ROLUL SECURITăŢII PRIVATE ÎN ASIGURAREA SECURITĂŢIi NAŢIONALE

CUPRINS
Introducere

Capitolul I :  SECURITATEA PRIVATĂ ŞI CONTEXTUL ACTUAL

1.1. RELAŢIA PROPRIETATE PRIVATĂ – SECURITATE PRIVATĂ – SECURITATE NAŢIONALĂ

1.2. FIZIONOMIA MEDIULUI INTERNAŢIONAL ACTUAL DE SECURITATE
1.3. Implicarea securitaŢii private În rĂzboaiele moderne
Capitolul II :  NoŢiuni generale privind organizarea Şi funcŢionarea societĂŢilor de pazĂ În RomÂnia
2.1. Industria securitĂŢii. private. Cultura Şi istorie
2.2. Sectoare Şi servicii

2.3 Baza legalĂ a funcŢionarii societĂŢilor private de pazĂ În RomÂnia
Concluzii
Unele consideraŢii  privind viitorul serviciilor de securitate private
Bibliografie

Introducere

Ideea de la care porneşte prezenta disertaţie este un context actual și real, respectiv dezvoltarea fără precedent a industriei de securitate privata, iar pe de alta parte nevoia crescuta de alte tipuri de protecţie necesare unei tari în condiţiile redefinirii termenului de Securitate Naţionala.
Aşa cum bine este ştiut definirea termenului dar mai ales a ariei de cuprindere a nevoii de Securitate Naţionala, care printre altele poate cuprinde:
– securitatea individului cetățenul are nevoie de securitate privata pentru a se simţi în siguranţa sau statul va putea permanent sa-i ofere aceasta siguranţa? Plecând de la aceasta întrebare retorica observam ca securitatea privată își face loc în viata de zi cu zi a oricărui cetățean de la banalul sistem de alarma ce îi protejata casa, pana la sisteme mai complexe, în funcţie de statutul social, gărzi de corp care sa-l însoțească și sa-l protejeze pe el și familia lui.
– securitate economica, este bine ştiut ca pentru asigurarea patrimoniului orice companie va avea nevoie de o structura de securitate. În ultimii ani companiile au nevoie de protecţie din ce în ce mai specializate și nu de puţine ori sistemle de paza și securitate la care apelează și le folosesc rivalizează cu sistemele de protecţie și paza al institutiilor de importanta natională. Nu putem industria novatoare a tehnologiei de securitate care practic a revoluţionat metodele și tehnicile folosite. Progresul tehnologic la care industria de producere a sistemelor tehnice de protecţie, detecţie și supraveghere se afla abia la început și a fost foarte inpusionat în întreaga lume după evenimentele din 11 septembrie. La ora actuala putem vorbi de un segment de cercetare privat pe acest segment care rivalizează cu industria de război și are posibilitați majore de a o depăşi ca și volum cel puţin deoarece aplicabilitatea acestora se adresează atât populaţiei civile cat și armatei și guvernului în general. Asfel securitatea privata participa activ la securitatea economica a unei tari cel puţin în doua roluri unul de agent economic oferind locuri de munca și al doilea prin natura activităţii, securitate, agenţilor economici deci un climat propice dezvoltării.
Dar am putea enumera probabil toate segmentele și cu siguranţa exista cel puţin un colţişor în care securitatea privata și-a făcut loc pentru a face parte voit sau nevoit și sistemul de apărare naţionala. Faptul ca la aceasta data în România, acest sistem nu este considerat decât o componentă complementara a structurilor de securitate naţionala este doar un început. În multe state aceste companii fac demult parte din acest structuri și sunt componente bine controlate și definite astfel incit sa se poată obţine maximul de beficiu de pe urma dezvoltării acestei industrii.
Poate ca rolul periferic atribuit acum agenţiilor de paza prin asigurarea pazei unor obiective economice, industriale etc. nu este perceput ca un rol important în societate, dar nu trebuie uitat ca exista deja și în România obiective strategice securizate de companii private. In lume acest sistem este generalizat, societăţile private ajung sa securizeze simboluri naţionale ale unor state, muzee și alte bunuri de patrimoniu naţional și nu ne putem imagina ca astfel de structuri sunt tratate marginal și nu au fost incluse în contextul de apărare și securizare a intereselor naţionale. Ne putem doar imagina ce impact ar avea de exemplu distrugerea simbolului american “Statuia Libertăţii” care este securizat de o societate privata de securitate în colaborare cu instituţiile abilitate, sau curajul guvernului american de a încredinţa paza convoaielor militare și nu numai, cat și a taberelor din zonele de conflict, unor companii private de securitate, acest exemplu consider ca spune multe despre viitorul industriei de securitate și rolul ei în asigurarea securităţii naţionale.

Capitolul I

SECURITATEA PRIVATĂ ŞI CONTEXTUL ACTUAL
1.1  RELAŢIA PROPRIETATE PRIVATĂ – SECURITATE PRIVATĂ – SECURITATE NAŢIONALĂ

Proprietatea privată a însoţit istoria omului de la traiul în comun al oamenilor primitivi pana la conceptul actual al sacrosanctei proprietăți. Dorinţa de a acumula își găseşte rădăcinile în teama individului fata de viitor, de posibilele “accidente de parcurs”, de momentele dificile și, în general, fata de tot ceea ce reprezintă posibilul și probabilul de mâine.
Derivata primara a prudentei, dorinţa de a acumula nu aparţine numai omului chiar daca acesta, datorita intelectului sau, a fost primul care a identificat și exprimat motive prin care sa fundamenteze aceasta activitate și care, concomitent, a creat mijloacele prin care sa-i fie protejata avuţia. Trebuie reamintit, în acest context, ca acumularea de rezerve este o caracteristica pragmatica, de care depinde supravieţuirea și evident perpetuarea speciei pentru întreaga lume vie.
De la plantele care-și protejează organismul în funcţie de ciclicitate a anotimpurilor, la animalele care-și apăra spaţiul în care trăiesc, toate acumulează resurse pentru un scop dual – supravieţuire și perpetuare.
Ce diferenţiază însa omul de celelalte ființe vii de pe planeta? Unul dintre răspunsurile posibile ar fi acela al diferenţei dintre acumularea de resurse pentru scopurile enunţate mai sus și dorinţa de a poseda, pura și simpla.
Indiferent de organizarea sociala, cei care iniţial puteau doar exploata și care mai apoi au devenit proprietarii unor spatii care sa le asigure resurse, au căutat mijloacele necesare și eficiente de a proteja aceasta bogate, împotriva acelora care încercau sa o preia, folosind forţa bruta și mai apoi, în funcţie de evoluţia societarii, înstrumentele oferite de lege.
Existenta acestei scheme comportamentale la un nivel atât de profund al fiinţei noastre a făcut ca, inclusiv în regimuri ce promovau idealul egalității în proprietate și care inter-relaționau cu ceilalţi potrivit principiului – fiecăruia după necesitate și după nevoi, unii sa aibă necesitaţi mai mari dacit ceilalţi, evident mai greu de satisfăcut și care trebuiau, în consecinţa, aparate nu numai de către cei din afară ci chiar și de către cei care teoretic, le erau egali. Totuşi, după frămâtările sângeroase ale secolului XX, soldate cu prăbuşirea unor idei și concepte aplicate nerealist, secolul XXI arata necesitatea stringenta a regândirii și a restructurării altor ideologii sau concepte bazate pe ideea proprietarii private, considerata, în mod prematur, “învingătoare”.
Din perspectiva istoriei și a ultimelor evenimente apărute în lupta dusa de guverne pentru asigurarea securităţii naţionale se naşte întrebarea fireasca :”unde va fi poziţionata securitatea privata în apărarea securităţii naţionale?”
Aşa cum definiţia Securităţii naţionale a evoluat iar pericolele cu care se confrunta un stat și nu în cele din urma cetăţeanul consider ca cel puţin după evenimentele din “11 septembrie” percepţia și rolul securităţii private se va modifica constant și aceasta structura marginalizata și tratata ca outsider va deveni un jucător important cu un rol bine definit în prevenirea unor acţiuni ce pot atenta  la securitatea unei naţiuni.
Prin asigurarea pazei anumitor ministere, unități militare și obiective strategice accesul la informaţii secrete prin obţinerea autorizaţiilor necesare fac din sistemul privat de securitate o componenta a Securităţii Naţionale.
Trebuie menţionat încă de la început – securitatea privata trebuie sa facă parte din sistemul naţional de securitate.

