Rolul mass-media în managementul crizelor


CUPRINS 
INTRODUCERE
CAPITOLUL I : COMUNICAREA CU PRESA ÎN TIMPUL CRIZEI
1.1. Criza: definiţii şi tipologii
1.2.  Gestiunea crizei
1.3.  Relaţia cu presa în situaţii de criză
CAPITOLUL II : PARTICULARITĂŢI ALE COMUNICĂRII ÎN RELAŢIA CIVILI – MILITARI
2.1. Tipologia comparativă a relaţiei civili-militari pe timp de pace, în situaţii de criză şi la război


2.2. Comunicarea de criză. Planuri
2.3 Comunicarea ca proces de influenţă
2.4. Politica militară a NATO cu privire la informarea publică

CAPITOLUL III : STUDIU DE CAZ: GESTIONAREA COMUNICĂRII DE CRIZĂ ÎN MINISTERULUI APĂRĂRII NAŢIONALE PE TIMPUL ACCIDENTELOR SOLDATE CU MORŢI SAU RĂNIŢI
3.1. Prezentarea cazului
3.2. Mediatizarea crizei
3.3. Modul de gestionare a crizei/comunicării de criză de către Ministerul Apărării Naţionale
3.4. Propuneri de gestionare a crizei/comunicării  de criză. Consideraţii personale

CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE

INTRODUCERE
Relaţiile armatei cu societatea civilă presupun o comunicare permanentă privind domeniul siguranţei şi apărării naţionale, relaţia cu presa de toate tipurile, promovarea imaginii dezirabile şi a intereselor armatei în rândul civililor atât în informarea internă în rândul trupelor din interiorul ţării, cât şi în cadrul unităţilor ce sunt angrenate în activităţi în afara graniţelor (de menţinere a păcii, suport umanitar, observatori ONU în zonele de conflict etc.). Această activitate are ca scop întărirea încrederii în politica de securitate şi apărare naţională concepută de Guvern şi pusă în practică de armată şi alte instituţii.
 Comunicarea în cadrul relaţiei civili-militari înlătură deficienţele informării simpliste, este prioritar interpersonală, structurată bilateral, direcţionată spre success şi sporeşte prestigiul social al militarilor. Exploatând valenţele comunicării, activitatea de informare personalizează armata, prezintă opiniei publice devotamentul, calităţile şi performanţele personalului militar.
Pe de altă parte, comunicarea consacră cetăţeanului un nou statut, acela de partener de dialog, ca al opiniei publice. Comunicarea asigură cetăţenilor o condiţie superioară celei de receptori pasivi ai comunicatelor de presă despre planuri şi realizări, retrospective şi evenimente etc., le oferă microfonul, îi invită la tribună într-un forum mediatic propice confruntării de idei. Principal, printr-o interacţiune reciproc egală, cetăţenii au posibilitatea să influenţeze politica de securitate şi apărare a Guvernului ca şi deciziile şi programele apărării. Prin promovarea şi susţinerea unui intens dialog tematic cu reprezentanţii societăţii civile, armata echilibrează şi corelează intenţiile şi proiectele conducerii politico-militare cu interesele, necesităţile şi sentimentele cetăţenilor, încrederea societăţii în armată fiind, astfel, permanent reconstruită şi consolidată. Semnificativ este şi faptul că eşecul comunicării nu este exclus, deoarece la pace, criză sau război, armata comportă anumite riscuri. Pierderea credibilităţii este doar unul, poate cel mai grav!
Lucrarea de faţă prezintă şi o faţetă a riscurilor la care este expusă comunicarea mediatică din România în timpul crizelor. Se poate identifica un risc major: pierderea sau alterarea
     1
neutralităţii media. Un altul ar putea fi, chiar şi pe timp de pace, tratarea dezechilibrată a
unor subiecte(main-story). Astfel, în unele situaţii, evenimente mai puţin importante ar putea fi transformate, prin intermediul mass-media, în “crize”, iar, în acelaşi timp, crizele autentice să fie aplanate tocmai prin lipsa mediatizării lor.
 Mass-media au rolul, în toate societăţile, de a monitoriza ce se întâmplă în jur, de a crea imaginile şi percepţiile colective. Dacă în perioade de normalitate, media sunt percepute ca fiind integrate în sistemul social, în perioade de criză ele par să capete o anume autonomie care nu le fusese atribuită anterior. O societate în criză creează şi o criză media, care vor avea, în aceste condiţii, identităţi noi, determinate de criză. Orice atingere pe care o criză o aduce sectoarelor societăţii afectează, de asemenea, şi sistemul mediatic.
 În democraţiile vestice, traversarea unei crize importante provoacă declanşarea unui ciclu pe care îl vor parcurge mass-media; la începutul crizei, media atrag atenţia asupra rolului lor esenţial în menţinerea echilibrului democratic, prin circulaţia informaţiei şi contribuţia lor la înţelegrea crizei. În acest stadiu, orice restricţie a circulaţiei libere a informaţiei devine obiectul unei contestaţii dure. Astfel s-au derulat evenimentele în cazul conflictelor din Insulele Faukland.
 Pe măsură ce evenimentele încep să se diminueze în intensitate, iar acţiunile actorilor nu mai pot fi considerate “hard news”, media încep să analizeze propriul rol jucat în contextul crizei. Se cer răspunsuri la întrebări precum ”Au fost unele sau altele din mass media obiectul manipulării sau au prezentat mass-media cu adevărat realitatea?
 Situaţiile de criză pot transforma discursul mijloacelor de informare în masă. Media pretind că au o anumită autonomie pe care nu o aveau anterior crizei, dar, în acelaşi timp,prin atitudinea şi comportamentul lor, ele sunt instituţiile sociale cele mai vulnerabile şi imprevizibile.
Lucrarea este structurată pe trei capitole urmate de concluzii şi anexe, dar şi o bibliografie selectivă.
   
     2

CAPITOLUL I

COMUNICAREA CU PRESA ÎN TIMPUL CRIZEI

1.1. Criza: definiţii şi tipologii
În zilele noastre, criza (economiei, a culturii, a valorilor, a conştiinţei, a întreprinderilor etc.) a devenit o stare cotidiană, iar cuvântul a intrat în vocabularul curent al conducătorilor de instituţii, al jurnaliştilor şi al publicului larg. Prezenţa aproape continuă a crizelor, plasate la cele mai diferite niveluri, a făcut ca tot mai mulţi lideri politici, conducători de întreprinderi, specialişti în management şi practicieni ai relaţiilor publice să vorbească despre „gestiunea crizelor”, despre „manage­mentul crizelor”, despre „comunicarea de criză” etc.; totuşi, experienţa de zi cu zi ne arată că mult mai puţini sunt cei care deţin competenţele, experienţa şi logistica necesare preîntâmpinării şi controlării eficiente a unei crize.
Orice organizaţie se poate confrunta cu o situaţie de criză, în măsură să pună în pericol funcţionarea ei normală şi reputaţia de care se bucură într-o anumită comunitate. Unele crize sunt previzibile şi pot fi prevenite, altele nu pot fi bănuite sau nu pot fi anticipate în mod corect. O bună comunicare în timpul crizei poate să atenueze şi chiar să împiedice reacţiile negative ale publicului.
Totuşi, nu orice eveniment cu tentă negativă reprezintă o “situaţie de criză” – “doar acele evenimente care ameninţă în mod grav valorile şi buna funcţionare a unei organizaţii pot fi considerate crize în adevăratul sens al cuvântului”.( Coman, Cristina, Comunicarea de criza. Tehnici si strategii, Polirom, Iasi, 2009, p. 13)
Gestiunea crizei nu se poate improviza; din contra, ea se întemeiază pe evaluarea corectă a circumstanţelor şi pe stăpânirea unor strategii adecvate de răspuns, strategii pregătite şi chiar experimentate cu mult timp înainte de explozia crizei.
Cuvântul „criză” vine din medicina hipocratică: aici, el desemna acel moment al unei boli în care aceasta stă în cumpănă, putând să se îndrepte fie spre un deznodământ fatal, fie spre însănătoşire. Krisis însemna sepa­rare, diferenţă, judecată; era momentul în care doctorul trebuia să discearnă simptomele şi să ia o decizie privind tratamentul. Termenul a fost
    3
ulterior preluat de Aristotel, care îl foloseşte în Poetica pentru a desemna punctul de paroxism al unei tragedii, atunci când eroul trebuie să ia o decizie esenţială pentru destinul său (M.N. Sicard, 1998, pp. 15-16).
Ulterior, acest cuvânt a ajuns să desemneze orice situaţie de între­rupere neaşteptată şi profund dăunătoare a funcţionării normale a unui sistem. Din punctul de vedere al specialiştilor în managementul organi­zaţiilor, criza e definită ca acea situaţie în care “întregul sistem este afectat, în aşa fel încât existenţa sa fizică este ameninţată” (T.C. Pauchant, LI. Mitroff, 1992, p. 12). Din altă perspectivă, criza este rezultatul „ameninţărilor din mediu corelate cu slăbiciunile organi­zaţiei ; ea apare atunci când ameninţările din mediu interacţionează cu slăbiciunile din interiorul organizaţiei” (W.G. Engelhoff, F. Sen, 1992, p. 447). Patrick D’Humieres (1994, p. 272) consideră că „o criză poate fi definită ca o perioadă neaşteptată, care pune în discuţie responsabilitatea organizaţiei în faţa publicului şi care ameninţă capacitatea sa de a-şi continua în mod normal activitatea”.
Crizele sunt clasificate după :
–  cauze (factori interni ori externi; conjuncturali ori structurali);
–  derularea în timp (bruşte sau lente);
–  amploare (superficiale sau profunde);
– nivelul la care acţionează (operaţionale – afectează activitatea curentă; strategice – afectează elaborarea strategiilor; identitare – afectează identitatea organizaţiei);
– consecinţe (afectează personalul, clienţii, partenerii, opinia publică etc. – vezi T.C. Pauchant, LI. Mitroff, 1992; P. Lagadec, 1993 ; B. Fournier, 1993).
P. Rossart (1992, pp. 109-110) propune o altă tipologie, în care distinge crizele interne de cele externe; crizele interne au fie un caracter revendicativ (exprimă solicitări referitoare la condiţiile de lucru, la salarii, la securitatea locului de muncă, la ameliorarea pregătirii profe­sionale, la restructurare etc.), fie un caracter distructiv (erori umane care duc la risipă, pagube, tensiuni, accidente etc.); la rândul lor, crizele externe se pot datora unor factori naturali (catastrofe) sau unor factori umani (vandalism, agresiuni, terorism), în acelaşi timp, după J. Dedmon (1996, pp. 208-209), crizele cauzate de factori externi pot afecta mediul
(prin intervenţia omului: poluări industriale, intoxicarea apei potabile, ploile acide ; prin fenomene naturale : incendii, uragane, cutremure, inundaţii), bunăstarea publicului (siguranţa alimentară, sănătatea,
     4
siguranţa locului de muncă), situaţia economiei (greve, ialimente, preluări), viaţa socială (terorism, accidente, revolte), viaţa politică (prăbuşiri de guverne, conflicte internaţionale, schimbări legislative).
După Patrick Lagadec (1993, pp. 34-67), crizele cunosc următoarele etape : intrarea în criză (fază care cuprinde şocul paralizant, ineficienta sistemului de alarmă, mobilizarea organizaţiei), descoperirea slăbiciunilor din trecut, apariţia celulelor de criză, problema relaţiilor cu mass-media, problema relaţiilor cu publicul extern (mai ales cu familiile victimelor), dificultatea luării deciziilor, răspunsul la criză (ce implică o fază refle­xivă şi o fază de acţiune).

1.2. Gestiunea crizei
Nu există reţete-miracol pentru stăpânirea unei situaţii de criză. Managementul corect al crizei este „o colecţie de măsuri, pregătite din timp, care permit organizaţiei să coordoneze şi să controleze orice urgenţe” ; astfel, „managementul eficient al crizei permite unei organi­zaţii să-şi maximalizeze şansele şi să reducă pericolele cu care se confruntă” (M. Nudell, N. Antokal, 1988, p. 20). în acelaşi sens, K. Fearn-Banks (1996, p. 2) atrage atenţia asupra faptului că manage­mentul crizei este un proces de planificare strategică ce elimină o parte din riscul şi nesiguranţa datorate evenimentelor negative şi care permite astfel organizaţiei să deţină controlul asupra destinului său.
Managementul eficient al crizei include, ca o componentă esenţială, comunicarea de criză; aceasta nu numai că poate să uşureze situaţia de criză, dar poate să aducă organizaţiei o reputaţie mai bună decât cea de care beneficia înainte de criză. „Comunicarea de criză este comunicarea dintre organizaţie şi publicurile sale înainte, în timpul şi după evenimen­tele negative. Această comunicare este astfel proiectată încât să reducă pericolele legate de afectarea imaginii organizaţiei.” (K. Fearn-Banks, 1996, p. 2)
Punând problema gestiunii crizei din perspectiva comunicării cu publicul, P. D’Humieres (1994, p. 272) susţine că „principiul fundamental al gestiunii crizei constă în asumarea imediată a responsabilităţii, pentru a se recâştiga încrederea publicului, dacă aceasta a dispărut, sau
pentru a menţine şi a dezvolta această încredere. (…) în aceste condiţii particulare, conducerea trebuie să evite să dea impresia că pierde controlul şi că nu este la înălţimea morală, psihologică şi tehnică a situaţiei cu care se confruntă”.
     5
După acelaşi autor, gestiunea crizei implică cinci etape majore:
a) reacţia „la cald”, care implică asumarea responsabilităţii;
b) reacţia „gândită”, care implică explicarea situaţiei şi iniţierea unor acţiuni ofensive;
c) continuarea dezbaterii, care presupune o gradare a intervenţiilor şi delimitarea clară a responsabilităţilor;
d) reluarea iniţiativei, prin acţiuni reparatorii (atunci când este necesar), formarea unor alianţe şi schimbarea terenului de luptă;
e) revenirea sau gestiunea situaţiei post-criză, care implică o strategie de comunicare în măsură să compenseze golurile anterioare şi o evaluare a evenimentelor din timpul crizei
Eşecul în procesul realizării unei comunicări de criză eficiente ar implica, după P. Lagadec (1993, pp. 41-42), mai multe elemente (care ar putea alcătui „anti-manualul” comunicării de criză):
-tăcerea organizaţiei şi absenţa versiunii ei din mass-media;
-închiderea comunicării prin formula no comment;
-dezminţirile de tipul „Nu s-a întâmplat nimic! ” ;
-declaraţiile liniştitoare fără acoperire ;
-lipsa totală de umilinţă: „Tehnologia noastră este cea mai sigură din lume! ” ;
-lipsa de responsabilitate: „Nu suntem noi de vină! ” ;
-incapacitatea de a furniza informaţiile elementare despre criză;
-incriminarea celor care au oferit informaţii publicului.

