PROTECŢIA POPULAŢIEI ŞI A BUNURILOR MATERIALE PRIN EVACUARE

Evacuarea, ca măsură de protejare a vieţii şi bunurilor materiale a fost folosită, sub diferite forme, de la începuturile societăţii umane. Istoria a consemnat numeroase astfel de cazuri dintre care amintim doar câteva:
plecarea evreilor din Egiptul Antic către Ţara Sfântă (consemnată de Biblie ca „Exodul”);
retragerea la sud de Dunăre a administraţiei şi armatei romane din Dacia, pe timpul împăratului Aurelian;


evacuarea preventivă a unor zone din teritoriul naţional în pericol de a fi ocupate de diverşi invadatori (turci, tătari, polonezi, ruşi etc.) de-a lungul istoriei noastre;
trimiterea tezaurului naţional şi a bunurilor casei regale la Moscova în timpul primului război mondial;
retragerea populaţiei şi a bunurilor sale materiale din zona Cadrilaterului în Dobrogea, înainte de declanşarea celui de-al doilea război mondial.
Prima mărturie scrisă românească,  care atestă preocuparea pentru necesitatea realizării evacuării o întâlnim în Învăţăturile lui Neagoe Basarab-domn al Ţării Româneşti (1512-1521) către fiul său Theodosie: „Pentru aceea te învăţ fătul meu: feciorii şi fetele şi femeile boiarilor şi slugile tale să fie mai îndărăt, iar războiul să-l faci să fie în faţă”.
O dată cu apariţia societăţii industrializate, în scopul asigurării protecţiei populaţie, a bunurilor materiale şi a valorilor culturale pe timp de război sau în alte situaţii speciale activitatea de evacuare a căpătat un caracter organizat, reprezentând una din sarcinile umanitare ale protecţiei civile.
Principalele forme de realizare a evacuării de protecţie civilă sunt:
refugierea (autoevacuarea populaţiei din teritoriul ocupat/calamitat sau din zona în care este iminentă apariţia unor pericole grave. Acţiunea este acceptată şi sprijinită de stat, dar se realizează opţional, în principal prin efortul personal al celor aflaţi în pericol);
transferul temporar, organizat de stat realizat de instituţii abilitate, în scopul protecţiei populaţiei şi bunurilor împotriva acţiunilor distructive de amploare (de natură militară sau generate de dezatre).
În cele ce vor urma, referinţele se vor face la a doua formă de realizare a evacuării de protecţie civilă.
În acest sens se poate da următoarea definiţie:
Prin evacuare, ca măsură de protecţie, se înţelege scoaterea organizată din municipiile reşedinţă de judeţ, precum şi din alte localităţi, la nevoie, în timp de război sau în caz de dezastre, a unor instituţii publice şi agenţi economici, categorii de populaţie şi bunuri materiale, în zone şi localităţi care asigură condiţii de protecţie a personalului, de funcţionare a instituţiilor publice, a agenţilor economici respectivi precum şi pentru protejarea valorilor materiale şi culturale.
Evacuarea, în caz de război, urmăreşte descongestionarea unor localităţi prin scoaterea acelei părţi din bunuri materiale care nu fac obiectul acţiunilor de apărare şi care prin păstrarea lor ar spori atât pierderile umane cât şi distrugerile de bunuri materiale. În acest caz, evacuarea se face înainte de declanşarea ostilităţilor (în 1939-1940, în Anglia, au fost evacuaţi copii din marile zone urbane în cele rurale), sau pe timpul desfăşurării acestora (evacuarea celei mai mari părţi din populaţia Prusiei Orientale, în 1944-1945, din faţa trupelor sovietice ).
În mod asemănător, în funcţie de tipul de dezastru, evacuarea se poate face înainte de declanşarea dezastrului (evacuarea populaţiei dintr-o zonă inundabilă se face înainte de ajungerea undei de viitură în acel loc) sau după declanşarea acestuia (evacuarea populaţiei din satul Pârcovaci, jud Iaşi, în 1997 după declanşarea alunecărilor de teren din zonă).
Principalele caracteristici ale evacuării sunt:
vizează numai deplasarea exclusivă a persoanelor neimplicate în ostilităţi;
măsurile de evacuare sunt organizate de structurile de stat;
evacuarea se planifică, organizează şi execută numai pe baza estimării riscurilor şi analiza posibilităţilor de acţiune;
evacuarea protejează cetăţeanul fără a face atingere drepturilor şi libertăţilor acestuia. 
I.EVACUAREA ÎN SITUAŢII DE CONFLICT ARMAT

             Evacuarea în situaţii de conflict armat constă în ansamblul activităţilor de protecţie civilă care se adoptă şi se aplică ori de câte ori acţiunile militare pun în pericol grav viaţa şi sănătatea populaţiei, funcţionarea corespunzătoare a instituţiilor publice, a autorităţilor statului, serviciilor publice şi a operatorilor economici, precum şi bunurile materiale cu valoare economică sau care fac parte din patrimoniul cultural naţional, valorile culturale şi arhivistice importante de pe o porţiune a teritoriului naţional  sau, când situaţia impune, de pe întregul teritoriu al ţării.
             Evacuarea se realizează prin strămutarea temporară a populaţiei, instituţiilor, operatorilor economici, bunurilor şi valorilor prevăzute mai sus, din zonele ameninţate în zone protejate, stabilite pe teritoriul naţional sau pe cel al altor state, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale în vigoare, ale acordurilor bilaterale sau tratatelor internaţionale la care România este parte, după caz.
             Scopul evacuării îl reprezintă prezevarea vieţii şi sănătăţii populaţiei, punerea în siguranţă a bunurilor materiale şi valorilor culturale importante, precum şi asigurarea continuităţii principalelor activităţi politice, economice şi sociale, pe timpul situaţiilor de conflict armat.
             În funcţie de gravitatea ameninţării, evacuarea poate fi totală sau parţială.