A POSEDA  IMPLICĂ  A  PROTEJA

Setea de a poseda a fost exacerbata de apariţia societarii de consum, societate în care “totul are preţ, dar nimic nu are valoare”. Baumant descrie societatea moderna care intra în sec. XXI ca fiind la fel de moderna ca și cea care a intrat în sec. XX, “cu aceeaşi de modernizare, forţata și obsesiva, de neoprit și mereu incompleta”; setea copleşitoare și ineradicabilă de distrugere creatoare (sau de creativitate distructiva, în funcţie de situaţie: “eliberarea locului” în numele unui “model nou și îmbunătățit” ; “demontarea”, “eliminarea’, “renunţarea”,  “fuzionarea” sau “diminuarea”), toate pentru o promisa capacitate potenţiala de a face mai multe în viitor.
România ultimilor 15 ani, ca și alte societăți aflate în aceasta poziţie, datorata complexului de factori sociali, politici și istorici, traversează aceeaşi perioada de “înnoire creatoare”, bazata pe “arderea trecutului”. Suntem martorii translaţiei de la ideea distrugerii a jumătate din istoria secolului XX la cea a escamotării acesteia, poate și datorita perceptului potrivit căruia istoria este scrisa de învingători.
Aceasta tranziţie beneficiază și de aliaţi ai noului val, aparent surprinzători. Perioada 1947 – 1989 a creat și ea, ca și cea anterioara, o societate care avea propria ei elita. Deşi toţi erau egali, iar proprietatea era comuna, existau totuşi unele locuri care nu erau comune, iar accesul în acestea depindea de relaţiile cu cei aflaţi în vârful puterii și evident de bunăvoinţa acestora. Acest aspect indica faptul ca securitatea privata, deşi mult diluata și mascata de alte concepţii și idei (antitetice fata de ideea de proprietate privata) a supravieţuit în condiţiile în care proprietatea privata era cel puţin teoretic, cvasiinexistenta.
Concepţia de securitate privata se refera în primul rând la asigurarea și protejarea propriei bogaţii împotriva riscului de a o pierde – și nu neapărat în favoarea cuiva. Iar în acest context, problemele actuale și aspectele provocatoare la adresa conceptului de proprietate privata precum și cele legate de protejarea acesteia, deşi au un caracter de noutate relativa pentru spaţiul romanesc (în lumina celor expuse anterior) sunt totuşi legate la un nivel fundamental de cele care apar la nivel global.
Dîn acest punct de vedere ecuaţia este simpla – pe de o parte consumul sporit de resurse dublat de explozia demografica dîn unele zone ale globului – pe de alta parte societatea de consum sau de piaţa care este învitata sa alerge după satisfacerea “nu a dorînţelor ci a poftelor”.
Ecartul dîntre cei mai bogaţi și cei mai săraci sporeşte in fiecare secunda, iar prîn acumularea de bogaţii se creează o comunitate aparte divizata de înterese diferite, dar totodată unita de dorînţa de a-și eficientiza propria protecţie versus peste doua treimi din populaţia globului care-și caută mijloacele necesare pentru subzistenta, pe fondul imposibilităţii obţinerii accesului tuturor la apa, hrana sau tratament medical.
Potrivit revistei FORBES, in topul de anul acesta sunt recunoscuţi 691 de miliardari în dolari, cu peste 100 mai mulţi fata de anul trecut. Veniturile lor însumate se ridica la 2200 de miliarde de dolari, cu o creştere de 300 miliarde de dolari fata de anul trecut, un club select, din care numai Statele Unite ale Americii înregistrează 335 de miliardari a căror avere se ridica la 1039,30 miliarde de dolari. In spaţiul aflat pana mai ieri sub “umbrela” Uniunii Sovietice, revista CAPITAL a identificat primii 100 de bogătaşi est-europeni care însumează împreuna “doar” 147,6 miliarde de dolari, iar România se lauda cu primul sau miliardar în dolari.
Linia de demarcaţie dintre privat și colectiv este acceptata cutumiar ca fiind linia de demarcaţie dintre dreptul persoanei de a-și proteja cu ajutorul companiilor private proprietatea sa și intervenţia statului care are atribuţii în protejarea tuturor cetăţenilor săi și care își asuma dreptul de a-i sancţiona pe cei care încearcă, prin alte mijloace decât cele stabilite de normele legale în vigoare, sa acapareze resurse și bogaţii.
In acest context, securitatea privata la nivel intern s-a concentrat iniţial pe protejarea unor bunuri fizice, uşor decelabile și a căror posesie asigura proprietarilor iluzia unui viitor lipsit de primejdie sau cel puţin se spera ca le oferă posibilitatea de a reacţiona la diverse ameninţări intr-un mod eficace, toate pe fondul creării unui mediu lipsit de ameninţări în viata de zi cu zi,
exprimat prin apariţia unor zone “interzise” publicului larg, la început grupuri de case, apoi străzi, apoi cartiere în care prezenta “celorlalţi”este imediat remarcata și atent supravegheata, mergându-se pâna la înterpelarea directa.
Statul însuşi a contribuit la expansiunea acestui fenomen prin impunerea unor bariere interne, de natura legala, în care propriile forte de ordine publica joaca rolul de forte auxiliare, de multe ori fiind semnalat refuzul proprietarului de a permite accesul politiei pana când securitatea proprie, privata, nu “a rezolvat situaţia”.
Un caz recent, adus în fata opîniei publice a ridicat o serie de întrebări extrem de înteresante, ale căror răspunsuri sunt extrem de dificil de dat in condiţiile înexistentei unei imagîni coerente a ceea ce s-ar dori sa fie proprietatea privata in Europa sociala și multiculturala a secolului XXI, a egalității, libertăţii și securităţii pentru toţi cetăţenii și evident a inexistentei unui obiectiv pe termen lung în acest domeniu.
Deci, unde se termina securitatea privata aplicata în plan social și asigurata de diverse companii și de unde începe securitatea colectiva asigurata de stat cu întregul sau aparat sancţionator?
Pana unde poate merge securitatea privata atât în ceea ce priveşte masurile pasive, de protecţie, cat și cele active, de riposta, atunci când cel care își apăra proprietatea își exercita acest drept, de la achiziţionarea de tehnica de supraveghere ultraperformantă și de arme de foc, pana la a ucide un alt om, depăşind astfel inclusiv atribuţiile statului, de la a supraveghea și sancţiona cetăţenii pana la, fatalmente, “învechitul” drept la viata?
Ce se întâmpla atunci când o persoana privata, persoana fizica sau juridica, și a cărui potenţial de influenta este foarte mare la nivelul unui stat suferă un accident tragic sau, mai ales atunci când averea acestuia da semne de fragilitate?
Translaţia bogatei și implicit a puterii de la statul aflat în disoluţie la particularul cu multiple resurse a făcut ca și nevoia de protecţie sa se specializeze urmând acelaşi itinerar, iar pe fondul disoluţiei autorității statale intre centrele de putere trans-naţionale și cele regionale, având de suportat transmiterea puterii atât centripet cat și centrifug, a apărut conceptul “conflictelor de nisa”.
Importanta acestui concept rezida în aceea ca reduce semnificativ nevoia implicării unor resurse uriaşe umane și materiale, accesibile pana acum doar statelor, coborând stacheta necesara iniţierii unui conflict de la nivelul statului ca naţiune – la nivelul unei singure regiuni sau chiar a unui grup redus de persoane cu un potenţial semnificativ, mic, dar cu o viteza de reacţie foarte ridicata.
Interesele unui astfel de grup pot sa nu coincidă cu cele ale statului gazda, uneori exprimându-se inclusiv ideea unei secesiuni și, nefiind acceptate ca atare de către stat, potrivit definiţiilor actuale pot fi considerate private, protejate, evident, de o securitate privata întrucât nu se refera la toţi cei care trăiesc intr-o zona limitata geografic, ci la interesele unor membri care pot fi extrem de dispersaţi din punct de vedere geografic.
Cum rămane atunci cu războiul sau conflictul armat ca forma de promovare (și de apărare) a intereselor, și purtat de către cine?
Securitatea privata – prin esenţa ei – delimitează dorinţa unei persoane, fizice sau juridice, de a se proteja de ceilalţi folosind alte mijloace decât cele comune ale statului gazda, dorinţa concretizata fie în crearea unei forte de securitate proprii, susţinuta complet sub aspectul dotării, selecţiei personalului și procedurilor de lucru și deci costisitoare, dar controlata total, fie  pentru reducerea costurilor, prin angajarea unei alte companii private, specializata în domeniu, care sa-i furnizeze protecţia necesara cu un raport costuri/eficienta acceptabil.
Într-un interviu al lui Chai-Samudavanija, directorul fundaţiei particulare Chaiyong Limthongul din Bankok, Thailanda, consemnat de Nathan Gardels, se afirma în mod direct ca “integrarea in economia transnaţionala implica, în mod necesar slăbirea autoritarii statului naţiune întrucât acesta trebuie sa facă loc actorilor independenţi de stat”, iar “procesul de globalizare este în esenţa de natura non-ideologica. El depinde mai degrabă de interdependenta culturala și economica, de diversificare și racordare mai degrabă decât de integrare și unificare, de descentralizare mai degrabă decât de centralizare, de participare mai degrabă decât de mobilizare”.
În acest peisaj al unei Așii a flata în plina explozie economica începuta de Japonia, continuata de către “noii tigrii” și exprimata, la momentul de fata de o China care tinde sa devina , lider mondial tehnocratizarea statului a dus , inerent, la depolitizarea devolorizarii .
Iniţierea proiectului navei « Freedom Ship » de către miliardarul texan Norman Nixon , care va caza câteva zeci de mii de persoane, într-un volum cântărind 3 milioane de tone și cu o înălţime echivalenta cu ce a unei clădiri cu 25 de etaje, și care va cuprinde un aeroport, 3 mii de magazine, 18 mii de camere, mijloace de transport pe sine , spitale și un parc tematic indica direcţia viitoarei deplasări a celor mai bogaţi și reprezintă primul pas in colonizarea oceanului care reprezintă mai mult de 60 % din suprafaţa TEREI.
Avantajele securităţii vor fi  imense, splendida izolare neputând fi tulburata  de hoardele  Lumii a III-a, împinse de instinctul de supravieţuire către locuri care pot asigura minimul de subzistenta dar nici de ingerinţele politice ale vreunui stat.
Războaiele de nişă, identificate în urma cu peste 2 decenii se duc la momentul actual, pentru a se asigura controlul unui anumit gen de bogăție. Conflictele dintre lorzii drogurilor sunt mult mai aprige și cu mult mai sângeroase de cat cele dintre autorităţile statului și aceştia iar procedurile și mijloacele folosite de aceasta lupta sunt specific militare, luptele fiind purtate intre armele naţionale și cele particulare, și de regula cu un învingător îndoielnic.
Regresia accelerata a puterii statului este sesizata de ansamblul întregii societăți , imposibilitatea protejării”cetăţeanului obişnuit” împotriva actelor indivizilor plasaţi, prin convenţie la marginea societarii, a fost exprimata cat se poate de clar de către recentele evenimente din Franţa.
Reacţie lenta și lipsita de coerenta a unei democraţii indiscutabile, cu rădăcinile adânc fixate în puterea poporului prin acel “Libertate , Egalitate , Fraternitate” de la sfârşitul sec. 18, a arătat atât limitele în care statul iși poate proteja cetăţenii cat și faptul ca o mişcare de revolta a unor tineri  poate fi contracarata doar prin aplicarea unor acte normative emise încă din  timpul războiului din Algeria  și neutralizate de atunci.
Pe fondul acestor permutări ale puterii, dincolo de reacţia clasica a celor bogaţi de a se proteja fie în enclave puternic securizate fie prin învadarea unor spatii cvasivirgine, forţele de securitate privata găsesc oportunități nemaiîntâlnite  pana acum, datorate și faptului ca asigurarea securităţii personale nu mai este un privilegiu doar a celor mai bogaţi ci , devine din ce în ce mai mult , o necesitate a tuturor.
Reacţia emoţionala a cetăţenilor romani în zilele tulburi ale evenimentelor din decembrie 1989 care se constituiau atunci în echipe de protecţie a blocurilor și a cartierelor sau a locuitorilor Parisului anului 2005, indica nivelul nevoii de a-și proteja , bunurile prin forţele proprii atunci când forţele statului, legal investite cu exerciţiul autoritarii publice, nu mai reprezintă un factor de protecţie fie datorita prăbuşirii unui sistem politic fie datorita imposibilităţii efective de a acoperi și proteja toate zonele ameninţate .
Diversificarea grupurilor sociale, concomitent cu scăderea numărului de membri, generează o diversitate uimitoare de interese de securitate , iar serviciile de acest gen , în mod firesc, trebuie sa urmeze aceeaşi cale deschisa de masificarea producţiei, pentru fiecare comparator un produs particularizat, pentru fiecare grup social un serviciu de securitate specializat .
În contextul estimărilor și prognozelor privind evoluţia pe termen scurt și mediu a României ca spaţiu de frontiera al Uniunii Europene, firmele private de securitate au in fata o mare provocare – trebuie sa facă dovada eficientei lor nu in fata clienților tradiționali ( cei bogați) ci in fata grupusculelor societății, prin a garanta nu numai securitate personala , fizica, ci și prin a prelua de la stat rolul de prevenire și descurajare. Evenimentele care au impresionat opinia publica mondiala precum cele din New York, Madrid, Londra sau până de cureând din nordul Americii au determinat specilistii in domeniul securitatii sa demareze un proces profund de reconceptualizare a SECURITATII și a modalitatilor in care, trebuie realizat managementul acesteia, atat la nivelul cetateanului, in calitate de ultim și cel mai important beneficiar cat și al comunitatii internationale.
1.2 FIZIONOMIA MEDIULUI INTERNAȚIONAL ACTUAL DE SECURITATE
Mediul internațional de securitate, ca de altfel însuși conceptul de securitate, au cunoscut la rândul lor o multitudine de definiri. Termenul a intrat in circulaţie după 1945, insa a cunoscut adevărată consacrare in deceniul şapte și o explozie in ceea ce priveşte perspectivele de analiza după încheierea războiului rece. In literatura de specialitate analiza securității se face prin raportarea la doua concepte cheie: putere (power) și pace (peace). Autorii care au abordat securitatea prin paradigma puterii aparțin in general Scolii realismului cu varianta moderna neorealismul, iar cei care au studiat-o prin paradigma păcii aparțin Scolii idealiste/liberale din teoria relațiilor internaționale. Specific acestor orientări este caracterul polar și chiar conflictual al paradigmelor de analiza, lucru vizibil și prin faptul ca de cele mai multe ori ajung la concluzii și recomandări pentru expertiza in domeniul diplomaţiei actuale ireconciliabile. Școala realista a statutat necesitatea obținerii puterii in special a puterii militare, ca suport și garanţie a realizării securității in relaţiile internaționale, in timp ce Școala idealista/liberala a subliniat importanta dezarmării pentru obţinerea păcii ca suport  și garanţie a securității.
Dreptul forței/puterii versus forța dreptului a fost principala cale de abordare dar și de înţelegere a mediului de securitate in secolul al XX-lea. In acest mod, subliniază Ionel Nicu Sava, securitatea a fost tratata ca un produs important, dar secundar, și a fost înţeleasa ca un derivat al puterii sau al păcii. Din aceasta cauza studiile de securitate erau incorporate fie celor de strategie și analiza a războiului, fie celor consacrate păcii. La sfârşitul anilor  ’80 ai secolului trecut, se înregistrează primele tendinţe de redefinire a conceptului și studiile de securitate căpăta un contur aparte.
Astfel, pe fundalul încetării războiului rece și diminuarea folosirii forței in rezolvarea diferendelor dintre state, securitatea este din ce in ce mai puţin o problema militara. Cel puţin pana in prezent, aspectele de ordin militar și strategic in ecuaţia securității sunt estompate de cele de ordin politic, economic, ecologic, social, iar dimensiunea internaționala este estompata de cea intranationala. Cunoscutul analist și teoretician al relațiilor internaționale Stephen M. Walt, referindu-se la acest aspect, nota, intr-un studiu publicat in 1991 in Internațional Studies Quarterly, ca “Puterea militara nu este singura sursa a securității naționale, iar amenințările militare nu sunt singurele pericole la adresa statelor (deși ele sunt in mod obișnuit cele mai serioase). Ca urmare, studiile de securitate mai includ ceea ce se numeşte arta guvernării (statecraft). El nu include insa și alte probleme care influenţează decisiv starea de securitate sau de insecuritate a mediului internațional: subdezvoltarea și sărăcia, drogurile și crima transfrontaliera, migraţia ilegala sau ameninţările de ordin ecologic pe motiv ca s-ar supraîncărca domeniul de studiu al securității și ar duce la pierdere de relevanta.
Din scurta analiza a evoluţiei ordinii internaționale, dar și a conceptului de securitate, putem trage concluzia ca nu se poate realiza o corecta înţelegere a mediului actual de securitate daca nu se tine cont de perspectiva paradigmei angajate. Avem, aşadar, la un prim nivel de analiza, structura sistemului de state/actori ai mediului internațional pe care școala realismului o considera eterogena și anarhica și, după 1991, unipolara. La un al doilea nivel avem o structura a societății acestor actori cu tendinţe de transformare intr-o societate globala (Word society)), pe care Școala liberala o considera ca fiind independenta, in general, și integrata, in special (cu diferite grade de integrare, cum ar fi UE, ASEAN, NAFTA). In sfârşit, avem o structura de tip reţea, in curs de globalizare, cu centre și periferii pe care Școala sociologica a relațiilor internaționale o considera întretăiata de organizaţii globale și regionale, societăți transnaţionale, sisteme de producţie, sisteme bancare, reţele comerciale, organizaţii oculte, rețele de influență, crima organizată și rețele teroriste.
Astfel, pentru a înțelege stabilitatea și securitatea sistemului internațional, trebuie implicate, iată, perspectivele multiple. Insecuritatea nu este gestionata doar la nivelul relațiilor dintre state (cum ar fi, de exemplu, cazul intre SUA și Coreea de Nord privind arsenalul nuclear coreean) sau al organizațiilor internaționale (cum ar fi politica de neproliferare urmărită de ONU), ci și la nivelul centre-periferii mondiale (detectabile prin antinomiile globalizării, cum ar fi bunăstare-sărăcie, ateism occidental-fundamentalism islamist, terorism-antiterorism etc.). Mai mult, tensiuni pot apărea și ca urmare a procesului de migrație a “centrului” sistemului mondial, cum sunt deja vizibile tensiunile dintre Bruxelles și Washington, dintre Frankfurt și New York, dintre euro și dolar. Prin urmare, structura mediului actual de securitate este multipla și întretăiată.
Peste nivelul statelor (nivelul 1) se suprapune nivelul alianţelor regionale al organizaţiilor și regimurilor internaționale (nivelul 2). Intre aceste doua niveluri se interpune structura globalizării organizata in reţea (nivelul 3).
Tensiunea fundamentala, in opinia analistului Ionel Nicu Sava, la nivelul structurii mediului internațional de securitate, este data de tendinţa globalizării de a suprapune nivelul 1 al structurii (statele) și nivelul 2 (“guvernul mondial”) sau de a transfera cit mai multe din responsabilităţile primului nivel către cel de-al doilea. În acest fel devine inteligibil procesul de cedare/delegare de suveranitate, cum este cazul UE, de limitare sau chiar de anulare a suveranității (cazul Iraq, Afganistan sau Kosovo-Serbia).
Globalizarea produce turbulente in ambele sensuri: in jos, către state, in sus, către societatea internațională. Ea împinge unele state sa preia responsabilităţile globale, in timp ce altele sunt deposedate de atributele suveranităţii. Ea creează noi structuri internaționale sau le forţează pe cele existente sa preia mai multe sarcini decât ar putea duce in prezent (cazul proiectului de Constituţie a UE), accelerează relaţiile dintre societăți și economii, dintre zone și regiuni ale lumii.
Daca structura sistemului internațional se prezintă pe trei niveluri, pentru administrarea formala a securității sunt responsabile primele doua, respectiv statele și organizaţiile internaționale. Prin urmare, instabilitatea și insecuritatea generata de diferiţi factori (ameninţări și riscuri de toate felurile) vor fi absorbite prin mecanismele clasice sau nonclasice de nivelul 1 și 2 al sistemului internațional. Cu alte cuvinte, statele și organizaţiile internaționale sunt chemate sa se implice mai mult in stabilitatea internaționala  pentru a obţine, pe aceasta cale, o stabilitate interna mai buna. Instabilitatea unei parţi (stat, regiune) a sistemului se transmite in interiorul sistemului de state și devine instabilitatea celorlalţi.
Un exemplu la indemna este instabilitatea și insecuritatea din Golful Persic, care s-a transmis, sub forma terorismului, in tarile occidentale.
Acest lucru ne îndeamnă sa tragem concluzia ca astăzi securitatea sistemului și a unităților sale nu poate fi separata. Din aceasta perspectiva logica după care Zbiegniew Brzezinski ierarhizează amenințările la adresa securității SUA după încheierea războiului rece este corecta. Acesta apreciază ca astăzi “conflictul regional, fragmentarea structurilor sociale și politice in societăţile care nu sunt capabile sa absoarbă aspiraţiile politice ale cat mai multor oameni” sunt riscuri majore la adresa securității globale. Acestea sunt, in definiţia lui Buzan, statele consumatoare de securitate din sistem și nu furnizoare, deși prin dimensiunea clasica, militara a potenţialului de putere ar fi îndreptate sa afirme ca sunt furnizoare de securitate. Exemplul clasic in aceasta direcţie este dat de situaţia in care s-a găsit, in anii imediat următori prăbuşirii fostei URSS, Federaţia Rusa. Era moştenitoarea unei parţi consistente din arsenalul nuclear sovietic, avea o armata impresionanta, insa nu se încadra in categoria furnizorilor de securitate.
Pornind de la aceste considerente, putem aprecia ca in actualul mediu de securitate s-au produs câteva mutaţii cu profunde implicații atât la nivelul unu, cat și in cel de-al doilea. Mediul de securitate a devenit fluid, flexibil, in care sunt posibile tot felul de construcţii, de organizări și reorganizări, in funcţie de predominaţia, de impactul unor tendinţe, dar și in raport cu dinamica intereselor și schimbărilor fizionomice la nivelul polilor de putere.
Evenimentele politice majore recente, declanşarea “războiului împotriva terorismului”, constituirea Consiliului NATO – Rusia, lărgirea organizaţiilor internaționale de securitate (NATO – cele şapte state, printre care și România, UE – prin primirea celor 10 state și, din 2007, și aderarea României și Bulgariei), reconfirmarea opţiunilor Ucrainei de aderare la Alianţa Nord-Atlantica și la Uniunea Europeana, după alegerile din 2005, demonstrează dinamismul fără precedent al mediului actual de securitate.
Procesele de stabilizare a securității și-au menţinut ritmul alert. Iniţiativele, programele și politicile adoptate pentru fortificarea mediului de securitate in lume și-au demonstrat utilitatea. Chiar daca, uneori, finalităţile nu au fost atinse in cadrul planificat, procesele declanşate progresează.
Riscurile, pericolele și amenințările s-au diversificat, cu toate ca unele din formele lor de manifestare au fost mai greu de depistat intr-un interval de timp care sa permită masuri eficiente de contracarare. Situaţia existenta a impus noi tehnici de evaluare și monitorizare a surselor de instabilitate, concomitent cu înfiinţarea și dezvoltarea unor capabilități adecvate de reacție in timp și spaţiu.
Efectele globalizării au început sa se resimtă. Economia mondiala, după o perioada apreciabila de reflux, s-a revigorat. Fluxurile de bunuri și de investiții, dezvoltarea tehnologica și progresul democraţiei au adus mai multa libertate și prosperitate oamenilor.
In acest context, amenințările transnaționale (terorismul, migraţia și traficul de droguri și materiale strategice, crima organizata), profitând de permeabilitatea frontierelor, au avut mai multe șanse de a se propaga la scara planetara. Lupta împotriva lor a devenit o noua și originala componenta a globalizării.
Accesul diferenţiat al statelor la resurse a lezat relaţiile dintre acestea. Daca pana acum situaţia era din ce in ce mai greu  de controlat in zonele de conflicte armate, ultimele zile ale lui 2004 au adăugat cutremurul devastator din sudul Asiei, soldat cu sute de mii de morţi și pagube materiale incomensurabile, care a făcut imposibil accesul a 13 state sau parţi importante din acestea la principala resursa a vieţii, apa. Ajutorul internațional, cat de mare și de prompt ar fi, nu rezolva decât pe moment problema.
Banca Mondiala apreciază ca reconstrucţia ar putea dura peste 10 ani. In acest interval de timp, greutăţile vor părea de multe  ori insurmontabile, apatia și deznădejdea pot pune uşor stăpânire nu numai pe mase, de care, indubitabil vor profita atât reprezentanţii crimei organizate, cit și organizaţiile teroriste cu bazele de recrutare aici.
Situaţia a determinat Uniunea Europeana sa propună înfiinţarea unei Forte de Reacție Rapida, cu un efectiv de 5.000 de oameni, a cărei principala misiune sa fie intervenția specializata in zonele calamitate.
Deși statisticile arata ca, in anul 2004, numărul și amploarea conflictelor care au la origine dispute teritoriale au scăzut, războiul dintre palestinieni și israelieni a continuat in forme specifice. Dispariţia lui Yasser Arafat nu a adus liniştea. Noul lider palestinian încă nu are forța și anvergura sa realizeze negocieri concrete cu oficialităţile israeliene.
Totuşi, se întrevăd și evoluţii pozitive. Mişcarea Hamas pare sa fie interesata sa devina parte din Autoritatea Palestiniana. Este un semn bun ca și populația palestiniana simpatizanta a Hamasului considera ca este cazul sa intre in legalitatea procesului de pace din zona, sa regândească drumul de violenta, de Intfatida. In aceste condiții, este posibil ca “foaia de parcurs” sa fie renegociata. Înalte oficialități ONU sperau in crearea unui stat palestinian, până in anul 2008, chiar daca se considera atât momentul 2005, aşa cum era prevăzut in “foaia” iniţiala.
In anul 2004, progresele ştiinţei și tehnicii cu aplicabilitate militara au condus, pe de o parte, la polarizarea celei mai noi tehnologii in cadrul statelor cu economii dezvoltate, oferindu-le posibilitatea de a pregăti un război de generaţia a IV-a, iar  pe de alta parte, la accentuarea temerii proliferării armelor de distrugere in masa. Mijloacele biologice au devenit mai periculoase decât cele chimice sau nucleare, deoarece pot ajunge mai uşor in mâinile actorilor nonstatali interesaţi in destabilizarea societății.
Pentru construcţia lumii viitoare, modul de stingere a focarelor de conflict din Orient și rezultatul acţiunii se vor răsfrânge in mod direct asupra normalizării euroatlantice.
Deocamadata, întârzie soluţiile de rezolvare a antinomiei, reconcilierii, reabilitării și reconstrucţiei, vizavi de contrainsurgenta susţinuta și amplificata de acţiuni teroriste. Unii analişti apreciază ca aceasta enorma confuzie este punctul de plecare al viitorului progres in multe dintre problemele nodale ale lumii viitoare.
Daca nu vor apărea condiții și circumstanţe sau o concentrare de putere, realizata pe baza înţelegerii dintre statele lumii, care sa diminueze sursele de instabilitate existente, trendul ordinii mondiale nu va conduce către o lume mai sigura.
Amestecul de politici și strategii incoerente și ezitante in domeniul securității, propuse și dezvoltate de actorii internaționali și instituţiile specializate, nu va putea modifica in bine aspectul actual al mediului de securitate.
In acest context, apărarea statelor împotriva riscurilor, pericolelor și ameninţărilor trebuie sa se realizeze atât in mod tradiţional, prin politici și strategii individuale, cit și prin forme colective de securitate in derulare. Deși cel mai puţin de dorit este confruntarea armata, nu trebuie uitat ca aceasta încă ocupa un loc distinct in panoplia relațiilor dintre diferiţi actori cu valoare mai mult sau mai puţin internaționala, dar ale căror acţiuni au ecouri cu rezonanta mondiala.
Actualul mediu de securitate se caracterizează și prin apariţia unor noi tipuri de ameninţări și riscuri. Amplificarea și diversificarea riscurilor și redirecţionarea acestora in condițiile existentei unei vulnerabilitati interne și a unor conjucturi favorizante pot genera ameninţări la adresa securității internaționale care impune adoptarea unor modalitati de acţiuni flexibile și eficiente.
Este tot mai evident ca SECURITATEA devine, in secolul XXI, pilonul pe care se fundamenteaza dezvoltarea economica și, implicit, bunastarea populatiilor. Paleta in care trebuie gestionata problematica securitatii de la individ la mediul inconjurator impune noi abordari, noi concepte și instrumente atit decizionale cit și actionale. Daca in timpul razboiului rece securitatea era domeniul de preocupare prin excelenta al militarilor, astazi, ea a devenit un PRODUS DE CONSUM, generând propria-i piaţă, cu proceduri și standarde de calitate specifice.
Studiile efectuate dupa evenimentele din 9-11 septembrie 2001, in SUA, au demonstrat ca, pe de o parte, in marile firme americane problematica protectiei (security) nu constituia o preocupare majora pentru top managementul acestora responsabilitatile fiind foarte descentralizate iar managerul de securitate nu era direct subordonat directorului general și, pe de alta parte, comunicarea intre agentiile statului cu responsabilitati in acest domeniu era extrem de redusa.
Noile realitati, perspectivele determinate de mutatiile politice, economice, stiintifice, religioase sau de mediu impun, in mod obiectiv și urgent, REDEFINIREA SECURITATII.
In Romania, ca in majoritatea statelor post-comuniste, prin securitate se intelege interventia statului in viata individului motiv pentru care acest termen nici macar nu a fost introdus in Constitutia Romaniei. Cu toate ca institutii internationale includ acest termen  Consiliul pentru Securitate al ONU sau Organizatia pentru Securitate și Cooperare in Europa (OSCE) legislativul romanesc ezita adaptarea terminologica. Din aceste ratiuni avem Consiliul Suprem de Aparare a Tarii in loc de Consiliul National pentru Securitate.
Principalii factori de risc in noul mediu internațional pot fi generaţi, in principal, de posibilele evoluţii negative in plan subregional in domeniul democratizării, proliferării armelor de distrugere in masa, a armamentelor și mijloacelor letale neconvenţionale, dezvoltarea fenomenului terorist, e crimei organizate transfrontaliere, a traficului ilegal, migraţiei clandestine și a unor fluxuri masive de refugiaţi, acţiuni de incitare la intoleranta, extremism și separatism, limitarea accesului pentru unele state la resurse și oportunitatea regionale, importante pentru realizarea intereselor lor naționale.
La adresa securității regionale și globale pot acţiona și riscuri asimetrice neconvenţionale care pot fi generate de terorism politic și internațional sub toate formele sale (nuclear, chimic, biologic și informatic), de acţiunile imagologice destinate in mod premeditat afectării imaginii tarii noastre in plan extern, precum și de provocarea deliberata de acţiuni care pot genera catastrofe ecologice. In afară factorilor de risc, securitatea poate fi afectata și de vulnerabilităţile interne care pot îmbracă diferite forme. Principalele vulnerabilitati pot fi: insuficienta resurselor alocate instituţiilor de siguranță și apărare publica, adâncirea inechităților sociale, proliferarea economiei subterane și accentuarea corupţiei, criminalitatea economica, perturbarea ordinii publice, posibilitatea producerii unor dezastre ecologice, catastrofe naturale, menținerea la un nivel scăzut a infrastructurii informaţionale și emigrarea, care poate lua proporţii de masa in cazul producerii de fenomene și procese socio-economice scăpate de sub control.
Se apreciază ca riscurile și amenințările clasice la adresa securității se menţin la nivel minim, de actualitate rămânând cele asimetrice, care pot sa se manifeste și in forme și modalitati mai puţin cunoscute.
Bazele acestor delimitări sunt trasate deja (și foarte vizibile și in România).Au apărut întâi in planul intelectual, ca simple idei – o tara bogata are cetăţeni bogați, proprietatea privata trebuie garantata și apărata – mai apoi transpuse in practica, ca legătura absolut logica dintre cauza și efect. Pe de alta parte, daca un individ simte o nevoie mai acuta de securitate, de ce nu ar fii și alţii in aceeaşi situaţie și, in consecinţa de ce nu ar exista premisele unei comunități compuse de aceşti indivizi, extrem de eterogenica educaţie, provenienţa, origine sociala și interese dar uniţi prin aceeaşi dorinţa, de a-și proteja interesele.
Respectând terminologia lui Claude Levy Strauss, referitoare in tipurile de naționalism, se poate afirma ca securitatea privata, in măsura in care nu coincide cu cea a unui stat, devine o expresie a unui nou ”naționalism”, nedefinit de o tara anume ci de o planeta.
Noul naționalism iși găseşte exprimarea in “cetatean al lumii”( uneori și libere, alteori al planetei), expresie care diluează pana la insesizabil relaţia cu ceilalţi membrii ai “agora”, care sunt oricum foarte mulţi și, in general, foarte departe și care are o consecinţa aparent paradoxala, fata de ceea ce se credea ca ştim pana acum.