1.3. Relaţia cu presa în situaţii de criză
În numeroase cazuri, criza mediatică se adaugă crizei reale : acest fapt se întâmplă cel mai adesea atunci când conducerea organizaţiei intră în panică şi încearcă fie să se justifice în mod excesiv, fie să contraatace în mod agresiv, fie să nege amploarea faptelor şi a emoţiilor provocate de criză. Experienţa arată că în asemenea situaţii are loc o reacţie în lanţ: indiferenţa şi cinismul provoacă reacţii de respingere ; autoflagelarea duce la pierderea creditului
public; subestimarea reacţiilor publicului duce la agravarea crizei; ignorarea importanţei jurnaliştilor duce la pierderea relaţiei cu opinia publică.
Mass-media aduc permanent în atenţia opiniei publice organizaţii care se confruntă cu situaţii
     6
de criză. Presa este mai atrasă de evenimentele „nefericite” decât de cele curente, deoarece aceste fapte au un potenţial mai mare de emoţionare şi implică mai multe categorii de oameni (victime, familiile lor, vecini şi colegi, autorităţi, factori politici), în situaţiile de criză, conducerea organizaţiei este preocupată de măsurile de urgenţă şi, de aceea, e puţin dispusă să sprijine munca jurnaliştilor de căutare a informaţiilor. Lipsa de interes sau eforturile depuse pentru a întârzia publicarea unor ştiri îi vor determina pe jurnalişti să facă apel la alte surse (de obicei mai puţin informate) sau să se pronunţe deschis împotriva organizaţiei; sprijinirea lor în această activitate atrage încre­derea şi înţelegerea presei, devenind un factor de limitare a efectelor negative ale crizei (J. Deschepper, 1990, p. 129).
Din pricina faptului că majoritatea oamenilor se informează din presă în ceea ce priveşte cea mai mare parte a evenimentelor, la gestiunea tehnică a unei situaţii anormale se adaugă şi o problemă de gestiune a comunicării. Patrick Lagadec susţine că problemele comunica-ţionale ale unei organizaţii confruntate cu o criză se desfăşoară pe patru niveluri: comunicarea în interiorul fiecărei organizaţii, comunicarea cu publicul organizaţiei, comunicarea cu actorii crizei şi comunicarea cu presa (1994, p. 34).
Numeroasele situaţii de comunicare de criză au arătat rolul major al cooperării dintre jurnalişti şi specialiştii în relaţii publice în eliminarea consecinţelor negative ale crizelor. Cu toate acestea, experienţa de zi cu zi, precum şi o bogată bibliografie de specialitate subliniază faptul că cele două categorii profesionale întreţin relaţii tensionate şi că fiecare din ele apreciază negativ munca celeilalte categorii.
De aceea, având în vedere numeroasele crize ce au zguduit societatea românească în perioada postcomunistă, erorile făcute atât de jurnalişti (în mediatizarea crizei), cât şi de specialiştii în relaţii publice (în organizarea comunicării cu presa), am considerat necesară o investigaţie mai atentă a modului în care jurnaliştii şi specialiştii în relaţii publice îşi evaluează, pe de o parte, propria lor activitate şi, pe de altă parte, activitatea partenerilor de dialog.
În toate studiile care au avut ca obiect relaţia dintre jurnalişti şi specialiştii în relaţii publice, apare o idee constantă: aceasta este o relaţie complexă şi ambiguă. Jean Charron, în st 323b13d udiul său clasic din 1991, defineşte relaţia dintre jurnalişti şi specialiştii în relaţii publice ca fiind una care se bazează pe o dublă negociere:
a)asupra schimburilor de resurse (jurnaliştilor li se oferă acces la informaţii,
7
b)comunicatorilor şi liderilor politici pe care îi reprezintă li se oferă acces la public);
      c) asupra regulilor care guvernează aceste schimburi.
CAPITOLUL II
PARTICULARITĂŢI ALE COMUNICĂRII ÎN RELAŢIA CIVILI – MILITARI

2.1. Tipologia comparativă a relaţiei civili-militari pe timp de pace, în situaţii de criză şi la război
Statutul României de membru NATO a fixat numeroase exigenţe armatei sale, una din primele cerinţe pentru  realizarea interoperabilităţii cu armatele celorlalte ţări membre NATO, prin standardizarea procedurilor de lucru, de acţiune, de comunicare. “Communicate… the first” nu este doar un slogan “de campanie”, ci este expresia necesităţii de a stăpâni unui limbaj comun de comunicare.
Pe timp de pace, relaţiile civili-militari contribuie la cooperarea între instituţia militară, autorităţile centrale (locale), organizaţiile guvernamentale, neguvernamentale, internaţionale şi private de voluntari  şi populaţia civilă.
 Principalele scopuri ale relaţiilor civili-militari pe  timp de pace sunt:
– asigurarea cooperării între instituţia militară şi autorităţile centrale (locale), organizaţiile guvernamentale, neguvernamentale, internaţionale şi private de voluntari cu care intră în contact pe timpul desfăşurării unor activităţi comune;
– sprijinul conducerii acţiunilor militare şi asigurarea cooperării instituţiei militare cu  autorităţile civile pentru transpunerea în practică a obiectivelor stabilite şi a măsurilor luate de ambele părţi;
– iniţierea şi dezvoltarea relaţiilor cu organele de specialitate din administraţia publică, protecţia civilă şi socială, învăţământ, cercetare, sănătate, finanţe publice, economie, comunicaţii, transport, lucrări publice, mediu etc. şi organizaţiile/fundaţiile neguvernamentale;
– întocmirea unor studii şi elaborarea unor propuneri privind modul în care militarii pot veni în sprijinul societăţii civile în diferite situaţii;
     8
– participarea la pregătirea forţelor destinate unor misiuni în sprijinul păcii, în cadrul unei forţe multinaţionale,  pe teritoriul altor state;
– asigurarea colaborării între forţele militare şi reprezentanţii autorităţilor locale, pe timpul misiunilor sau desfăşurării aplicaţiilor (exerciţiilor) cu participarea forţelor multinaţionale pe teritoriul României;
– executarea recunoaşterilor în teren şi asigurarea colaborării comandanţilor cu autorităţile locale, pe timpul desfăşurării de către forţele armate române a unor aplicaţii cu trupe;
– întocmirea unei baze de date referitoare la spaţiul de interes strategic al României.
În situaţii de criză:
,,Există două mari categorii de criză, violente şi nonviolente fiecare dintre categorii având trei subdiviziuni, respectiv:
– crize produse de natură;
– crize produse de acţiuni umane intenţionate;
– crize produse de acţiuni umane neintenţionate”1.
      Relaţiile civili-militari în cadrul gestionării crizelor este un proces care implică planuri şi măsuri care sprijină îndeplinirea următoarelor obiective:
– aducerea sub control a  crizei;
– oprirea evoluţiei crizei;
– proiectarea unei  soluţii acceptabile.
După identificarea tipului de criză apărut, elementele/forţele civile/militare, în afara  misiunilor pe care le execută  pe timp de pace şi care vor continua şi în această situaţie, acţionează pentru:
– sprijinul autorităţilor centrale (locale) în vederea reducerii suferinţelor populaţiei;
– menţinerea cooperării cu celelalte componente ale sistemului naţional de apărare în vederea îndeplinirii obiectivelor comune;
– pregătirea şi coordonarea întâlnirilor cu autorităţile locale şi organizaţiile care acţionează în zona de operaţii;
– participarea la acţiunile comune civile şi militare, desfăşurate atât în folosul instituţiei
     9
militare, cât şi în cel al societăţii civile;
– asigurarea informaţiilor necesare forţelor militare/civile şi urmărirea realizării mediatizării eforturilor depuse în scopul normalizării situaţiei;
– obţinerea sprijinului autorităţilor civile şi populaţiei din zonă pentru realizarea obiectivelor propuse, demonstrând legitimitatea acţiunilor forţelor militare;
– pregătirea şi coordonarea întâlnirilor cu autorităţile locale şi organizaţiile guvernamentale, neguvernamentale, internaţionale şi private de voluntari care acţionează în zonele în care s-au produs dezastre naturale sau industriale;
– sprijinirea autorităţilor civile pentru distribuirea ajutorului umanitar sau în alte acţiuni întreprinse de instituţia militară în folosul populaţiei civile (transport, hrană, cazare, asistenţă medicală etc.);
– acordarea de sprijin în vederea refacerii infrastructurii în urma dezastrelor naturale (industriale) sau ca urmare a acţiunilor teroriste;
– identificarea obiectivelor culturale, religioase şi de patrimoniu care necesită protecţie specială.
La  război:
„În viaţa fiecărei comunităţi tot apar perioade de criză care pot deteriora imaginea acesteia. Pentru  ca imaginea să fie afectată cât mai puţin trebuie:
– să existe un plan de gestionare a crizei realizat înainte de momentul declanşării ei;
– planul trebuie să fie aplicat cu stricteţe: centrul de criză (de informare) să fie recunoscut de celelalte segmente ale organizaţiei care să-i  acorde sprijinul”.2
La război, atât la cel pentru apărare naţională, cât şi în cadrul apărării colective, relaţiile civili-militari se vor desfăşura după următoarele principii:
a) capacitarea resurselor
Trebuie să fie utilizate toate resursele (umane, materiale, informaţionale), mijloacele, oportunităţile şi condiţiile (politice, economice, culturale, militare şi civile) pentru atingerea scopului final;
c)primordialitatea misiunii
10
Deşi în acţiunile militare protejarea factorului uman este deosebit de importantă,   misiunea de luptă are prioritate;
                  c) protecţia propriei populaţii
Operaţiile din cadrul războiului de apărare naţională sunt duse în folosul propriei populaţii, de aceea acţiunile de luptă trebuie să nu provoace distrugeri inutile.
  În afara activităţilor prevăzute a fi executate în situaţii de criză, la război se  adaugă următoarele:
– demonstrarea legitimităţii şi legalităţii acţiunilor militare şi acţionarea în vederea dobândirii sprijinului populaţiei civile pentru obţinerea succesului;
– asigurarea măsurilor necesare în cadrul structurilor militare pentru realizarea şi menţinerea relaţiilor de cooperare între forţele luptătoare şi autorităţile civile, cu celelalte organizaţii civile  participante la realizarea stabilităţii şi normalizării situaţiei în zona de operaţii;
– sprijinirea autorităţilor civile în acordarea asistenţei umanitare (transport, hrană, cazare, asistenţă medicală etc.);
– participarea la elaborarea documentelor, ordinelor, dispoziţiunilor şi cererilor privind cooperarea între forţele militare şi autorităţile civile;
– identificarea necesităţilor de protecţie a obiectivelor culturale şi bunurilor materiale ale populaţiei civile;
– recunoaşterea şi desemnarea zonelor cu posibilităţi de adăpostire, hrănire, cazare etc.
 În perioada post-conflict, activităţile cu implicare a relaţiilor civili-militari  sunt:
– negocierile de pace;
– restabilirea ordinii de drept;
– respectarea regimului prizonierilor;
– investigarea crimelor de război;
– dezarmarea facţiunilor luptătoare;
– asistenţă medicală;
– eliminarea efectelor   acţiunilor teroriste;
– repatrierea refugiaţilor;
– refacerea  infrastructurii etc
     11
2.2. Comunicarea de criză. Planuri
   Un plan de comunicare de criză adecvat trebuie să se întocmească ţinând cont de: aspectele vulnerabile ale organizaţiei, să anticipeze şi să răspundă la majoritatea tipurilor de crize cu care s-ar putea confrunta organizaţia respectivă: să aplice strategii de răspuns mai întâi prin simulări de crize, până la confruntarea cu crizele reale, comunicarea trebuie să vizeze informarea internă şi externă a tuturor publicurilor implicate,educarea, informarea opiniei publice, din timp, prin schiţarea de scenarii cu subiecte asemănătoare evenimentului analizat, să fie capabilă (celula de criză) să reacţioneze eficient la problemele neanticipate sau neincluse în plan, dar care pot apărea oricând într-o situaţie reală.
           De asemenea, un plan de criză trebuie să stabilească acţiunie care să permită ajungerea la audienţa-ţintă a unor mesaje corecte, realizarea de campanii de relaţii mass-
media în timpul desfăşurării crizei, să asigure resursele de comunicare responsabilităţile pentru o circulaţie în timp real a informaţiilor. Cunoscând comportamentul specific al instituţiilor de presă şi al jurnaliştilor în momentele în care trebuie să relateze o criză,
trebuie anticipate abordări teoretice ale discursului journalistic. Aplicarea planului de comunicare presupune o serie de măsuri la nivelul organizaţiei, care să răspundă la cele mai importante cinci întrebări din domeniul planificării: ce doreşte organizaţia să realizaze, obiectivele, ce trebuie să comunice (ce mesaje), cui trebuie să comunice (care este audienţa), cum comunică, ce canale foloseşte pentru a transmite mesajele, cum se realizează evaluarea strategiei.