1.Concepţia evacuării în situaţii de conflict armat

În situaţii de conflict armat evacuarea se aprobă de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării  la propunerea ministrului apărării naţionale şi se execută în funcţie de evoluţia acţiunilor militare, pe baza planurilor întocmite în acest scop, din timp de pace.
Propunerea ministrului apărării naţionale privind executarea evacuării conţine, în principal, următoarele elemente:
a)data începerii şi durata executării evacuării;
b)locaţiile din care se execută evacuarea;
c)locurile în care se execută evacuarea;
d)  itinerariile / direcţiile de deplasare şi zonele interzise.
În funcţie de amploarea, dinamica şi evoluţia desfăşurării acţiunilor militare, propunerea ministrului apărării naţionale privind executarea evacuării poate conţine şi alte elemente specifice.
Evacuarea se execută în funcţie de următorii factori:
a)particularităţile de relief, dispunerea geografică, importanţa economico-socială şi militară a judeţelor, localităţilor, instituţiilor publice şi operatorilor economici;
b)amploarea consecinţelor generate de conflictul armat;
c)evoluţia acţiunilor militare;
d)gradul de asigurare cu mijloace de transport;
e)posibilităţile de care dispun localităţile pentru asigurarea protecţiei.
În funcţie de evoluţia conflictului armat, evacuarea dintr-o unitate administrativ-teritorială se realizează succesiv, acordându-se prioritate evacuării populaţiei
Organizarea evacuării în situaţii de conflict armat se face pe baza:
a.Planului centralizator de evacuare în situaţii de conflict armat a populaţiei şi bunurilor materiale importante, întocmit de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă în cooperare cu reprezentanţi din cadrul Ministerelor ce au atribuţii în gestionarea evacuării, aprobat de ministrul administraţiei şi internelor şi avizat de Ministerul Apărării Naţionale.
b.planurilor de evacuare a ministerelor şi a celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, întocmite de specialişti din cadrul structurilor proprii, avizate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi aprobate de miniştrii de resort, respectiv de conducătorii şi managerii acestora;
c.planurilor de evacuare / primire judeţene / locale a populaţiei şi a bunurilor materiale importante, întocmite de Inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene în cooperare cu specialişti ce au atribuţii în gestionarea evacuării, avizate Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi aprobate de prefect sau primar după caz;
d.planurilor de evacuare / primire la municipii, oraşe şi comune, avizate de inspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţă şi aprobate de primari.
e.planurilor de evacuare la operatori economici, avizate de inspectoratele judeţene şi de şeful administraţiei publice locale şi aprobate de managerii generali.
Pe baza hotărârii adoptate de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, coordonarea şi conducerea activităţilor de evacuare se realizează astfel:
a.la nivel central, de Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă;
b.la nivel judeţean, de prefecţi;
c.la nivel local, în mod nemijlocit, de primari;
d.la nivelul unităţilor proprii ale ministerelor, autorităţilor publice autonome, celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi operatorilor economici, indiferent de forma de proprietate, de către miniştrii, respectiv conducătorii şi managerii acestora.
Organizarea, asigurarea activităţilor de evacuare şi protecţia documentelor / suporturilor care conţin informaţii clasificate se stabilesc prin planurile de evacuare, conform metodologiei întocmite de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, aprobată prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Sunt exceptate de la prevederile organizării, asigurării activităţilor de evacuare instituţiile din Sistemul naţional de apărare, ordine şi siguranţă publică ce pun în aplicare planurile de acţiune, dislocare şi redislocare proprii şi ale structurilor din subordine, în funcţie de dinamica acţiunilor militare.
În situaţii de conflict armat se evacuează:
a)personalul autorităţilor publice centrale şi locale, instituţiilor publice şi al operatorilor economici importanţi, cu membrii de familie,  care nu sunt încadraţi în muncă, şi bunurile materiale necesare asigurării continuităţii activităţii acestora;
b)copiii, bătrânii şi bolnavii instituţionalizaţi;
c)tezaurul României, bunurile materiale din patrimoniul cultural naţional şi documentele arhivistice;
d)fabrici sau secţii de producţie, utilaje unicat, laboratoare, institute de cercetare importante pentru economia naţională şi producţia de apărare;
e)instituţii publice şi operatorii economici propuşi de autorităţile de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, care îşi pot continua activitatea în alte localităţi;
f)nave şi aeronave din noduri importante de comunicaţii, porturi, aeroporturi şi material rulant constând în locomotive şi vagoane.
Instituţiile publice, operatorii economici şi bunurile prevăzute la literele c)-e) se evacuează împreună cu personalul minim de deservire, exploatare şi întreţinere.
În cazul în care se dispune evacuarea totală dintr-o anumită zonă, este obligatorie strămutarea întregii populaţii puse în pericol de acţiunile militare.
Locurile în care se  execută evacuarea trebuie să asigure condiţii de cazare, aprovizionare, hrănire, asistenţă medicală, continuarea activităţii social-economice, funcţionarea instituţiilor, desfăşurarea procesului de învăţământ, reluarea producţiei.
Evacuarea Administraţiei Prezidenţiale, Parlamentului, Guvernului şi a autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale se planifică şi se execută în mai multe variante.

2.Asigurarea acţiunilor de evacuare
Măsurile principale de asigurare a acţiunilor de evacuare se stabilesc din timp de pace şi sunt următoarele:
a.executarea recunoaşterii căilor de comunicaţii şi a localităţilor / zonelor  în care se va face evacuarea, pe diferite variante de transport;
b.cercetarea şi siguranţa transportului pe timpul executării acţiunii de evacuare;
c.stabilirea punctelor de adunare, îmbarcare, debarcare, primire şi repartiţie;
d.logistica evacuării;
e.asigurarea medicală;
f.aprovizionarea populaţiei evacuate cu produse de primă necesitate;
g.menţinerea ordinii publice, paza bunurilor, evidenţa persoanelor care se evacuează, fluidizarea şi după caz restricţionarea circulaţiei;
h.protecţia populaţiei pe timpul evacuării;
i.protecţia informaţiilor clasificate naţionale, NATO sau UE.
Pentru asigurarea cercetării şi siguranţei pe timpul acţiunilor de evacuare, structurile de ordine publică ale Ministerului Administraţiei şi Internelor constituie elementele de cercetare şi siguranţă specifice, care acţionează în punctele şi direcţiile pe care se execută evacuarea
Executarea recunoaşterii căilor de comunicaţii şi a localităţilor unde se execută evacuarea se realizează de reprezentanţi ai inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă şi ai autorităţilor publice locale.
Asistenţa medicală pe timpul evacuării, precum şi în localităţile de dispunere se asigură de Ministerul Sănătăţii, prin direcţiile de sănătate publică judeţene, a municipiului Bucureşti, Societatea Naţională de Cruce Roşie şi alte servicii de specialitate.
Măsurile privind organizarea şi asigurarea asistenţei medicale a forţelor participante la acţiunea de evacuare se stabilesc de fiecare comitet pentru situaţii de urgenţă şi sunt cuprinse în planurile de cooperare dintre direcţiile de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, Societatea Naţională de Cruce Roşie şi inspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţă, respectiv al municipiului Bucureşti.
Legăturile de comunicaţii necesare pe timpul acţiunilor de evacuare în locurile de dispunere se asigură de Ministerul de Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei şi de Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şi sunt cuprinse în planurile de cooperare dintre structurile teritoriale ale acestora şi inspectoratele pentru situaţii de urgenţă.
Măsurile de ordine publică, paza bunurilor, evidenţa populaţiei, fluidizarea şi, după caz, restricţionarea circulaţiei pe timpul evacuării se realizează de structurile Ministerul Administraţiei şi Internelor şi constau în:
a)asigurarea ordinii şi siguranţei publice în punctele de adunare, îmbarcare, debarcare, primire şi repartiţie;
b)evidenţa salariaţilor şi a persoanelor care se evacuează;
c)dirijarea circulaţiei, asigurarea priorităţii şi siguranţei pe timpul deplasării coloanelor de evacuaţi;
d)paza bunurilor materiale.
Protecţia populaţiei împotriva efectelor ce pot fi provocate de operatorii nucleari, chimici, biologici şi radiologici pe timpul organizării şi desfăşurării evacuării, se planifică şi se realizează în scopul prevenirii pierderilor umane şi materiale în punctele de adunare, îmbarcare, debarcare, primire, repartiţie şi pe timpul transportului şi se referă la:
prevenirea cu privire la pericolul atacului din aer şi al contaminării nucleare, chimice, biologice şi radiologice, prin înştiinţare şi alarmare, care se va executa de către serviciile de urgenţă profesioniste;
asigurarea adăpostirii şi protecţia împotriva contaminării nucleare, chimice, biologice şi radiologice, prin folosirea mijloacelor individuale de protecţie şi a proprietăţilor naturale ale terenului.
Logistica evacuării este asigurată de:
structurile administraţiei publice centrale şi alte instituţii pentru personalul propriu;
consiliile judeţene şi locale pentru populaţie şi pentru angajaţii proprii;
operatorii economici pentru personalul încadrat.
Logistica evacuării se asigură, la cererea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, de operatori economici, pe bază de convenţii încheiate din timp şi anexate la planurile de evacuare în situaţii de urgenţă.
Necesarul mijloacelor de transport pentru ministere şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale se asigură, la cerere, prin Planul de Mobilizare a Economiei Naţionale.
Organele de specialitate ale administraţiei publice centrale întocmesc cererile cu necesarul de mijloace de transport, vizate de ministere, pe care le transmit pentru centralizare Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, care le înaintează Oficiului Central de Stat pentru Probleme Speciale.
Autorităţile administraţiei publice locale, instituţiile publice şi operatorii economici transmit cererile cu necesarul de mijloace de transport la inspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţă, respectiv al municipiului Bucureşti, pentru centralizarea şi înaintarea acestora structurilor teritoriale ale Oficiului Central de Stat pentru Probleme Speciale.
Cantităţile de carburanţi şi lubrifianţi se asigură în acelaşi mod ca şi mijloacele de transport.
Planificarea, gestionarea şi coordonarea resurselor umane, materiale, financiare sau de altă natură a acţiunilor de evacuare se realizează de autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, instituţiile publice şi operatorii economici pe baza planurilor întocmite pe timp de normalitate.