Astfel, cetăţeanul lumii libere nu mai încearcă sa izoleze pe ceilalţi (imposibil de pus in practica) in spatele zidurilor fizice ale ghetoului, bantustanului, rezervaţiei, sau mai nou, ale cartierelor periferice ale marilor oraşe – vezi Fanta cu ale sale banlieu producătoare de roccaille – și nici măcar prin barierele invizibile dar la fel de eficiente ale culturii de educaţie de casta, ci se izolează el însuşi, alături de semenii săi pentru putere, generând o translaţie ciudata in care cei ce se autoexileaza in afară societății rămânând in pupitru de control al acestei,  dar care fizic se afla in locuri inaccesibile, intr-o lume numai a lor, intr-un fel de întoarcere pe dos a realităţii.
Aceasta situaţie este argumentata de nevoia, legitima de altfel, de a interrelationa cu semenii tai asemenea ţie, uniţi prin interese comune, ce oferă și un potenţial ridicat de coordonare a eforturilor, aflaţi intr-un mediu puternic securizat (servicii private evident),cu asigurarea a priori a tuturor condițiilor necesare unui trai liniştit, lipsit de evenimente cu consecinţe asupra siguranţei propriei persoane și in care cetăţenii lumii trebuie sa se apere pe ei și interesele lor împotriva tribalismului agresiv al indivizilor lumii – indivizi care prin natura lor nu se identifica nici măcar cu cei din statul din care fac parte fără a mai vorbi de cei asemănători de pe acelaşi continent sau de pe planeta.
Contrar a ceea ce afirma Alain Touraine, potrivit căruia epoca actuala ”sfârşitul definirii fiinţei umane ca fiinţa sociala, identificabila prin locul sau in societate”, lucrurile se îndreaptă totuşi spre societăți ultraselecte, închise, definite de cei aleşi, al căror ermetizare este direct proporţionala cu resursele și mijloacele de care aceştia dispun.
1.3 Implicarea securităȚii private in razboaiele moderne

