisoarea de
la 2 la 7 ani, iar fapta prevăzută în alin. (2) se pedepseste cu închisoarea de la 3 la
12 ani.
Abuzul de autoritate
Art. 419. – Fapta superiorului sau a sefului care, prin încălcarea atributiilor de
serviciu, cauzează o vătămare gravă a intereselor legale ale inferiorului sau
subordonatului ori îl obligă să încalce îndatoririle de serviciu se pedepseste cu
închisoarea de la unu la 3 ani.
Lovirea superiorului ori a inferiorului
Art. 420. – (1) Lovirea superiorului de către inferior sau a sefului de către
subordonat, atunci când superiorul sau seful se află în exercitarea atributiilor de
serviciu ori pentru acte îndeplinite în legătură cu aceste atributii, se pedepseste cu
închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează si lovirea săvârsită de către superior
sau sef împotriva inferiorului sau a subordonatului, atunci când inferiorul sau
subordonatul se află în exercitarea atributiilor de serviciu ori pentru acte îndeplinite în
legătură cu aceste atributii.
(3) Când faptele prevăzute în alin. (1) si alin. (2) au fost comise în timp de război,
pe durata stării de asediu sau a stării de urgentă, limitele speciale ale pedepsei se
majorează cu o treime.
Capitularea
Art. 421. – Predarea în mâinile inamicului de către comandant a fortelor armate
pe care le comandă, lăsarea în mâinile inamicului, distrugerea sau aducerea în stare
de neîntrebuintare de către comandant a mijloacelor de luptă sau a altor mijloace
necesare pentru purtarea războiului, fără ca vreuna dintre acestea să fi fost
determinată de conditiile de luptă, se pedepseste cu detentiune pe viată sau cu
închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
Părăsirea câmpului de luptă
Art. 422. – Părăsirea câmpului de luptă sau refuzul de a actiona, săvârsite în
timpul luptei, ori predarea în captivitate sau săvârsirea altor asemenea fapte de natură
a servi cauzei inamicului se pedepseste cu detentiune pe viată sau cu închisoare de
la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
Zborul neautorizat
Art. 423. – (1) Zborul cu o aeronavă apartinând fortelor armate ale statului român,
fără prealabilă autorizare, precum si nerespectarea regulilor de zbor, dacă prin aceasta
se periclitează securitatea zborului în spatiul aerian sau a aeronavei, se pedepsesc cu
închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.
(2) Dacă fapta a avut ca urmare distrugerea sau degradarea aeronavei, pedeapsa
este închisoarea de la 5 la 10 ani si interzicerea exercitării unor drepturi, iar dacă a
avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani si
interzicerea exercitării unor drepturi.
Părăsirea navei
Art. 424. – (1) Părăsirea unei nave militare în caz de naufragiu de către
comandant, înainte de a-si fi exercitat până la capăt îndatoririle de serviciu, precum
si de către orice alte persoane ce fac parte din echipajul navei, fără ordinul
comandantului, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Dacă fapta este săvârsită în timp de război, pe durata stării de asediu sau a
stării de urgentă, se pedepseste cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea
exercitării unor drepturi.
Părăsirea comenzii
Art. 425. – (1) Părăsirea comenzii de către comandantul unei nave militare sau al
unei grupări de nave militare, în situatii care ar fi putut periclita nava militară sau navele
militare ori echipajul acestora, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) În cazul în care părăsirea comenzii s-a săvârsit în timpul luptei, de către
comandantul unei nave militare sau al unei grupări de nave militare, pedeapsa este
închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
Neluarea măsurilor necesare
în operatiunile navale
Art. 426. – Fapta comandantului unei nave militare sau grupări de nave militare
care, fără a fi fost oprit prin vreun ordin sau fără a fi fost împiedicat de misiunea
specială pe care o avea:
a) nu ia măsurile necesare să atace, să lupte împotriva inamicului, să ajute o navă
a statului român sau a unei tări aliate, urmărită de inamic ori angajată în luptă;
b) nu ia măsurile necesare pentru a distruge un convoi inamic;
c) nu urmăreste navele de război sau comerciale ale inamicului
se pedepseste cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitării unor
drepturi.