2.3 Comunicarea ca proces de influenţă
           Orice proces de comunicare doreşte să obţină un anumit efect, aşa încât de cele mai multe ori rezultă o schimbare, chiar dacă nu este evidentă intenţionalitatea. Conform analizei lui Michael Mann se evidenţiază patru forme majore de putere: economică, politică, coercitivă şi simbolică. Dintre toate, puterea culturală sau simbolică se menţine şi se propagă la nivel social prin intermediul comunicării şi rezultă din activitatea de a produce, transmite şi primi forme simbolice semnificative. Angajaţi constant în procesul
     12
de comunicare, indivizii îşi asumă diferite tipuri de resurse, cele mai importante fiind”mijloacele de informare şi de comunicare.” 3
           Prezentă în grade diferite, intenţionalitatea creează o varietate de efecte, de la cele rezultate în urma unui ordin al unei comenzi militare, până la o formă neplanificată, spontană de ,,contagiune”. Experienţa oferită de comunicarea socială este afectată de prioritatea pe care o acordăm următorilor factori:
a. contextul sau situaţia în care are loc comunicarea;
b. caracteristicile comunicatorului şi ale mesajelor;
c. caracteristicile receptorului;
d. sub-procese, ca atenţia, înţelegerea, acceptarea.
Toate acestea caracterizează elementele de bază care sunt antrenate în procesele de comunicare (receptor, emiţător, contextul). Realizarea unei tipologii a procesului de influenţă, analizând particularităţile transmiţătorului, motivaţia sau orientarea receptorului presupune identificarea celui mai bun sistem de clasificare. French şi Raven
în lucrarea The Bases of Social Power  clasifică cinci baze ale puterii sau influenţei, calităţi ale agentului comunicator  care permit acestuia exercitarea influenţei:
– puterea recompensatoare care se bazează pe puterea de a răsplăti, în acest caz recompensele trebuie privite din perspectiva satisfacerii unor dorinţe ale receptorului;
– puterea coercitivă, bazată pe aşteptarea receptorului de a fi pedepsit ,,dacă nu se conformează încercării de influenţă”;
–  puterea referenţială fundamentată pe identificarea receptorului cu emiţătorul;
– puterea legitimă bazată pe faptul că ambii participanţi înţeleg că cineva este îndreptăţit  să pretindă ascultare de la ceilalţi;
– puterea expertului este bazată pe influenţa cognitivă asupra receptorului şi se bazează pe atribuirea unor cunoştinţe superioare agentului comunicator. 4
           Trăsătură importantă a comunicării, influenţa poate fi atragerea atenţiei, reacţie sau imitaţie, proces de dobândire a informatiei, dar mai importantă este conformarea
voluntară a receptorului”5. Relaţia dintre transmiţător şi receptor poate fi una de putere,
     13
diferitele tipuri de putere analizate de teoretician conturând cadrul pentru o bună înţelegere a acestui fenomen.

2.4. Politica militară a NATO cu privire la informarea publică

           Noua concepţie strategică a NATO, alături de schimbările radicale din media şi experienţele recente, a demonstrat necesitatea de a consolida politica militară NATO cu privire la informarea publică. Aceasta este definită ca fiind informaţiile emise sau publicate în scopul de a lămuri în întregime publicul, pentru ca în acest mod să se poată cîştiga înţelegerea şi sprijinul lui. Au fost elaborate documente reprezentînd principii generale, reguli de bază ce trebuie folosite de întreg personalul militar NATO şi personalul de informare publică. Acestea sunt precizări pentru personalul militar şi civil din interiorul şi din afara organizaţiei care cooperează cu birourile militare NATO pentru Informarea Publică.
           Descriere, misiuni şi obiective. Informarea publică militară a structurii asigură ştiri complete, corecte şi la timp către public, despre forţele militare NATO, comandanţii organizaţiei, statele majore, activităţile şi operaţiunile NATO care trebuie transmise agenţiilor media interne şi externe. Având la bază liniile directoare generale ale politicii Consiliului NATO, sunt emise documente în concordanţă cu:politicile NATO, securitatea operaţională, respectarea intimităţii personalului şi a forţelor, toate acestea coordonate cu autorităţile naţionale. Obiectivul Informaţiilor Publice a NATO este de a prezenta publicului general informaţii despre alianţă şi activităţile ei, oferind cât mai multe date posibile penru cetăţenii ţărilor membre NATO, pentru ţările partenere şi pentru alte naţiuni, atunci când situaţia permite o astfel de extindere a informaţiei. Scopul general este de a face publicul să înţeleagă şi să sprijine Alianţa şi activităţile ei, aceste informaţii sunt furnizate în aşa fel încît reprezentanţii media şi cetăţenii ţărilor implicate, să le poată procesa cât mai independent posibil. În acest sens, se acordă importanţă înţelegerii corecte a informaţiilor,din dorinţa de a evita conotaţia propagandistă sau confundarea Informării Publice Militare cu reclamele.
          În democraţie, forţele militare poartă responsabilitatea şi trebuie  să dea socoteală
     14
 publicului pentru îndeplinirea misiunii lor. De aceea, Informarea Publică militară a NATO este responsabilitatea cea mai înaltă şi o prioritate a comenzii NATO. Comandanţii şi statele majore trebuie să privească media ca pe un mijloc important de comunicare cu publicul din tările membre şi nemembre, cu personalul Forţelor Armate şi familiile acestora precum şi cu grupurile specifice de influenţă, cum ar fi parlamentarii si grupurile de opinie. Informaţiile Publice NATO reprezintă una dintre legăturile cele mai transparente şi vitale care ţin forţele conectate cu poporul, publicul intern pe care-l reprezintă. Linia directoare generală a Informării Publice este dată, la rândul său,de Consiliul NATO şi comitetele sale.
           Programele de Informare şi Presă se întocmesc de către Biroul de Informare şi Presă al NATO (NATIP), care reflectă aspectele politice ale activităţilor NATO. NATIP poartă responsabilitatea de a furniza orientarea (ghidarea), informări publice zi cu zi, către Bitourile de Informare Publică ale NATO, prin lanţul de comandă. Statul Major Internaţional al NATO, prin Consilierul cu Informarea publică asigură consilierea şi
sprijinul său pentru necesităţile de Informare Publică, printr-o coordonare în timp util. Informarea Publică militară este împărtăşită cu naţunile Alianţei prin Comitetul de Informare şi Relaţii Culturale (CICR). Comandanţii Strategici dezvoltă directive şi instrucţiuni complete, precum şi planuri de Informare Publică, având la bază instrucţiuni, obiective şi politici în concordanţă cu strategiile de informare şi direcţionare primite. Această acţiune va cuprinde planuri de Informare Publică asupra pregătirii militare, a exercţiilor militare şi a operaţiunilor.
           Executarea acestor planuri este realizată în cooperare şi coordonare cu naţiunile, cu alţi comandanţi NATO, cu forţele şi organizaţiile implicate. Este încurajată delegarea autorităţii executive către eşaloanele subordonate, până la cel mai de jos nivel posibil. Coordonarea Informării Publice Militare cu naţinile are loc la toate nivelele,dar în primul rând,la nivelul Comenzii Regionale şi Stragegice a Alinţei. Coordonarea aspectelor politice şi militare ale Informării Publice  despre operaţiuni şi exerciţii se transmite pe canalul Statului Major Internaţional către Comitetul Militar şi apoi către organismele de decizie ale Alianţei. Noile roluri şi situaţii cu care se confruntă alianţa,de la Concepţia
Strategică din 1991 care a fost înlocuită cu Noua Concepţie Strategică adoptată în
    15
aprilie 1999 cu ocazia Summitului de la Washinton, solicită o abordare dinamică a misiunilor de Informare Publică curente şi viitoare. Deoarece forţele operaţionale şi media îşi modifică frecvent configuraţia6, (operatii militare transmise în direct, războiul din Golf, Afganistan, Irak) şi conceptele de organizare a Informării Publice devin dinamice. Operaţiunile curente şi viitoare necesită o structurare flexibilă a Informării Publice militare care să fie capabilă să anticipeze evenimentele şi probleme de impact
public şi să planifice aplicarea eficientă a principiilor de Informare Publică ale Alianţei. Informarea Publică la toate nivele de comandă sprijină în mod direct comandantul, de aceea este posibil ca ea să nu fie delegată sau subordonată altor funcţii ale Statului Major. 
           Toate comandamentele NATO, până la nivelul diviziei, sunt organizate astfel încât să aibă un birou de Informare Publică. Acest birou este echipat şi încadrat cu personal capabil să-şi indeplinească sarcinile şi responsabilităţile în mod eficient şi spontan.Capacitatea şi mărimea biroului de Informare Publică depind de cantitatea de
muncă necesară nivelului de informare şi nu de mărimea organizaţiei militare pe care o deserveşte. Fiecare birou este organizat cel puţin pentru a fi capabil să planifice Informaţii Publice, să sprijine media şi să îndeplinească funcţii de analiză a informţiilor în mod continuu şi în perioadele în care o parte din personalul său este deplasat, detaşat în sprijinul altor state majore.Formaţiunile multinaţionale şi birourile lor de Informare Publică sunt organizate să planifice şi să conducă activităţi de informare internă şi externă. Mediul operaţional de Informare Publică al NATO s-a schimbat în mod semnificativ de la data la care a fost anunţată Concepţia de strategie a NATO, în 1991.
           În acelaşi timp, ritmul şi posibilităţile de difuzare a informatiilor militare au evoluat până la momentul real al operaţiunilor militare. Atât imaginile cât şi limbajul folosit de media au efecte profunde asupra deciziilor politice până la cel mai înalt nivel, dar şi asupra comportamentului şi atitudinilor populaţiei locale şi a naţiunilor. Perspectiva transmiterii pe viu, în direct şi în întreaga lume a acţiunilor militare, precum şi numărul mare de jurnalişti care vor să transmită din teatrul de operaţii, se adaugă la necesitatea
unor atitudini de informare publică competente şi proactive, a politicilor şi planificării la
     16
toate nivelele. Comandamentele şi Statele Majore de la toate nivele urmează reguli
fundamentale de planificare şi îndeplinire a misiunii de Informare Publică7. Astfel, aproape orice problemă în care sunt implicate acţiunile militare NATO are valoare de informaţie sau reprezintă un potenţial interes pentru public.Comandanţii şi statele majore de la toate nivelele trebuie să anticipeze un astfel de interes al publicului şi să-l integreze
ca parte al procesului de planificare. Noua structură a forţelor NATO se bazează la un nivel ridicat pe forţele multinaţionale. Aşadar, în cadrul forţei multinaţionale actuale, informarea internă pentru forţele în misiune şi forţele ataşate este planificată, coordonată şi îndeplinită alături de activităţile tradiţionale de sprijinire a agenţiilor de informare, în mai multe limbi.
           În timp ce activităţile de Informare Publică în NATO sunt descentralizate, succesul lor depinde de unitatea eforturilor la toate nivelele de comandă, acestea trebuind să-şi îndrepte eforturile către scopuri comune ,urmărind linii de acţiune comune. Una din
căile permanente căreia trebuie să-i facă faţă şi să evolueze toţi comandanţii militari, este opziţia dintre necesitatea securităţii operaţiilor şi cerinţa mediei şi  a publicului de a avea acces la informaţii.
Principiile democraţiei cer ca guvernele să obţină şi să menţină sprijinul şi încrederea popoarelor. Acest lucru necesită o informare liberă şi onestă, care însă, adeseori intră în conflict cu necesitatea securizării operaţiilor militare. Comandanţii şi statele majore de la toate nivelele trebuie să ia în considerare aceste cerinţe de securitate, pentru toate tipurile de operaţii, la pace, în timp de criză sau conflict, să le armonizeze, echilibreze şi să le ierarhizeze pe priorităţi. Informaţiile nu trebuie clasificate sau păstrate cu scopul de a proteja organizaţiile militare şi personalul NATO faţă de critică sau faţă de stânjeneala produsă de acestea.
  Existenţa unui efect sinergic prin coordonarea tuturor eforturilor legate de informare, în special cea care conduce către o criză şi trece printr-o criză, nu trebuie să rezulte niciodată în sau din ,,răsucirea Informaţiei Publice”. Organizaţiile militare ştiu că,
    17
pe termen mediu şi lung, o astfel de manipulare subminează credibilitatea tuturor eforturilor de informare, cunosc efectele dezastruase pentru Alianţă, iar în ceea ce priveşte succesul, pe termen scurt manipularea este contra productivă.
CAPITOLUL III