După cum este deja bine ştiut deja de mediile publice –  proiectul pus in practica de guvernul american de externalizare a anumitor categorii de servicii printre care și cele ce se adresează sau mai bine zis, care au fost accesate de securitatea privata;
Prezenta in teatrele de război din Irak, Afganistan și elitele   marilor corporaţii americane precum Blakwater Worldwide, Dyn Corp, Crescent Security Group, Triple Canopy,  toate in slujba guvernului american;
Cel puţin 310 de companii private de securitate internaționale, printre care și firme romaneşti, au primit contracte din partea administraţiei americane pentru protejarea oficialilor, instituţiilor, convoaielor și altor entitati americane și irakiene. Contractele au fost încheiate din 2003;
Numele celor peste 310 de companii internaționale figurează in cel mai complex raport care vizează rolul jucat de firmele private de securitate in conflictul din Irak, redactat de o agenţie federala americana, scrie The New York Times. Lista conţine nume sonore, precum Blackwater și DynCorp, dar și sute de firme obscure din tari ca România, Uganda, Filipine, Cipru și Cehia, informează publicaţia americana care a adăugat ca lista este mult mai lunga decât se aprecia iniţial. Documentul arata ca exista in prezent mult mai multe companii de securitate care trebuie monitorizate decât anterior și ca nici după cinci ani de la invadarea Irakului nu exista o baza de date centrala cu toate aceste firme cărora administraţia americana le-a alocat contracte. Pentagonul a contestat o parte din datele prezentate in raportul respectiv, susţinând ca poate confirma participarea a doar 77 de firme in misiunile de securitate din Irak in baza unor contracte in valoare de 5,3 miliarde de dolari.
In România statul a demarat externalizarea anumitor servicii încă de acum 5 ani, începând cu 2005. Unităţile militare beneficiază de servicii private de securitate, astfel paza unor unități, sa le zicem de importanta mai scăzuta, este asigurata de companii private.
Exista numeroase păreri referitoare la participarea activa a companiilor private in războaiele moderne, au fost scrise tone de materiale pe seama abuzurilor comise de agenţii de securitate implicaţi in aceste conflicte, despre cadrul legal in care iși desfășoară activitatea și nu in ultimul rând despre sumele colosale pe care aceste companii le-au luat de la guvernele statelor.
Pe lângă inevitabilele probleme ce au apărut in urma implicării sectorului privat nu trebuie uitat ca aceasta practic a nu est una noua, încă din cele mai vechi timpuri conducerea statelor, regi suverani sau orice denumire a purtat puterea de decise, acestuia au apelat la mercenari pentru a suplimenta sau chiar înlocui forța militara necesara controlului maselor sau chiar de a cuceri teritorii.
Felul in care erau priviţi in trecut aceşti oameni și comparaţia din zilele noastre intre mercenarii și agenţi de securitate nu cred ca este cea mai potrivita cu toate ca in multe privinţe poate fi similara, faptul ca statul și guvernul poate controla firmele prin pârghiile legislative și nu numai pot constitui in viitor o soluţie, atâta timp cat ia est deja aplicabila rolul factorului politic va fi doar acela de a găsi pârghiile prin care aceste forte sa fie controlate și sa se asigure obţinerea rezultatelor cele mai avantajoase atât pentru cetățeanul de rând cat și pentru stat in sine.
Pentru a merge mai departe cu analiza acestui tip de mercenariat și pentru a demonta variat in care aceste forte nu pot fi controlate, in sprijinul demontării acestor teorii poate fi dat exemplul Franţei care foloseşte o armata practic privata, vorbim de Legiunea Străina, care, cum bine este cunoscut, primeşte in rândurile ei, cetăţeni de orice origine și chiar cu orice probleme, mult timp s-a scris și încă se mai scrie ca aceştia sunt un pericol ca nu pot fi controlaţi, iar trecerea timpului a demonstrat ca foarte mulţi combatanţi al Legiunii Străine au dat dovada de merite deosebite și chiar au fost medaliaţi de guvern pentru jertfele aduse și pentru modul cum au ştiut sa duca la îndeplinire misiunile încredinţate. Sa nu uitam ca aceasta armata este plătită sa rezolve Franţei misiunile de orice tip.
S.U.A. a ales sa încerce in ultimii 10 ani un proiect pilot de folosirea pe scară larga a acestor companii private in noul tip de război pe care îl poarta pe diverse teatre de război, timpul ne va demonstra daca soluţia aleasa a fost una viabila și eventual adaptabila la nevoile actuale sau un eşec.
In situatia in care amenintarile de tip terorist detin prima pozitie in strategiile nationale de securitate este de domeniul evidentei ca securitatea publica, și implicit a individului, trebuie gestionata in modalitati noi, netraditionale. Aceste noi abordari impun reconsiderarea activitatii de prevenire, activitate care aduce in prim plan actiunile de culegere de informatii și mentinerea unei stari de alerta și supraveghere profesionalizata.
Un exemplu elocvent in acest sens il constituie cazurile in care atacurile asupra unor persoane sau incinte au fost rezolvate datorita sistemelor de supraveghere, instalate de firme private de servicii de securitate. Statul, din ce in ce mai mult, trebuie sa coopereze cu capabilitatile private de gestionare a securitatii, atit a bunurilor cit și a persoanelor. Serviciile de securitate privata trebuie sa devina principalul partener specializat, inalt calificat, al statului in gestionarea securitatii natiunii.
Din aceasta calitate decurg atit drepturi cit și obligatii, atit pentru stat cit și pentru serviciile de securitate privata. Drepturile și obligatiile, modalitatea de obtinere a licentelor, certificarea profesionala sau controlul activitatii acestor firme de securitate privata trebuie sa fie reglementate prin lege, sau alte acte normative, in modalitati care sa permita dezvoltarea performantei profesionale, impunerea unor standarde de calitate a serviciilor, de nivel international, realizarea unei deontologii profesionale adecvate dar și reducerea posibilitatii de introducerea a arbitrariului, sau chiar a abuzurilor, de catre autoritatile statului mai ales in etapa de certificare sau de eliberare a licentelor. Transparenta acestor activitati va permite cresterea performantei și a increderii atit a cetatenilor cit și a statului in aceste gen de servicii.
Capitolul II.

Notiuni generale privind organizarea ȘI functionarea societăȚilor de paza in România

Deși problema securității private in România a apărut in actual context odată cu revoluţia din 1999, este bine ştiut ca ea a existat și înainte de venire la putere a regimului comunist.
Societatea a perceput apariţia societarilor private de securitate doar prin apariţia lor publica iar guvernele au simțit nevoia fireasca de a le controla după numai 6 ani. Astfel in 1996 atât opinia publica a cat și guvernul a luat in serios aceasta activitate și a reglementat-o demonstrând astfel ca era nevoie de acest sector aşa cum va fi nevoie in continuare.
Utilitatea acestor companii a fost dovedita in toţi aceşti 20 de ani și cum orice domeniu considerat nou, este perfectibil, atât guvernele prezente și viitoare sunt datoare sa adapteze atât legislaţia cat și climatul in care aceste societăți iși desfăşoare activitatea.
Principalele probleme in ceea ce priveşte funcţionarea și organizarea acestor societăți sunt prevăzute actualmente prin Legea 333/2003 cu toate normele de aplicare și Hotărârile de Guvern ce au modificat sau adaptat noi nevoi apărute pana la aceasta data.
In acest moment exista mai multe iniţiative legislative cere privesc modificarea legislaţiei in vigoare. Inspectoratul General de Politie împreuna cu Patronatul Serviciilor se Securitate și cu Jandarmeria dar și cu alte instituţii abilitate lucrează la un proiect ce urmează sa adapteze noile nevoie de reglementare, prin realizarea unei noi legi in domeniu.