Coborârea pavilionului
Art. 427. – Coborârea pavilionului în timpul luptei, în scopul de a servi cauza
inamicului, săvârsită de către comandantul unei nave militare sau al unei grupări de
nave militare, precum si de către orice altă persoană ambarcată, se pedepseste cu
închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
Coliziunea
Art. 428. – (1) Fapta comandantului unei nave militare sau a oricărei persoane
aflate la bordul navei, care a produs o coliziune sau punerea pe uscat a navei, dacă
fapta a avut ca urmare avarierea gravă a acesteia, se pedepseste cu închisoarea de
la 5 la 12 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) În cazul în care fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârsită din culpă, pedeapsa
este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(3) Fapta prevăzută în alin. (1) săvârsită în timp de război, pe durata stării de asediu
sau a stării de urgentă, se pedepseste cu închisoarea de la 10 la 20 de ani si
interzicerea exercitării unor drepturi.
Sanctionarea tentativei
Art. 429. – Tentativa la infractiunile prevăzute în art. 421-425, art. 427 si art. 428
alin. (1) se pedepseste.
Infractiuni privitoare
la aeronave militare
Art. 430. – Dispozitiile art. 423-425, art. 428 si art. 429 se aplică în mod
corespunzător si în cazul aeronavelor militare.
Punerea în miscare a actiunii
penale
Art. 431. – Actiunea penală pentru infractiunile prevăzute în art. 413-417 se
pune în miscare numai la sesizarea comandantului.
CAPITOLUL II
Infractiuni săvârsite de militari sau de civili
Sustragerea de la serviciul
militar în timp de război
Art. 432. – Fapta persoanei care, în timp de război sau pe durata stării de asediu,
îsi provoacă vătămări integritătii corporale sau sănătătii, simulează o boală sau o
infirmitate, foloseste înscrisuri false sau orice alte mijloace, în scopul de a se sustrage
de la serviciul militar, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
Agresiunea împotriva santinelei
Art. 433. – (1) Fapta persoanei care amenintă sau loveste santinela sau militarul
aflat în serviciu de interventie, însotire sau de securitate se pedepseste cu închisoarea
de la unu la 3 ani.
(2) Dacă fapta este săvârsită prin folosirea unei arme sau de două sau mai multe
persoane împreună, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
Sustragerea de la luarea
în evidenta militară
Art. 434. – (1) Sustragerea de la luarea în evidenta militară, selectia, stabilirea
aptitudinilor si a optiunilor privind modul de îndeplinire a îndatoririlor militare, în timp
de pace, se pedepseste cu amendă.
(2) Dacă fapta este săvârsită în timp de război sau pe durata stării de asediu,
pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
Neprezentarea la încorporare
sau concentrare
Art. 435. – (1) Neprezentarea la încorporare, concentrare sau mobilizare în timp
de război sau pe durata stării de asediu, în termenul prevăzut în ordinul de chemare,
se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează si neprezentarea celui încorporat sau
concentrat la unitatea la care a fost repartizat, precum si a celui care, executând
potrivit legii serviciul alternativ, nu se prezintă în termen la angajator.
(3) Termenele de prezentare prevăzute în alin. (1) si alin. (2) se prelungesc cu
10 zile, în cazul în care cel chemat se află în străinătate.
Jefuirea celor căzuti pe câmpul
de luptă
Art. 436. – (1) Jefuirea pe câmpul de luptă a mortilor sau rănitilor se pedepseste
cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează fapta prevăzută în alin. (1) care, fără să
fie săvârsită pe câmpul de luptă, este urmarea unor operatii de război.
Folosirea emblemei Crucea Rosie
în timpul operatiunilor militare
Art. 437. – Folosirea, fără drept, în timp de război sau pe durata stării de asediu,
în legătură cu operatiunile militare, a emblemei ori denumirii de ,,Crucea Rosie” sau a
celor asimilate acesteia se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
TITLUL XII
Infractiuni de genocid, contra umanitătii si de război
CAPITOLUL I
Infractiuni de genocid si contra umanitătii
Genocidul
Art. 438. – (1) Săvârsirea, în scopul de a distruge, în întregime sau în parte, un
grup national, etnic, rasial sau religios, a uneia dintre următoarele fapte:
a) uciderea de membri ai grupului;
b) vătămarea integritătii fizice sau mintale a unor membri ai grupului;
c) supunerea grupului la conditii de existentă de natură să ducă la distrugerea
fizică, totală sau partială, a acestuia;
d) impunerea de măsuri vizând împiedicarea nasterilor în cadrul grupului;
e) transferul fortat de copii apartinând unui grup în alt grup,
se pedepseste cu detentiune pe viată sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si
interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) sunt săvârsite în timp de război, pedeapsa
este detentiunea pe viată.