  STUDIU DE CAZ: GESTIONAREA  COMUNICĂRII DE CRIZĂ ÎN MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE PE TIMPUL ACCIDENTELOR SOLDATE CU MORŢI SAU RĂNIŢI

          3.1. Prezentarea cazului

           Orice organizaţie se poate confrunta cu o situaţie de criză care ar putea genera disfuncţionalităţi în interiorul ei sau ar putea afecta reputaţia de care se bucură într-o comunitate. Unele crize pot fi anticipate, altele nu sunt previzibile. Realitatea arată că, oricâte măsuri ar fi luate pentru stoparea sau controlarea unei crize, ea nu poate fi evitată. Criza poate aduce prejudicii organizaţiei, dacă nu este gestionată corect, mai ales din punctul de vedere al comunicării.
 Propun analiza unui eveniment curând mediatizat intens, pe parcursul unei săptămâni, înainte de SUMMIT-ul NATO de la Bucureşti: decesul unui militar român şi rănirea altui militar în timpul executării unei misiuni în teatrul de operaţii din Afganistan.
  Aderarea României la Alianţa Atlanticului de Nord a presupus, aşa cum bine se cunoaşte, participarea cu trupe în cadrul forţelor multinaţionale de impunere sau menţinere a păcii. După atentatele din 11 septembrie, Statele Unite ale Americii şi aliaţii au apreciat că terorismul internaţional şi proliferarea armelor nucleare reprezintă principalele ameninţări la adresa păcii. Dezvoltarea capacităţilor de ,,proiecţie a puterii” şi asigurarea securităţii în cadrul NATO au determinat participarea la misiuni de combatere a terorismului şi gestionare a păcii în Afganistan şi, ulterior, în Irak.
           România a dislocat primul Batalion de Infanterie în teatrul de operaţii din
     18
Afganistan în ianuarie 2002. La scurt timp, alte efective au întregit oferta iniţială a României, participantă, de acum la două operaţiuni, în cadrul aceluiaşi teatru: misiunea ,,Enduring Freedom”, de tip coaliţie, împreună cu armata SUA, şi misiunea ISAF, sub
egida NATO, pentru prima dată activată, în deplin consens, în virtutea articolului 5 al Tratatului Nord Atlantic (după atacul terorist asupra SUA, din 11 septembrie 2001).
Pentru armată această misiune reprezenta una dintre cele mai dificile şi complexe participări în afara ţării, expresie a angajamentelor internaţionale, dar şi a evoluţiei organismului militar către unul mobil, redimensionat dar bine echipat, antrenat pentru acest gen de misiuni. Acţionând în conformitate cu scopurile şi obiectivele Alianţei, forţele române contribuie la reforma armatei afgane, asigură securitatea acţiunilor umanitare care se desfăşoară în aria sa de responsabilitate. Asigurarea protecţiei forţelor coaliţiei, acţiunile umanitare sau de reconstrucţie sunt misiuni care, pe lângă riscurile specifice situaţiei conflictuale, se desfăşoară într-un mediu climatic ostil. Profesionalismul, pregătirea fizică şi psihică sunt factori combinaţi care determină succesul misiunii. Modul în care a decurs participarea militarilor români la acest gen de acţiuni a demonstrat atât capacitatea de proiecţie a forţei, cât şi cea politico-strategică a autorităţii naţionale de comandă.
Combaterea focarelor de instabilitate şi desfăşurarea alegerilor din Afganistan sunt acţiuni la care au participat cu succes forţele noastre. Departe de ţară, ca spaţiu şi timp – într-o zonă în care cea mai mare parte a populaţiei afgane trăieşte astăzi secolul al 18 lea – militarii români sunt ,,condamnaţi” să reuşească în acţiunile lor. Buna pregătire a militarilor, respectarea regulilor de angajare şi cunoaşterea mediului în care se desfăşoară acţiunile nu pot elimina în totalitate riscurile, oricum asumate.
Cea mai recentă criză cu care s-a confruntat Ministerul Apărării Naţionale a fost anul acesta, în luna martie, chiar înaintea SUMMIT-ului NATO de la Bucureşti,  în teatrul de operaţii din Afganistan.
          Doi militari ai Batalionul 300 Infanterie ,,Sfântul Andrei”, dislocat în zona Zabul din Afganistan, care acţionau în cadrul Operaţiunii Enduring Freedom, au fost victimele unui atac cu DEI (Dispozitive Explozive Improvizate) organizate de către talibani.
Incientul a avut loc pe 20 martie, în jurul orei 15.00, la Nord de localitatea QALAT. În
     19
urma incidentului fruntaşul Ionuţ Cosmin SANDU a decedat, iar caporalul Silviu
ATANASIU a fost rănit la piciorul stâng, când autovehicul HUMVEE în care se aflau a trecut peste un dispozitiv exploziv improvizat.
La momentul producerii exploziei, militarii îndeplineau o misiune de patrulare în provincia Zabul. Conform procedurilor standard de operare în astfel de situaţii, zona a fost imediat securizată, iar militarul rănit a fost evacuat de urgenţă la spitalul din baza Langman, unde a beneficiat de asistenţă medicală specializată.8 Evenimentele din teatrul de operaţii au determinat constituirea la nivelul Ministerul Apărării Naţionale a unei celule de criză, care, prin intermediul Direcţiei de Relaţii Publice, a transmis către mass-media comunicatul iniţial (Anexa nr.1).
Pe lângă informaţiile amintite, în comunicat se  mai preciza faptul că o comisie condusă de comandantul batalionului urmează să cerceteze împrejurările producerii evenimentului,
fiind luate măsuri suplimentare de protecţie a militarilor din teatrele de operaţii. Conducerea Ministerului Apărării Naţionale îşi exprima regretul profund faţă de pierderea suferită şi era alături de familia îndoliată.
           Ministerul Apărării Naţionale consideră că aceste misiuni implică riscuri şi apreciază profesionalismul cu care militarii îşi îndeplinesc misiunile, conform angajamentelor asumate în interesul naţional al României. Aşa cum Ministerul Apărării Naţionale contează pe militarii români din teatrele de operaţii, şi aceştia, la rândul lor, pot conta pe sprijinul conducerii ministerului.9
           Crizele sunt evenimente care se desfăşoară sub presiunea timpului şi în care răspunsurile rapide sunt vitale. Răspunsul ministerului la acest eveniment a demonstrat că fusese pregătit un Plan de Management al Crizei şi un Plan de comunicare astfel proiectat, încât să reducă elementele negative care ar fi putut afecta imaginea organizaţiei.
În relaţiile cu presa organizaţiile îşi stabilesc de regulă, strategii de presă bazate pe un model asimetric: transmit informaţii presei şi urmăresc felul în care sunt preluate şi
     20
prelucrate. Amatoare de informaţii inedite, agenţiile de presă şi televiziunile au preluat comunicatul iniţial al Ministerul Apărării Naţionale şi au cerut informaţii suplimentare despre eveniment şi misiune. Această criză a proiectat brusc în actualitatea mass-media organizaţia, care, pe lângă celula de criză şi-a desemnat un purtător de cuvânt, reprezentat de purtătorul de cuvânt al ministerului.
Alimentată de faptul că incidentul se producea la numai câteva zile înainte de SUMMIT-ul NATO de la Bucureşti, evoluţia crizei avea să intereseze mai multe publicuri sau audienţe: mass-media locală şi naţională; agenţii de presă internaţionale; opinia publică naţională şi din alte state NATO, personalul din instituţia militară; militarii din teatrele de operaţii şi familiile acestora; autorităţi  din oraşele natale şi oficialităţi ale statului, Comisia de Apărare a Parlamentului; organizaţiile neguvernamentale şi ale apărării drepturilor omului etc.