2.1 Industria securităȚii private. CulturĂ Şi istorie

– Scurt istoric al societăților de pază din România;

Industria securității private este in acest moment implicată in toate sferele societății moderne, îndeplinind atribuţii specifice care ţin de securitatea și siguranța obiectivelor, bunurilor și valorilor, de securitatea și protecţia persoanelor, de gestionarea in limitele legii a unor activități și fenomene sociale, in condițiile progresului tehnic tot mai accelerat din toate aceste domenii.
Societatea moderna are tot mai mult nevoie de siguranța pentru evoluţia sa.
Industria securității private  este și continua sa fie un furnizor major de servicii pentru îndeplinirea acestui deziderat.
Gama de servicii oferite de industria de securitate sunt:paza, intervenţie la evenimente, paza transporturilor de valori, monitorizare și dispecerizare, producerea și introducerea de sisteme de alarma tot mai perfecţionate, consultanta cu specialişti s.a.. In ultima vreme gama de servicii s-a modernizat continuu pentru a satisface cerinţele și necesitățile societății moderne.
Progresul și profesionalismul firmelor de securitate in domeniul prevenirii infracţiunilor contra patrimoniului contribuie  la creşterea calităţii vieţii.
Uneori membrii societății nici nu realizează cat de dependenţi sunt de diferitele servicii ale activităţii de securitate oferite de societățile specializate, mai ales ca activitatea acestora are un profund caracter preventiv. Exemplu, cumpărătorii aflaţi la un moment dat intr-un magazin protejat sau asigurat cu elemente de securitate sunt apărați împotriva infractorilor fără sa fie conştienţi de acest lucru.
Sistemele electronice și mecanice tot mai sofisticate, alarmele antiefractie, sistemele de monitorizare, sistemele de identificare și acces, precum și paza cu forte umane tot mai calificate și eficiente descurajează tot mai mult eventualii infractori și conduc la o specializare corespunzătoare pentru lupta permanenta, cu caracter defensiv și ofensiv de menţinere a climatului de siguranța publica și privata.
Practic este greu de cuantificat valoric, emoţional sau in termeni ai siguranţei, impactul real pe care industria de securitate poate sa-l aibă asupra societății moderne. In acest sens sunt edificatoare observaţiile dramatice asupra felului  cum simt sau suferă emoţional oamenii care au suferit o pierdere financiara datorita unei infracţiuni sau a incidentelor pe care le suporta  și care ar putea fi prevenite daca firmele de paza ar fi fost acolo.
In mod constant guvernele și autorităţile statului folosesc sisteme de evaluare pentru a cunoaşte și a analiza continuu  fenomenul infracţional. Acest lucru a condus autorităţile guvernamentale la examinarea  critica a rolului și nivelului implicării in toate zonele vieţii sociale a industriei de securitate.
Profesionalismul, calitatea și instruirea, cuplate cu imensul progres tehnologic, au făcut din activitatea  de securitate privata o alternativa eficienta și utila, fără insa a diminua rolul pe mai departe a calităţii serviciilor oferite de structurile specializate ale statului.
Daca privim in general paza ca funcţie sociala, aceasta a apărut și in România odată cu conştientizarea faptului ca proprietatea trebuie sa se afle in siguranța.
Primele atestate documentare cu privire la organizarea pazei in România datează din vremea Principatelor Romaneşti in Moldova și Muntenia, unde siguranța cetățeanului, paza bunurilor era încredinţata capilor oştirii, care  in aceasta calitate aveau in atribuţiile lor și paza ordinii și liniştii interne.
Oraşele erau păzite in cursul nopţii de străjeri iar drumurile de calarasi și polcovnici.
Industria de securitate privata (aşa cum este denumita in Europa in prezent) a căpătat unele forme specifice de organizare in perioada interbelica.
In 1936 este publicat primul Regulament privitor la organizarea și funcţionarea întreprinderilor de paza particulara din România care precizează modul de  organizare  și funcţionare a societăților particulare de paza, condițiile de autorizare de către Ministerul de Interne, condițiile de angajare a controlorilor și a paznicilor, atribuţiuni și drepturi.
Acest regulament s-a aprobat prin Decretul Regal nr.1679, din 21 Iulie 1936 și republicat cu nr.167.
Cu privire la atestarea pazei in comune, in Monitorul  cu nr.10 din 30 ianuarie 1939 sunt publicate Instrucţiunile pentru organizarea și serviciul pazei in comunele rurale din Dunărea de Jos.
In conţinutul acestui document se regăsesc condițiile de organizare, a serviciului de paza in comunele rurale, de către primarii acestora, aspecte privind organizarea guarzilor comunali, numărul acestora in funcţie de mărimea localităţii, portul uniformei specifice, a insignelor și emblemei din metal de culoare galbena cu inscripţia “Guard comunal”.
Guarzii comunali efectuau serviciul înarmaţi cu arma cu baioneta sau revolver, felinar, chibrituri și un caiet pentru notiţe.
In perioada 1948-1989 au fost elaborate mai multe acte normative, insa datorita specificităţii economiei intr-un sistem totalitar, paza a existat numai prin formele de paza proprie precum și militara sau  militarizata, efectuata de regula, de autorităţile statului la obiective importante.
Începând din anul 1990 au apărut germenii industriei de securitate private prin aplicarea in acest sector a legii privind înfiinţarea societăților comerciale.
In anul 1996 a fost adoptata prima lege in domeniu, Legea nr. 18/1996 privind paza obiectivelor, bunurilor și valorilor.
Experienţa acumulata, dezvoltarea sectorului, simultan cu progresul tehnic, diversificarea activităţilor, dobândirea unui profesionalism recunoscut, restrângerea activităţii statului in serviciul de paza precum si mulţi alţi factori au condus la sporirea încrederii in societățile de paza private prin apariţia unei noi legi, Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor și valorilor și protecţia persoanelor, precum și a Normelor de aplicare, s-a dorit sa dea o noua dimensiune activităţilor private din industria de securitate.
Procesul este insa in continua perfecţionare, iar   aderarea  României la Uniunea Europeana va conduce in perioada imediat următoare, fără discuţie și la opţiunea de armonizare legislativa, prezentul manual înscriindu-se in efortul de informare reciproca, in vederea abordării unitare pe cat posibil, a pregătirii personalului din industria de securitate pentru a face fata pieţei unice din domeniu.
2.2 – Sectoare si servicii
Locul și rolul societăților specializate de paza in sistemul securității private;

Sectoarele și serviciile din cadrul industriei de securitate in general sunt: de paza, tehnologie, hardware(mijloace mecanice), de management al evenimentelor industriei specializate, etc.
De regula componentele sectoarelor pot fi împărţite in trei categorii de servicii:
– principale;
– secundare;
– specializate.

In fiecare sector sunt nominalizate serviciile sau facilitățile oferite după cum urmează:
Sectoare și servicii de securitate
Categorii principale ale sectorului și serviciilor de securitate:
– agenţi de securitate;
– agenţi de securitate mobila;
– patrule mobile;
– agenţi destinatori de chei/care răspund la urgente;
– agenţi care manipulează valori și numerar.

Categorii secundare din sector:
– furnizarea serviciilor de securitate cu câini;
– servicii cu specialişti pe linie de PSI
– servicii de intervenţii și dispecerat.

Sectorul de securitate tehnologizata:
a. Categorii principale ale sectorului de tehnologie:
– sisteme de alarma antiefractie;
-CCTV(camere de luat vederi, monitor, lentile, videorecorder, cabluri);
– controlul accesului in obiectiv.
– iluminatul perimetral;
– sisteme si instalaţii de detectare a incendiilor;
– sisteme de siguranța și urgente.
b. Categorii secundare din acest sector:
– autovehiculele de intervenţie;
– garduri electrice.

Sectorul de securitate hardware(mecano- fizice):
Categoriile principale ale sectorului de hardware sunt:
– încuietori și dispozitive de închidere;
– sisteme de siguranța a proprietății;
– îngrădiri și porţi;
– materiale ca:sticla securizata, mase plastice și laminate;
– bariere pentru controlul mulţimilor și traficului.
b. Acest sector include materiale ca:
– seifuri, cabine de valori, încăperi blindate;
– sarma ghimpata;
– benzi pentru delimitări de zone;
– obloane, grilaje, rețele metalice și altele;
– diferite avertismente, anunţuri, înscrisuri de securitate.

Sectorul managementul evenimentelor:
Categoriile principale ale sectorului:
– accesul persoanelor;
– protecţia pe timpul evenimentelor sportive sau culturale in exterior;
– controlul și supravegherea mulţimilor;
– zona de agrement sau spectacol;
b. Categoriile secundare:
– protecţia persoanelor prin gărzi de corp.

Sectorul de securitate specializat

Sectorul specializat este destinat acelor servicii care nu se regăsesc in mod distinct in primele patru sectoare și necesita un înalt nivel de specializare. Acest sector este împărțit in doua categorii: principala și secundara.
Categoriile principale ale sectorului specializat:
– sisteme de stingere a incendiilor;
– furnizarea și întreţinerea extinctoarelor;
– consultanta in domeniu;
– investigaţii private;
– paza acoperita;
– monitorizarea prin centrale de alarma.
b. Categoriile secundare ale sectorului specializat:
– sisteme de identificare a cardurilor;
– furnizorii de echipament de siguranța;
– furnizorii de echipament;
– furnizorii de uniforme.

Achiziţionarea de echipament este o activitate vasta care include furnizarea de tehnologie industriala cu echipament de alarme, precum și furnizarea de legitimaţii de serviciu, uniforme, unelte sau echipamente de susţinere(logistica).
Definirea securității private

Considerăm ca o definiţie generală a securităţii următoarea definire: “Securitatea reprezintă starea in care se găseşte o persoană, obiectivul, bunurile sau valorile, care trebuie menţinută prin apărarea vieţii, protecţia proprietăţii faţă de pierderile de orice fel, în urma unui accident, frauda, incendiu, explozie, distrugere sau risipa, incluzând şi toate aspectele de prevenire”.

Definirea agentului de securitate
Agentul de securitate este persoana salariata și pregătita care prestează sau realizează una sau mai multe din următoarele sarcini de serviciu:
– prevenirea sau descoperirea pătrunderilor ilegale, intrării sau activităţii neautorizate, vandalismului sau violării proprietarii private;
– prevenirea sau descoperirea furtului, pierderii, instrainarii, însuşirii sau ascunderii de bani, bunuri, note, valori, documente sau harţii de valoare și alte elemente ale proprietății;
– apărarea integrităţii corporale și sănătății persoanelor;
– stabilirea, însușirea și punerea in aplicare a regulamentelor, regulilor și practicilor firmei, pentru reducerea stării infracţionale;
– raportarea infracţiunilor și reţinerea infractorilor.
Termeni ai activităţii de securitate
Securitatea unei natiuni devine o problema de cooperare de tip public-privat, in care autoritatile și institutiile statului gestioneaza o familie de riscuri și amenintari iar firmele private de securitate care ofera servicii de securitate privata devin responsabile pentru o alta multime de vulnerabilitati, specifice domeniului privat al statului sau individului. Autoritatile specializate și serviciile de securitate privata sunt intr-o relatie de complementaritate, ambele contribuind la realizarea unui mediu national de securitate favorabil dezvoltarii economice.
Industria securității private nu diferă de alte industrii decât prin aceea ca are proprii ei termeni sau descrieri ale serviciilor și funcţiilor oferite.
Deși exista o paleta larga de servicii in domeniu, in continuare vor fi prezentaţi o serie de termeni și zone principale de acţiune.
Un exemplu ar fi paza fixa, prin care se poate înţelege locul in care se găseşte agentul de securitate, acesta putând fi un birou intr-o clădire, un loc intr-un bloc, in parking, etc., dar definiţia poate fi oricând extinsa in funcţie de particularităţile obiectivului.
Paza fixa este reprezentata de un agent de securitate plasat intr-un loc stabil.
Patrula mobila reprezintă formaţiunea de securitate care realizează controale la anumite perioade de timp convenite sau la intervale aleatoare conform cerinţelor beneficiarului și, se poate realiza cu un autovehicul de patrulare pentru a putea ajunge cu rapiditate la fiecare punct stabilit.
Deţinerea cheilor. In cadrul acestui serviciu, agentul de securitate deţine cheile/codurile beneficiarului sau echipamentului acestuia și răspunde in eventualitatea unei situaţii de urgenta după cum s-a convenit in cadrul contractului.
Contractul de paza. Firma oferă prin contract servicii de securitate a localurilor clientului, proprietarii și persoanelor.
Paza proprie este paza necomerciala sau cu personal propriu prin care o organizaţie (instituţie, unitate) iși angajează propriul personal pentru a realiza sarcini de paza.

Securitatea magazinelor

Magazinul este un punct de vânzare oarecare unde publicul poate cumpăra produse și aduce unul lângă altul cumpărătorii și bunurile de vânzare, care implica și riscurile la care se expun oamenii, bunurile și valorile, precum și numerarul din acel loc.
Agentul de securitate poate fi un angajat al magazinului sau de la o societate specializata de securitate, direct in interiorul unui spațiu comercial închis, de exemplu intr-un magazin sau supermagazin.

Asigurarea ordinii publice
Reprezintă un alt gen de activități ale agentului de securitate și se desfășoară in timpul unui spectacol, de exemplu la cluburi de noapte sau restaurante, unde agentul de securitate este postat la intrarea in local.
Dispeceratul este locul de unde se supraveghează, înregistrează și coordonează activitățile importante, informațiile, obiectivele păzite, rapoartele primite de la agenții de securitate. El mai este cunoscut ca centru operaţional sau facilitaţi operaţionale.
Personalul de control al accesului (PCA)  sunt agenții de securitate dispuşi la intrarea in obiective ca restaurante, cluburi de noapte, localuri publice sau alte locuri unde se desfășoară evenimente speciale. Principala funcţie a PCA implica monitorizarea și controlul accesului in locurile respective. Aceasta include de asemenea, monitorizarea și vegherea sau controlul zonei in care se afla patronul localului pentru a-i asigura securitatea.