(3) Întelegerea în vederea săvârsirii infractiunii de genocid se pedepseste cu
închisoarea de la 5 la 10 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) Incitarea la săvârsirea infractiunii de genocid, comisă în mod direct, în public,
se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
Infractiuni contra umanitătii
Art. 439. – (1) Săvârsirea, în cadrul unui atac generalizat sau sistematic, lansat
împotriva unei populatii civile, a uneia dintre următoarele fapte:
a) uciderea unor persoane;
b) supunerea unei populatii sau părti a acesteia, în scopul de a o distruge în tot sau
în parte, la conditii de viată menite să determine distrugerea fizică, totală sau partială,
a acesteia;
c) sclavia sau traficul de fiinte umane, în special de femei sau copii;
d) deportarea sau transferarea fortată, cu încălcarea regulilor generale de drept
international, a unor persoane aflate în mod legal pe un anumit teritoriu, prin
expulzarea acestora spre un alt stat sau spre un alt teritoriu ori prin folosirea altor
măsuri de constrângere;
e) torturarea unei persoane aflate sub paza făptuitorului sau asupra căreia acesta
exercită controlul în orice alt mod, cauzându-i vătămări fizice sau psihice, ori suferinte
fizice sau psihice grave, ce depăsesc consecintele sanctiunilor admise de către dreptul
international;
f) violul sau agresiunea sexuală, constrângerea la prostitutie, sterilizarea fortată
sau detentia ilegală a unei femei rămase gravidă în mod fortat, în scopul modificării
compozitiei etnice a unei populatii;
g) vătămarea integritătii fizice sau psihice a unor persoane;
h) provocarea disparitiei fortate a unei persoane, în scopul de a o sustrage de sub
protectia legii pentru o perioadă îndelungată, prin răpire, arestare sau detinere, la
ordinul unui stat sau al unei organizatii politice ori cu autorizarea, sprijinul sau
asentimentul acestora, urmate de refuzul de a admite că această persoană este
privată de libertate sau de a furniza informatii reale privind soarta care îi este rezervată
ori locul unde se află, de îndată ce aceste informatii au fost solicitate;
i) întemnitarea sau altă formă de privare gravă de libertate, cu încălcarea regulilor
generale de drept international;
j) persecutarea unui grup sau a unei colectivităti determinate, prin privare de
drepturile fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestor
drepturi, pe motive de ordin politic, rasial, national, etnic, cultural, religios, sexual ori
în functie de alte criterii recunoscute ca inadmisibile în dreptul international;
k) alte asemenea fapte inumane ce cauzează suferinte mari sau vătămări ale
integritătii fizice sau psihice,
se pedepseste cu detentiune pe viată sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si
interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează faptele prevăzute în alin. (1), săvârsite
în cadrul unui regim institutionalizat de oprimare sistematică si de dominare a unui
grup rasial asupra altuia, cu intentia de a mentine acest regim.
CAPITOLUL II
Infractiuni de război
Infractiuni de război
contra persoanelor
Art. 440. – (1) Săvârsirea, în cadrul unui conflict armat, cu sau fără caracter
international, asupra uneia sau mai multor persoane protejate de dreptul international
umanitar, a uneia dintre următoarele fapte:
a) uciderea;
b) luarea de ostatici;
c) aplicarea de tratamente cu cruzime sau inumane, cauzându-i vătămări ale
integritătii fizice sau psihice ori suferinte fizice sau psihice grave, în special prin tortură
sau mutilare;
d) violul sau agresiunea sexuală, constrângerea la prostitutie, sterilizarea fortată
sau detentia ilegală a unei femei rămase gravidă în mod fortat, în scopul modificării
compozitiei etnice a unei populatii;
e) deportarea sau transferarea fortată, cu încălcarea regulilor generale de drept
international, a unor persoane aflate în mod legal pe un anumit teritoriu, prin
expulzarea acestora spre un alt stat sau un alt teritoriu ori prin folosirea altor măsuri
de constrângere;
f) aplicarea sau executarea unei pedepse severe, în special pedeapsa cu moartea
sau o pedeapsă privativă de libertate, împotriva unei persoane care nu a fost judecată
în cadrul unei proceduri legale si impartiale, care să ofere garantiile impuse de dreptul
international;
g) expunerea unei persoane la un pericol de moarte sau atingere gravă adusă
sănătătii prin:
1. efectuarea asupra acesteia de experiente cu privire la care ea nu a consimtit în
mod voluntar, expres si prealabil sau care nu sunt necesare pentru sănătatea acesteia
ori nu sunt efectuate în interesul său;
2. prelevarea de tesuturi sau organe de la aceasta în scopul transplantului, cu
exceptia prelevării de sânge sau piele efectuate în scop terapeutic, în conformitate cu
principiile medicale general recunoscute si cu consimtământul voluntar, expres si
prealabil al persoanei;
3. supunerea acesteia la metode de tratament nerecunoscute medical, fără ca
acestea să fie necesare pentru sănătatea persoanei si fără ca ea să fi consimtit, în
mod voluntar, expres si prealabil;
h) supunerea unei persoane la un tratament degradant,
se pedepseste cu detentiune pe viată sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si
interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează recrutarea sau încorporarea minorilor
care nu au împlinit vârsta de 15 ani în fortele armate sau în grupuri armate, precum
si determinarea acestora, prin orice mijloace, să participe activ la ostilităti.