           3.2.Caracteristicile crizei

           Mediatizarea crizei
           Desfăşurat la aproape 3.200 kilometri de ţară, reporterii de investigaţii şi fotografii nu au avut posibilitatea să efectueza cercetări la locul evenimentului. ,,Înfometaţi de informaţii”, s-au mulţumit cu cele oferite de comisia militară numită să cerceteze cazul în Afganistan. Aşa cum vom vedea evenimentul a fost puternic mediatizat în primele cinci zile de la comunicatul iniţial al Ministerului Apărării.
           20 martie 2008
 Analiza de presă ne arată că în această zi doar agenţiile de presă şi posturile de radio, presa on-line şi televiziunile au preluat şi comentat evenimentul, iar presa scrisă a prezentat ştiri despre eveniment în ziua următoare. Agenţiile de presă au redactat ştiri desprinse din comunicatul iniţial al Ministerului Apărării Naţionale şi din comunicatul de presă transmis de Departamentul de Comunicare Publică al Preşedenţiei (Anexa nr. 2)
,,Mediafax”, sub titlul  Un militar român a murit şi un altul a fost ucis în Afganistan prezintă pe scurt primele măsuri luate de instituţia militară. Tot de aici aflăm despre
preşedintele Traian Băsescu  care s-a întâlnit, joi seară, cu militarii români din baza
     21
,,Butmir” de lângă Sarajevo, ţinând împreună cu aceştia un moment de reculegere în memoria militarului român căzut în Afganistan. Aceeaşi agenţie ne readuce aminte de militarii români cazuţi la datorie de-a lungul timpului în teatrele de  luptă: Irak şi Afganistan. (Anexa nr. 3).
 La foarte scurt timp de la producerea incidentului (în jurul orei 15:00), postul de radio BBC Romanian relatează, la ora 16:34 GMT, „Afganistan: un militar român a fost ucis şi altul a fost rănit”, unde prezintă informaţiile transmise prin Comunicatul de presă al Ministerului Apărării. (Anexa nr. 4)
 Presa on-line publică pe INTERNET articole referitoare la acest incident la scurt timp de la apariţia Comunicatului de presă al Ministerului Apărării. Astfel, Cotidianul.ro publică un articol cu titlul „Un militar român a murit în Afganistan, după ce Humvee-ul în care se afla a explodat” (Anexa nr. 5); Evenimentul zilei (evz.ro) publică articolul „Tragedie românescă în Afganistan” unde prezintă pe scurt cele întâmplate şi redă integral  comunicatul de presă emis de Ministerul Apărării Naţionale. În acelaşi articol, în încheiere, se reaminteşte faptul că  „în urmă cu aproximativ o săptămână, alţi trei militari români au fost răniţi în Afganistan.” (Anexa nr. 6); ZIUA, on-line, 18:27: „Militar român ucis în Afganistan”. Articolul prezintă în prima parte aceleaşi informaţii preluate de la Rompres unde a fost publicat comunicatul de presă al Ministerului Apărării, reaminteşte ulterior de incidentul din Afganistan ce avusese loc cu o saptamână în urmă, unde alţi trei militari români din Batalionul 300 Infanterie „Sfântul Andrei” fuseseră răniţi de un DEI (Dispozitiv Exploziv Improvizat) în timp ce îndeplineau o misiune pe autostrada Qalat – Kandahar şi încheie articolul cu un bilanţ al tuturor militarilor căzuţi la datorie de la începutul misiunilor desfăsurate în teatrele de operaţii. (Anexa nr. 7); ziarul local BIHOREANUL, ediţia on-line, 20 martie 2008: sub titlul „Un militar român a murit şi un altul a fost rănit în Afganistan”, publică un articol cu informaţii având la bază Comunicatul iniţial de presă al Ministerului Apărării.
În acelaşi articol, în partea a doua, plecând de la subtitlul „şase morţi, doi bihoreni” Incidentul de joi ridică la șase numărul soldaților români morți în Afganistan, dintre
care doi au fost bihoreni”, ziarul prezintă toţi militarii căzuţi la datorie începînd cu anul 2003. (Anexa nr. 8) 
     22
Posturile de televiziune, începând cu principalele jurnalele de ştiri au preluat integral informaţiile  referitoare la cazul militaului cazut la datorie. TVR.ro, la Jurnalul TVR, de la  ora 18.30 sub titlul „Un militar român a murit şi un altul a fost rănit astăzi, în Afganistan, în timpul unei misiuni de patrulare, în nordul provinciei Qalat” prezintă informaţiile din comunicatele de presă referitoare la incident. Prin intermediul postului naţional de televiziune preşedintele, premierul, ministrul apărării şi ministrul afacerilor externe şi-au exprimat condoleanţe familiei îndurate. Ştirea continuă, prezentând un adevăr crud: ,,România merge însa mai departe în războiul contra terorismului. La summitul NATO de la Bucureşti, de la începutul lui aprilie se aşteaptă ca România să anunţe suplimentarea trupelor din Afganistan”. De altfel, acest lucru a şi fost confirmat de ministrul apărării, domnul Teodor Meleşcanu, la Jurnalul TVR. Din februarie 2002, de când participă cu trupe la misiunea din Afganistan, România a pierdut până acum şase militari, iar 21 au fost răniţi.” (Anexa nr. 9). ProTV, ora 19:00 „Afganistan: un militar român ucis şi altul grav ranit; Autovehiculul Humvee în care se aflau soldaţii a trecut joi după amiază peste un dispozitiv exploziv improvizat. Cei doi participau la o misiune de patrulare în provincia Kabul. Soldaţii făceau parte din Batalionul 300 Infanterie Sfântul Andrei din Galaţi şi erau la a doua misiune în Afganistan. Ionuţ Cosmin Sandu este al şaselea militar român care îşi pierde viaţa în războiul din Afganistan. Era căsătorit şi avea doi copii. Preşedintele Traian Băsescu a transmis condoleanţe familiei sale. Militarul va fi adus în ţară la sfârşitul săptămânii şi va fi decorat. Familia lui va primi 80.000 de euro, bani de asigurare, şi aproximativ 73.000 de lei de la statul roman” (Anexa nr. 10).
 De asemenea, postul de televiziune ANTENA 3 în cadrul ştirilor de la ora 19:00 relatează despre incident sub titlul: ,,Afganistan. Un militar român a murit şi un altul a fost rănit”. Postul de televiziune prezintă, pe lângă cele preluate din Comunicatul de presă al Ministerului Apărării Naţionale şi unele informaţii cu privire la dotările în ceea ce priveşte trupele româneşti din tatrele de operaţii: ,,Ministerul Apărării Naţionale recunoaşte că trupele româneşti nu au cele mai bune dotări pentru misiunile la care participă în Afganistan. Teodor Meleşcanu, ministrul apărării, susţine însă că se fac eforturi pentru achiziţionarea de tehnică militară performantă. (Anexa nr. 11)
     23
Jurnale de ştiri ale posturilor de radio şi televiziune au reluat comentariile despre eveniment pe tot parcursul serii, la fel şi agenţiile de presă, prezentând pe larg cele întâmplate.
21 martie 2008
Este prima zi în care apar articolele de presă, cele mai multe fiind pe prima pagină, însoţite de fotografii: Ziarul de Vrancea, 21 martie 2008, sub titlul „Militar de la Brigada 282, mort în Afganistan” preia datele din comunicatul iniţial de presă al Ministerului Apărării Naţionale din 20 martie 2008. (Anexa nr. 12).  La fel se întâmplă şi în ziarul Gândul, 21 martie 2008: „Încă un român mort şi unul rănit în Afganistan”. În plus, în articolul prezentat, pe lângă informaţiile referitoare la comunicatul iniţial de presă al Ministerului Apărării, mai sunt readuse în discuţie informaţii cu privire la o altă victimă a aceluiaşi război, însă în anul 2005, când la prima misiune a unitãţii gălăţene, un militar a fost ucis şi doi camarazi ai acestuia au fost răniţi, tot când transportorul lor a fost avariat de o bombă artizanală. (Anexa nr. 13)
Este ziua în care Ministerul Apărării Naţionale emite alte două comunicate de presă: primul Comunicat (Comunicatul nr. 84 din 21.03.2008) intitulat ,,Ministrul Apărării l-a înaintat în grad pe militarul căzut la datorie în Afganistan” se referă la înaintarea în gradul de sublocotenent post-mortem a militarului căzut la datorie de către Ministrul Apărării. (Anexa nr. 14). Al doilea comunicat (Comunicatul nr. 86 din 21.03.2008) intitulat ,,Ceremonie militară la Baza Aeriană de la Bobocu” oferă informaţii referitoare la data aducerii în ţară a militarului căzut la datorie, desfăşurarea ceremonialului religios, prezentarea ordinului ministrului apărării privind înaintarea la gradul de sublocotenent post-mortem a lui Ionuţ Cosmin Sanduş, cât şi date referitoare la desfăşurarea funeraliilor sublocotenentului (p.m.) (Anexa nr. 15).
Ziarul local, Monitorul de Galaţi, 21 martie 2008, ,,Un mort şi un rănit din Batalionul 300 Infanterie ,,Sfantul Andrei”, dislocat in Afganistan”. Articolul aminteşte de incidentul petrecut în Afganistan în urma cu o săptămână, în care au fost implicaţi alţi militari ai batalionului “In urma cu numai o saptamana alţi trei militari gălăţeni din Batalionul 300 Infanterie „Sfantul Andrei”, dislocat în Afganistan, au fost răniţi în
apropiere de Kandahar, într-o misiune de patrulare pe autostrada Qalat-Kandahar, după
     24
ce transportorul amfibiu blindat în care se aflau a trecut tot peste un dispozitiv exploziv. ,,Articolul prezintă şi informaţii cu privire la misiune şi aminteşte de un alt camarad căzut la datorie în misiunea anterioară: ,,La începutul lunii ianuarie, 480 de militari, printre care şi sapte femei, din cadrul Batalionului 300 Infanterie „Sfantul Andrei” din Galaţi au plecat într-o nouă misiune în Afganistan. Gălătenii au preluat de la camarazii din Batalionul 33 Vânători de Munte din Curtea de Arges ştafeta misiunilor pe care militarii români le execută ca parte a Forţei Internaţionale de Asistenţă pentru Securitate în Afganistan (ISAF). Misiunea este programata pe şase luni, respectiv, în perioada ianuarie – iulie 2008, infanteriştii gălăţeni aflându-se dizlocaţi la Zabul (una dintre principalele provincii ale Afganistanului) sub comanda lt.col. Adrian Soci. O jumătate din militarii aflaţi în prezent în Afganistan au participat şi la misiunea din 2005, tot în Afganistan, organizată în cadrul operaţiunii ,,Enduring Freedom VI”. În anul 2005, unul dintre militarii gălăţeni – slt (p.m.) Narcis Sonei – a căzut la datorie.”( Anexa nr. 16)
Agenţiile de presă, televiziunile şi presa on-line au preluat imediat datele din cele două comunicate de presă ale Ministerului Apărării Naţionale cât şi informaţii pe care le-au furnizat personae apropiate ale militarului căzut la datorie. Sub titlul ,,Militar român ucis în misiune în Afganistan”, portalul ştiriROL.ro prezintă un interviu cu matuşa militarului şi soţia acestuia despre modul în care au primit vestea tragică: “M-a sunat ieri la ora 13.00 să-mi spună că s-a tras în ei cu mitraliere şi că au scăpat fară zgarieturi. Ieri, la ora 17.00, eram la familia lui Silviu când au venit doi militari să-i anunţe pe părinţi că fiul lor a fost rănit într-un atac…”. (Anexa nr. 17) ZIARE.com, 21 martie, ora 07:00 ,,Încă un militar roman a fost ucis în Afganistan”: Un articol amplu, ce ne oferă informaţii despre precizările ministrului apărării: ,,Ministrul Apărării, Teodor Meleşcanu, a anunţat la postul public de televiziune că militarul rănit se află în afara oricărui pericol şi este transportat la spital. Meleşcanu a precizat, de asemenea, ca trupul neînsufleţit al lui Ionuţ Cosmin Sandu va fi adus în ţară ,,cu prima ocazie (…) şi va fi înhumat acolo unde familia va decide …”.