3.Documentele  specifice acţiunilor de evacuare
a.documente de conducere
planul centralizator de evacuare în situaţii de conflict armat;
planuri de evacuare ale autorităţilor publice, ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale
planuri de evacuare judeţene şi locale;
ordine ale Marelui Cartier General;
dispoziţii preliminare de evacuare;
decizii pentru evacuare.
b.documente pentru informare
raportul de informare privind acţiunile de evacuare;
informări;
jurnalul acţiunilor de evacuare.
c.documente diverse
             Protecţia documentelor care conţin informaţii clasificate se face conform art.24, 25 şi 26 din O.M.A.I. nr. 1352 din 23.06.2006  (capitolul III al Metodologiei )

II. EVACUAREA ÎN SITUAŢII DE URGENŢĂ

a.Definiţia şi principiile evacuării
Prin evacuare se înţelege măsura de protecţie civilă luată înainte, pe timpul sau după producerea unei situaţii de urgenţă, la declararea stării de alertă, care constă în scoaterea din zonele afectate sau potenţial a fi afectate, în mod organizat, a populaţiei, a unor instituţii publice, operatori economici, animalelor, bunurilor materiale şi în dispunerea lor în zone sau localităţi care asigură condiţii de protecţie şi supravieţuire.
Acţiunile de evacuare se planifică şi se organizează în funcţie de tipul de risc, avându-se în vedere parametri specifici ce caracterizează evoluţia şi amploarea consecinţelor acestuia.
Evacuarea se execută în baza planurilor întocmite în condiţiile prevăzute de Normele privind organizarea şi asigurarea activităţii de evacuare în situaţii de urgenţă aprobate prin  O.M.A.I. nr. 1184 din 06.02.2006
În caz de situaţii de urgenţă acţiunea de evacuare începe imediat după identificarea pericolului ori după producerea acestuia, acordându-se prioritate evacuării populaţiei.
În funcţie de situaţia creată, evacuarea se execută din:
localităţile  prevăzute în hotărârea Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, denumit în continuare Comitet Naţional;
localităţile dispuse în zonele de planificare de urgenţă, de accident chimic sau în aval de construcţiile hidrotehnice, în cazul producerii unor dezastre;
alte localităţi / zone / obiective în care viaţa şi sănătatea locuitorilor şi a animalelor precum şi siguranţa unor bunuri materiale importante sunt puse în pericol în cazul unor situaţii de urgenţă.
Executarea acţiunilor de evacuare trebuie să permită funcţionarea instituţiilor statului, menţinerea ordinii publice şi desfăşurarea activităţilor sociale vitale în situaţii de urgenţă.
Localităţile în care se execută evacuarea trebuie să asigure legături de comunicaţii, condiţii de cazare, hrănire şi asistenţă medicală, precum şi pentru continuarea activităţii social-economice, funcţionarea instituţiilor şi operatorilor economici, desfăşurarea procesului de învăţământ etc.
În funcţie de evoluţia situaţiei de urgenţă şi de gradul de asigurare cu mijloace de transport, evacuarea dintr-o zonă / localitate se poate efectua în totalitate sau parţial, simultan ori succesiv.
În toate situaţiile  se va avea în vedere şi posibilitatea autoevacuării. Desfăşurarea acestei activităţi impune intervenţia organelor specializate ale autorităţilor administraţiei publice pentru evitarea confuziei, panicii, aglomeraţiei şi blocajelor pe căile de comunicaţii, precum şi a dezordinii şi actelor antisociale.
Evacuarea se execută, de regulă, pe teritoriul judeţului respectiv, cu excepţia municipiului Bucureşti, caz in care se poate executa şi pe teritoriul altor judeţe.
             Localităţiile / zonele din / în care se execută evacuarea în situaţii de urgenţă se stabilesc de comitetele pentru situaţii de urgenţă judeţene şi locale, cu avizul şefului inspectoratului pentru situaţii de urgenţă judeţean.
Localităţile / zonele limitrofe municipiului Bucureşti în care se face evacuarea se stabilesc de Comitetul Naţional, la propunerea Comitetului pentru Situaţii de Urgenţă al Municipiului Bucureşti.
           
b. Organizarea pregătirea, şi executarea acţiunilor de evacuare

Organizarea, conducerea şi asigurarea acţiunilor de evacuare se stabilesc prin planurile de evacuare.
Organizarea evacuării se realizează de către:
ministerele şi instituţiile publice centrale, pe baza planurilor de evacuare proprii, avizate de inspectorul general al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă şi aprobate de ministrul de resort sau de conducătorul instituţiei;
instituţiile publice locale, pe baza planurilor de evacuare proprii, avizate de şeful inspectoratului pentru situaţii de urgenţă judeţean / al municipiului Bucureşti şi aprobate de ministrul sub a cărui coordonare se află;
autorităţile administraţiei publice locale, pe baza planurilor de evacuare proprii, întocmite de personalul cu atribuţii în domeniu, avizate de vicepreşedintele comitetului pentru situaţii de urgenţă şi de şeful inspectoratului pentru situaţii de urgenţă şi de şeful inspectoratului pentru situaţii de urgenţă judeţean / al municipiului Bucureşti şi aprobate de preşedintele comitetului;
inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene / al municipiului Bucureşti, pentru evacuarea populaţiei şi a unor bunuri materiale, pe baza planurilor de evacuare proprii, avizate de vicepreşedintele comitetului pentru situaţii de urgenţă şi aprobate de preşedintele comitetului; 
operatorii economici, pe baza planurilor de evacuare proprii, avizate de şeful inspectoratului pentru situaţii de urgenţă judeţean / al municipiului Bucureşti şi aprobate de preşedintele comitetului pentru situaţii de urgenţă local.
Populaţia şi bunurile materiale care se evacuează, gradul de urgenţă şi ordinea în care se execută evacuarea, forţele şi mijloacele destinate şi sprijinul logistic al evacuării în cazul situaţiilor de urgenţă se stabilesc pentru fiecare situaţie de personalul cu atribuţii în domeniu din cadrul autorităţilor administraţiei publice locale, se avizează de inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene / al municipiului Bucureşti şi de vicepreşedintele comitetului pentru situaţii de urgenţă şi se aprobă de preşedintele comitetului.
Organizarea acţiunilor de evacuare cuprinde, în principiu, următoarele activităţi:
întrunirea comitetelor pentru situaţii de urgenţă;
analiza situaţiei de urgenţă;
prognozarea evoluţiei situaţiei;
determinarea efectelor acţiunilor dezastrelor asupra populaţiei şi bunurilor materiale;
stabilirea măsurilor de primă urgenţă;
recunoaşterea itinerarelor şi localităţilor / zonelor în care se execută evacuarea;
actualizarea planului de evacuare şi punerea în aplicare a acestuia;
elaborarea şi transmiterea ordinului / dispoziţiei de evacuare.
Planurile de evacuare se elaborează din timp, în starea de normalitate, în funcţie de riscurile inventariate şi de funcţiile de sprijin stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 2288 / 2004 pentru aprobarea repartizării principalelor funcţii de sprijin pe care le asigură ministerele.
Punctele de îmbarcare / debarcare se organizează în gări C.F.R., autogări, gări fluviale / maritime şi aerogări, precum şi în triaje C.F.R., pe liniile ferate uzinale sau portuare. Când situaţia permite, acestea se organizează în cadrul sau în apropierea punctelor de adunare şi primire / repartiţie.
În cazul evacuării populaţiei sau a bunurilor materiale cu mijloace de transport feroviare, aeriene sau navale, punctele de îmbarcare / debarcare se centralizează de inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene / al municipiului Bucureşti, care întocmesc şi Planul de transport.
Punctele de primire / repartiţie  se organizează în zonele / localităţile de afluirea populaţiei evacuate, pentru luarea în evidenţă şi repartizarea pe spaţii de cazare. Acestea se organizează pe localităţi / cartiere şi în localuri publice.
Principalele date privind executarea acţiunilor de evacuare se înscriu în Jurnalul acţiunilor de evacuare, primire / repartiţie.
Comitetele pentru situaţii de urgenţă raportează ierarhic despre începerea şi executarea acţiunilor de evacuare care întocmesc Raport-sinteză.

