DEZVOLTAREA TIRULUI SPORTIV ÎN ROMÂNIA ŞI PE PLAN INTERNAŢIONAL

DEZVOLTAREA  TIRULUI  SPORTIV  ÎN  ROMÂNIA

În anul 2006 s-au împlinit 175 de ani de la constituirea Asociaţiei Cetăţeneşti de Tir din Municipiul Arad la 1831.
Începând cu secolul al XIII – lea după descoperirea utilizării prafului de puşcă la armele de foc, perfecţionarea acestora precum şi a tehnicilor de mânuire eficientă a armelor, a fost o preocupare primordială a militarilor şi implicit, a aristocraţiei momentului.
Apanaj al castei militatre, armele de foc au devenit utile pe plan militar, dar şi în activităţile de vânătoare şi agrement.
Extinzând folosirea armamentului de foc şi la alte activităţi decât cel militare, precum vânătoarea sau agrementul, se evidenţiază permanenta preocupare de a le îmbunătăţi calităţile tehnice, puterea, precizia, şi manevrabilitatea, de fapt o necesitate strigentă de-a lungul timpului.
Acest lucru a generat crearea unor structuri organizatorice care au făcut posibilă formarea unor deprinderi specifice utilizării cu eficienţă a armelor.


Pe plan european, la jumătatea secolului al XVII – lea, mai precis în
anul 1640, în Elveţia la Lucerna, ia fiinţă prima Societate de Tir din lume, după cum apreciază istoricii sportivi. Numărul de societăţi, organizaţii şi cluburi în care se pregăteau trăgătorii, se dezvoltă foarte rapid în mai toate regiunile din europa.
Din anul 1741, avem primele date cuprinse într-una din monografiile Aradului, care descrie organizarea de către Regimentul Regal de Infanterie a unor concursuri de tir pentru ofiţerii unităţii, în câmpia de nord a Aradului.
O contribuţie deosebită la dezvoltarea laturii sportive şi de agrement a tirului, pe lângă latura militară, au avut-o şi o serie de societăţi de vânătoare care şi-au desfăşurat activitatea pe domeniile de vânătoare de la Arad, Pecica, Săvârşin, Şiria, Chişineu-Criş şi Şimand.  În aceste societăţi erau organizate şi standuri de pregătire a vânătorilor în domeniul tirului.
Desfăşurarea concursurilor de tir creşte ca popularitate, programarea lor era ciclică, fiind de asemenea şi o preocupare a conducerii asociaţiilor din acele vremuri.
În anul 1862,  pe 5 mai, a fost înfiinţată pe plan naţional prima societate  de tir sub denumirea de  ” Societatea Română de arme şi dare la semn” cu sediul în Bucureşti. Acesta a fost momentul devenirii tirului ca primă disciplină sportivă practicată în mod organizat de către români.
Alte date, în continuare,  privind dezvoltarea formelor de organizare a tirului sportiv pe plan intern :
1863 – ” Societatea Română de arme şi dare la semn ” avea 120 de membrii şi 5 membrii de onoare.
1865 – pe 9 septembrie, au fost aprobate şi recunoscute oficial ( prin înaltul  Decret Domnesc nr.1147 publicat în Monitorul Oficial nr. 200 din 11/23 septembrie) statutele   Societăţii  Română de arme şi dare la semn.