Prevederi ale legislaţiei romaneşti

In principiu, legislația românească nu diferă prea mult in concepţie fata de prevederile Manualului european, numai ca termenii folosiţi sunt alții, uneori cu alta semnificaţie:
Astfel, elementele dispozitivului de paza sunt nominalizate ca fiind:
–  posturi de paza: fixe sau mobile;
–  posturi de control al accesului;
–  patrule;
–  itinerarii de patrulare;
– zona de patrulare;
rondul.
Aceste elemente pot fi dispuse pe perimetrul, in interiorul obiectivului și/sau pe căile de comunicaţii (acces).
Postul de paza fix – reprezintă tot ceea ce i se încredințează unui agent pentru paza precum și porţiunea de teren in care acesta iși îndeplineşte obligaţiile ce decurg din consemn.
Postul de paza mobil – reprezintă tot ce i se incredinteaza agentului pentru paza in porţiunea de teren pe care sunt grupate mai multe obiective mici, a căror paza se poate asigura prin deplasare de la un obiectiv la altul.
Itinerarul de patrulare – reprezintă traseul (circuitul) pe care se deplasează agentul de paza. Diferă de postul mobil și de rond prin dimensiunile teritoriului păzit.
Zona de patrulare – cuprinde terenul obiectivelor din stingă și dreapta, in adâncimea itinerarului de patrulare, ce poate și trebuie sa fie observata și păzita de către agenții de paza.
Postul de control al accesului – se constituie la obiectivele unde se impune controlul accesului in obiectiv.

Calitatea și cerinţele beneficiarului.  Principiile cerinţelor beneficiarului
Ce este un beneficiar?

Beneficiarul este persoana care cumpăra bunuri și servicii. Aceasta este o explicaţie  foarte scurta pentru o definiţie atât de importanta.
Alte descrieri comune ale beneficiarului stabilesc mai clar importanta acestuia, cum ar fi: beneficiarul este stăpânul, beneficiarul are întotdeauna dreptate etc., și importanta beneficiarului pentru agentul de securitate.
Nivelul de importanta depinde de autoritatea beneficiarului la cel mai înalt nivel in cadrul societății sau de modul de percepere a acestei autoritatea in rândul personalului.
Este o greşeala reţinerea și controlul la intrare a proprietarilor sau managerilor.
Beneficiarul este o persoana importanta pentru oricine face parte din societate, chiar daca acesta nu face parte din societate.
Este prin urmare decisiv, ca atât conducerea cat și agenții de securitate sa înțeleagă, in primul rând ei înşişi, și in al doilea rând sa transmită sau sa întărească principiile importantei beneficiarului pentru personal, la toate nivelurile de responsabilitate. O metoda de realizare a acestui deziderat o reprezintă atitudinea ca oricare patron și asociaţii săi este beneficiar, nu insa clienţii, vizitatorii sau publicul obișnuit.
Cerinţele clientului nu cer specializări noi, ci o modalitate simpla de a lucra cu oamenii intr-o maniera proprie. Clientul este persoana care beneficiază de societate.
Aproape oricine poate fi un potenţial beneficiar.

Importanta unei politici de interese a beneficiarului

Beneficiarul aflat intr-un obiectiv are dreptul la grija și atenţie.
Principiile de management sau securitate intr-un obiectiv al beneficiarului sunt:
– sa asculte și sa înțeleagă necesitățile sale;
– sa proiecteze o imagine buna a companiei;
– sa ofere o ambianta confortabila;
– sa ia in considerare reclamaţiile;
– sa asigure beneficiarul de loialitate.

Securitatea și cerinţele beneficiarului

Pentru agentul de securitate,printre aspectele importante ale nevoilor beneficiarului include și asigurarea siguranţei împrejurimilor. Aceasta implica adaptarea la necesitățile beneficiarului in ceea ce priveşte siguranța printr-o vigilenta deosebita fata de riscuri cum ar fi:
– suprafeţe alunecoase;
– obstacole sau evenimente neplăcute care pot cauza alunecări, împiedicări sau căderi;
– păstrarea ieşirilor de incendiu și a pichetelor de incendiu curate;
– potenţiale atacuri sau furturi din partea altor clienţi sau a personalului;
– orice forma de pierdere sau atingere a proprietarii sau a persoanei beneficiarului, obiectivului, inclusiv a autovehiculelor din parcare.
Interesul beneficiarului este acela de a fi tratât ca un client, ca de altfel și vizitatorii care sunt îndepărtați sa fie protejaţi de toate riscurile la adresa sănătății sau a securității lor.
Pentru a fi eficient sau a fi parte a eficientei politicii de interese a clientului, agentul de securitate trebuie sa cunoască managementul politicii clientului și sa implementeze pe deplin sau sa întărească acele zone ale politicii care implica autoritatea, sarcinile și responsabilităţile sale. In final, când exista probleme importante, agentul de securitate trebuie sa fie un element al sistemului de raportare pentru a se asigura ca aceste probleme au ajuns in atenţia conducerii pentru rezolvare.

Principiile sistemului de calitate. ISO 9000.

SECURITATEA devenind un produs de consum genereaza aparitia in ecuatie și a altor termeni, proprii pietei libere, precum PRETUL sau STANDARDE DE CALITATE. Astazi se cauta identificarea unor standarde de tip ISO pentru serviciile de securitate privata, menite a oferi aceeasi calitate, pentru aceleasi tipuri de servicii, atit la New York cit și la Moscova, Londra sau Tokyo. Finalitatea, de maxima generalitate, a acestui demers este realizarea, la nivel international, a unui SISTEM DE SECURITATE SUSTENABIL.
Din acesta perspectiva Global Partnership for Security Standards (GPSS) propune o noua abordare a securitatii, atat din perspectivele globalizarii cat și al individului, ca beneficiar final al unor servicii care il pot ajuta intr-un mediu international tot mai nesigur.
Principiile cerinţelor beneficiarului sunt acoperite in prima secţiune a acestei teme ca parte a unui sistem general al calităţii.
Aceasta secţiune conturează punctele principale ale standardului calităţii ISO 9000, care cuprinde cea mai larga sfera de standarde in cadrul seriei de calitate ISO.
In termeni largi o firma trebuie sa facă următoarele:
– sa declare exact care este serviciul sau produsul oferit;
– sa precizeze in scris ce metoda este folosita pentru furnizarea serviciului sau produsului;
– sa furnizeze serviciul sau produsul declarat prin folosirea procedurilor scrise.
Standardul ISO 9000 stabileşte clar domeniile acoperite de acesta pentru ca firma sa se conformeze.
Acest capitol și propune sa arunce o privire asupra punctelor cheie ale standardului și definirea activităților întreprinse in firma.
Ea defineşte pe larg ce poate realiza firma când implementează sistemul de management care trebuie sa se conformeze unui standard relevant selectat din seriile ISO9000. De regula se angajează un evaluator extern de la o autoritate de certificare care determina concordanta dintre activitățile firmei și cerinţele standardului.
Capitolul va indica sub titluri generale punctele principale ale conformării procedurale și include domeniile care vor afecta in mod special asigurarea serviciilor și in particular aspectele relevante ale activității de securitate in zona.
Principalele titluri sau punctele principale ale ISO 9000 sunt:
1. Responsabilităţile manageriale:
–  definirea politicii de furnizare a serviciilor
–  asigurarea ca întreg personalul este conştient de politica firmei;
–  resursele prevăzute;
– sisteme de bilanţ;
– asigurarea implementării.
2. Sisteme de calitate.  Elaborarea procedurilor care sa asigure conformitatea cu standardul.
3. Revizuirea contractului.  Pentru a asigura ca serviciul prevăzut sa corespunda nevoilor de calitate.
4. Controlul proiectului:
Proiectarea unui serviciu/produs corespunzător necesitaţilor clienților;
Existenta personalului calificat corespunzător;
Înregistrarea tuturor etapelor proiectului.
5. Controlul documentelor.  Metoda de control, de revizuire și actualizare a procedurilor, manuale și instrucţiuni de lucru.
6. Achiziţionarea.  Un sistem pentru asigurarea achiziţionării de echipament și materiale corespunzătoare serviciului destinat obținerii conformităţii cu cerinţele contractuale.
7. Identificarea și susceptibilitatea.  Asigura ca documentaţia sa fie corect identificata pentru a facilita urmărirea serviciului sau produsului. Procedurile de Operare Standard sunt identificate in mod clar prin alocarea unui număr.
8. Calitatea furnizata de beneficiar.  Când un beneficiar furnizează materiale, servicii sau utilități care sunt incorporate in produsul sau serviciul furnizat, trebuie luate toate masurile rezonabile pentru asigurarea ca articolele sunt bune și se menţin intr-o stare acceptabila.
9. Controlul.  Activitățile desfăşurate de firma trebuie sa fie planificate, supravegheate și realizate de personal corespunzător, cu experienţa și instruire care are acces la documentaţia ce explica cerinţele activității și cum se executa.
10.Inspectia și testarea . Activitățile de inspecţie și testare folosite pentru a stabili accesibilitatea la materiale sau produse incorporate in produsul finit sau serviciu. Înregistrările unor astfel de inspecţii se vor păstra.
11.Echipamentul, inspecţiile, măsurare și testare. Echipamentul ales sa stabilească conformitatea produsului sau serviciului cu specificaţiile relevante înregistrările calibrării.
12.Statutul inspecţiilor. Statutul inspecţiei, de ex. inspecţia aşteptata sau inspecţia executata vor fi definite prin metode specifice; de ex. amplasare, eticheta, inscripţie și alte marcaje corespunzătoare. Trebuie definite, identificarea și autoritatea persoanelor care realizează inspecţiile.
13.Controlul produsului neconform. Produsele sau serviciile, care nu satisfac specificaţiile , date trebuie identificate, separate și acolo unde este posibil remediate corespunzător. Trebuie stabilite masuri de corectare.
14.Actiuni corective\preventive. Problemele apărute in funcţionarea sistemului de management al folosirii procedurilor de documentare și\sau produselor sau serviciilor furnizate trebuie  aduse la cunoştinţa persoanelor care pot propune și implementa soluţii pentru aceste probleme.
15.Manipularea. Materialele și produsele vor fi  manipulate folosind metode care sa prevină pagube, pierderi sau deteriorări.
16.Inregistrari de calitate. Se impun înregistrări care sa confirme funcţionarea sistemului de management documentat și descărcarea de obligaţii contractuale.
17.Auditul intern  ale calităţii. Auditul intern, care in urma înregistrării de evenimente, vor căuta sa stabilească daca procedurile sunt implementate și daca sunt oportunități de a imbunatâtit eficienta generala.
18.Instruirea. Vor fi identificate și satisfăcute necesitățile de instruire pentru întreg personalul care administrează, îndeplineşte sau verifica munca ce afectează calitatea. Se cere înregistrarea acestor activități; este normal sa se dezvolte și sa se monitorizeze implementarea planului de instruire sau echivalentul lui.
19.Deservirea. Când exista o obligație contractuala pentru un service și \sau echipament de întreţinut, deservirea trebuie planificata și se impune înregistrarea îndeplinirii ei.
20.Tehnici statistice. Tehnicile statistice trebuie folosite acolo unde se elaborează planuri de inspecţie corespunzătoare și se stabilesc posibilitatea de desfăşurare a lor.
Domeniile menţionate prin aceste titluri generale sunt importante pentru companii in general. Unele dintre ele nu sunt total relevante pentru agentul de securitate. Domeniile relevante pentru agentul de securitate sunt prezentate in capitolul următor.

Calitatea și securitatea

Principalele servicii in care este implicata activitatea de securitate sunt :
revizia contractului;
documentaţia de control
procesul de control;
controlul produselor\serviciilor neconforme;
acţiuni corective\preventive;
înregistrarea calităţii;
instruirea ;
deservirea
Modul in care activitatea de securitate este implicata in acest proces este explicat in detaliu după cum urmează:
Revizia contractului. Contribuţia agentului de securitate in acest domeniu consta in asigurarea ca toate informaţiile importante privind operaţiunile in zona sunt înaintate conducerii, acest suport informaţional  permiţând realizarea calităţii serviciului conform contractului.
Serviciul(agentul) de securitate sprijină aceasta activitate prin constatarea ca toate informaţiile privind operaţiunile sunt urmate de managementul corespunzător urmărind asigurarea livrării serviciului de calitate convenit contractual.
Documentaţia de control. In acest domeniu agentul de securitate are direct de a face cu instrucţiunile de serviciu la obiectiv. Este important sa se asigure ca orice schimbare efectuata in aceste documente este adusa la cunoştinţa conducătorilor săi pentru ca la rândul lor sa actualizeze informaţiile.
Procesul de control. Acesta efectuează activitatea de securitate deoarece apelează la metode de dovedire a furnizării de servicii și include : rapoartele de protecţie, rapoartele de incidente, documente de prezenta, înregistrarea timpului de lucru, datele din computer, sisteme și proceduri de supraveghere.
Controlul serviciilor\produselor neconforme. Informaţiile furnizate conducerii de agentul de securitate va indica nivelul și modul de furnizare al serviciilor. Orice serviciu nefurnizat de firma beneficiarului va fi semnalat, pentru a permite firmei sa corecteze problemele intr-un mod adecvat.
Acţiuni corective \ preventive. Atunci când firma constata o problema in furnizarea serviciilor de către un client, se stabilesc masuri de corectare sau prevenire. Agentul de securitate va pune in practica aceste masuri, atunci când se constata o situaţie care necesita prevenirea beneficiarului pentru a se lua măsura de corectare sau de preantampânărea producerii de evenimente.
Înregistrările calităţii. Atunci când agentul de securitate completează raportul sau de activitate sau alte documente relevante, de fapt consemnează înregistrările de calitate pentru a arata firmei îndeplinirea cerinţelor contractuale ale clientului.
Instruirea. Instruirea făcuta agentului de securitate trebuie sa fie suficienta pentru a putea sa-și îndeplinească sarcinile, prin aceasta furnizând serviciile pe care firma le oferă clientului.
Deservirea. Acesta asigura ca toate echivalentele folosite de agentul de securitate sunt întreţinute un buna stare de funcţionare pentru a-i permite sa ofere serviciul contractat.
Toate aceste aspecte arata practic rolul agentului de securitate la locul de munca. Ele indica , de asemenea, importanta sistemelor simple de operare pentru a asigura un serviciu clar, profesional și structurat oferit de un agent de securitate motivat și bine antrenat și ca serviciu oferit depaseste aşteptările clientului și stipulărilor din contractul semnat.