c.Asigurarea acţiunilor de evacuare
            
Măsurile de asigurare a acţiunilor de evacuare se stabilesc din timp de normalitate, se înscriu în planurile de evacuare şi se actualizează ori de câte ori apar modificări, precum şi la primirea ordinului / dispoziţiei de evacuare. Măsurile de asigurare vizează, cu prioritate, următoarele domenii:
– cercetarea,
– ordinea şi siguranţa,
– asigurarea psihologică.
Cercetarea se execută în scopul procurării şi valorificării informaţiilor necesare executării în siguranţă şi în mod organizat a acţiunilor de evacuare. Datele cercetării trebuie să fie veridice, oportune şi complete. Cercetarea se organizează continuu şi unitar, se execută din timp de normalitate şi se intensifică în caz de situaţii de urgenţă.
Cercetarea trebuie să asigure informaţii privind:
evoluţia situaţiei de urgenţă şi consecinţele acesteia asupra populaţiei şi bunurilor materiale;
starea căilor de comunicaţie şi a mijloacelor de transport;
caracteristicile localităţilor şi ale zonelor în care se execută evacuarea şi posibilităţile de cazare, hrănire, adăpostire şi asigurare medicală;
posibilităţile de continuare a procesului de învăţământ şi a funcţionării instituţiilor;
condiţii geoclimatice la zi şi cele prognozate;
situaţia contaminării nucleare, chimice, biologice şi starea sanitar-epidemiologică.
În mod centralizat, datele cercetării se asigură de către:
instituţiile specializate: Administraţia Naţională de Meteorologie, Centrul Naţional pentru Coordonarea Intervenţiei în Caz de Accident Nuclear sau Urgenţă Radiologică, Institutul Naţional de Cercetare şi Dezvoltare pentru  Fizica Pământului, Administraţia Naţională Apele Române, Institutul Naţional de Cercetare pentru Protecţia Mediului;
dispeceratele cu activitate permanentă din cadrul ministerelor cu atribuţii în domeniul managementului situaţiilor de urgenţă;
punctele de monitorizare a factorilor de risc;
Centrul Operaţional Naţional, centrele operaţionale şi centrele operative;
structuri ale Ministerului a Administraţiei şi Internelor.
Cercetarea nemijlocită se execută şi de către unităţile Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, care participă la executarea evacuării.
Datele cercetării centralizate şi nemijlocite se completează cu informaţii obţinute pe linie de cooperare de la alte structuri cu atribuţii în domeniu.
Precizarea / actualizarea datelor cercetării se face cu ocazia recunoaşterilor care se execută premergător elaborării planului de evacuare şi la primire ordinului / dispoziţiei de evacuare.
Executarea recunoaşterii căilor de comunicaţii şi  localităţilor unde se organizează evacuarea se realizează de reprezentanţi ai inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă judeţene / al municipiului Bucureşti şi ai autorităţii publice locale.
Pe timpul recunoaşterilor se urmăresc, în mod deosebit:
starea căilor şi nodurilor de comunicaţie, precum şi a lucrărilor de artă: poduri, tuneluri, viaducte etc.;
starea imobilelor / adăposturilor destinate primirii populaţiei, instalaţiilor şi bunurilor;
condiţiile de cazare, hrănire şi asigurare medicală;
situaţia surselor de aprovizionare;
starea reţelelor electrice, de alimentare cu apă şi de telecomunicaţii;
starea epidemiologică din zonă.
Măsurile de ordine şi siguranţă publică, paza bunurilor, evidenţa populaţiei şi fluidizarea circulaţiei pe timpul evacuării se realizează de structurile Ministerului Administraţiei şi Internelor, pe baza planurilor de cooperare întocmite din timp de normalitate, şi constau în:
asigurarea ordinii şi siguranţei publice în punctele de adunare, îmbarcare, debarcare, primire şi repartiţie;
evidenţa salariaţilor şi a persoanelor care se evacuează;
dirijarea circulaţiei, asigurarea priorităţii şi siguranţei pe timpul deplasării coloanelor de evacuaţi;
paza bunurilor materiale.
În funcţie de evoluţia situaţiei de urgenţă, pentru misiuni de siguranţă şi ordine, ca şi pentru alte misiuni: salvare, transporturi speciale, aprovizionare, comitetele pentru situaţii de urgenţă pot solicita cu respectarea prevederilor legale, sprijinul unităţilor militare din zonă.
Măsurile de asigurare a evacuării Administraţiei Prezidenţiale, Parlamentului şi Guvernului se realizează de Serviciul de Protecţie şi Pază şi Serviciul Român de Informaţii în cooperare cu Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Asigurarea psihologică a populaţiei pe timpul evacuării reprezintă ansamblul acţiunilor întreprinse de personalul forţelor de intervenţie în scopul evitării producerii panicii sau combaterii acesteia în cazul în care s-a produs.
Logistica acţiunilor de evacuare
Logistica acţiunilor de evacuare reprezintă ansamblul de măsuri realizate în scopul asigurării condiţiilor materiale şi umane necesare pregătirii şi executării acţiunilor de evacuare.
Logistica acţiunilor de evacuare cuprinde asigurarea fondurilor, mijloacelor de transport, bunurilor de consum şi serviciilor necesare în cantităţile şi în locurile prevăzute în planurile de evacuare.
Principalele elemente ale logisticii acţiunilor de evacuare sunt:
aprovizionarea cu produse alimentare, farmaceutice şi industriale de strictă necesitate;
asigurarea mijloacelor de transport ţi efectuarea transporturilor;
asigurarea medicală şi sanitar-veterinară;
cazarea evacuaţilor, depozitarea bunurilor şi adăpostirea animalelor;
asigurarea financiară.
Planificarea, gestionarea şi coordonarea resurselor umane, materiale, financiare sau altă natură a acţiunilor de evacuare în situaţii de urgenţă  se realizează de comitetele pentru situaţii de urgenţă ministeriale, judeţene şi locale, pe baza planurilor întocmite pe timp de normalitate.
Logistica evacuării în situaţii de urgenţă se asigură de către:
structurile administraţiei publice centrale şi alte instituţii, pentru personalul propriu;
consiliile judeţene şi locale, pentru populaţie şi angajaţii proprii;
operatorii economici, pentru personalul încadrat.
Logistica evacuării se asigură, la cererea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, de firme de stat sau private, de pază de convenţii de prestări de servicii încheiate din timp şi anexate la planurile de evacuare în situaţii de urgenţă.
Sursele de aprovizionare sunt: economia naţională, rezervele de stat, rezervele de mobilizare şi ajutoarele umanitare.
În situaţiile prevăzute la art.4 lit. c) din Legea nr. 132  / 1997 privind rechiziţiile de bunuri şi prestări de servicii în interes public, cu modificările şi completările ulterioare, logistica evacuării se completează cu bunuri şi servicii rechiziţionate în condiţiile legii.
Aprovizionarea cu produse alimentare şi industriale de strictă necesitate  se realizează de către comitetele pentru situaţiile de urgenţă judeţene / locale, în sistem raţionalizat, astfel:
în primele 72 de ore de la evacuare sau la instituirea stării de alertă, prin reţeaua comercială locală;
ulterior primelor 72 de ore, până la încetarea evacuării sau a situaţiei de urgenţă, de la Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat;
Autovehiculele, carburanţii şi bunurile materiale necesare acţiunilor de evacuare se asigură de către comitetele şi celulele pentru situaţii de urgenţă.
Mijloacele de transport repartizate pentru evacuare vor avea plinul cu carburanţi asigurat de societăţile comerciale cu care s-au încheiat contracte sau convenţii de prestări de serviciu.
Asigurarea medicală şi sanitar – veterinară cuprinde totalitatea măsurilor şi acţiunilor care se întreprind în scopul păstrării sănătăţii populaţiei şi animalelor care se evacuează, prevenirii apariţiei bolilor şi epidemiilor / epizootiilor, acordării ajutorului medical de urgenţă şi asistenţei medicale / veterinare în caz de îmbolnăvire sau de accident.
Asistenţa medicală pe timpul evacuării, precum şi în locaţiile de dispunere se asigură de Ministerul Sănătăţii, prin unităţile sanitare teritoriale, de Societatea Naţională de Cruce Roşie din România şi de alte servicii de specialitate, în limitele competenţelor conferite de lege, pe baza planurilor de cooperare elaborate în acest scop de către inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene / al municipiului Bucureşti şi transmise în extras acestora.
În plan teritorial măsurile, forţele şi mijloacele de asigurare medicală şi sanitar – veterinară se stabilesc de fiecare comitet pentru situaţii de urgenţă şi se asigură de direcţiile de sănătate publică, direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, serviciile de ambulanţă şi medicină de urgenţă, precum şi de filialele Societăţii Naţionale de Cruce Roşie din România şi de inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene / al municipiului Bucureşti, pe baza planurilor de cooperare elaborate în acest scop.
Fondurile financiare pentru pregătirea şi desfăşurarea acţiunilor de evacuare la nivel naţional, judeţean, al municipiului Bucureşti, al oraşelor şi comunelor se asigură, după caz, din bugetul de stat şi bugetele locale, precum şi din alte fonduri legal constituite din timp de normalitate. La întocmirea fondurilor necesare pentru anul următor, ministerele şi celelalte autorităţi ale administraţiei publice vor include şi necesarul de fonduri băneşti pentru pregătirea şi desfăşurarea acţiunilor de evacuare.
Fondurile financiare necesare pentru pregătirea şi desfăşurarea acţiunilor de evacuare la instituţii publice şi operatori economici se asigură din bugetele proprii şi din alte fonduri legal constituite.
Pentru anul în curs, până la 1 martie, comitetele pentru situaţii de urgenţă ale autorităţilor publice centrale şi  ministerelor / instituţiilor publice, cele judeţene şi al municipiului Bucureşti trimit la Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă extras din bugetul propriu, referitor la fondurile financiare destinate organizării şi desfăşurării acţiunilor de evacuare.
La dispoziţia Inspectoratului  General pentru Situaţii de Urgenţă şi a  unităţilor subordonate, la declararea stării de alertă  se va asigura rezerva de materiale de primă necesitate prin ministerele, organele centrale şi organizaţiile neguvernamentale care asigură funcţiile de sprijin, potrivit legii.
Comitetele pentru situaţii de urgenţă judeţene şi locale vor lua măsuri de asigurare a materialelor necesare desfăşurării acţiunilor iniţiale pentru intervenţie şi evacuare în situaţii de urgenţă precum şi de identificare  / evidenţă a unor astfel de mijloace pe plan judeţean / local.

