Conventia de aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985

între guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republicii Federale Germania şi Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele lor comune

REGATUL BELGIEI, REPUBLICA FEDERALĂ GERMANIA, REPUBLICA FRANCEZĂ, MARELE DUCAT DE LUXEMBURG şi REGATUL ŢĂRILOR DE JOS, denumite în continuare “părţile contractante”,

LUÂND ca bază Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele lor comune.DECIŞI să aducă la îndeplinire hotărârea exprimată în acest acord de a elimina controalele la frontierele lor comune asupra circulaţiei persoanelor şi de a facilita transportul şi circulaţia mărfurilor la aceste frontiere,

 

Având în vedere că Tratatul de instituire a Comunităţilor Europene, completat de Actul Unic European, prevede că piaţa internă va cuprinde un spaţiu fără frontiere interne,

 

AVÂND ÎN VEDERE CĂ scopul urmărit de părţile contractante este în conformitate cu acest obiectiv, fără a aduce atingere măsurilor care urmează să fie adoptate în vederea aplicării dispoziţiilor tratatului,

 

AVÂND ÎN VEDERE CĂ aducerea la îndeplinire a acestei hotărâri necesită o serie de acţiuni adecvate şi o cooperare strânsă între părţile contractante,

 

AU CONVENIT URMĂTOARELE:

 

TITLUL I

DEFINIŢII

 

Articolul 1

 

În înţelesul prezentei convenţii:

 

frontiere interne: vor însemna frontierele terestre comune ale părţilor contractante, aeroporturile acestora pentru curse interne şi porturile acestora pentru legături regulate de transport exclusiv din şi spre alte porturi aflate pe teritoriile părţilor contractante, fără nici o escală în porturi aflate în afara acestor teritorii;

 

frontiere externe: vor însemna frontierele terestre şi maritime ale părţilor contractante, aeroporturile şi porturile acestora, cu condiţia ca acestea să nu constituie frontiere interne;

 

zbor intern: va însemna orice zbor exclusiv spre sau dinspre teritoriile părţilor contractante, fără aterizare pe teritoriul unui stat terţ;

 

stat terţ: va însemna orice stat altul decât părţilor contractante;

 

străin: va însemna orice persoană alta decât un cetăţean al unui stat membru al Comunităţilor Europene;

 

străin în legătură cu care a fost emisă o alertă în scopul nepermiterii intrării: va însemna un străin în legătură cu care a fost emisă o alertă în Sistemul de Informaţii Schengen în conformitate cu art. 96, pentru a se refuza intrarea acestei persoane;

 

punct de trecere a frontierei: va însemna orice punct de trecere autorizat de autorităţile competente pentru trecerea frontierelor externe;

 

control de frontieră: va însemna un control efectuat la o frontieră ca răspuns exclusiv la o intenţie de trecere a frontierei, indiferent de orice alte considerente;

 

transportator: va însemna orice persoană fizică sau juridică a cărei ocupaţie este de a furniza servicii de transport aerian, maritim sau terestru pentru călători;

 

permis de şedere: va însemna o autorizaţie de orice tip eliberată de o parte contractantă prin care se acordă dreptul de şedere pe teritoriul său. Această definiţie nu va include permisiunea temporară de şedere pe teritoriul unei părţi contractante pe durata soluţionării unei cereri de azil sau pentru eliberarea unui permis de şedere;

 

cerere de azil: va însemna orice cerere înaintată în scris, oral sau în alt mod de către un străin la o frontiera externă sau pe teritoriul unei părţi contractante pentru obţinerea recunoaşterii calităţii de refugiat în conformitate cu Convenţia de la Geneva referitoare la statutul refugiaţilor din 28 iulie 1951, modificată şi completată prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967, şi pentru obţinerea în consecinţă a dreptului de şedere;

 

solicitant de azil: va însemna orice străin care a depus o cerere de azil în înţelesul prezentei convenţii şi în legătură cu care nu s-a adoptat încă o decizie finală;

 

soluţionarea cererilor de azil: va însemna ansamblul procedurilor de examinare şi adoptare a unei decizii privind cererile de azil, inclusiv măsurile întreprinse în conformitate cu decizia finală cu privire la o astfel de cerere, cu excepţia hotărârii adoptate de partea contractantă responsabilă cu rezolvarea cererilor de azil în conformitate cu prezenta convenţie.