Consideraţii privind utilitatea societăților specializate de paza  in societate

Contribuţia agentului de securitate trebuie concentrata spre formare unei imagini corecte a sa și a angajatorului sau pentru a întări rolul activității sale la formarea unei imagini bune a societății de securitate sau pentru a se implica in soluţionarea corespunzătoare a nevoilor contractuale ale clientului, la un nivel calitativ preconizat.
Agentul de securitate este in contact direct intr-o mare parte din activitate, cu publicul, care este criticul calităţii modului de îndeplinire a sarcinilor.
Pentru o imagine corecta a agentului de securitate trebuie înţeleasa abilitatea sa in relaţiile sociale, capabilitatea de a fi in contact permanent și eficient cu publicul promovând cu prioritate principiul soluţionării necesitaţilor clientului și calitatea serviciului.
Agentul de securitate trebuie :
sa fie abordabil;
sa respecte codul de conduita și comportare, sa aibă o ţinuta corespunzătoare;
sa folosească un limbaj elevat;
sa afişeze o imagine de profesionist;
sa folosească gesturi normale pentru a întări un anumit mesaj;
sa păstreze o atitudine politicoasa și plăcuta;
sa fie prietenos dar nu familiar;
sa fie eficient dar nu serviabil;
sa fie afirmativ dar nu agresiv;
sa înțeleagă ca nu e necesar sa fie nepoliticos sau aspru pentru a nu da impresia de autoritate sau responsabilitate;
sa fie tot timpul profesionist;

In sfârşit, este clar ca primul om cu care clientul se va întâlni in sediul firmei este agentul de securitate. Vizitatorul trebuie de asemenea sa-și formeze o imagine buna despre agentul de securitate, despre societatea pe care o reprezintă precum și despre firma beneficiarului serviciului de securitate.
Personalul din serviciul de securitate trebuie sa fie conştient de faptul ca daca face o impresie proasta, aceasta se reflecta asupra întregului sistem și ar trebui sa se străduiască sa creeze o imagine pozitiva pentru securitatea privata.
Dr. Francisc TOBĂ spune despre: Resursele de securitate şi securitatea naţiunii – România începutului de mileniu se află într-un proces extrem de complex de redefinire conceptuală, atât a securităţii naţiunii, cât şi a modului în care proprietatea privată trebuie şi poate fi gestionată sub aspectul protejării intereselor sale majore. Securitatea naţiunii este cea care înglobează securitatea privată, oferindu-i cadrul juridic şi instituţional necesar îndeplinirii obiectivelor sale. Din păcate, cele două sintagme, securitatea naţiunii şi securitatea privată, nu au constituit, până în acest moment, subiect de definire conceptuală şi de clarificare a relaţiilor de intercondiţionare. Securitatea naţiunii este, azi, un concept definit prin lentilele deformatoare ale ideologiilor, mai mult sau mai puţin expirate, prezente în spaţiul politico-militar. Această abordare, relativ diferenţiată, are la bază rolul şi, implicit, competenţele atribuite statului de diferitele curente ideologice. Statul este principalul gestionar al securităţii naţiunii şi, deci, gradul său de implicare în mediul social este definitoriu din perspectiva securităţii. Din aceste considerente, statele responsabile protejează proprietatea privată, dar susţin şi anumite constrângeri referitoare la uzul dreptului de proprietate. Sunt notorii cazurile în care, pe anumite proprietăţi din statele dezvoltate, s-au pus bazele unor mişcări antistatale, de tip rasist sau neonazist.
Exista pareri și contra cum ar fi cele ale lui Jesús Huerta de Soto care spune intr-o lucrare despre Liberalismul clasic versus capitalismul libertarian: „Nu numai că statul este nenecesar în a defini legea; este de asemenea nenecesar în a o implementa şi apăra. Asta ar trebui să fie mai mult decât evident în zilele noastre, când a devenit comună folosirea serviciilor unor firme de securitate privată, chiar şi de către diferitele organisme ale statului. Acesta nu este locul în care să prezentăm o viziune detaliată asupra felului în care furnizarea privată a ceea ce sunt considerate astăzi „bunuri publice” ar putea funcţiona (deşi lipsa a priori a unor informaţii asupra felului în care piaţa ar putea soluţiona nenumăratele probleme specifice este o naivă şi simplistă obiecţie a acelora care preferă status quo-ul curent sub pretextul „mai bun este răul pe care îl ştii decât răul pe care nu-l ştii”). De fapt, astăzi nu putem ştii ce soluţii antreprenoriale ar putea găsi o armată de întreprinzători pentru o problemă anume – dacă li se permite să găsească. Fără îndoială, chiar şi cea mai sceptică persoană ar putea admite că piaţa, condusă de creativatea antreprenorială, funcţionează; şi funcţionează tocmai pentru că statul nu intervine în mod coercitiv în acest proces social.  Este de asemenea esenţial să recunoaştem că dificultăţile şi conflictele apar invariabil în arii unde libertatea şi ordinea spontană a pieţei sunt eliminate. De aceea, indiferent de eforturile făcute din perioada lui Gustav de Molinari pană în prezent pentru a imagina cum ar funcţiona o reţea anarho-capitalistă de agenţii de securitate privată şi apărare, fiecare susţinând mai mult sau mai puţin sisteme legale (marginal) substituibile, teoreticienii libertăţii nu ar trebui să uite că ceea ce ne opreşte pe noi de la a ştii cum ar fi un viitor fără stat este ceea ce ne oferă nouă liniştea recunoaşterii că orice problemă tinde să fie depăşită, pe măsură ce oamenii implicaţi vor dedica tot efortul şi creativitatea pentru a o rezolva. Ştiinţa economică ne-a învăţat nu numai că piaţa funcţionează, ci şi că intervenţionismul este imposibil din punct de vedere theoretic”
.Responsabilitatea beneficiarului pentru calitate.

In iunie 1999 CoESS și Uni-europa au scos un document intitulat ‘Selectând valoarea cea mai buna – un manual pentru autorităţile publice in contact cu serviciile de paza și securitate’.
Aşa cum este cazul cu cea mai mare parte din organizaţii  care caută calitate pentru a furniza servicii, calitatea serviciului furnizat depinde de un număr de factori cheie. Din toţi aceşti factori, abilitățile, îndemânarea și motivaţia personalului de conducere sunt in mod clar cele mai importante, întrucât sunt responsabile de performanta zilnica a activității, precum și interacţiunea cu clienţii și publicul.
In plus, planificarea operaţionala și managementul personalului de conducere trebuie sa prezinte pentru a asigura ca serviciul sa fie performant, la standardul de calitate cel mai înalt posibil. De importanta similara sunt resursele tehnice, operaţionale și umane la dispoziţia personalului de conducere și echipei de contact a managementului. In sfârşit, este crucial faptul ca toate operaţiunile sa scoată in evidenta o filozofie de servicii care vine in întâmpinarea cerinţelor clienților.
Cele 4 zone in care valoarea tehnica a unei propuneri pentru furnizarea de servicii de securitate ar trebui evaluata sunt următoarele:
personalul de securitate;
operaţiuni\management contractual;
infrastructura contractuala;
firma.
Criteriile de calitate ale personalului de protecţie:
experienţa in domeniu;
experienţa specifica contractuala.
Abilitățile și capabilitățile : instruire de baza;instruire și calificări adiţionale ;instruire specifica contractuala; instruirea periodica; alte abilitaţi (de ex. limbi străine); oportunități de cariera .
Selecţie , recrutare și experienţa : metodologii de recrutare și selecţie ; experienţa .
Condiții de angajare : nivel de salarizare și beneficii; condiții de munca .
ALTE CRITERII DEFINITE DE CLIENTI:o justificare a acestor criterii trebuie argumentata și aprobata ; ei pot rămâne in cadrul legislaţiei naționale sau celei europene relevate.

2.3. Baza legala a functionarii societăȚilor private de paza in România

Prevederi ale legislaţiei romaneşti comparativ, legislația românească prevede următoarele:
Defineşte sistemul de paza, care reprezintă totalitatea masurilor și acţiunilor permanente sau temporare desfăşurate de personalul de paza, independent sau in cooperare cu alte forte in scopul asigurării securității obiectivelor, bunurilor și valorilor.
Conform legii, sistemul de paza se compune din personal de paza, instalații și sisteme de securitate care trebuie sa asigure nevoile de protecţie a obiectivelor, bunurilor și valorilor și ele pot fi:
– subsisteme de protejare prin echipamente fizice: încuietori speciale, uşi blindate, seifuri, gratii, rețele metalice;
– subsisteme de echipamente electronice: de alarmare, de control acces, de supraveghere video, de senzori termici și de mişcare conectaţi la sisteme de alarmare optica și sonora.
Forte umane: personal de paza, grupe de intervenţie antiinfractionala, sau pentru stingerea incendiilor.
Defineşte serviciile ce pot fi oferite de societățile specializate de protecţie și paza:
– servicii de paza a obiectivelor, bunurilor și valorilor, precum și servicii de consultanta in domeniu;
– servicii de paza a transporturilor de bunuri și valori importante, precum și servicii de consultanta in domeniu;
– servicii de protecţie personala specializate, denumita “garda de corp” și servicii de consultanta in domeniu.
Explicitează serviciile
Prin servicii de paza se înţelege:
– paza proprietarii împotriva accesului neautorizat sau ocupării abuzive;
– paza proprietății împotriva furturilor, a distrugerilor, incendiilor, precum și a altor acţiuni producătoare de pagube materiale;
– detectarea substanţelor, a armelor, explozibililor, sau a materialelor de orice natura care pot provoca o paguba;
– paza proprietății intelectuale;
– paza mediului înconjurător.
Prin servicii de paza a transporturilor de valori importante se înţelege:
– organizarea și asigurarea pazei transportului terestru pe apa sau aerian al unor bunuri de importanta deosebita;
– organizarea și asigurarea pazei transportului unor date și informaţii;
– organizarea și asigurarea a protejării mijloacelor de comunicaţii;
– organizarea și asigurarea transportului unor persoane care solicita sa fie transportate in condiții de siguranța.
– furnizarea către autorităţile competente a datelor despre incidentele apărute in timpul activității de transport.
Prin servicii de protecţie specializata a persoanei “garda de corp” se înţelege:
– protejarea vieţii și integrităţii corporale a persoanei aflate sub protecţie;
– protejarea persoanei aflate sub protecţie împotriva hartuirii;
– protejarea persoanei aflate sub protecţie in timpul transportului;
– furnizarea către autorităţile competente a informaţiilor legate de incidente apărute in timpul activității de protecţie.

Proces consultativ al U.E.

Organismele reprezentative ale parteneriatului social in UE din domeniul securității private, COESS și UNI – Europa, se întâlnesc periodic pentru dialog social sub auspiciile “European Commissions’ Directorate – General Employment and Social Affairs”.Acest manual este rezultatul procesului de consultare in cadrul parteneriatului social.