Cu această ocazie Domnitorul Alexandru Ioan Cuza dispune să se doneze societăţii din terenul Mânăstirii Radu-Vodă, secularizat – o suprafaţă de 13.211 stânjeni pătraţi pe care să-l folosească drept poligon de tir şi cu clauza  că acest teren nu poate fi înstrăinat.
Menţionăm că societatea avea deja un teren cumpărat de cei care care au înfiinţat societatea.
Terenul donat de Domnitor s-a adăugat la cel deja avut – terenul acesta era poziţionat în zona Clubului Progresul – fosta grădină  SIŞTAND
a  B.N.R.
Aici se efectuau trageri cu arme de glonţ ( carabină şi pistol ) şi după 1900 s-au organizat şi activităţi tiristice cu arme de vânătoare.
1900 – 1 aprilie – Decret Regal nr. 1956 de recunoaştere ca persoană juridică a Societăţii de Dare la Semn.
1919 – participarea trăgătorilor romăni la un concurs internaţional desfăşurat la Le Mans în Franţa. La acest concurs românii au cucerit locul doi într-o elită de trăgători din toate ţările aliate participante la primul război mondial.
1924 – Societatea  de Dare la Semn  s-a înscris în Registrul de  Persoane Juridice  a Tribunalului Ilfov, secţia I  la nr. 137.
1924 – se remarcă participarea unui lot de trăgători români la Jocurile Olimpice de la Paris, unde  Constantin Tomescu ocupă locul 18.
1934  – 7 februarie – se înfiinţează Federaţia Română de Tir ( F.R.T.)
1936  – F.R.T. se afiliază la Uniunea Internaţională de Tir ( U.I.T.)
1946 – 29 iunie – Societatea vinde B.N.R.  terenurile cumpărate şi donate de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza ; în schimb B.N.R. donează  Societăţii de Dare la Semn   65 hectare din Pădurea Băneasa ( care a devenit poligonul Tunari şi astăzi Poligonul de Tir Sportiv ” Iosif Sârbu”)
1952  –   La ediţia a XII-a a J.O. de la Helsinki au participat 69 de ţări. România s-a aflat la a treia participare . Au fost 18 ramuri de sport printre care şi tirul sportiv cu 6 probe :
– 50 m. pistol
– 25 m pistol viteză
– 50 m. puşcă 3 poziţii
– 50 m. puşcă poziţia culcat
– Talere-trap
– 300 m. puşcă  3 poziţii
La această olimpiadă,  Iosif Sârbu se desprinde ca un nume de referinţă  pentru sportul românesc şi în special pentru tirul românesc, pentru faptul că că acest mare sportiv – trăgător a reuşit excepţionala performanţă de a cuceri prima medalie de aur olimpic pentru România. De menţionat că prin această victorie în care a realizat 400 de puncte din 400 posibile – la proba 50 m. puşcă culcat – a reuşit un nou record olimpic.
Această victorie a avut o inluenţă decisivă în dezvoltarea ulterioară a tirului sportiv în ţara noastră.
1955  –  România organizează  PRIMUL Campionat European de Tir la Poligonul Tunari.
1999 –  F.R.T. îşi schimbă denumirea în Federaţia Romănă de Tir
Sportiv  ( F.R.T.S.)
2008 –  Lista cluburilor afiliate la F.R.T.S. cuprinde cca. 30 de cluburi de Tir Sportiv de pe întreg teritoriul României.