d.Documentele specifice acţiunii de evacuare
Documentele pentru evacuare se întocmesc şi se actualizează periodic, prin grija comitetelor pentru situaţii de urgenţă, centrelor operative cu activitate temporară, secretariatelor tehnice, respectiv a celulelor, şi constituie punct aparte în bilanţurile anuale ale acestora.
Protecţia documentelor / suporturilor care conţin informaţii clasificate se realizează în conformitate cu prevederile Legii nr.182 / 2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, cu modificările şi completările ulterioare, ale prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 585 / 2002  pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Hotărârii Guvernului nr. 781 / 2002 privind protecţia informaţiilor secrete de serviciu.
Protecţia documentelor / suporturilor care conţin informaţii clasificate şi stabilirea punctelor de evacuare a acestora sunt atribute ale conducătorilor / şefilor acţiunilor de evacuare.
Documentele specifice evacuării în situaţii de urgenţă sunt următoarele:
a.Planul de evacuare
Se întocmeşte sub formă de text şi grafic (cu anexe).
În text, de regulă, se prevăd:
scopul acţiunilor de evacuare;
concepţia acţiunilor de evacuare: localităţile din şi în care se planifică evacuarea, instituţiile publice, operatorii economici, populaţia şi bunurile care se evacuează, itinerarele de evacuare; modalităţile de executare a evacuării;
concepţia organizării şi asigurării activităţii de readucere a populaţiei şi a bunurilor materiale evacuate la restabilirea stării de normalitate în localităţile care au făcut obiectul măsurilor de protecţie;
măsurile de asigurare a acţiunilor de evacuare: asigurarea mijloacelor de transport, protecţia personalului, paza bunurilor, logistica evacuării;
organizarea conducerii şi a cooperării: centre de coordonare, căi şi mijloace de legătură, instituţii cu care se cooperează, modalităţi de realizare a cooperării, cereri şi rapoarte.
Anexele se întocmesc sub formă grafică, pe planuri sau hărţi şi sub formă de tabele.
Acestea se  referă în principal la:
situaţia populaţiei care se evacuează: localitatea din care se evacuează, instituţia, numărul personalului pe categorii şi numărul membrilor de familie, personalul didactic, medical, de deservire, după caz, localitatea şi judeţul în care se evacuează, natura, tipul şi numărul mijloacelor de transport;
situaţia bunurilor care se evacuează: localitatea, operatorul economic, depozitul sau instituţia, natura şi cantitatea bunurilor, personalul de însoţire natura şi tipul mijloacelor de transport, localitatea în care se evacuează, punctul de debarcare / descărcare şi locul de instalare / depozitare, forţa de muncă necesară;
instituţiile care se evacuează: denumirea, localitatea, numărul salariaţilor şi al membrilor de familie care se evacuează, localitatea şi adresa imobilului unde se evacuează, alte date utile;
graficul activităţilor pe zile şi ore;
componenţa a centrelor de coordonare şi conducere, punctelor de adunare / îmbarcare / debarcare şi primire – repartiţie;
planul localităţii cu dispunerea instituţiei sau a operatorului economic;
localităţile / zonele din / în care se execută evacuarea şi itinerarele,
inclusiv de rezervă, cu punctele de adunare / îmbarcare / debarcare şi primire / repartiţie;
convenţiile încheiate pentru asigurarea acţiunilor de evacuare.
b.Ordinul / dispoziţia de evacuare
Ordinul / Dispoziţia de evacuare constituie actul prin care se dispune începerea acţiunilor de evacuare şi primire / repartiţie. Se transmite pe linie ierarhică şi cuprinde:
date şi concluzii despre evoluţia situaţiei de urgenţă, consecinţele acestora asupra instituţiile publice, operatorilor economici, populaţiei şi bunurilor, precum şi influenţa lor asupra desfăşurării acţiunilor de evacuare;
concepţia acţiunilor de evacuare, primire / repartiţie, localităţile / zonele din /în care se execută evacuarea, instituţiile publice, operatorii economici, populaţia şi bunurile care se evacuează, itinerarele de deplasare şi itinerarele / localităţile / zonele interzise, urgenţele, succesiunea şi durata acţiunilor de evacuare, repartiţia evacuaţilor pe localităţi  de destinaţie;
precizări privind acţiunile de evacuare, data începerii şi durata acţiunilor, termenele de executare şi de raportare;
măsurile de asigurare a acţiunilor de evacuare, primire / repartiţie, cercetarea, siguranţa, paza şi ordinea, organizarea transporturilor, protecţia psihologică şi medicală, asigurarea logistică;
măsurile de cooperare / colaborare cu unităţi ale Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Ministerului Apărării Naţionale, cu autorităţi ale administraţiei publice locale etc.;
organizarea conducerii: locul centrelor de coordonare şi conducere, realizarea legăturilor de conducere, rapoarte şi cereri.
Ordinul / Dispoziţia de evacuare se întocmeşte de vicepreşedintele comitetului pentru situaţii de urgenţă şi se semnează de preşedintele acestuia.
c.Decizia pentru evacuare, primire – repartiţie
Decizia pentru evacuare, primire – repartiţie este actul prin care, în temeiul ordinului / dispoziţiei de evacuare, primire – repartiţie şi în raport cu condiţiile specifice, se declanşează şi se organizează acţiunile de evacuare, primire – repartiţie la instituţii publice şi operatori economici.
Decizia pentru evacuare, primire – repartiţie cuprinde:
date şi concluzii despre evoluţia situaţiei de urgenţă, consecinţele acesteia asupra instituţiilor, populaţiei şi bunurilor şi influenţa lor asupra acţiunilor de evacuare, primire / repartiţie;
concepţia acţiunilor de evacuare, primire – repartiţie: localităţile din şi în care se execută evacuarea, cu instituţiile, populaţia şi bunurile care se evacuează, itinerarele de evacuare, localităţile, zonele şi itinerarele interzise, urgenţele, succesiunea şi durata acţiunilor de evacuare;
modificări ce se aduc planului, precizări privind conţinutul şi durata acţiunilor;
masurile de asigurare a acţiunilor de evacuare: organizarea transporturilor, evidenţa populaţiei şi a bunurilor, protecţia personalului, paza bunurilor, asigurarea logistică;
organizarea conducerii şi a cooperării: centre de coordonare şi conducere, căi şi mijloace de legătură, instituţii cu care se cooperează, modalităţi de cooperare; cereri şi rapoarte.
Decizia pentru evacuare se semnează de conducătorul instituţiei publice / operatorului economic care se evacuează.
Componenţa centrului de conducere şi coordonare a evacuării este următoarea:
Şeful centrului:
vicepreşedintele Comitetului pentru situaţii de urgenţă.
Locţiitor şef centru :
prim-adjunct al şefului inspectoratului pentru situaţii de urgenţă.
Membri :
un reprezentant al Ministerului Finanţelor Publice;
un reprezentant al Ministerului Economiei şi Comerţului;
un reprezentant al Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale;
un reprezentant al Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului;
un reprezentant al Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei;
un reprezentant al Ministerului Mediului şi Gospodăriri Apelor;
un reprezentant al Ministerului Educaţiei şi Cercetării;
un reprezentant al Ministerului Sănătăţii;
un reprezentant al Ministerului Culturii şi Cultelor;
un reprezentant al direcţiei de sănătate publică;
un reprezentant al Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor;
un reprezentant al Oficiului Central de Stat pentru Probleme Speciale;
reprezentanţi din cadrul  unor structuri ale Ministerului Administraţiei şi Internelor;
reprezentanţi din cadrul inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă.
Notă:
La ordinul preşedintelui comitetului pentru situaţii de urgenţă se poate suplimenta componenţa centrului de conducere şi coordonare a evacuării.