De asemenea, sunt prezentate condoleanţele transmise de către presedintele ţării prin comunicatul emis de Administraţia Prezidenţială ,,…preşedintele Traian Băsescu a
     25
transmis condoleanţe familiei militarului ucis la datorie. Memoria fruntaşului Ionuţ Cosmin Sandu va dăinui prin curajul şi devotamentul de care a dat dovadă” Comunicatul îi menţionează  şi pe camarazii căzuţi la datorie de la începutul misiunilor şi, pe rând, prezintă numele fiecăruia şi felul în care aceştia au căzut la datorie. (Anexa nr. 18)
Viaţa libera, on-line, din Galaţi preia integral ştirea de la agenţia de presă Mediafax şi publică un articol cutremurător sub titlul ,,Un vis spulberat în Afganistan – EROU PENTRU O CASĂ”. “Militarul gălăţean Ionuţ Cosmin Sandu care a fost ucis joi, în Qalat, plecase la război pentru a-şi putea cumpăra un apartament” este modul în care începe articolul respectiv. Este tragic, cu atât mai mult cu cât, prin firea umană ne vine greu să credem atunci când se intâmplă cu cineva cunoscut sau apropiat: “Apropiaţii tânărului militar gălăţean care şi-a pierdut viaţa joi seara în Afganistan nu reuşesc încă să înţeleagă ce s-a întâmplat. Cum este posibil ca Ionuţ, un tânăr atât de plin de viaţă, atât de motivat să muncească, un tată atât de sensibil şi iubitor să se întoarcă acasă în sicriu? E greu de dat, în cuvinte, o măsură suferinţei lor.” Plecase pentru un vis, un vis spulberat într-o secundă, o dorinţă sfâşiată într-un război ce nici măcar nu i-a aparţinut, o viaţă curmată brusc. În urma lui rămân doi copii prea mici ca să priceapă de ce nu îşi vor mai vedea vreodată tatăl şi brazde adânci de durere în sufletele celor apropiaţi. Articolul prezinta interviuri cu apropiaţii militarului decedat, inca socaţi de cele întâmplate, prezinta condoleanţele transmise de catre preşedintele ţării familiei indurate, prezinta modalitatea in care s-a produs incidentul şi nu îi uita nici pe ceilalti militari căzuţi la datorie:,,Militarii gălăţeni – Carne de tun: Acesta este cel de-al doilea incident produs într-un interval de o săptămână în care sunt implicaţi militari gălăţeni dislocaţi pentru misiuni de asigurarea păcii în Afganistan. Trei militari de la aceeaşi unitate au trecut în urmă cu o săptămână cu transportorul blindat peste un dispozitiv improvizat care a explodat. În urma acestui eveniment plutonierul Constantin Mihai Sbughea a fost rănit la braţul drept, iar caporalii Gheorghe Ionel Vasluianu şi Gheorghe Dan Hamza au suferit răni uşoare în zona feţei. Fruntaşul Ionuţ Cosmin Sandu este cel de-al doilea militar
gălăţean ucis în Afganistan. În anul 2005, sublocotenetul Narcis Şonei a căzut la datorie pe teatrele de operaţiuni din Afganistan.”
Tot în această zi, într-un comunicat de presă remis redacţiei ziarului local anterior
     26
menţionat, Societatea Jurnaliştilor ,,Dunărea de Jos” cere public primarului Dumitru Nicolae şi Consiliului Local Galaţi să confere titlul de ,,Cetăţean de onoare al municipiului Galaţi” fruntaşului Ionuţ Cosmin Sandu, militar în cadrul Batalionului 300 Infanterie ,,Sf. Andrei”, căzut la datorie în Afganistan, pe 20 martie 2008. ,,Considerăm că eroul Ionuţ Cosmin Sandu merită profundul respect al nostru, al tuturor, stima şi consideraţia noastră pentru sacrificiul suprem făcut pe câmpul de luptă, sub culorile tricolorului românesc. Pentru profesionalismul, curajul, demnitatea, dârzenia şi determinarea de care a dat dovadă pe frontul din Afganistan, credem că eroul Ionuţ Cosmin Sandu merită mai mult decât oricine altcineva titlul de Cetăţean de onoare al municipiului Galaţi”, se arată în comunicatul de presă. Societatea Jurnaliştilor îşi exprimă convingerea că primarul municipiului Galaţi, Dumitru Nicolae, va convoca în procedură de urgenţă Consiliul Local, pentru adoptarea hotărârii prin care Ionuţ Cosmin Sandu va fi distins cu titlul de ,,Cetăţean de onoare al municipiului Galaţi”, până marţi, 25 martie 2008, când vor avea loc funeraliile militarului căzut la datorie în Afganistan. (Anexa nr. 19)
La ora 19:00 televiziunea ProTV, sub titlul ,,Militarul român ucis în Afganistan va fi înmormântat duminică” prezintă informaţiile preluate din cele două communicate de presă transmise de Ministerul Apărării Naţionale în principalul jurnal al zilei. (Anexa nr. 20)
22 martie 2008
           Este ziua în care, poate şi din cauza SUMMIT-ului NATO ce se apropie incidentul îşi pierde oarecum din intensitate. Ziarele şi presa on-line preiau informaţiile difuzate cu o zi înainte de către agenţiile de presa, informaţii referitoare la Comunicatele de presă ale Ministerului Apărării Naţionale cât şi date despre militar de la persoane apropiate acestuia.
LIBERTATEA, 22 martie 2008,  ,,Militar roman ucis în misiune în Afganistan”  – este titlul cu care ziarul începe articolul şi prezintă declaraţia maiorului Corneliu Pavel,
Purtătorul de cuvânt al Batalionului 300 Infanterie ,,Sfantul Andrei” din Galati. (Anexa nr. 21)
Este prezentat visul neîmplinit al unui tânăr care a ales pentru un trai mai bun pentru cei
     27
pe care îi iubea, o modalitate de a câştiga un ban cinstit pentru un acoperiş deasupra familiei. Însă destinul nu a fost aşa cum l-a  visat:  ziarul Viaţa Liberă din Galaţi din 22 martie prezintă visul spulberat al militarului căzut la datorie ,,Un vis spulberat în Afganistan”. Ziarul Acţiunea, Galaţi 22 martie ,,Rudele eroului din Afganistan: A murit pentru patru pereti” (Anexa nr. 22) sau Evenimentul Zilei „Ionuţ lupta în Afganistan pentru bani de casă” – „….Tânărul de 29 de ani locuia împreună cu soţia şi cei doi copii în apartamentul socrilor.” (Anexa nr. 23)
Ziarul LIBERTATEA: ,,Presimţise că i se va intâmpla ceva rău” – este titlul cu care ziarul ne prezintă un interviu cu soţia militarului căzut la datorie ,,…Cu ochii înlăcrimaţi, tânara văduvă, Ionela Sandu (26 de ani), soţia lui Ionuţ Cosmin, abia mai poate vorbi, după ce maşina în care se afla soţul ei a trecut peste o bomba improvizată şi a explodat.  – Ne-am căsătorit din dragoste, acum cinci ani şi ne doream să facem atât de multe. Am reusit însa atât de puţin. În ianuarie, când a plecat, era foarte neliniştit, presimţise că se va întâmpla ceva rău. Nu trebuia să îl las să plece…“. (Anexa nr. 24)
Presa on-line din Galaţi ne oferă şi ea informaţii legate de militarul decedat din interviurile realizate cu cei apropiati militarului. Tot aici articolul face unele prcizări la suma de bani ce urmează să o primească familia acestuia, însă ,,… acum am bani, dar ce folos. Nu-l mai am pe Ionut. Copiii au rămas fără tată” – a spus plângând Ionela Sandu, soţia militarului cazut la datorie.” Articolul informează, potrivit Comunicatelor de presă ale Ministerului Apărării, că militarul va fi înmormântat marţi, la Cimitirul ,,Eternitatea” din Galaţi, la Monumentul Eroilor şi reaminteşte circumstanţele în care pe 12 martie alţi trei militari gălăţeni din Batalionul 300 Infanterie ,,Sfantul Andrei”, dislocat în Afganistan, au fost răniţi, în apropiere de Kandahar, într-o misiune de patrulare pe autostrada Qalat-Kandahar, după ce transportorul amfibiu blindat in care se aflau a trecut tot peste un dispozitiv exploziv. (Anexa nr. 25)
Tot din presa on-line aflăm că „Trupul militarului mort în Afganistan va fi repatriat duminică”, informaţii preluate din cele doua comunicate de presa ale Ministerului Apărării: „Corpul neînsufleţit al fruntaşului Sandu Ionuţ Cosmin va fi adus în ţară duminică, în jurul orei 13,00. În cursul aceleiaşi zile, el va fi depus la Biserica Sfântul Dumitru din Galaţi. Militarul va fi inmormântat, cel mai probabil, marţi, la cimitirul
     28
Eternitatea din aceeasi localitate. Potrivit purtătorului de cuvânt al Ministerului Apărării, Andreea Dumitru, ministrul Teodor Meleşcanu va fi prezent la ceremonia de repatriere a militarului căzut în Afganistan. Ministrul Apărării a semnat, vineri, la propunerea sefului Statului Major General, ordinul de înaintare la gradul de sublocotenent post-mortem a fruntaşului erou Sandu Ionuţ Cosmin. În acelasi timp, Teodor Meleşcanu a înaintat preşedintelui României propunerea de decorare a sublocotenentului post-mortem Sandu Ionuţ Cosmin, căzut la datorie, joi, în Afganistan…”( Anexa nr. 26)
 Din presa on-line din aceeaşi zi mai aflăm că „Jurnaliştii gălăţeni cer ca fruntaşul Sandu să fie declarat cetăţean de onoare al oraşului natal – …Credem ca eroul Ionuţ Cosmin Sandu merită  mai  mult  decât  oricine  titlul  de  Cetăţean   de   onoare  al  municipiului  Galaţi”. (Anexa nr. 27)
23 martie 2008
Este ziua în care trupul neînsufleţit al militarului căzut la datorie în Afganistan soseşte în ţară. Televiziuni precum Antena 3 (Anexa nr. 28)  şi Realitatea (Anexa nr. 29) prezintă în direct momentul ceremonialului militar-religios ce desfăşoară la Baza Aeriană de la Bobocu, judeţul Buzău. ANTENA 3: ,,Trupul soldatului român ucis în afganistan a fost repatriat”. După ceremonie, sicriul cu trupul neînsufleţit a fost transportat la Galaţi. El va fi înmormântat marţi în cimitirul Eternitatea. Aici asistăm în direct la momentul în care Ionuţ Cosmin Sandu a fost înaintat post-mortem la gradul de sublocotenent, şi decorat cu Ordinul Preşedintelui României ,,Steaua României în Grad de Cavaler”, ordinul de înaintare în grad fiind citit de însuşi ministrul apărării, domnul Teodor Meleşcanu, prezent la ceremonial.
 Agenţiile de presă Mediafax, NewsIn sau Stiri.Rol (Anexa nr. 30) au publicat articole de la ceremonial, iar Mediafax FOTO difuzează imagini de la Baza Aeriană de la Bobocu, judeţul Buzău (Anexa nr. 31).
Mediafax: ,,Trupul militarului mort în Afganistan a ajuns la Galaţi”. (Anexa nr. 32) Aflăm de aici că sicriul cu trupul sublocotenentului post-mortem Ionuţ Cosmin Sandu ucis în Afganistan în timp ce se afla în misiune a ajuns la Galaţi, duminică seară, şi va fi
depus la o biserică din localitate, urmând ca tânărul să fie înmormântat, marţi, la cimitirul
     29
,,Eternitatea” din municipiu. Câteva sute de persoane s-au strâns, duminică după-amiază,
şi în Piscu, comuna natală a lui Ionuţ Cosmin Sandu. Cortegiul funerar a avut aici două opriri scurte, de câteva minute, în faţa casei părinţilor săi şi cea a soţiei sale, timp în care trei preoţi au oficiat o slujbă de pomenire.
Presa on-line preia informaţiile şi publică o serie întreagă de articole referitoare la momentul aducerii în ţară a militarului căzut la datorie. ,,Ceremonial religios pentru militarul român ucis în Afganistan” scrie Cotidianul.ro, editia on-line. În semn de recunoştinţă, preşedintele României i-a acordat Ordinul Naţional ,,Steaua României în grad de Cavaler” pentru militar, cu însemn de razboi – redă acelaşi cotidian.( Anexa nr. 33)  Evenimentul, evz.ro, sub titlul ,,Trupul soldatului ucis în Afganistan a fost adus acasă” ne prezintă declaraţia ministrului apărării, adresată celor prezenţi la ceremonia militar-religioasă. ,,Ştiu că în aceste momente împărtăşim cu toţii sentimentul neputinţei. Colegul, prietenul, camaradul a căzut la datorie într-un teatru de operaţii extrem de dificil, cum este Afganistanul. Ce poate fi mai nedrept decât moartea lui prematură? Aş fi dorit să îi mulţumesc pentru toate misiuniile îndeplinite impecabil şi să îi pot strânge mâna bărbăteşte sublocotenentului post-mortem Ionuţ Cosmin Sandu, dar soarta nu a vrut să se întâmple aşa”. (Anexa nr. 34)
24 martie 2008
Este o zi nu la fel de bogată în ştiri referitoare la acest eveniment. Presa on-line şi ziarele prezintă articole referitoare la aducerea în ţară a trupului neînsufleţit a militarului căzut la datorie. Monitorul de Galaţi: ,,Militarul-erou Ionuţ Cosmin Sandu s-a întors acasă” (Anexa nr. 35). România Liberă publică un articol intitulat ,,Militarul ucis în Afganistan – Cetăţean de Onoare al Galaţiului” din care aflăm că societatea Jurnalistilor ,,Dunarea de Jos” din Galaţi a cerut primarului Dumitru Nicolae şi Consiliului Municipal conferirea post-mortem a titlului de cetăţean de onoare al Galaţiului militarului Ionuţ Cosmin
Sandu, din Batalionul 300 Infanterie „Sf. Andrei”, care a murit pe teatrul de operatiuni militare din Afganistan. Jurnaliştii i-au cerut primarului Galaţiului iniţierea imediată a unui proiect de hotărâre şi convocarea Consiliului Municipal în procedura ,,de îndata”,
pentru ca  acordarea titlului de cetăţean de onoare să fie aprobată înainte de funeraliile cu onoruri militare. (Anexa nr. 36)
     30
25 martie 2008
Zi de doliu: militarul căzut la datorie este condus pe ultimul drum. Televiziunile prezintă în direct acest moment. Agenţiile de presă precum Mediafax şi Mediafax FOTO publică articole şi imagini inedite (Anexa nr. 37 şi 38). Presa on-line preiau ştirile şi publică, de asemenea, imagini şi articole despre ultimul drum al militarului căzut la datorie: ,,Aplauze pentru soldatul mort în Afganistan” sunt titluri din presă ce ne informează printre lacrimi ,,Sute de oameni l-au plâns aseara pe militarul roman căzut la datorie în Afganistan. Sicriul cu trupul neînsufleţit a fost primit în aplauze, înainte să fie depus într-o biserică din oraş”.
Povestea sublocotenentului nu te poate lăsa indiferent. S-a dus inainte să implineasca 30 de ani şi a lăsat în urmă o văduvă tânără şi doi copii mici.Militarul se afla pentru a doua oară în Afganistan. Visa ca, la întoarcere, cu banii din soldă şi cu un împrumut de la bancă să-şi cumpere o locuinţă.” (Anexa nr. 39). „Astăzi va fi înmormântat eroul gălăţean” (Anexa nr.  40) începe ziarul Viaţa Liberă pe prima pagină în data de 25 martie 2008. „ADIO, IONUŢ!” continuă articolul cu un strigăt de durere. ,,Răpus într‑un război absurd, provocat de cauze ce i‑au fost străine şi lui aşa cum ne sunt şi nouă, tuturor românilor, el va rămâne, măcar pentru o vreme în minţile noastre  ca  fiind  omul ce  a  făcut  sacrificiul  suprem  încercând să‑şi ajute familia”. (Anexa nr. 41). Ziarul de Vrancea, publică un articol intitulat ,,Militarii vrânceni îşi conduc colegul pe ultinul drum”, unde ne informeză că militarii de la Brigada 282 Mecanizată ,,Unirea Principatelor” Focşani merg la înmormântarea colegului ucis în Afganistan pentru a-i acorda onorurile militare. (Anexa nr. 42)
26 martie 2008
Atenţia pe care presa scrisă şi televiziunile o acordă acestui eveniment este minimă. Presa on-line din Galaţi, având ca sursă Evenimentul Zilei, ne prezintă în următoarea zi, după
înmormântare articolul ,,Coroane de la preşedinte” (Anexa nr. 43), de unde aflăm că  ,,Aproximativ 3.000 de gălăţeni au fost prezenţi ieri la ceremonia de înmormântare a lui
Ionuţ Cosmin Sandu, soldatul ucis saptămâna trecută în Afganistan. La Cimitirul ,,Eternitatea” au fost prezenţi şi reprezentanţi ai conducerii Ministerului Apărării: domnul Corneliu Dobriţoiu, secretar de stat, domnul general Teodor Frunzeti, şeful Statului
     31
Major al Forţelor Terestre Romane. Familia defunctului a mai primit coroane de la
preşedintele României, domnul Traian Băsescu, precum şi din partea Guvernului României .

           3.3. Modul de gestionare a crizei/ comunicării de criză de către Ministerul Apărării  Naţionale 

           Măsurile luate de Ministerul Apărării Naţionale au avut un impact pozitiv asupra opiniei publice, aşa cum o demonstează şi analiza de presă. În plus, încredera populaţiei în Armată se menţine la cote ridicate (ultimul sondaj Gallup). Organizaţia a avut măsuri de gestionare şi control a crizei, a avut control asupra momentului în care a ,,erupt” criza.
Direcţia de Relaţii Publice, prin profesionalismul şi responsabilitatea celor implicaţi, a reuşit transmiterea rapidă şi la timp către jurnalişti a inforaţiilor de interes despre eveniment, dar şi a unor mesaje favorabile instituţiei:
           – a prezentat condoleanţe familiilor celor care au murit, manifestarea de grijă faţă de   familiile celor doi militari;
           – a intervenit rapid pentru soluţionarea crizei;
           – a promovat calitatea pregătirii profesionale a membrilor organizaţiei;
           – a manifestat grijă faţă de membrii organizaţiei;
           – modul în care organizaţia îţi îndeplineşte atribuţiunile.       
           Strategii de comunicare a  Ministerului Apărării Naţionale
           Instituţia a răspuns la criză prin combinarea mai multor tipuri de strategii:
 a) strategia intrării în graţii, prin care organizaţia a vizat câştigarea simpatiei sau aprobării publicului, prin conectarea acestuia la acele activităţi care sunt valorizate pozitiv de către public.
 Ministerul Apărării Naţionale a aplicat această strategie încă de la începutul crizei prin modul în care a acţionat faţă de opinia publică şi mai ales faţă de familia militarului căzt la datorie. Astfel, compensaţiile materiale precum şi funeraliile organizate au dovedit respectul şi aprecierea pentru militar. Strategia aplicată a generat un val de solidaritate a factorilor politici faţă de minister, dovadă fiind afirmaţiile din presă care au fost în marea
     32
lor majoritate pozitive.
 b) strategia suferinţei, prin care conducerea organizaţiei îşi asumă suferinţele şi pagubele produse de criză; reacţia rapidă a organizaţiei militare, faptul că nu a încercat să ascundă sau să nege acest incident au contribuit la câştigarea înţelegerii opiniei publice, a presei şi nu au generat pierederea credibilităţii. De altfel, asumarea responsabilităţii de către organizaţie a contribuit la menţinerea încrederii opiniei publice în această instituţie.
 c) compensarea şi corectare prin care conducerea a propus modalităţi de acoperire, de îndreptare a pierderilor produse; toate măsurile anunţate sau promise de conducerea ministerului au fost respectate: a fost achitată integral locuinţa unuia dintre militari, a ajutat cu sume de bani familia.
           Gestionarea comunicării pe timpul potenţialelor situaţii de criză a avut scopul de a menţine o atitudine pozitivă a opiniei publice faţă de instituţie şi sprijin pentru participarea trupelor româneşti în misiunile internaţionale. Conducerea instituţiei, prin Direcţia de Relaţii Publice a realizat: constituirea unei celule de criză, organizarea de conferinţe de presă, briefing-uri, elaborarea analizei de imagine a Ministerul Apărării Naţionale, prin monitorizarea presei pe durata crizei, apariţia în presa centrală şi la emisiuni de mare audienţă pentru a da informaţii din interiorul organizaţiei.
           Campania de relaţii publice a implicat participarea activă a mai multor actori, care au diseminat informaţii despre gestionarea evenimentului, militarii implicaţi şi măsurile luate pentru sporirea siguranţei soldaţilor care îşi continuau misiunile în teatru.
 Ministrul apărării, cadre din conducere, purtătorul de cuvânt al Ministerului Apărării Naţionale au explicat evoluţia cercetării evenimentelor din Afganistan şi despre ajutorul acordat familiei. Instituţia prezidenţială, Preşedintele au fost alături de familie prin mesaje de solidaritate, decorarea militarilor, acordarea de sprijin material. Primarii,
alte oficialităţi locale au respectat memoria militarului cazut, i-au acordat onorori care să amintească peste timp de sacrificiul lor şi au fost alături de familia îndoliată. Foştii participanţi la misiuni, au acordat interviuri radio şi tv în care au prezentat opiniei publice informaţii (nesecrete) despre activităţile din teatrul de operaţii, condiţiile în care se desfăşoară acestea, legăturile noastre cu alte forţe ale coaliţiei multinţionale. Militarii americani din teatrul de operatii din Afganistan, au fost alături de pierdere suferită de
     33
trupele româneşti, au participat la slujba militarului român, aşa cum deseori participau la misiuni comune şi au sprijinit material familia.
           Mesajul central care se desprinde din demersurile activităţile de relaţii publice este că Ministerul Apărării Naţionale controlează acest eveniment, îşi asumă răspunderea şi sprijină financiar şi moral familia celui căzut la datorie. SUA prin reprezentanţii săi (ambasador, militarii din Afganistan) sprijină demersurile autorităţilor româneşti; misiunile în teatrul de operaţii continuă, populaţia şi presa manifestănd înţelegere, chiar dacă riscurile şi costurile pe care acestea le implică sunt maxime. Tipul de discurs folosit pe timpul campaniei este de informare, de întărire a acţiunilor desfăşurate urmărindu-se o relatare corectă şi la timp a faptelor.
 Model de comunicare care a fost derulat în campanie ar putea fi modelul Newcomb (fig. 1) deoarece ,,introduce problematica rolului comunicării într-o societate sau într-o relaţie socială” .10
                                                    X
                      AB
                                 Fig. 1: Modelul Newcomb
    