Partenerii sociali in Industria de securitate din România

a. Patronatul societăților de securitate
Patronatul societăților de securitate – PSS – este persoana juridica nonprofit,apolitica, nelucrativa, nonguvernamentala și independenta, constituita prin asocierea pe baza liberului consimtamant al patronilor prestatori de servicii in domeniul securității bunurilor persoanelor sau valorilor indiferent de capitalul folosit sau de naţionalitatea, rasa, sexul, convingerile religioase sau ideologice ale acţionarilor ori administratorilor.
Patronatul este organizat și funcţionează conform legislaţiei romaneşti, specifica organizaţiilor patronale nefiind dependent economic, politic, sau ierarhic de instituţii ori alte autorități publice și respinge orice ingerinţa venita din partea acestora.
Scopul principal al activității Patronatului îl reprezintă iniţierea, promovarea și susţinerea demersurilor pentru apărarea și reprezentarea intereselor economice, juridice și tehnice,  a imaginii patronilor care prestează servicii in domeniu, precum și reprezentarea lor in fata instituţiilor autorităților publice, mass-media e.t.c.

b. Sindicatele
La nivelul naţional nu exista deocamdată o organizaţie sindicala care sa reunească, in rândurile ei agenții de securitate angajaţi ai mai multor societăți de securitate private și care sa se constituie in partener de dialog social pentru patronat.
Cele câteva organizaţii sindicale constituite in unele societăți, parte dintre ele afiliate in nume propriu la Confederaţii sindicale naționale și chiar intr-o federaţie nu reprezintă încă un partener de dialog organizat și structurat.
Dialogul social intre reprezentanţii salariaţilor și patroni se realizează conform legii la nivelul societăților unde acestea sunt angajaţi.

c. Autorităţile statului competente in domeniu
Patronatul societăților de securitate, prin Confederaţiile patronale la care este afiliat este membru in Comisiile de dialog social, de la Ministerul Administraţiei și Internelor și Ministerul Apărării Naționale, și indirect, de la toate autorităţile care au atribuţiuni de reglementare și in domeniul serviciilor de securitate privata.
O relaţie speciala exista cu Inspectoratul General al Politiei Romane, cu care pe baza protocoalelor și planurilor de acţiune stabilesc coordonatele și modul de colaborare in domeniu.

Norme și standarde.

In România, paza și protecţia se realizează prin forte și mijloace militare sau civile de către instituţiile specializate ale autorităților administraţiei publice, sau in regim privat de către proprietarii sau deținatorii obiectivelor, bunurilor sau valorilor, precum și prin societățile specializate de paza și protecţie.
Ministerele și celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice, centrale și locale, regiile autonome, companiile și societățile naționale, institutele naționale de cercetare – dezvoltare, societățile comerciale indiferent de natura capitalului social, precum și alte organizaţii care deţin bunuri ori valori cu orice titluri, sunt obligate sa asigure paza acestora.
Persoanele fizice pot apela pentru protecţia personala la serviciile unor societăți specializate de paza și protecţie in condițiile legii.

Paza și protecţia prin societăți specializate

Societățile specializate de paza și protecţie sunt societăți comerciale private care se constituie și funcţionează potrivit legislaţiei comerciale și prevederilor legii, având ca obiect de activitate paza obiectivelor, bunurilor sau valorilor, paza transporturilor bunurilor și valorilor importante, precum și protecţia persoanelor.
Societățile specializate de paza și protecţie funcţionează in baza licenţei eliberate de Inspectoratul General al Politiei Romane, avizul prealabil al Serviciului Roman de Informaţii, pentru cel puţin unul dintre obiectivele de activitate declarate care poate reînnoita la fiecare trei ani.
Societățile de paza specializate private funcţionează pe baza REGULAMENTUL DE ORGANIZARE ŞI FUNCTIONARE ce trebuie sa fie aprobat și avizat de către INSPECTORATUL GENERAL AL POLIŢIEI ROMÂNE DIRECŢIA  POLIŢIEI  DE ORDINE  PUBLICĂ astfel toate aspectele activității sunt prezentate și detaliate ca mod de acţiune cat și ca atribuţii și limite ale acestora.

In Regulament trebuiesc prezentate următoarele:
– baza legala in care societatea iși desfășoară activitatea astfel:
– obiectul de activitate, conform actului constitutiv şi Certificatului de Înmatriculare eliberat de Camera de Comerţ şi Industrie din care sa reiasă ca va executa servicii de pază a obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţie a persoanelor,  în conformitate cu ordinea de stat şi de drept din România.
Astfel societatea îşi va desfăşura activitatea în conformitate cu prevederile Legii nr. 333/2003, HG nr.1010/2004, HG nr.519/2004, Legii nr. 17/1996, H.G. nr. 679/1997, precum şi în baza contractelor de prestări servicii, planurilor de pază, de transport bunuri şi valori şi de protecţie a persoanelor.
Concluzii

Unele consideratii  privind viitorul serviciilor de securitate private
SECURITATEA PRIVATA SI VIITORUL
Baumant citează diverşi reprezentanţi francezi care identifica viitoarele comunități ca fiind “marcate in îngrădiri periferice și acces limitat”, in zone rezidenţiale prezentate de arhipelaguri de insule insirate de-a lungul axelor de comunicare, izolate, supravegheate de tehnica performanta și de paznici înarmaţi.
Apare astfel transferul sarcinii de a proteja de la stat la cetățean, siguranța personala devenind o problema strict personala a fiecăruia, iar autorităţile statului capătă atribuţii de consiliere sau de supervizare, efortul de a proteja persoane sensibile fiind preluat de către altcineva (cu tot cu responsabilități), soluţie ce mulţumeşte ambele parţi.
Intr-un interviu al lui Chai- Samudavanija, directorul fundaţiei  particulare Chaiyong Limthongul din Bangkok, Thailanda, consemnat de Nathan Gardels, se afirma in mod direct ca “integrarea in economia transnaţionala implica, in mod necesar slăbirea autorității statului naţiune întrucât acesta trebuie sa facă loc actorilor independenţi de stat”, iar “procesul de globalizare este in esenţa de natura non-ideologica .El depinde mai degrabă de interdependenta culturala și economica, de diversificare și racordare mai degrabă decât de integrare și unificare, de descentralizare mai degrabă decât de centralizare, de participare mai degrabă decât de mobilizare”.
In acest peisaj al unei Asii a flata in plina explozie economica începuta de Japonia, continuata de către “noii tigrii” și exprimata, la momentul de fata de o China care tinde sa devina , lider mondial tehnocratizarea statului a dus , inerent, la depolitizarea devalorizării .
Iniţierea proiectului navei “Freedom Ship’ de către miliardarul texan Norman Nixon , care va caza câteva zeci de mii de persoane, intr-un volum cântărind 3 milioane de tone și cu o inaltime echivalenta cu ce a unei clădiri cu 25 de etaje, și care va cuprinde un aeroport, 3 mii de magazine, 18 mii de camere, mijloace de transport pe sine , spitale și un parc tematic indica direcţia viitoarei deplasări a celor mai bogați și reprezintă primul pas in colonizarea oceanului care reprezintă mai mult de 60 la suta din suprafaţa TERREI.
Avantajele securității vor fi imense, splendida izolare neputând fi tulburata  de hoardele  Lumii a 3-a împinse de instinctul de supravieţuire către locuri care pot asigura minimul de subzistenta dar nici de ingerinţele politice ale vreunui stat.
Războaiele de nisa, identificate in urma cu peste 2 decenii se duc la momentul actual, pentru a se asigura controlul unui anumit gen de bogație. Conflictele dintre lorzii drogurilor sunt mult mai aprige și cu mult mai sângeroase decât cele dintre autorităţile statului si aceştia iar procedurile și mijloacele folosite de aceasta lupta sunt specific militare, luptele fiind purtate intre armele naționale și cele particulare, și de regula cu un învingător îndoielnic.
Regresia accelerata a puterii statului este sesizata de ansamblul întregii societăți , imposibilitatea protejării ”cetățeanului obișnuit” împotriva actelor indivizilor plasaţi, prin convenţie la marginea societății, a fost exprimata cat se poate de clar de către recentele evenimente din Franţa.
Reacţia lenta și lipsita de coerenta a unei democraţii indiscutabile, cu rădăcinile adânc fixate in puterea poporului prin acel “Libertate, Egalitate, Fraternitate” de la sfârşitul sec. 18, a arătat atât limitele in care statul iși poate proteja cetăţenii cat și faptul ca o mişcare de revolta a unor tineri  poate fi contracarata doar prin aplicarea unor acte normative emise încă din  timpul războiului din Algeria  și neutralizate de atunci.
Pe fondul acestor permutări ale puterii, dincolo de reacţia clasica a celor bogați de a se proteja fie in enclave puternic securizate fie prin invadarea unor spatii cvasivirgine, forţele de securitate privata găsesc oportunități nemaiîntâlnite  pana acum, datorate și faptului ca asigurarea securității personale nu mai este un privilegiu doar a celor mai bogați ci , devine din ce in ce mai mult , o necesitate a tuturor.
Reacţia emoţionala a cetăţenilor romani in zilele tulburi ale evenimentelor din decembrie 1989 care se constituiau atunci in echipe de protecţie a blocurilor și a cartierelor sau a locuitorilor Parisului anului 2005 indica nivelul nevoii de a-și proteja , bunurile prin forţele proprii atunci când forţele statului , legal investite cu exerciţiul autoritarii publice , nu mai reprezintă un factor de protecţie fie datorita prăbuşirii unui sistem politic fie datorita imposibilităţii efective de a acoperi și proteja toate zonele ameninţate .
Diversificarea grupurilor sociale, concomitent cu scăderea numărului de membrii generează o diversitate uimitoare de interese de securitate , iar serviciile de acest gen, in mod firesc, trebuie sa urmeze aceeaşi cale deschisa de demasificare a producţiei, pentru fiecare cumparator un produs particularizat , pentru fiecare grup social un serviciu de securitate specializat .
In contextul estimărilor și progozelor privind evoluţia pe termen scurt și mediu a României ca spațiu de frontiera al Uniunii Europene, firmele private de securitate au in fata o mare provocare – trebuie sa facă dovada eficientei lor nu in fata clienților tradiționali ( cei bogați) ci in fata grupusculelor societății, prin a garanta nu numai securitate personala, fizica, ci și prin a prelua de la stat rolul de prevenire și descurajare.
Închei aceasta lucrare de disertaţie privind ROLUL SECURITĂȚII PRIVATE ÎN ASIGURAREA SECURITĂŢII NAȚIONALE cu convingerea ca și in România in scurt timp aceasta componenta va fi perceputa la adevărată valoare, iar rolul ei va fi bine determinat și valorificat de structurile de conducere viitoare și de ce nu și prezente.
Bibliografie:

CONSTITUTIA ROMANIEI
LEGEA 333 din  8 iulie 2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protectia persoanelor
NORMELE DE APLICARE publicate in Hotararea de Guvern 1010 din 2007
LEGEA nr. 295 din 28 iunie 2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor
www.politiaromana.ro, site-ul politiei de informare al Politiei Romane
www.pss.ro, site-ul Patronatului Servciilor de Securitate
Strategia europeană de securitate, Bruxelles, 2003 (“Strategia Solana”)
Strategia naţională de  apărare a ţării (Monitorul Oficial p. I, nr. 799/28.11.2008)
Conceptul strategic NATO, 1999,
Carta ONU
Carta albă a Securităţii şi Apărării Naţionale, Bucureşti, 2004
Manualul NATO,  200
Manualul pentru pregatirea specifica in domeniul pazei bunurilor, valorilor și protectei persoanelor, coordonator Ion Sultanescu
Securitatea Privata – O provocare Europeana, coordonator Prof.univ.dr. Pavel Abraham
Manualul European – De pregatire de baza a agentilor de paza și securitate, autor Ion Popescu
Securitatea și sanatatea in munca edita V și VI 2008-2009
Tehnici pentru sisteme de detectie, supraveghere video și monitorizare control acces și comunicatii, suport de curs ARTS
Managementul investigatiilor private, sutori Pavel Abraham, Maria Bumbaru, Gigi Giurcan.
Interpolul la inceput de mileniu  autor prof.univ.dr. Ion Suceava
Spionajul High-Tech și Afacerile autor Daniela Toba și Dr. Francisc Toba
Revistele Bodyguard
Revistele Securitate Privata
Revistele Siguranta
Regulamentul de organizare și functionare al s.c. TIGER PROTECTOR COMPANY s.r.l.
Manualul calitatii ISO 900 al s.c. TIGER PROTECTOR COMPANY s.r.l.
BLACKWATER ascensiunea celei mai puternice armate private din lume. autor Jeremy Scahill
Legea celor puternici – lupta mercenarilor din Irak autor Steve Fainaru
Tragedia politicii de forţă – Realismul ofensiv şi lupta pentru putere şi  Politica între naţiuni – Lupta pentru putere şi lupta pentru pace,  autor MEARSHEIMER, John., J.
Gestionarea crizelor politico-militare autor NICOLAESCU  Gheorghe,
Viziune asupra viitorului Europei contribuţia României, în România şi viitorul Europei, autor  Năstase Adrian
Economia integrarii Europene autor Prof. Univ. Dr. Mircea Cosea
Romania și Uniunea Europeana autor Daniel Daianu și Radu Vranceanu
European Parliament: Should it Have More Power.. Noury, A., Roland, G. Identitatea internaţională a Uniunii Europene, în România şi Viitorul Europei autor Puşcaş Vasile, .
Dimensiunea Economică a securităţii în epoca parteneriatelor şi alianţelor, autor Doina MUREŞAN,
Serviciile de informatii și decizia politica și Evaluarea Politicilor Publice autor Radoi Mireille

Autor: BOGDAN SOVAR

Anunțuri

Un comentariu la “ROLUL SECURITăŢII PRIVATE ÎN ASIGURAREA SECURITĂŢIi NAŢIONALE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s