 

TITLUL III

 

POLIŢIA ŞI SECURITATEA

CAPITOLUL 1

 

COOPERAREA POLIŢIENEASCĂ

Articolul 39[1]

 

1. Părţile contractante se angajează să ia măsuri pentru ca autorităţile lor poliţieneşti, în conformitate cu legislaţia naţională şi în cadrul competenţelor pe care le au, să se ajute reciproc în scopul prevenirii şi descoperirii infracţiunilor, în măsura în care legislaţia naţională nu prevede că cererea trebuie să se facă şi să se transmită prin autorităţile judecătoreşti şi cu condiţia ca cererea sau transpunerea acesteia în practică să nu presupună aplicarea unor măsuri de constrângere de către partea contractantă căreia i s-a adresat solicitarea. Dacă autorităţile poliţieneşti solicitate nu au competenţa de a rezolva solicitarea, ele o vor transmite autorităţilor competente.

 

2. Informaţiile scrise furnizate de partea contractantă solicitată conform alin. 1 nu pot fi folosite de partea contractantă solicitantă drept probe ale infracţiunii incriminate, decât cu acordul autorităţilor judecătoreşti competente ale părţii contractante solicitate.

 

3. Cererile de asistenţă menţionate la alin. 1 şi răspunsurile date acestor cereri se pot comunica între organele centrale din fiecare parte contractantă responsabile cu cooperarea poliţienească internaţională. Dacă cererea nu se poate face în timp util aplicând procedura de mai sus, autoritatea poliţienească a părţii contractante solicitante o poate adresa direct autorităţilor competente ale părţii solicitate, care pot răspunde direct. În aceste cazuri, autoritatea poliţienească solicitantă va informa cât mai curând posibil organul central responsabil cu cooperarea poliţienească internaţională din cadrul părţii contractante solicitate cu privirea la cererea de asistenţă pe care a adresat-o direct.

 

4. În zonele de frontieră, cooperarea se poate realiza prin înţelegeri între ministerele competente ale părţilor contractante.

 

5. Dispoziţiile prezentului articol nu exclud alte acorduri bilaterale mai amănunţite, prezente sau viitoare, între părţile contractante care au frontieră comună. Părţile contractante se vor informa reciproc cu privire la astfel de acorduri.

 

Articolul 40

 

1[2]. Ofiţerii unui stat membru care ţin o persoană sub supraveghere în ţara lor, ca parte a unei cercetări penale legat de o infracţiune pasibile cu extrădarea, deoarece acea persoană este suspectată de a fi implicată în săvârşirea unei infracţiuni pasibile cu extrădarea sau, ca parte necesară a unei cercetări penale, din cauză că există motive serioase să se creadă că acea persoană poate ajuta în procesul de identificare sau depistare a unei asemenea persoane, vor fi autorizaţi să-şi continue supravegherea în teritoriul altui stat membru, cu condiţia ca acel stat membru să fi autorizat supravegherea transfrontalieră ca răspuns la o cerere de asistenţă făcută în avans pe baza motivelor aferente. Condiţiile pot fi anexate autorizaţiei.

 

La cerere, supravegherea va fi încredinţată ofiţerilor părţii contractante pe al cărei teritoriu este efectuată.

 

Cererea de asistenţă menţionată în primul paragraf trebuie să fie trimisă unei autorităţi desemnate de fiecare din părţile contractante şi împuternicite să acorde sau să transmită autorizarea solicitată.

 

2. Dacă, din anumite motive de urgenţă, nu se poate cere în prealabil autorizarea celeilalte părţi contractante, ofiţerii care efectuează supravegherea vor fi autorizaţi să continue dincolo de frontieră supravegherea unei persoane care se presupune că a comis infracţiunile prevăzute la alin. 7, cu condiţia îndeplinirii următoarelor condiţii:

 

a) autoritatea părţii contractante, desemnată conform alin. 5, pe al cărei teritoriu continuă supravegherea, trebuie să fie anunţată imediat, în timpul supravegherii, că a fost trecută frontiera;

 

b) o cerere de asistenţă înaintată în conformitate cu alin. 1 şi prezentând motivele de trecere a frontierei fără autorizare prealabilă va fi înaintată imediat.

 

Supravegherea va înceta de îndată ce partea contractantă pe al cărei teritoriu are loc solicită acest lucru, în urma anunţului menţionat la lit. a sau a solicitării menţionate la lit. b sau, dacă autorizaţia nu a fost obţinută, în termen de cinci ore de la trecerea frontierei.