Date privind apariţia primelor forme de organizare a tirului sportiv pe plan internaţional.

1630 – au avut loc primele întreceri cu caracter sportiv unde s-a folosit puşca cu cremene.
1640 – este infiinţată societatea de tir cu arme de foc şi arghebuze în Elveţia ( localitatea Lucerna )
1896 – După o pauză de aproximativ 15 secole de la ultimele jocuri olimpice antice, se organizează primele  Jocuri Olimpice moderne.
În semn de preţuire pentru antica Eladă, unde au avut loc primele Jocuri Olimpice, baronul Pierre de Coubertin ( iniţiatorul renaşterii Jocurilor ) a decis ca primele ” Jocuri ” moderne să se dispute pe pământul Greciei la Atena,  la nouă discipline sportive. La invitaţia organizatorilor au răspuns prezent 12 ţări. Motivele pentru care au lipsit româní nu ne sunt cunoscute.
Tirul a făcut parte prin 5 probe şi anume :
– 50 m. pistol liber
– 25 m. pistol viteză
– 25 m. pistol militar
– 200 m. puşcă liberă
– 300 m. puşcă liberă 3 poziţii
1897 – se organizează primul Campionat Mondial de tir ( în Franţa, la Paris ).
1900 – La  a doua ediţie a Jocurilor Olimpice moderne desfăşurată la
Paris a fost prezentă şi disciplina Tir.
Trebuie menţionat că la această ediţie s-a consemnat şi prima participare a unui român  la J.O. moderne, prin trăgătorul George Plagino, care a concurat la proba de tir talere bal-trap, fără să obţină un loc pe podium.
Despre G.Plagino, o personalitate marcantă a generaţiei sale, se ştie că a practicat cu succes tirul, călăria şi automobilismul (aşa cum se prezentau maşinile acelor timpuri). De asemenea, G.Plagino are meritul şi cinstea de a ne fi reprezentat, începând din anul 1908, la Comitetul Internacional Olimpic, fiind unul dintre primii fondatori ai Comitetului Olimpic Român care a fost fondat în anul 1914.
( În continuare cu excepţia olimpiadelor din  1904 – Saint Luis şi 1928 –  Amsterdam, tirul sportiv a   fost prezent la toate celelalte olimpiade.
1906 –  iunie – În Italia, în timpul unei competiţii de tir la care au participat şase naţiuni, s-a înfiripat conceptul de federaţie internaţională de tir sportiv .
1907 –  La Basel (Elveţia) a avut loc un concurs internaţional de tir la care au participat 8 ţări, şapte europene şi una sud americană – Austria, Belgia, Franţa, Grecia, Italia, Olanda, Elveţia şi Argentina. La acest concurs s-au pus bazele Uniunii Internaţionale a Federaţiilor şi Asociaţiilor Naţionale de Tir, discuţie care s-a desfăşurat la Clubul CASA TRĂGĂTORULUI  din Lucerna  –  cu această ocazie s-a ales şi preşedintele acestui for. S-a stabilit limba oficială de comunicare : limba franceză.
1915 –  Se desfiinţează Uniunea Internaţională a Federaţiilor şi Asociaţiilor Naţionale de Tir – datorită primului război mondial.
1921 –  Se reînfiinţează Uniunea Internaţională a Federaţiilor şi Asociaţiilor Naţionale de Tir  sub denumirea  de  Uniunea Internaţională de Tir  ( U.I.T.).  Acest for stabileşte printre altele regulile de desfăşurare a concursurilor, modul de organizare al acestora.
1939 –  Activitatea  U.I.T. a fost din nou suspendată.
1947 –  S-a reînfiinţat U.I.T. ( limba oficială engleza )
1965 –  Se înfiinţează Confederaţia Europeană de Tir
1998- 15 iulie – U.I.T. şi-a schimbat numele în  Federaţia Internaţională de Tir Sportiv  ( International Shooting Sport Federation )
I.S.S.F. este  cunoscută în mod legal de Comitetul Olimpic Internaţional ca singurul departament – corp, ce controlează activitatea internaţională de tir sportiv mondial la toate nivelurile de competiţii.  Prin această schimbare se face o separaţie clară de celelalte organizaţii unde se folosesc arme –  Federaţia Internaţională de Tir Sportiv se ocupă doar de tirul sportiv.
Medalii de aur şi argint, câştigate de trăgătorii români la J.O., C.M. şi C.E.
Jocurile Olimpice ( individual )
Nr.
crt.    Locul de
desfăşurare
Anul
Numele şi
prenumele    Medalia
obţinută              Proba
1    Helsinki    1952    Iosif Sârbu    Aur    50 m. puşcă culcat
2    Melbourne    1956    Ştefan Petrescu    Aur    25 m. pistol viteză
3    Roma    1960    Ion Dumitrescu    Aur    Talere – trap
4    Tokyo    1964    Ion Tripşa    Argint    25 m. pistol viteză
5    Mexico    1968    Marcel Roşca    Argint    25 m. pistol viteză
6    Munchen    1972    Dan Iuga    Argint    50 m. pistol liber
7    Moscova    1980    Ion Corneliu    Aur    25 m. pistol viteză
8    Los Angeles    1984    Ion Corneliu    Argint    25 m. pistol viteză
9    Seul    1988    Babii Sorin    Aur    50 m. pistol liber

Campionate Mondiale ( individual )
Nr.
crt.    Locul de
desfăşurare
Anul
Numele şi
prenumele    Medalia
obţinută    Proba
1    Oslo    1952    Panait Călcâi    Argint    25 m. pistol viteză
2
Moscova
1958    Marin Ferecatu    Aur    50 m. puşcă culcat
3            Iosif Aron    Argint    50 m + 100 m. puşcă
4            Antonescu C-tin    Aur    300 m. puşcă picioare
5    Wiesbaden    1966    Virgil Atanasiu    Aur    25 m. pistol viteză
6            Gheorghe Enache    Argint    Talere – trap
7    Tuhn    1974    Dan Iuga    Aur    25 pistol calibru mare
8    Enschade    1974    Anişoara Matei    Argint    10 m. pistol aer compr.
9            Ion Corneliu    Argint    10 m. pistol aer compr.
10    Zagreb    2006    Moldoveanu Alin    Argint    10 m. puşcă aer compr.
11    Nicosia    2007    Toman Ioan    Argint    Talere – skeet