d.Carnetul cu activităţile care se desfăşoară în cadrul punctelor de adunare / îmbarcare / debarcare şi primire – repartiţie a evacuaţilor.
Cuprinde:
atribuţiile şefului punctului / înlocuitorului;
tabel cu personalul necesar desfăşurării activităţilor în cadrul punctului;
ghidul cu instructajul personalului care încadrează punctul;
extras din planul de evacuare / primire / repartiţie referitor la sarcinile executanţilor;
schema dispunerii locului de adunare şi măsurile de pază;
tabel cu semnalele de înştiinţare şi alarmare;
tabel cu documentele şi materialele necesare transportului evacuaţilor şi bunurilor materiale, societăţile comerciale / companiile de la care se solicită aceste mijloace, adresa, numărul de telefon / fax ale acestora şi termenele de prezentare;
alte situaţii şi documentare strict necesare.
În plic separat, anexat la carnet, se păstrează:
documentele necesare predării-primirii localului (se întocmesc conform prevederilor normelor metodologice de aplicare a legii privind rechiziţiile de bunuri şi prestări de servicii de interes public);
atribuţiile individuale ale personalului ce încadrează punctul de adunare / îmbarcare / debarcare şi primire – repartiţie.

e.Planul de transport

    ROMÂNIA                                                                                                  NESECRET
   Centrul de conducere şi coordonare a evacuării                                               Exemplar nr. ……
                                                                                                                       din ……..

Aprob
Vicepreşedintele comitetului pentru
situaţii de urgenţă

PLAN DE TRANSPORT
pentru data de…….

Nrcrt
Categoria, marca şi tipul autovehi-
culului
Nr. de înmatriculare
Numele şi prenumele conducătorului auto
Compartiment
care solicită transportul şi scopul
Itine-
rar
Ora
de ple-
care
Data şi ora până la care se execută transportul
Numele şi prenumele şefului de autovehicul
Obser-vaţii

          Verificat,        Întocmit,

f.Jurnalul acţiunilor de evacuare şi primire – repartiţie
Cuprinde principalele elemente privind organizarea, declanşarea şi desfăşurarea acţiunilor de evacuare, de primire / repartiţie. Se completează pe măsura evoluţiei acţiunilor şi conţine:
date şi concluzii despre evoluţia situaţiei de urgenţă şi consecinţe;
data, ora şi autoritatea care a hotărât aplicarea măsurilor prevăzute în planul de evacuare şi primire – repartiţie;
acţiuni în curs de desfăşurare;
măsuri de asigurare a acţiunilor de evacuare întreprinse;
graficul desfăşurării acţiunilor de evacuare şi primire – repartiţie;
concluzii din desfăşurarea acţiunilor de evacuare şi primire – repartiţie;
pierderi umane şi pagube materiale înregistrate pe timpul evacuării;
cereri către eşalonul superior;
cereri de la subordonaţi şi modul de rezolvare;
concluzii la încheierea acţiunilor de evacuare.

g.Raportul – sinteză
Reprezintă documentul informativ prin care comitetul pentru situaţii de urgenţă aduce la cunoştinţă Comitetului Naţional, prin Secretariatul tehnic al acestuia, stadiul şi calitatea acţiunilor de evacuare în curs sau executate. Se întocmeşte şi se înaintează la sfârşitul fiecărei zile şi la încheierea acţiunilor de evacuare sau la termenele ordonate.
Raportul – sinteză cuprinde:
concluziile  privind evoluţia situaţiei de urgenţă, consecinţele acesteia asupra instituţiilor, populaţiei şi bunurilor şi influenţa lor asupra desfăşurării evacuării;
acţiunile de evacuare executate şi cele în curs de executare, pe categorii şi localităţi;
acţiunile planificate şi neexecutate: cauze şi măsuri;
alte date solicitate de eşalonul superior.
Raportul – sinteză se semnează de către vicepreşedintele comitetului pentru situaţii de urgenţă.

e.Întocmirea Planului de evacuare în caz de dezastru
 În text, se vor prevede:
a.scopul acţiunilor de evacuare;
b.b concepţia acţiunilor de evacuare: localităţile din şi în care se planifică evacuarea, instituţiile publice, operatorii economici, populaţia şi bunurile care se evacuează, itinerarele de evacuare; modalităţile de executare a evacuării;
c.concepţia organizării şi asigurării activităţii de readucere a populaţiei şi a bunurilor materiale evacuate la restabilirea stării de normalitate în localităţile care au făcut obiectul măsurilor de protecţie;
d.măsurile de asigurare a acţiunilor de evacuare: asigurarea mijloacelor de transport, protecţia personalului, paza bunurilor, logistica evacuării;
e.organizarea conducerii şi a cooperării: centre de coordonare, căi şi mijloace de legătură, instituţii cu care se cooperează, modalităţi de realizare a cooperării, cereri şi rapoarte.
 Anexele se întocmesc sub formă grafică, pe planuri sau hărţi şi sub formă de tabele.
 Acestea se  referă în principal la:
situaţia populaţiei care se evacuează: localitatea din care se evacuează, instituţia, numărul personalului pe categorii şi numărul membrilor de familie, personalul didactic, medical, de deservire, după caz, localitatea şi judeţul în care se evacuează, natura, tipul şi numărul mijloacelor de transport;
situaţia bunurilor care se evacuează: localitatea, operatorul economic, depozitul sau instituţia, natura şi cantitatea bunurilor, personalul de însoţire natura şi tipul mijloacelor de transport, localitatea în care se evacuează, punctul de debarcare / descărcare şi locul de instalare / depozitare, forţa de muncă necesară;
instituţiile care se evacuează: denumirea, localitatea, numărul salariaţilor şi al membrilor de familie care se evacuează, localitatea şi adresa imobilului unde se evacuează, alte date utile;
graficul activităţilor pe zile şi ore;
componenţa a centrelor de coordonare şi conducere, punctelor de adunare / îmbarcare / debarcare şi primire – repartiţie;
planul localităţii cu dispunerea instituţiei sau a operatorului economic;
localităţile / zonele din / în care se execută evacuarea şi itinerarele, inclusiv de rezervă, cu punctele de adunare / îmbarcare / debarcare şi primire / repartiţie;
convenţiile încheiate pentru asigurarea acţiunilor de evacuare.