 

3. Supravegherea menţionată la alin. 1 şi 2 se va efectua numai în următoarele condiţii generale:

 

a) Ofiţerii care efectuează supravegherea trebuie să se conformeze dispoziţiilor prezentului articol şi legislaţiei părţii contractante pe al cărei teritoriu activează; ei trebuie să se supună instrucţiunilor primite din partea autorităţilor locale competente.

 

b) Cu excepţia situaţiilor prezentate la alin. 2, în timpul supravegherii ofiţerii vor purta asupra lor un document care să ateste acordarea autorizării.

 

c) Ofiţerii care efectuează supravegherea trebuie să fie permanent în stare să dovedească că acţionează în calitate oficială.

 

d) Ofiţerii care efectuează supravegherea pot să aibă asupra lor armele de serviciu în timpul supravegheri, cu excepţia cazurilor în care partea solicitată hotărăşte explicit în sens contrar; folosirea armelor este interzisă, cu excepţia cazurilor de legitimă apărare.

 

e) Intrarea în locuinţe particulare şi locuri care nu sunt accesibile publicului va fi interzisă.

 

f) Ofiţerii care efectuează supravegherea nu pot nici soma şi nici aresta persoana urmărită.

 

g) Toate operaţiunile vor face obiectul unui raport prezentat autorităţilor părţii contractante pe al cărei teritoriu au avut loc; ofiţerilor care efectuează supravegherea li se poate cere să se înfăţişeze personal.

 

h) Autorităţile părţii contractante de unde au venit ofiţerii care efectuează supravegherea vor sprijini, dacă sunt solicitate de autorităţile părţii contractante pe al cărei teritoriu s-a desfăşurat supravegherea, ancheta care urmează operaţiunii la care au participat, inclusiv procedurile judiciare.

 

4[3]. Ofiţerii menţionaţi la alin. 1 şi 2 sunt:

 

– în ce priveşte Regatul Belgiei: membri ai „police judiciaire près les Parquets” (Poliţia judiciară de pe lângă Parchet), „gendarmerie” şi „police communale” (poliţia municipală), precum şi funcţionari vamali, conform condiţiilor prevăzute în acordurile bilaterale corespunzătoare menţionate la alin. 6, în privinţa competenţelor acestora referitoare la traficul ilegal de substanţe narcotice şi psihotrope, traficul de arme şi substanţe explozive şi transportul ilicit de deşeuri toxice şi periculoase;

 

– în ce priveşte Republica Federală Germania: ofiţeri ai „Polizeien des Bundes und der Länder” (Poliţia federală şi Poliţia landurilor) şi, numai în privinţa traficului ilegal de substanţe narcotice şi psihotrope şi a traficului de arme, ofiţeri ai „Zollfahndungsdienst” (serviciul de investigaţii vamale) în calitatea lor de ofiţeri auxiliari ai Ministerului Public;

 

– în ce priveşte Republica Franceză: ofiţeri de poliţie judiciară din cadrul poliţiei naţionale şi a andameriei naţionale, precum şi funcţionari vamali, conform condiţiilor din acordurile bilaterale corespunzătoare menţionate la alin. 6, în privinţa competenţelor acestora referitoare la traficul ilegal de substanţe narcotice şi psihotrope, traficul de arme şi substanţe explozive şi transportul ilicit de deşeuri toxice şi periculoase;

 

– în ce priveşte Marele Ducat de Luxemburg: ofiţeri ai jandarmeriei şi poliţiei, precum şi funcţionari vamali, conform condiţiilor din acordurile bilaterale corespunzătoare menţionate la alin.6, în privinţa competenţelor acestora referitoare la traficul ilegal de substanţe narcotice şi psihotrope, traficul de arme şi substanţe explozive şi transportul ilicit de deşeuri toxice şi periculoase;

 

– în ce priveşte Regatul Ţărilor de Jos: ofiţeri ai „Rijkspolitie” (Poliţia naţională) şi „Gemeentepolitie” (Poliţia municipală), precum şi, conform condiţiilor din acordurile bilaterale corespunzătoare menţionate la alin. 6, în privinţa competenţelor referitoare la traficul ilegal de substanţe şi substanţe psihotrope, traficul de arme şi substanţe explozive şi transportul ilicit de deşeuri toxice şi periculoase, ofiţeri ai serviciului fiscal de inspecţii şi investigaţii răspunzători de taxe de import şi accize.