Campionate Europene  ( individual )
Nr.
crt.    Locul de
desfăşurare
Anul
Numele şi
prenumele    Medalia
obţinută    Proba
1    Bucureşti    1955    Jaqueline Zvonevschi     Aur    50 m. puşcă culcat, j-ri
2            Felicia Iovănescu    Argint    50 m. puşcă genunchi
3    Belgrad    1959    Marin Ferecatu    Aur    50 m. puşcă genunchi
4    Milano    1960    Marin Ferecatu    Argint    50 m. puşcă genunchi
5    Bucureşti    1965    Vigil Atanasiu    Argint    25 m. pistol viteză
6    Lisabona    1965    Bogdan Marinescu    Argint    Talere – skeet
7    Plzen    1969    Petre Sandor    Aur    10 m. puşcă aer compr.
8    Mezibori    1971    Eda Baia    Aur    10 m. puşcă aer compr.
9    Suhl    1971    Melania Petrescu    Argint    50 m. puşcă culcat
10    Eskilstund    1972    Laurenţiu Ilovici    Aur    50 m. puşcă culcat, j-ri
11    Belgrad    1972    Dan Iuga    Aur    10 m. pistol aer compr.
12    Madrid    1975    Ion Corneliu    Argint    25 m. pistol viteză
13            Eugen Satală    Argint    50 m. puşcă culcat
14    Skopje    1976    Ana Ciobanu Buţu    Aur    25 m. pistol
15    Paris    1976    Eva Olah    Aur    10 m. puşcă aer compr.
16    Bucureşti    1977    Ion Corneliu    Aur    25 m. pistol viteză
17            Lucian Giuşcă    Argint    50 m. pistol
18    Hameelina    1078    Niculina Iosif    Aur    50 m. puşcă culcat, j-re
19    Lvov    1979    Marin Stan    Argint    25 m. pistol viteză
20    Titograd    1981    Ion Corneliu    Argint    25 m. pistol viteză
21            Ruxandra Lămăşan    Argint    50 m. puşcă culcat, j-re
22    Atena    1981    Mihai Dragomirescu    Aur    10 m. pistol aer compr. j
23    Bucureşti    1983    Maria Macovei    Aur    25 m. pistol
24            Ion Joldea    Argint    50 m. puşcă culcat, j-ri
25            Dorina Guler    Argint    25 m. pistol
26    Budapesta    1984    Silvia Kaposztai    Argint    10 m. pistol aer compr.
27    Osijek    1985    Liviu Stan    Aur    50 m. pistol
28            Silvia Kaposztai    Aur    25 m. pistol
29    Antibes    1985    Ion Corneliu    Aur    25 m. pistol viteză
30    Copenhaga    1986    Lucia M. Moldovan    Aur    Talere – skeet , j-re
31    Motecatini    1989     Soria Babii    Aur    10 m. pistol aer compr.
32    Bologna    1991    Iulian Raicea    Argint    25 m. pistol viteză, j-ri
33    Budapesta    1992    Sorin Babii    Argint    10 m. pistol aer compr.
34    Sofia    1992    Iulian Raicea    Argint    25 m. pistol viteză, j-ri
35    Brno    1993    Iulian Raicea    Aur    25 m. pistol viteză, j-ri
36    Brno    1993    Vasile Marius    Argint    50 m. puşcă 3 poziţii, j.
37    Wroclaw    1994    Liliana Balsea    Argint    50 m. puşcă culcat, j-re
38    Zurich    1995    Sorin Babii    Aur    50 m. pistol
39    Plzen    2000    Cazan Iulică    Argint    25 m. pistol viteză, j-ri

Medalii de aur, argint şi bronz câştigate de trăgătorii români, pe ECHIPE, la Campionatele Mondiale şi Campionatele Europene                            în perioada 1955-2007.
CONCURSUL    MEDALII
AUR    ARGINT    BRONZ
Campionatele Mondiale    1    6    2
Campionatele Europene    15    35    30