  În cazul nostru, componentle sistemului ABX sunt:
A – M.Ap. cu toate structurile sale, inclusiv cele de presă;
B – mass -media;
X – subiectul de referinţă, evenimentul în urma căruia a decedat militarul în Afganistan.
           În orice sistem social democrat, informarea corectă şi la timp a populaţei despre evenimentul vizat este o componentă importantă a conceptului de democraţie.
     34
Evenimentul în cauză poate fi articulat pe modelul de comunicare Newcomb, al cărui rol ,,de a menţine echilibrul în cadrul unui sistem social” poate fi demonstrate asfel:
1 – actorul A-Ministerul Apărării Naţionale, comunică punctele sale de vedere către actorul B (mass-media) implicit către opinia publică;
2 – orientarea lui A către X – incidentul din Afganistan-atitudinea proactivă tradusă prin transparenţa masurilor favorabile luate faţa de actorul X (militarul decedat şi implicit faţa de familia lui);
3 – actorul B (mass-media) faţa de X (militarul decedat) – orientare pozitivă, emoţională, de solidaritate umană faţă de militarul decedat şi familia acestuia, condescendenţă;
4 – actorul B catre actorul A (Ministerul Apărării Naţionale) , preia informaţiile transmise de actorul A şi la rândul său, actorul B creeaza feed-back către actorul A, prin articolele de fond cu un puternic accent emotional, creează de fapt o stare de acceptare a opiniei
publice faţa de misiunile angajate de statul român în afara graniţelor ţării, în lupta antiteroristă.
           În acelaşi timp, actorii A (Ministerul Apărării Naţionale) şi B (mass-media) sunt orientaţi catre actorul X (incidental din Afganistan soldat cu moartea militarului român) ca subiect de referinţă, atitudinea faţă de acest incident ca obiect favorabil sau de evitat.
           Concluzionând – Modelul Newcomb, model al ,,tensiunii către simetrie’’(Denis Mc Quail) reflectă complexitatea actului de comunicare, menţinut în echilibru în cazul de faţă, tratat cu onestitate şi corectitudine faţă de actorii principali, respect faţă de militarul decedat şi familia acestuia.
 Din punct de vedere al timpului, imediat după producerea evenimentului, Biroul de presă al Ministerului Apărării, a analizat şi a aplicat proceduri dinainte stabilite pentru gestionarea imaginii comunicării în timpul acestui gen de eveniment; au declanşat acţiuni de informare proactivă a publicului, prin mass-media despre eveniment şi demersurile M.Ap.
 În  consecinţă, imaginea Ministerul Apărării Naţionale nu a fost denigrată, instituţia a primit susţinere din partea opiniei publice faţă de obiectivul principal şi continuarea misiunilor antiteroriste angajate de statul român în afara graniţelor ţării. Intenţia presei a fost de înţelegere a Ministerului Apărării, compasiune umană faţă de
     35
militarii angajaţi în acest tip de misiuni.

           3.4. Propuneri de gestionare a crizei/ comunicării de criză. Consideraţii personale
       
           Reacţia în perioada acută (de declanşare) a crizei, a demonstrat că organizaţia avea pregătită o strategie de răspuns. Primele reacţii au fost de sincronizare a acţiunilor între conducerea Ministerului Apărării Naţionale şi Direcţia  Relaţii Publice a instituţiei. În faza cronică a crizei, atenţia a fost focalizată pe sprijinirea familiei militarului decedat, diseminarea de comunicate şi  mesaje coerente căte mass-media; astfel instituţia a  obţinut înţelegerea, acceptarea şi sprijinului opiniei publice pentru misiunile militare din
Afganistan. Imaginea instituţiei nu a avut de suferit, cu toate că situaţia a fost deosebit de gravă; gestionarea crizei s-a realizat în timp util, prin mesaje rapide clare ale membrilor instituţiei militare şi a tuturor actorilor implicaţi, pe toată durata crizei. Mijloacele de informare în masă au primit la timp ştiri, aşa încât nu şi-a pierdut încrederea în armată şi în factorii ei de conducere. Evenimentul a provocat, aşa cum era de aşteptat, o puternică emoţie în opinia publică româească, fiind intens mediatizat.
           Existenţa  planului  comunicării de criză  este vital pentru gestionarea unui astfel de eveniment; pentru un management eficient al crizei, acesta trebuie întocmit din perioadele de calm. Un plan de comunicare de criză adecvat trebuie să se întocmească ţinând cont de: aspectele vulnerabile ale organizaţiei, să anticipeze şi să răspundă la majoritatea tipurilor de crize cu care s-ar putea confrunta organizaţia respectivă: să aplice strategii de răspuns mai întâi prin simulări de crize, până la confruntarea cu crizele reale, comunicarea trebuie să vizeze informarea internă şi externă a tuturor categorii de public implicate,educarea, informarea opiniei publice, din timp, prin schiţarea de scenarii cu subiecte asemănătoare evenimentului analizat, să fie capabilă (celula de criză) să reacţioneze eficient la problemele neanticipate sau neincluse în plan, dar care pot apărea oricând într-o situaţie reală.
           De asemenea, un plan de criză trebuie să stabilească acţiunie care să permită ajungerea la audienţa-ţintă a unor mesaje corecte, realizarea de campanii de relaţii mass-
     36
media în timpul desfăşurării crizei, să asigure resursele de comunicare responsabilităţile entru o circulaţie în timp real a informaţiilor. Cunoscând comportamentul specific al instituţiilor de presă şi al jurnaliştilor în momentele în care trebuie să relateze o criză, trebuie anticipate abordări teoretice ale discursului journalistic. Aplicarea planului de comunicare presupune o serie de măsuri la nivelul organizaţiei, care să răspundă la cele mai importante cinci întrebări din domeniul planificării: ce doreşte organizaţia să realizaze, obiectivele, ce trebuie să comunice (ce mesaje), cui trebuie să comunice (care este audienţa), cum comunică, ce canale foloseşte pentru a transmite mesajele, cum se realizează evaluarea strategiei.
 Un management eficient al comunicării de criză implică  măsuri la nivelul organizaţiei, precum:
           – numirea unei ,,celule de criză” din care vor face parte, pe lângă specialiştii din domeniu şi cei din Direcţia de Relaţii Publice şi ofiţeri din compartimentele de relaţii publice ale batalionului din teatru (sau unitatea vizată de evinement);
           – stabilirea unei comisii pentru cercetarea evenimentului la faţa locului;
           – colectarea rapidă de informaţii corecte, consistente, verificarea acestora cu deţinătorii şi cu factorii de decizie şi apoi emiterea lor către mass-media;
           –  identificarea publicului ţintă;
           – pentru a obţine atitudinea dezirabilă din partea opiniei publice, mesajele trebuie elaborate la timp, anticipând potenţiale întrebări ale presei. Importanţa mesajelor este dată de puterea lor în formarea atitudinilor opiniei publice despre eveniment, eficienţa procesului de comunicare are la bază mesaje credibile şi transmisibile.
 Emiterea la timp a comunicatului iniţial, punct important în selectarea strategiei de comunicare, reprezintă startul în gestionarea crizei. Alegerea celei mai adecvate strategii de răspuns la criză, în cazul de faţă fiind oportun mixul strategiilor intrării în graţii, suferinţei şi strategiile de compensare – corectare.
 În acest fel organizaţia (Ministerul Apărării Naţionale) a luat iniţitiva pentru a-şi manifesta regretul faţă de pierdera suferită de familia victimei; identifică şi stabileşte resursele umane şi materiale necesare pentru  pentru o bună gestionare a crizei; monitorizarea continuă a mass-media.
     37
   
          La sfârşitul crizei, Direcţia Relaţii Publice analizează rezultatele obţinute, (analiza de imagine), identifică neajunsurile, previziuni ale evoluţiei evenimentului şi propune conducerii instituţiei măsuri. Toate acestea pot constitui în viitor ,, lecţii învăţate” pentru speciliştii în relaţii publice.Totodată, ar trebui realizate o serie de acţiuni de relaţii publice cu scopul de a păstra încrederea opiniei publice  şi bunele relaţii cu mass-media, impicit conservarea imaginii pozitive.
În acest sens, potrivite instituţiei militare ar fi: crearea unor evenimente (conferinţe de presă) cu participarea reprezentanţilor conducerii ministerului, a militarilor cu experienţă
în teatrul de operaţii, mediatizarea participării armatei române în misiuni internaţionale, teatrele de operaţii din Afganistan, Irak, Kosovo, prezentarea unor filme documentare despre oferta de forţe pe care armata română o pune la dispoziţia NATO, organizarea unor călătorii de presă pentru reporteri, ziarişti, în zonele unde sunt prezenţi militarii români, cu prilejul sărbătorilor oficiale sau tradiţionale, asigurarea unui contact al ziariştilor cu militarii, la plecarea sau sosirea din misiuni, pentru a asigura o imagine globală, permanentă despre activităţile militare.
 În funcţie de caracterul informaţiilor, un flux mai bogat ar putea acoperi cerinţele din partea presei interesate, iar pregătirea în cadrul Direcţiei Relaţii Publice a ofiţerilor de relaţii publice din unităţile care urmează să fie desfăşurate în teatrele de operaţii are rolul de  eficientizare a activităţii de informare a publicului. De asemenea, asigurarea deplasării unor reprezentanţi din mass-media civilă în teatrele de operaţii, cu prilejul sărbătorilor tradiţionale, care să furnizeze materiale din zonă, mesaje de la militari către
familiile din ţară reprezinţă o altă activitate de relaţii publice care ar putea contribui la menţinerea interesului şi a atenţiei faţă de armată. Gestionarea unei crize nu se poate improviza, ci este pregătită şi experimentată din timp şi are la bază o evaluare corectă a circumstanţelor, pe o strategie adecvată de răspuns; în timpul crizelor alte reprezentări şi simboluri se impun. Acestea pot distruge sau consolida imaginea de marcă, imagine care se construeşte în timp, în perioade de normalitate. La nivelul unei organizaţii de maximă importanţă şi mare potenţial de risc, cum este Ministerul Apărării Naţionale, criza trebuie să fie însoţită de reacţii prompte care să o acopere  din  toate ,,unghiurile posibile”.
     38
                      CONCLUZII