 

5[4]. Autoritatea menţionată la alin. 1 şi 2 este:

 

– în ce priveşte Regatul Belgiei: „Commissariat général de la Police judiciaire” (Departamentul de Cercetări Penale),

 

– în ce priveşte Republica Federală Germania: „Bundeskriminalamt” (Biroul Federal de Combatere a Criminalităţii),

 

– în ce priveşte Republica Franceză: „Direction centrale de la Police Judiciaire” (Direcţia Centrală a Poliţiei Judiciare),

 

– în ce priveşte Marele Ducat de Luxemburg: „Procureur général d’Etat” (Procurorul General al Statului),

 

– în ce priveşte Regatul Ţărilor de Jos: „Landelijk Officier van Justitie” (Procurorul Public Naţional) responsabil cu supravegherea transfrontalieră.

 

6. La nivel bilateral, părţile contractante pot extinde domeniul de aplicare al prezentului articol şi adopta măsuri suplimentare pentru aplicarea lui.

 

7[5]. Supravegherea menţionată la alin. 2 poate fi efectuată numai când este vorba de una din următoarele infracţiuni:

 

– omor,

 

– ucidere din culpă,

 

– infracţiuni grave de natură sexuală;

 

– incendiu provocat,

 

– contrafacerea şi falsificarea mijloacelor de plată,

 

– furt calificat şi tâlhărie, precum şi primirea de bunuri furate,

 

– extorcare de fonduri,

 

– răpire şi luare de ostateci,

 

– trafic de fiinţe umane,

 

– trafic ilegal de substanţe narcotice şi psihotrope,

 

– încălcarea regimului armelor şi substanţelor explozive,

 

– distrugere deliberată prin folosirea substanţelor explozive,

 

– transport ilegal de deşeuri toxice şi periculoase,

 

– înşelătorie gravă,

 

– contrabandă cu străini,

 

– spălare de bani,

 

– traficul ilegal de substanţe nucleare şi radioactive,

 

– participarea în organizaţii criminale astfel cum este prevăzut în Acţiunea Comună a Consiliului JAI nr. 733/98 din 21 decembrie 1998 privind considerarea ca infracţiune a participării organizaţiilor criminale în statele membre ale Uniunii Europene,

 

– infracţiuni teroriste astfel cum sunt prevăzute în Decizia Cadru a Consiliului JAI nr. 475/2002 din 13 iunie 2002 privind combaterea terorismului.

 

 

Articolul 41

 

1. Ofiţerii unei părţi contractante care urmăresc în ţara lor un individ prins în momentul comiterii sau participării la una din infracţiunile menţionate la alin. 4 vor fi autorizaţi să continue urmărirea pe teritoriul unei alte părţi contractante fără o autorizare prealabilă din partea acesteia din urmă, dacă, având în vedere urgenţa specială a situaţiei, nu este posibil să se înştiinţeze autorităţile competente ale celeilalte părţi contractante printr-unul din mijloacele prevăzute la art. 44, înainte de intrarea pe teritoriul acesteia, sau dacă aceste autorităţi nu pot ajunge la locul respectiv la timp pentru a prelua acţiunea de urmărire.

 

Acelaşi lucru este valabil dacă persoana urmărită a scăpat din detenţie provizorie sau în timp ce executa o sentinţă privativă de libertate.

 

Ofiţerii implicaţi în urmărire au obligaţia, de îndată ce traversează frontiere, să contacteze autorităţile competente ale părţii contractante pe al cărei teritoriu urmează să aibă loc urmărirea. Urmărirea va înceta de îndată ce acest lucru este cerut de partea contractantă pe teritoriul căreia are loc. La cererea ofiţerilor implicaţi în operaţia de urmărire, autorităţile locale competente vor soma persoana urmărită să se prezinte pentru a i se stabili identitatea sau pentru a proceda la arestarea sa.

 

2. Urmărirea transfrontalieră se va efectua în conformitate cu una din următoarele proceduri, stabilite în declaraţia prevăzută la alin. 9:

 

a) Ofiţerii urmăritori nu vor avea dreptul să aresteze persoana urmărită;

 

b) Dacă nu există o cerere de încetare a urmăririi transfrontaliere şi dacă autorităţile locale competente nu pot interveni destul de rapid, ofiţerii urmăritori pot deţine persoana urmărită până când ofiţerii părţii contractante pe al cărei teritoriu are loc urmărirea, care trebuie să fie informaţi imediat, vor fi în măsură să stabilească identitatea persoanei sau să-l aresteze.