f.Organizarea şi funcţionarea taberelor pentru sinistraţi
 Tabăra se constituie din corturi, barăci/module sau poate fi mixtă,
Indiferent de tip, în cadrul taberei sunt asigurate spaţii pentru locuit, prepararea şi servirea hranei, igiena personala şi colectivă, depozitarea bunurilor sinistraţilor şi a ajutoarelor umanitare, precum şi asistenţă medicală, religioasă si veterinară.
Variantele de dispunere şi de organizare a unei tabere de sinistraţi sunt   prezentate în anexele nr. 1 a) şi 1 b) din  O.M.A.I. nr. 1494 din 07.11.2006 ( M. Of. nr. 926 din15.11.2006)
Asigurarea cu corturi/barăci, autospeciale pentru încălzirea apei şi îmbăiere, cisterne alimentare, bucătării rulante, generatoare electrice, echipamente medicale şi toalete ecologice se efectuează de către comitetul judeţean pentru situaţii de urgenţă, conform planurilor de evacuare întocmite.
Raioanele de dispunere a taberelor de sinistraţi trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
a.terenul să fie orizontal, să nu existe posibilitatea producerii ,alunecărilor de teren, surpărilor, precum şi manifestării efectelor altor factori pe risc;
b.să existe drumuri şi alte căi de acces care să permită afluirea/defluirea sinistraţilor, aprovizionarea cu alimente de bază şi apă potabilă;
c.să existe, în apropiere, surse de apă care să satisfacă nevoile de igienă personală şi colectivă; ..
d.să asigure posibilităţi de racordare la reţeaua de alimentare  cu energie electrică; 
e.să ofere condiţii de protecţie împotriva incendiilor,
În funcţie de posibilităţile oferite de teren, suprafaţa în care se organizează tabăra se împarte în porţiuni dreptunghiulare prin linii longitudinale şi transversale, care delimitează, în acelaşi timp, şi căile de acces.
Tabăra se împarte în zone a căror mărime este determinată de dimensiunile şi sistemul de dispunere a corturilor, barăcilor, construcţiilor şi instalaţiilor necesare.
Tabăra de sinistraţi se împarte în 3 zone principale de activitate:
zona pentru conducere şi administrarea taberei ;
 zona de cazare ;
 zona activităţilor auxiliare/gospodăreşti.
a. – Zona pentru conducerea şi administrarea taberei cuprinde punctul de control, punctul de primire, evidenţă şi repartiţie a sinistraţilor, conducerea taberei, punctul medical, punctul de primire/distribuire a ajutoarelor şi punctul de conducere şi coordonare a măsurilor de ordine şi siguranţă publică.
b. – Zona de cazare cuprinde corturile, barăcile şi construcţiile destinate cazării. Locurile pentru corturi se amenajează astfel încât să permită dispunerea acestora la intervale de 2,5 m între ele, iar în adâncime, distanţa să fie de 5 m.
În limita spaţiului şi a volumului de aer al încăperii se instalează, după caz, paturi suprapuse sau nesuprapuse, respectându-se distanţa de cel puţin 50 cm între rânduri.
c. – Zona activităţilor auxiliare/gospodăreşti cuprinde: sala de mese, bucătărie, depozit de alimente, rezerva de apă potabilă, spălătorie, punct de îmbăiere, punct sanitar, punct de adunare a resturilor menajere, depozitul pentru bunurile sinistraţilor, staţia de iluminat/grup electrogen, autoturisme şi autospeciale de intervenţie, autosanitare etc.
Spălătoarele se dotează cu lavoare, calculându-se câte unul la 5-7 sinistraţi şi o băiţă de picioare la 40 de sinistraţi.
Toaletele ecologice se amenajează astfel încât să revină câte o cabină la 12-15 sinistraţi.
Gunoiul şi resturile alimentare se îndepărtează zilnic din tabără în locuri special amenajate, care se golesc şi se curăţă periodic.
Pentru iluminatul taberei pentru sinistraţi şi a încăperilor se prevede şi o    sursă de energie de rezervă, respectiv generator electric.
Destinaţia şi rolul elementelor taberei pentru sinistraţi sunt prezentate în anexa nr. 1.
În vederea respectării regulilor de prevenire şi stingere a incendiilor în tabără, se stabilesc locuri destinate pentru fumat şi se dotează pichetul de incendiu cu mijloace de primă intervenţie, precum: unelte genistice, găleţi, nisip şi stingătoare etc.
Fiecărui sinistrat cazat în tabără i se asigură un ecuson individual de identificare care conţine: numărul de ordine din registrul de primire/repartiţie; numele şi   prenumele, seria şi numărul buletinului de identitate, cortul/baraca în care este cazat.
Pentru servirea mesei fiecare sinistrat primeşte o cartelă individuală, iar     ajutoarele se distribuie pe bază de tabel nominal.
Activitatea de primire, luare în evidentă, triajul sanitar, repartiţia spaţiilor de cazare şi depozitare se reglementează prin dispoziţii interne de către comitetele locale pentru situaţii de urgenţă, sub coordonarea reprezentanţilor inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă judeţene.
Supravegherea medicală şi sanitar-veterinară se organizează şi se realizează în scopul asigurării sănătăţii populaţiei şi a animalelor care se evacuează, al prevenirii apariţiei bolilor şi epidemiilor/epizootiilor şi al acordării ajutorului medical de urgenţa şi asistenţei medicale/veterinare, în caz de îmbolnăvire sau accident.
Asistenţa medicală preventivă, profilactică şi curativă în tabără se asigură de către personalul specializat din unităţile sanitar-teritoriale ale Ministerului Sănătăţii Publice, Societăţii Naţionale de Cruce Roşie din România şi ale altor structuri de specialitate, în baza planurilor de cooperare elaborate în acest sens de inspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţă/ai municipiului Bucureşti şi transmise în extras acestora.
Forţele şi mijloacele de asigurare medicală şi sanitar-­veterinară se pot suplimenta, după caz, prin decizia comitetului judeţean pentru situaţii de urgenţă.
Comitetele locale pentru situaţii de urgenţă stabilesc, prin planul de evacuare în situaţii de urgenţă, locurile destinate evacuării animalelor şi păsărilor la propunerea direcţiilor sanitar ­veterinare, ai căror reprezentanţi se ocupă de evidenţa acestora.
Zona stabilită pentru evacuarea animalelor şi păsărilor se situează la o distanţă precizată de specialiştii direcţiilor sanitar-­veterinare şi este compartimentată corespunzător necesităţilor.
Măsurile de ordine şi siguranţă publică, paza· taberei şi evidenţa persoanelor se realizează de structurile Ministerului Administraţiei şi Internelor şi constau în:
a.-  asigurarea ordinii şi siguranţei publice în tabăra de sinistraţi;
b.- evidenţa persoanelor sinistrate dispuse în tabără;
c.- paza taberei de sinistraţi;
d.-  participarea la distribuirea ajutoarelor umanitare.
Aceste măsuri se planifică, se organizează si se desfăşoară în conformitate cu planurile de intervenţie şi cooperare elaborate în acest scop de inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene/al municipiului Bucureşti şi transmise în extras forţelor cu care se cooperează.
Fondurile financiare pentru organizarea, pregătirea şi desfăşurarea activităţilor în cadrul taberei pentru sinistraţi se asigură, după caz, din bugetul de stat şi    bugetele locale, precum şi din alte surse legal constituite din timp de normalitate.
Logistica taberelor de sinistraţi se asigură de consiliile judeţene/locale, pentru populaţie şi angajaţii proprii.
Aprovizionarea cu produse alimentare şi industriale de strictă necesitate se realizează de către comitetele pentru situaţii de urgenţă locale/judeţene, în sistem raţionalizat, conform prevederilor art. 47 din Normele privind organizarea şi asigurarea evacuării în situaţii de, urgenţă, aprobate prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 1184/2006.
Coordonarea activităţilor administrative în tabără
Coordonarea activităţilor administrative în tabără este asigurată de şeful taberei, desemnat din rândul membrilor comitetului local pentru situaţii de urgenţă de către preşedintele acestuia.  Şeful taberei se subordonează nemijlocit preşedintelui comitetului local pentru situaţii de urgenţă şi îndeplineşte, în principiu, următoarele atribuţii:
a.organizează şi încadrează personalul din tabără, precizând atribuţiile fiecăruia;
b.elaborează regulamentul de funcţionare interioară a taberei;
c.execută instruirea persoanelor care încadrează şi deservesc tabăra;
d.organizează afluirea şi defluirea sinistraţilor şi răspunde de desfăşurarea normală a activităţilor;
e.răspunde de amenajarea taberei, de organizarea şi asigurarea fluxului sinistraţilor, cazării acestora şi de organizarea celorlalte servicii;
f.informează periodic comitetul local pentru situaţii de urgenţă în  legătură cu primirea/repartiţia sinistraţilor şi cu alte date privind situaţia din tabără.
Pe timpul instalării şi funcţionării taberei se iau măsuri pentru protejarea mediului înconjurător.
În zona taberei se interzic tăierea de material lemnos, contaminarea şi poluarea surselor de apă şi a solului, împrăştierea  deşeurilor de orice natură şi se iau măsuri de prevenire a distrugerii culturilor, vegetaţiei, căilor de comunicaţie şi a zonelor protejate.
La dezafectarea taberei pentru sinistraţi, se iau măsuri de refacere a mediului deteriorat.  
Regulile principale de conduită în tabăra pentru sinistraţi sunt prevăzute în anexa nr. 2.
                                                                                                                                        