(3) Rănirea, în cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter international, a unui
membru al fortelor armate inamice sau a unui combatant al părtii inamice, după ce
acesta s-a predat fără conditii sau care a fost scos din luptă în orice mod, se
pedepseste cu închisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) Săvârsirea, în cadrul unui conflict armat cu caracter international, a uneia dintre
următoarele fapte:
a) mentinerea ilegală în detentie sau întârzierea nejustificată a repatrierii uneia sau
mai multor persoane dintre cele prevăzute în alin. (5) lit. a);
b) transferarea, în mod direct sau indirect, de către un agent al puterii ocupante, a
unei părti a populatiei civile căreia el îi apartine, în teritoriul ocupat;
c) constrângerea, prin violentă sau amenintare, a uneia sau mai multor persoane
dintre cele prevăzute în alin. (5) lit. a) să servească în fortele armate ale inamicului;
d) constrângerea resortisantilor puterii inamice să ia parte la operatiunile de război
îndreptate împotriva tării lor,
se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(5) Persoanele protejate de dreptul international umanitar sunt:
a) într-un conflict armat cu caracter international: persoanele protejate în sensul
Conventiilor de la Geneva din 12 august 1949 si al Protocolului Aditional I din 8 iunie
1977, în special rănitii, bolnavii, naufragiatii, prizonierii de război si civilii;
b) într-un conflict armat fără caracter international: rănitii, bolnavii, naufragiatii si
persoanele care nu participă direct la ostilităti si care se găsesc sub puterea părtii
inamice;
c) într-un conflict armat cu sau fără caracter international: membrii fortelor armate
si combatantii părtii inamice, care au depus armele sau care, din orice altă cauză, nu
se mai pot apăra si care nu se află sub puterea părtii inamice.
Infractiuni de război
contra proprietătii si altor drepturi
Art. 441. – (1) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat, cu sau fără
caracter international, jefuieste sau, cu încălcarea dreptului international si fără ca
aceasta să fie justificată de necesităti militare, distruge, îsi însuseste sau
rechizitionează bunuri ale părtii inamice, aflate sub puterea părtii căreia îi apartine
făptuitorul, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitării
unor drepturi.
(2) Declararea, în cadrul unui conflict armat cu caracter international, ca fiind stinse,
suspendate sau inadmisibile în justitie drepturile si actiunile tuturor resortisantilor părtii
inamice sau ale unei părti importante a acestora se pedepseste cu închisoarea de la
3 la 10 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
Infractiuni de război
contra operatiunilor umanitare
si emblemelor
Art. 442. – (1) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat cu sau fără
caracter international:
a) declansează un atac împotriva personalului, instalatiilor, materialului, unitătilor
sau vehiculelor care participă la o misiune de ajutor umanitar ori la o misiune de
mentinere a păcii, conform Cartei Natiunilor Unite, si care se bucură de protectia pe
care dreptul international umanitar o garantează civililor sau bunurilor cu caracter civil;
b) declansează un atac împotriva personalului, clădirilor, unitătilor sanitare sau
mijloacelor de transport sanitare, care utilizează semnele distinctive prevăzute de
Conventiile de la Geneva, în conformitate cu dispozitiile dreptului international umanitar,
se pedepseste cu închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter
international, utilizează fără drept semnele distinctive prevăzute de Conventiile de la
Geneva, steagul de parlamentare, drapelul, insignele militare sau uniforma inamicului
ori ale Organizatiei Natiunilor Unite, cauzând astfel moartea sau vătămarea corporală
a uneia sau mai multor persoane, se pedepseste cu închisoarea de la 7 la 15 ani si
interzicerea exercitării unor drepturi.