 

3. Urmărirea transfrontalieră se va face în conformitate cu dispoziţiile alin. 1 şi 2 şi într-una din următoarele modalităţi, stabilite în declaraţia prevăzută la alin. 9:

 

a) într-o zonă sau într-un interval de timp de la trecerea frontierei, care se precizează în declaraţie;

 

b) fără limitare în spaţiu sau timp.

 

4. În declaraţia menţionată la alin. 9, părţile contractante vor defini infracţiunile enumerate la alin.1 în conformitate cu una din următoarele proceduri:

 

a) Următoarele infracţiuni:

 

– omor,

 

– ucidere din culpă,

 

– viol,

 

– incendiu provocat,

 

– falsificare de bani,

 

– furt calificat şi tâlhărie, precum şi primirea de bunuri furate,

 

– extorcare de fonduri,

 

– răpire şi luare de ostateci,

 

– trafic de fiinţe umane,

 

– trafic ilegal de substanţe narcotice şi psihotrope,

 

– încălcarea regimului armelor şi substanţelor explozive,

 

– distrugere deliberată prin folosirea substanţelor explozive,

 

– transport ilicit de deşeuri toxice şi periculoase,

 

– fapta de a nu opri şi de a da îngrijirile necesare după săvârşirea unui accident, care a dus la deces sau vătămare gravă.

 

b) Infracţiuni pasibile cu extrădarea.

 

5. Urmărirea transfrontalieră se va face numai în următoarele condiţii generale:

 

a) Ofiţerii urmăritori trebuie să se conformeze dispoziţiilor prezentului articol şi legislaţiei părţii contractante pe al cărei teritoriu acţionează; ei trebuie să se supună instrucţiunilor emise de autorităţile locale competente.

 

b) Urmărirea se face numai peste frontierele terestre.

 

c) Intrarea în locuinţe particulare şi locuri inaccesibile publicului este interzisă.

 

d) Ofiţerii urmăritori trebuie să fie uşor de identificat, după uniforma lor, după banderola purtată pe braţ sau după accesoriile ataşate la vehiculele lor; folosirea de haine civile combinată cu folosirea de vehicule nemarcate, fără identificările menţionate mai sus, este interzisă; ofiţerii urmăritori trebuie oricând să fie în stare să dovedească faptul că acţionează în calitate oficială.

 

e) Ofiţerii urmăritori pot purta asupra lor armele de serviciu; folosirea lor este interzisă, cu excepţia cazurilor de legitimă apărare.

 

f) Odată ce persoana urmărită a fost arestată, după cum se prevede la alin. 2 lit. b, pentru a fi adusă în faţa autorităţilor locale competente, persoana poate fi supusă numai unei percheziţii în scopul asigurării securităţii; se pot folosi cătuşele în timpul transferului; obiectele aflate asupra persoanei urmărite pot fi confiscate.

 

g) După fiecare operaţiune din cele enumerate la alin. 1, 2 şi 3, ofiţerii urmăritori se vor prezenta în faţa autorităţilor locale competente ale părţii contractante pe al cărei teritoriu au activat şi vor face un raport cu privirea la misiunea lor; la cererea acestor autorităţi, ei vor rămâne la dispoziţia lor până când circumstanţele acţiunii lor sunt clarificate suficient; această condiţie se aplică chiar şi atunci când urmărirea transfrontalieră nu a condus la arestarea persoanei urmărite.

 

h) Autorităţile părţii contractante din care provin ofiţerii urmăritori vor acorda sprijinul lor, când li se solicită de către autorităţile părţii contractante pe al cărei teritoriu a avut loc urmărirea transfrontalieră, la derularea anchetei care urmează operaţiunii la care au participat, inclusiv la procedurile judiciare.

 

6. O persoană care, în urma acţiunii prevăzute la alin. 2, a fost arestată de autorităţile locale competente, poate fi reţinută pentru interogare, indiferent de cetăţenia acesteia. Dispoziţiile adecvate din legislaţia naţională se vor aplica mutatis mutandis.

 

Dacă persoana nu este cetăţean al părţii contractante pe al cărei teritoriu a fost arestată, acea persoană va fi eliberată după cel mult şase ore de la arestare, fără a se include orele între miezul nopţii şi ora 9.00 dimineaţa, doar dacă autorităţile locale competente nu au primit în prealabil o cerere pentru arestul preventiv al persoanei respective în scopul extrădării sale, indiferent de modalitatea acesteia.