                                                                                                                                            Anexa nr. 1
DESTINAŢIA ŞI ROLUL
elementelor taberei pentru sinistraţi
Punctul de primire, evidenţă şi repartiţie a sinistraţilor
Este amenajat la intrarea în tabăra de sinistraţi. Aici persoanele sinistrate se prezintă pentru a fi luate În evidenţă de către reprezentanţi ai serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor, pe baza documentelor de identitate sau a declaraţiei pe propria răspundere şi parcurg apoi fluxul stabilit spre locurile de cazare.
Criteriile de cazare care vor fi respectate pe cât posibil sunt: starea de sănătate, starea civilă (căsătorit + copii, necăsătorit), etnie, religie.
În funcţie de situaţiile menţionate mai sus sinistraţii sunt repartizaţi în corturi/locuri de cazare astfel: bărbaţii separat de femei şi familiile grupate respectându-se aspectul religios şi etnic.
Punctul de triaj şi prim ajutor
Se constituie în cortul/baraca unde se efectuează un control medical sumar în urma căruia persoanele cu diferite afecţiuni declarate sau constatate (persoane cu boli contagioase, contaminate cu substanţe toxice industriale, cu probleme psihice etc.) sunt îndrumate la infirmerie/izolator. Cei apţi urmează mai departe fluxul.
Punctul de distribuţie a ajutoarelor (echipament)
Este spaţiul/cortul amenajat unde sinistraţii primesc, pe bază de semnătură, echipamentul şi cazarmamentul necesare. Aceste materiale reprezintă stocul minim care trebuie constituit anterior producerii dezastrelor de către autorităţile administraţiei publice locale, prin grija comitetelor pentru situaţii de urgenţă.
Depozitul pentru bunurile sinistraţilor
În situaţia producerii dezastrelor, persoanele sinistrate îşi iau din locuinţă bunuri şi materiale care pe timp scurt nu le sunt de folos, ar ocupa spaţii mari în locul de cazare din tabăra de sinistraţi şi ar reprezenta tentaţii pentru alte persoane, precum: bijuterii, obiecte de valoare, piese de mobilier, îmbrăcăminte neadecvată anotimpului etc. Pentru aceste bagaje se constituie puncte speciale de depozitare. De asemenea, se pot prezenta persoane sinistrate cu îmbrăcăminte contaminată în urma unor dezastre tehnologice, fapt deosebit de periculos într-o colectivitate. Toate aceste materiale vor fi luate în evidenţă, depozitate şi păstrate sub pază până la restabilirea situaţiei.
Sectorul de cazare
În funcţie de numărul sinistraţilor şi de posibilităţile concrete din localitatea respectivă se va amplasa un număr suficient de corturi care să asigure pe timp scurt condiţii minime de locuit. Pe cât posibil, în corturile unde sunt cazaţi copii, oameni în vârstă, femei gravide şi la infirmerie se vor instala sobe, calorifere electrice sau alte elemente de încălzit care, pe timp friguros sau în condiţii meteorologice dificile, să asigure un nivel termic satisfăcător.
Infirmeria/punctul medical şi izolatorul
În principiu se va instala într-un loc care să permită accesul imediat şi va fi marcată vizibil cu semnul distinctiv cunoscut. Încadrarea cu personal medical de specialitate este absolut necesară deoarece în asemenea situaţii pot apărea boli ale aparatului digestiv, boli contagioase, intoxicaţii sau traumatisme, specifice colectivităţi lor. O atenţie deosebită se va acorda cardiacilor, diabeticilor şi altor categorii de bolnavi. cronici.
Depozitul de alimente şi bucătăria
situaţii de urgenţă, siguranţa alimentară a populaţiei şi îndeosebi a cetăţenilor afectaţi constituie o componentă de primă urgenţă a activităţii de limitare şi înlăturare a efectelor dezastrelor de orice natură.
Sala de mese    
Amenajarea şi dotarea sălii/cortului de servire a hranei sunt apanajul administraţiei taberei. Acest punct este sensibil din punct de vedere igienico-sanitar, mai ales În condiţii de campanie. Se va asigura servitul mesei În cel mult două serii, astfel încât alimentele să nu se deprecieze. În apropiere va funcţiona punctul de spălare a veselei. Este deosebit de important ca vesela să fie spălată şi dezinfectată centralizat pentru prevenirea îmbolnăvirilor în rândul sinistraţilor.
Spălătoria şi locul de îmbăiere
Dacă tabăra de sinistraţi este organizată în localitate sau în apropierea localităţii, îmbăierea sinistraţilor şi spălarea efectelor se pot efectua la instituţiile de profil existente sau la instituţiile şcolare. Dacă tabăra este organizată la distanţă mai mare de localitate, este necesar să se instaleze o spălătorie de campanie şi un punct de îmbăiere.
Rezerva de apă potabilă
Este foarte important să se asigure o cantitate suficientă de apă potabilă în locul de cazare a sinistraţilor. Această rezervă se va dispune astfel încât să existe posibilităţi de distribuţie pentru mai mulţi consumatori simultan. Periodic se va verifica conţinutul microbiologic de către laboratorul de specialitate.
Sectorul tehnic
Aici sunt dispuse: staţia de iluminat, grupurile electrogene, autosanitarele, autospecialele pentru stingerea incendiilor, mijloacele de transport etc.
                                                                                                                            Anexa nr.2
REGULI DE CONDUITĂ ÎN TABĂRĂ
1.La sosirea în tabără, prezentaţi-vă la biroul primire, evidenţă şi repartiţie.
2.Declaraţi persoanele despre care aveţi cunoştinţă că sunt dispărute sau decedate ..
3.Declaraţi bunurile distruse sau pierdute.
4.La primul semn de îmbolnăvire aveţi obligaţia de a vă prezenta la punctul de asistenţă medicală.
5.Prezentaţi-vă la punctul de distribuire a ajutoarelor pentru ridicarea altor bunuri .
6.Predaţi bunurile de valoare la biroul/punctul de primire a bunurilor:
7.Păstraţi ordinea, disciplina şi curăţenia în incinta taberei.
8.Respectaţi măsurile P.S.I.
9.Serviţi hrana numai în locurile amenajate special pentru acest scop.
10.Efectuaţi îmbăierea şi spălarea echipamentului conform programelor stabilite.
11.Păstraţi-vă locul repartizat în cort şi în sala de mese.
12.Parcaţi maşinile proprietate personală numai în locurile special amenajate.
13.Consumul de băuturi alcoolice este strict interzis.
14.Limitaţi-vă deplasarea prin tabără la strictul necesar.
15.Precizările personalului de deservire sunt obligatorii pentru toţi membrii taberei.
16.Persoanele afectate de traume psihice pot beneficia de consilierea medicului psihiatru şi de asistenţă religioasă.
17.Părăsirea taberei fără aprobare este strict interzisă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s