             Astăzi criza a devenit un fenomen cotidian, legat de evenimente sociale mai mult sau mai puţin anticipate; prezenţa crizelor în diferite instituţii a dus la familiarizarea publicului cu acest cuvânt. Echipa de management al crizei, alături de specialiştii de relaţii publice, sunt structuri care trebuie să ofere elemente convingătoare despre organizaţie, transmiţănd ideea că aceasta controlează situaţia. Limitarea efectelor crizei este realizată de specialistul în relaţii publice – în cazul de faţă- prin cultivarea unui stil care îmbină ,,controlul şi compasiunea”, prin atitudine şi limbaj adecvat. Informaţiile reale, de actualitate şi o cantitate corespunzătoare sigură limitarea efectelor negative pentru imaginea organizaţiei; ascunderea sau denaturarea adevărului nu sunt recomandate.
           Analiza comportamentului Ministerului Apărării Naţionale ne arată că această organizaţie  expusă mai mult decât altele la criză, avea pregătite strategii de răspuns. Apreciere este evidentă nu doar din analiza strategiilor de răspuns, cât din studierea mediatizării acestui tragic eveniment.
 Pornind de la monitorizarea mass-media, am remarcat că accidentul din Afganistan a fost bine gestionat de instituţie şi într-un interval de timp redus, aproximativ şase zile. Datele analizate ne arată că a fost o bună colaborare între conducerea ministerului şi Direcţia Relaţii Publice, colaborare care este esenţială în timp de criză; comunicarea de criză nu a permis speculaţii şi acuzaţii formulate de presă sau de alte persoane. Comisia de anchetă constituită în urma acestui eveniment a luat măsuri pentru creşterea gradului de siguranţă al militarilor pe timpul misiunilor.
           Mediatizarea a fost consistentă, cu mesaje veridice, iar relaţia dintre specialiştii în relaţii publice ai ministerului şi reprezentanţii mass-media a respectat toate regulile necesare unui asemenea eveniment. Militarii, la sosirea în ţară din misiuni în teatrele de operaţii, prin tehnici şi metode de evaluare sociologică sunt chestionaţi  în scopul creşterii siguranţei misiunilor, a moralului, îmbunătăţirea condiţiilor de existenţă într-un mediu ostil şi nu în ultimul rând pentru o mai bună readaptare în mediul social şi familial.
Gestionarea cu succes a crizei a demonstrat existenţa unei monitorizări
    39
permanente a informaţiilor din teatrele de operaţii pentru a preveni eventualele riscuri ce pot deveni la un moment dat surse de potenţiale crize. Analizând în paralel informaţiile pe care ministerul le-a transmis presei şi ceea a fost reflectat de mass media, s-a evidenţiat faptul că presa a acordat o atenţie amplă acestui incident, relatând în detaliu despre cele întâmplate. De asemenea, presa a prezentat în mod obiectiv informaţiile legate de decesul celor doi militari şi s-au evitat astfel potenţialele speculaţii de presă. Acest lucru s-a datorat promptitudinii cu care organizaţia militară a dat publicităţii date legate de acest incident, ceea ce nu a lăsat loc la interpretări. În acest caz, organizaţia a devenit sursa primară de informaţii şi vectorul principal în gestionarea crizei. Informaţiile date de minister publicităţii prin comunicatele de presă, pe parcursul celor 6 zile au indus o anumită imagine opiniei publice. Mass- media la rândul ei au preluat informaţia oficială şi nu a căutat alte surse de informare ceea ce s-ar fi întâmplat în cazul generării unui potenţial vid de informaţii.
Corelând cele două tipuri de imagini create, cea indusă de minister şi cea reflectată de mass media, nu au fost diferenţe între cele două tipuri, ceea ce mă îndreptăţeşte să afirm că imaginea ministerului a fost una coerentă. Acest lucru a fost evidenţiat şi de cotele ridicate de încredere în instituţia armatei reliefate de sondajele de opinie ulterioare.
Mass-media este o unealtă cu două tăişuri. Pe de o parte, formează, pe de altă parte, deformează. Politicienii de la noi se pare că înţeleg din ce în ce mai bine acest lucru şi se folosesc de presă pentru a câştiga alegători. Dar asta nu se întâmplă numai la noi şi numai acum. Mari conducători din toate timpurile au folosit tehnici de manipulare, unii pentru a rămâne la putere (liderii comunişti), alţii pentru a controla populaţia. Până şi Napoleon acordase atenţie mijloacelor de informare din acea vreme, care i-au oferit avantaje în faţa inamicilor săi. A rămas celebră afirmaţia sa: „Trei ziare ostile sunt mai de temut decât o mie de baionete”.
     40
      BIBLIOGRAFIE

BONCU Simion, Presa câinele de pază al democraţiei, Bucureşti, Editura Licorna, 2001
CÂNDEA Rodica, CÂNDEA Dan, Comunicarea managerială, Bucureşti, Editura Expert, 1966
CHELCEA Septimiu, ILUŢ Petru, Enciclopedie de psihosociologie, Bucureşti Editura      Economică, 2003
CHELCEA Septimiu, Cum să redactăm, Bucureşti, Editura Comunicare.ro, 2003
CHICIUDEAN Ion, Gestionarea imaginii în procesul comunicării, Bucureşti, Editura Licorna, 2000
CHICIUDEAN Ion, ŢONEŞ Valeriu, Gestionarea crizelor de imagine, Bucureşti, Editura Comunicare.ro, 2002
CHIRICĂ Sofia, Psihologie Organizaţională. Modele de diagnoză şi intervenţie, Cluj-Napoca Casa de Editură şi Consultanţă ,,Studiul Organizării”, 1996
COMAN Cristina, Relaţiile publice principii şi strategii, Bucureşti, Editura Polirom, 2001
CORNELIUS Helena, Ştiinţa rezolvării conflictelor,  Bucureşti, Editura Ştiinţă şi Tehnică, 2002
COMAN Cristina, Relaţii publice.Tehnici de comunicare cu presa, Bucureşti, Editura All, 1999
COVERZ Stephan, Eficienţa în şapte trepte, Bucureşti, Editura All, 1994
DAVID George, Relaţii publice:graniţa succesului, Bucureşti, Editura Oscar Print, 2002
DAVID Randall, Jurnalistul universal, Iaşi, Editura Polirom, 1988
DÂNCU Vasile, Comunicarea simbolică, Cluj Napoca, Editura Dacia, 2001
DINU Mihai, Introducere în teoria comunicării, Universitatea Bucureşti, 1993
DINU Mihai, Comunicarea,Bucureşti,  Editura Stiinţifică, 1997
DOBRESCU Paul, BÂRGOANU Alina, Mass Media, Bucureşti, Editura Comunicare.ro, 2003
DRĂGAN Ioan, Paradigme ale comunicării de masă, Bucureşti, Editura Şansa, 1997
ETZIONI Amitai, Societatea Monocromă, Iaşi, Editura Polirom, 2002
     41

FIRECEAC Bogdan, Tehnici de manipulare, Bucureşti, Editura Nemira, 1998
FRIGIOIU Nicolae, Imaginea publică a  liderilor şi instituţiilor politice, Bucureşti, Editura Comunicare.ro, 2004
HELD David, McGREWM Anthon, GOLDBALTT David, PERRATON Jhonathan  Transformări Globale, Bucureşti, Editura Polirom,2004
J.J. Van Cuilenburg, O. Scholten, G.W. Noomen, Ştiinţa comunicării, Bucureşti, Editura    Humanitas, 1999 
JOHNS Garz, Comportament organizaţional, Bucureşti, Editura Eonomică, 1998
IACOB Dumintru, CISMARU Diana Maria, Relaţii Publice, Bucureşti, Editura Comunicare.ro, 2003
IACOB Dumintru, CISMARU Diana Maria, Organizaţia inteligentă.10 teme de managementul organizaţiilor, Bucureşti, Editura Comunicare.ro, 2003
IACOB Dumitru, Managemantul Organizaţiilor, Bucureşti, Editura Comunicare.ro, 2001
IACOB Luminiţa, Imagologia şi ipostazele alterităţii, în volunul Minoritari, marginali, excluşi, Iaşi, Editura Polirom, 1996
KAPFER Noel, Zvonurile, Bucureşti, Editura Humanitas, 1993
KOTLER Philip, Managementul marketingului, Bucureşti, Editura Teora, 1994
MCQUAIL Denis, Comunicare, Bucureşti, Editura Institutul European, 1999
MCQUAIL Denis, WINDAHAL Sven, Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de masă, Bucureşti, Editura Comunicare.ro, 2003
MIRCEA Dan, Rlaţiile cu presa:ghid pentru ofiţerii de relaţii publice, Bucureşti, Editura Militară, 2004
MOLDOVEANU George, Analiză organizaţională, Bucureşti, Editura Economică, 1996
NECULAU Adrian, Psihologia câmpului social. Reprezentările sociale, Iaşi, Editura Polirom, 2000
PÂNZARU Petru, Mass media în tranziţie, Bucureşti, Fundaţia Rompres, 1999
PĂRVU Ilie, Filosofia comunicării, Bucureşti, Editura Comunicare.ro, 2000
POPESCU Dan, Arta de a comunica, Bucureşti, Editura Economică, 1998
     42
ROGESTER Michael, LARKIN Judy, Managementul crizelor şi al situaţiilor de risc, Bucureşti, Editura Comunicare.ro, 2003
SAVA Nicu Ionel, TIBIL Gheorghe, ZULEAN Marian, Armata şi Societatea, Bucureşti, Editura Info-Team, 2001
STATON Niki, Comunicarea, Bucureşti, Editura Societatea Ştiinţifică şi Tehnică, 1995
STOICA Constantin Ana, NECULAU Adrian, Psihologia rezolvării conflictului, Iaşi, Editura Polirom, 1998
ŞERB Stancu şi colectiv, Relaţia cu publicul, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1995
ŞERB Stancu, Relaţii publice şi comunicare, Bucureşti, Editura Teora, 1999
TOFFLER Alvin, Putere în mişcare, Bucureşti, Editura Antet, 1966
TRAN Vasile, Comunicarea socială în situaţii critice;repere pentru gestionarea comunicării militare (teză de doctorat), Bucureşti, Academia1999
TRAN Vasile, STĂNCIUGELU  Irina, Teoria Comunicării, Bucureşti, Editura Comunicare.ro, 2001
VLĂSCEANU Mihaela, Organizaţiile şi cultura organizării, Bucureşti, Editura Trei, 1999
BANCA DE DATE  a Direcţiei de Relaţii Publice din Ministerul Apărării Naţionale, Secţiunea mass – media
INSTRUCŢIUNI PRIVIND INFORMAREA PUBLICĂ ÎN SITUAŢIA PRODUCERII DE ACCIDENTE-INCIDENTE GRAVE, Bucureşti, Editura Militară, 2002
LEGEA NR.544-2001 PRIVIND LIBERAL ACCES LA INFORMAŢIILE DE INTERES PUBLIC, Bucureşti, Editura Monitorul Oficial 2001
RELAŢIILE CU PRESA, Bucureşti, Editura Militară, 1999
REGULAMENTUL SERVICIULUI INTERIOR, Bucureşti, Editura Militară,2004
MANUALUL DE COOPERARE CIVILI-MILITARI, Bucureşti Editura Militară, 2004
COLECŢIA „SPIRIT MILITAR MODERN”,
COLECŢIA „GÂNDIREA MILITARĂ ROMÂNEASCĂ”
www.mapn.ro
     43
www.ziare.com
www.nato.int
www.army.mil
AHMED REAZUDDIN, (2000) Rolul mass-media într-o criză naţională
Barber Shane, Arasaratnam Niranjan, (2002) The Role Of Media in a Time of CrisisBARBER SHANE, NIRANJAN ARASARATNAM, (2002) Rolul mass-media într-o perioadă de criză
Becker Jorg, (2004) Contributions by the Media to Crisis Prevention and Conflict SettlementBECKER JORG, (2004) Contribuţii de mass-media pentru prevenirea crizelor şi de soluţionare a conflictului
Bina Rebekah L., (2001) Conflict, Terrorism and Media in AsiaCohen Herb, (2003) Terrorism and the MediHERB COHEN, (2003) Terorismul şi mass-media
Feng Huijie, (2008) A Comparative Study of the Role of Media in Times of National CrisisFENG HUIJIE, (2008) Un studiu comparativ al Rolul mass-media în perioadele de criză naţională
Fog Agner, (2004) The Supposed and the Real role of Mass MediaCEAŢĂ AGNER, (2004) Presupusul şi rolul real al mass-media
McIntosh James, (1999) The Role Of The Media In Emergency ManagementJAMES MCINTOSH, (1999) Rolul mass-media în gestionarea situaţiilor de urgenţă
Nacos Briggitte L., (2006) Accomplice or Witness: The Media’s Role in TerrorismNACOS BRIGGITTE L., (2006) Complicele sau martor: Media Rolul în terorism
Peresin Anita, (2007) Mass Media and TerrorismPERESIN ANITA, (2007) Mass media şi Terorism
COMAN CRISTINA, Comunicarea de criză. Tehnici şi strategii, Polirom, Iaşi, 2009
COMAN CRISTINA, Relatiile publice şi mass-media, Polirom, Iaşi, 2004
COMAN CRISTINA, Relatii publice. principii şi strategii., Polirom, Iasi, 2006
NEWSOM DOUG, VANSLYKE TURK JUDY, KRUCKEBERG DEAN, Totul despre relatiile publice, Polirom, Iaşi, 2003
DAGENAIS BERNARD, Profesia de relaţionist, Polirom, Iasi, 2002
LIBAER THIERRY, Comunicarea de criză, C.H. Beck, Bucuresti, 2008
CIOARIC VASILE, Gestionarea crizelor de imagine, TEHNICA-INFO, Bucuresti, 2005
BOUZON ARLETTE, Comunicarea in situatie de criză, Tritonic, Bucuresti, 2006
     44
COOMBS TIMOTHY, Comunicarea de criză. O analiză a Institutului American de  PR (IPR). Partea a II-a,www.pr-romania.ro
ROGALSKI GRIGORIU PUBLIC RELATIONS, Studiu de impact potential al crizelor de comunicare asupra reputaţiei companiilor, martie, 2008 ,ww w.r-g.ro
ACHELIS THOMAS, Supravieţuirea corporatistă şi cele 3 instrumente esenţiale: managementul crizei, issues management şi învăţarea continuă, www.pr– romania.ro
     45

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s