 

7[6]. Ofiţerii menţionaţi la alineatele interioare sunt:

 

– în ce priveşte Regatul Belgiei: membri ai „police judiciaire près les Parquets” (Poliţia judiciară de pe lângă Parchet), „gendarmerie” şi “police communale” (poliţia municipală), precum şi funcţionari vamali, conform condiţiilor prevăzute în acordurile bilaterale corespunzătoare menţionate la alin.10, în privinţa competenţelor acestora referitoare la traficul ilegal de substanţe narcotice şi psihotrope, traficul de arme şi substanţe explozive şi transportul ilegal de deşeuri toxice şi periculoase;

 

– în ce priveşte Republica Federală Germania: ofiţeri ai „Polizeien des Bundes und der Länder” (Poliţia federală şi Poliţia landurilor) precum şi, numai în privinţa traficului ilicit de substanţe narcotice şi psihotrope şi a traficului de arme, ofiţeri ai „Zollfahnungsdienst” (serviciul de investigaţie vamală) în calitatea lor de ofiţeri auxiliari ai Ministerului Public;

 

– în ce priveşte Republica Franceză: ofiţeri de poliţie judiciară din cadrul Poliţiei naţionale şi a Jandameriei naţionale, precum şi funcţionari vamali, conform condiţiilor din acordurile bilaterale corespunzătoare menţionate la alin. 10, în privinţa competenţelor acestora referitoare la traficul ilegal de substanţe narcotice şi substanţe psihotrope, traficul de arme şi substanţe explozive şi transportul ilegal de deşeuri toxice şi periculoase;

 

– în ce priveşte Marele Ducat de Luxemburg: ofiţeri ai jandarmeriei şi poliţiei, precum şi funcţionari vamali, conform condiţiilor din acordurile bilaterale corespunzătoare menţionate la alin.10, în privinţa competenţelor acestora referitoare la traficul ilegal de substanţe narcotice şi psihotrope, traficul de arme şi substanţe explozive şi transportul ilegal de deşeuri toxice şi periculoase;

 

– în ce priveşte Regatul Ţărilor de Jos: ofiţeri ai „Rijkspolitie” (Poliţia naţională) şi „Gemeentepolitie” (Poliţia Municipală), precum şi, conform condiţiilor din acordurile bilaterale corespunzătoare menţionate la alin. 10, în privinţa competenţelor acestora referitoare la traficul ilegal de substanţe narcotice şi psihotrope, traficul de arme şi substanţe explozive şi transportul ilegal de deşeuri toxice şi periculoase, ofiţeri ai serviciului fiscal de inspecţii şi autorităţile de investigaţii responsabile de taxe de import şi accize.

 

8. În cazul părţilor contractante vizate, acest articol se va aplica fără a aduce atingere art. 27 din Tratatul Benelux privind extrădarea şi asistenţa reciprocă în materie penală din 27 iunie 1962, modificat prin Protocolul din 11 mai 1974.

 

9. La data semnării prezentei convenţii, fiecare parte contractantă va face o declaraţie în care va defini pentru fiecare din părţile contractante cu care are o frontieră comună, în temeiul alin. 2, 3 şi 4, procedurile de efectuare a urmăririi transfrontaliere pe teritoriul său.

 

O parte contractantă poate oricând să-şi înlocuiască declaraţia cu o altă declaraţie, cu condiţia ca aceasta din urmă să nu restrângă domeniul de aplicare a celei anterioare.

 

Fiecare declaraţie se va face după consultarea fiecăreia din părţile contractante respective şi în scopul obţinerii unui regim echivalent de fiecare parte a frontierelor interne.

 

10. Pe bază bilaterală, părţile contractante pot extinde domeniul de aplicare al alin. 1 şi pot adopta dispoziţii suplimentare pentru aplicarea prezentului articol.

 

Articolul 42

 

În timpul operaţiunilor menţionate la art. 40 şi 41, ofiţerii care acţionează pe teritoriul unei alte părţi contractante vor fi consideraţi ofiţeri ai acelei părţi în privinţa infracţiunilor comise împotriva lor sau de către ei.

 

Articolul 43

 

1. Când, în conformitate cu art. 40 şi 41 din prezenta convenţie, ofiţeri ai unei părţi contractante activează pe teritoriul unei alte părţi contractante, cea dintâi parte contractantă va purta răspunderea pentru prejudiciile cauzate de aceştia în timpul misiunii lor, în conformitate cu legislaţia părţii contractante pe al cărei teritoriu activează.