Utilizarea de metode interzise
în operatiunile de luptă
Art. 443. – (1) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat cu sau fără
caracter international:
a) declansează un atac prin mijloace militare împotriva populatiei civile sau a unor
civili care nu participă direct la ostilităti;
b) declansează un atac prin mijloace militare împotriva bunurilor civile protejate ca
atare de dreptul international umanitar, în special clădiri consacrate cultului religios,
învătământului, artei, stiintei, actiunilor caritabile, monumentelor istorice, spitalelor,
locurilor unde bolnavii sau rănitii sunt adunati, precum si împotriva oraselor, satelor,
locuintelor sau clădirilor neapărate ori zonelor demilitarizate sau asupra instalatiilor
ori echipamentelor ce contin substante periculoase, în măsura în care acestea nu sunt
folosite ca obiective militare;
c) desfăsoară un atac prin mijloace militare, stiind că el va cauza pierderi de vieti
omenesti în rândul populatiei civile, răniri ale persoanelor civile, distrugeri de bunuri
cu caracter civil, care ar fi vădit disproportionate în raport cu ansamblul avantajului
militar concret si direct asteptat;
d) utilizează o persoană protejată de dispozitiile dreptului international umanitar
pentru a evita ca anumite puncte, zone sau forte militare să devină tintă a operatiunilor
militare ale părtii inamice;
Această lege a fost adoptată la data de 25 iunie 2009, în temeiul prevederilor art. 114 alin. (3) din Constitutia României,
republicată, în urma angajării răspunderii Guvernului în fata Camerei Deputatilor si a Senatului, în sedinta comună din data de
22 iunie 2009.
e) utilizează, ca metodă de purtare a războiului, înfometarea deliberată a civililor,
privându-i de bunurile indispensabile supravietuirii sau împiedicând, cu încălcarea
dispozitiilor dreptului international umanitar, primirea ajutoarelor destinate acestora;
f) declară sau ordonă că nu va exista îndurare pentru învinsi;
g) ucide sau răneste, prin viclenie, un membru al fortelor armate inamice sau un
combatant al fortelor inamice
se pedepseste cu închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Desfăsurarea unui atac prin mijloace militare, în cadrul unui conflict armat cu
caracter international, stiind că el va cauza mediului înconjurător daune extinse, de
durată si grave, care ar fi vădit disproportionate în raport cu ansamblul avantajului
militar concret si direct asteptat, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 10 ani si
interzicerea exercitării unor drepturi.
Utilizarea de mijloace interzise
în operatiunile de luptă
Art. 444. – Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat, cu sau fără caracter
international:
a) utilizează otravă sau arme cu substante otrăvitoare;
b) utilizează gaze asfixiante, toxice sau asimilate si orice lichide, materii sau
procedee similare;
c) utilizează arme care cauzează suferinte fizice inutile
se pedepseste cu închisoarea de la 7 la 15 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
Sanctionarea tentativei
Art. 445. – Tentativa la infractiunile prevăzute în prezentul titlu se pedepseste.
TITLUL XIII
Dispozitii finale
Intrarea în vigoare
Art. 446. – (1) Prezentul cod intră în vigoare la data care va fi stabilită în legea
pentru punerea în aplicare a acestuia, cu exceptia dispozitiilor alin. (2) si alin. (3), care
intră în vigoare la 4 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I,
a prezentului cod.
(2) Legea nr. 301/2004 – Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 575 din 29 iunie 2004, cu modificările ulterioare, si Legea nr. 294/2004
privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul
procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 1 iulie 2004,
cu modificările ulterioare, se abrogă.
(3) În termen de 12 luni de la data publicării prezentului cod în Monitorul Oficial al
României, Partea I, Guvernul va supune Parlamentului spre adoptare proiectul de
lege pentru punerea în aplicare a Codului penal.
PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTAtILOR
ROBERTA ALMA ANASTASE
PRESEDINTELE SENATULUI
MIRCEA-DAN GEOANĂ
Bucuresti, 17 iulie 2009.
Nr. 286.
Trafic.ro – clasamente si statistici pentru site-urile romanesti

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s