În prezent, sportul în general şi olimpismul au devenit fenomene dominante ale civilizaţiei contemporane, factori activi în dezvoltarea progresului uman şi în perfecţionarea personalităţii umane.Am intrat într-o nouă vârstă a sportului în care specialişti din toate ţările contribuie în mod strălucit  la dezvoltarea organizată a sportului de mare performanţă pe plan mundial şi indirect pe plan nacional.
Sportul poate fi definit ca ” o activitate  fízică,  structurată, orientată spre obiective, competiţională, bazată pe concurenţă ”. Ca atare, sportul implică standarde de excelenţă, confruntarea cu sine şi cu ceilalţi şi obligă la demonstrarea aptitudinilor fizice şi psihice.
Natura şi semnificaţia sportului variază, desigur, foarte mult în funcţie de cotextul cultural şi de momentul istoric.
Sportul este un fenomen socio-cultural semnificativ deoarece :
1-    serveşte ca mediu de reprezentare colectivă la nivel cultural ;
2-    generează trăiri de plăcută emoţie la nivel social ;
3-    implică urmărirea excelenţei la nivel individual.
De ce sportul serveşte atât de bine ca mediu de reprezentare colectivă, se poate observa din următoarele motive :
– În primal rând, este o activitate care stârneşte excepţional de mult interesul, pentru că oferă experienţe palpitante atât sportivilor  cât şi spectatorilor ( … )
– În al doilea rând, sportul este o activitate uşor de înţeles, repede accesibilă publicului.
– În al treilea rând, sportul oferă publicului o posibilitate excepţională de indentificare naţională, prin sportivii care reprezintă aceeaşi naţionalitate.
– În al patulea şi nu ultimul rând, sportul este unica activitate în care măsurarea şi compararea realizărilor se fac într-un mod incontestabil ( mai ales în  tirul sportiv  prin punctele realizate).
Fără a intra în amănunte, se poate pur şi simple afirma că, fiind un mediu de reprezentare colectivă, sportul poate fi considerat un sistem cultural.
Există, desigur,  multe aspecte diferite ale sportului care creează emoţii atât participanţilor, cât şi spectatorilor, printre care : agresivitatea, competitivitatea, conflictul, riscul  fizic, tactică şi strategie, diferite grade de violenţă, etc.  În concordanţă, forme diferite de sport determină niveluri diferite de emoţie.
Pe de altă parte, manifestarea sportivă autorizată ( J.O.; C.M.; C.E.) oferă participanţilor  ” ocazia de a demonstra calităţi de îndemânare, forţă, cunoaştere, inteligentă, curaj, stăpânire de sine – apreciate pe plan social mai larg ”Urmărirea excelenţei este o sursă primară de motivaţie pentru implicarea în sport.
” Instinctul competiţional nu este în primul rând dorinţa de putere sau voinţa de dominare. Aspectul fundamental este dorinţa de a fi mai bun decât alţii, de a fi primul şi de a fi onorat pentru aceasta ”
” Însăşi  esenţa efortului sportiv constă în urmărirea excelenţei prin obţinerea victoriei în competiţie ”
” Tinerii sunt atraşi de sport deoarece toate disciplinele le oferă mijloacele cele mai promiţătoare şi adecvate pentru propriile aptitudini, in speranţa de a devini excelenţi.”
Pe plan mondial, noutăţile sportive, obiceurile, modelele, tehnicile şi practicile trec peste frontierele geografice .  Astfel, sportul profesionist urmează legile pieţei internaţionale : americanii joacă baschet în Italia şi  baseball în Japonia. Suecia îşi are propria ligă de fotbal american,iar ruşii merg în Canada să joace hochei …
În sportul amator tradiţional, se manifestă o adevărată  ”planetizare” a competiţiei. Federaţiile sportive internaţionale se consolidează şi se înmulţesc ; comitetele internaţionale  şi organizaţiile polisportive au tot mai multă putere ; iar concursurile internaţionale, ca şi campionatele mondiale se desfăşoară la o scară din ce în ce mai largă.
Universalizarea practicilor sportive se materializează prin dezintegrarea barierelor ce ţin de rasă, etnie, vârstă sau handicap.  Tot mai mulţi reprezentanţi ai minorităţilor etnice şi rasiale excelsaza în sporturi pe care nu ar fi putut să le practice mai înainte.   Sportul de înaltă performanţă  nu mai este privilegiul exclusiv al tineretului, pe măsură ce categoriile de vârstă îşi lărgesc rapid reprezentarea la competiţiile naţionale şi internaţionale.  Totodată, la scară mondială, zidul care separă înalta performanţă sportivă de cei cu handicap fizic sau mental începe să se prăbuşească.
BIBLIOGRAFIE
1.- prof. Marian Teodoru    – Curs de Tir Sporiv  2004   Cartea Universitară.
2.- Iolanda Balaş        – J.O. Atena-Atlanta 1896 – 1996 pe urmele medaliaţilor noştri
3.- F.R.T.S.            – Statistici – Buletin informativ 2000, 2001, 2002, 2003 …
4.- John W.Loy din USA    – O nouă vârstă a sportului. 2004
5.- Academia Română        – DOOM  Dicţionar ortografic,ortopedic şi morfologic al limbii
Române. 2005
6.- Site-uri            – Federaţia Română de Tir Sportiv        : <  frts.ro >
– Federaţia Italiană de Tir            : <  uits.it  >
– Confederaţia Europeană de Tir        : <  esc-shooting.org  >
– Federaţia Internaţională de Tir Sportiv    : <  issf-shooting.org  >

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s