 

2. Partea contractantă pe al cărei teritoriu s-au produs prejudiciile menţionate la alin. 1 va remedia aceste prejudicii în condiţiile aplicabile prejudiciilor cauzate de proprii săi ofiţeri.

 

3. Partea contractantă ai cărei ofiţeri au cauzat prejudicii unei persoane de pe teritoriul altei părţi contractante va rambursa acesteia din urmă toate sumele pe care le-a plătit victimelor sau persoanelor îndreptăţite în numele acestora.

 

4. Fără a aduce atingere exercitării drepturilor faţă de terţe părţi şi cu excepţia dispoziţiilor din alin.3, fiecare parte contractantă se va abţine în cazul prevăzut la alin. 1 de a pretinde rambursarea contravalorii prejudiciilor pe care le-a suferit din cauza altei părţi contractante.

 

Articolul 44

 

1. În conformitate cu acordurile internaţionale corespunzătoare şi luând în considerare circumstanţele şi posibilităţile tehnice locale, părţile contractante vor instala, în special în zonele de frontieră, linii telefonice, radio şi telex şi alte legături directe pentru a facilita cooperarea poliţienească şi vamală, în special pentru transmiterea la timp a informaţiilor în scopul supravegherii transfrontaliere şi a urmăririi transfrontaliere.

 

2. În afară de aceste măsuri pe termen scurt, ele vor lua în considerare în special următoarele posibilităţi:

 

a) schimbul reciproc de echipamente sau numirea de funcţionari de legătură dotaţi cu echipamente radio adecvate;

 

b) extinderea benzilor de frecvenţe folosite în zonele de frontieră;

 

c) stabilirea de legături comune pentru serviciile de poliţie şi vamale care acţionează în aceleaşi zone;

 

d) coordonarea programelor lor de achiziţii de echipamente de comunicaţii, pentru instalarea de sisteme de comunicaţii standardizate şi compatibile.

 

Articolul 45

 

1. Părţile contractante se angajează să adopte măsurile necesare pentru a asigura că:

 

a) directorii unităţilor care oferă cazare şi masă sau reprezentanţii lor vor veghea ca străinii cazaţi acolo, inclusiv cetăţenii celorlalte părţi contractante şi cei ai altor state membre ale Comunităţilor Europene, cu excepţia soţilor sau soţiilor care-i însoţesc sau a minorilor însoţitori sau a membrilor grupurilor de călătorie, să completeze personal şi să semneze formularele de înregistrare şi să-şi dovedească identitatea prezentând un document de identitate valabil;

 

b) formularele de înregistrare completate se vor păstra pentru a fi puse la dispoziţia autorităţilor competente sau vor fi trimise acestora, în cazul în care aceste autorităţi consideră că aceste informaţii sunt necesare pentru prevenirea ameninţărilor, pentru cercetări penale sau pentru clarificarea circumstanţelor în cazul persoanelor dispărute sau al victimelor unor accidente, cu excepţia situaţiilor când legislaţia naţională prevede contrariul.

 

2. Alin. 1 se va aplica mutatis mutandis persoanelor care locuiesc în orice facilităţi de cazare închiriate, în special în corturi, rulote şi ambarcaţiuni.

 

Articolul 46[7]

 

1. În cazuri speciale, fiecare parte contractantă, în conformitate cu legislaţia sa naţională şi fără să i se ceară acest lucru, poate trimite părţii contractante interesate orice informaţii care pot fi importante în sprijinirea procesului de combatere a criminalităţii şi de prevenire a infracţiunilor sau ameninţărilor la adresa ordinii şi securităţii publice.

 

2. Informaţiile se vor schimba reciproc, fără a se prejudicia măsurile de cooperare în zonele de frontieră prevăzute la art. 39 alin. 4, prin intermediul unui organ central care urmează să fie desemnat. În cazuri de extremă urgenţă, schimbul de informaţii în înţelesul prezentului articol se poate face direct între autorităţile de poliţie interesate, dacă dispoziţiile naţionale nu conţin alte dispoziţii. Organul central va fi informat despre acest lucru cât mai curând posibil.

 

Articolul 47

 

1. Părţile contractante pot încheia acorduri bilaterale privind detaşarea, pentru o perioadă determinată sau nedeterminată, de ofiţeri de legătură aparţinând unei părţi contractante pe lângă autorităţile poliţieneşti ale altei părţi contractante.

 

2. Detaşarea ofiţerilor de legătură pe o perioadă determinată sau nedeterminată are ca scop să continue şi să accelereze cooperarea între părţile contractante, în special prin acordarea de asistenţă:

 

a) sub forma schimbului de informaţii pentru combaterea criminalităţii, atât prin prevenire cât şi prin aplicarea legii;

 

b) la realizarea cererilor de asistenţă reciprocă pe linie de activităţi poliţieneşti şi judiciare în probleme penale;

 

c) în legătură cu sarcinile autorităţilor responsabile cu supravegherea frontierelor externe.

 

3. Ofiţerii de legătură vor avea misiunea de a acorda consultanţă şi asistenţă. Ei nu vor fi împuterniciţi să întreprindă acţiuni poliţieneşti independente. Ei vor furniza informaţii şi îşi vor îndeplini atribuţiile conform instrucţiunilor primite de la partea contractantă care i-a detaşat şi de la partea contractantă pe lângă care sunt detaşaţi. Ei vor raporta în mod regular şefului departamentului de poliţie pe lângă care sunt detaşaţi.

 

Articolul 47 alin. 4 – abrogat în conformitate cu prevederile art. 11 alin. 2 din Decizia Consiliului JAI nr. 170/2003 din 27 februarie 2003 privind utilizarea în comun a ofiţerilor de legătură trimişi în străinătate de către structurile de aplicare a legii din statele membre

 

TITLUL IV

SISTEMUL DE INFORMAŢII SCHENGEN[8]

CAPITOLUL 1

CREAREA SISTEMULUI DE INFORMAŢII SCHENGEN

Articolul 92

 

1. Părţile contractante vor crea şi vor menţine un sistem de informaţii comun, denumit în continuare „Sistemul de Informaţii Schengen”, constând dintr-o secţiune naţională în fiecare din părţile contractante şi o funcţie de suport tehnic. Sistemul de Informaţii Schengen va permite autorităţilor desemnate de părţile contractante să aibă acces, printr-o procedură de căutare automată, la alertele făcute în legătură cu persoane şi mărfuri, în scopul controalelor la frontieră şi al altor controale de poliţie şi vamale efectuate în ţară în conformitate cu legislaţia naţională şi, în cazul categoriei specifice de alerte menţionate la art. 96, pentru emiterea de vize, permise de şedere şi aplicarea legislaţiei privind regimul străinilor în contextul aplicării dispoziţiilor prezentei convenţii referitoare la circulaţia persoanelor.

 

2. Fiecare parte contractantă va crea şi menţine, pe contul şi riscul propriu, secţiunea naţională din Sistemul de Informaţii Schengen, fişierul său de date fiind identic din punct de vedere material cu fişierele de date ale secţiunilor naţionale ale fiecăreia din celelalte părţi contractante prin intermediul funcţiei de suport tehnic. Pentru a asigura transmiterea rapidă şi eficientă a datelor, după cum se prevede la alin. 3, fiecare parte contractantă va respecta, la crearea secţiunii sale naţionale, protocoalele şi procedurile pe care părţile contractante le-au stabilit împreună pentru funcţia de suport tehnic. Fiecare fişier de date al secţiunii naţionale va fi accesibil pentru efectuarea de căutări automate pe teritoriul respectivei părţi contractante. Operaţiunea de căutare în fişierele de date ale secţiunilor naţionale ale celorlalte părţi contractante nu va fi posibilă.

 

3. Părţile contractante vor crea şi întreţine, pe bază de cheltuieli comune şi asumându-şi răspunderea în comun, funcţia de suport tehnic a Sistemului de Informaţii Schengen. Republica Franceză va purta răspunderea pentru funcţia de suport tehnic, care va fi localizată la Strasbourg. Funcţia de suport tehnic va cuprinde un fişier de date care va asigura, prin transmitere on-line, ca fişierele de date ale secţiunilor naţionale să conţină informaţii identice. Fişierele de date ale funcţiei de suport tehnic vor conţine alerte pentru persoane şi bunuri în măsura în care acestea privesc toate părţile contractante. Fişierul de date al funcţiei de suport tehnic nu va conţine alte date decât cele prevăzute în acest alineat şi la art. 113 alin. 2.

 

4[9]. Statele membre, în concordanţă cu legislaţia naţională, vor face schimb de informaţii, prin autorităţile desemnate în acest scop (Sirene), cu privire la toate informaţiile necesare în legătură cu introducerea de alerte, în vederea luării acţiunii corespunzătoare în cazul persoanelor şi bunurilor, în legătură cu care s-au introdus date în Sistemul de Informaţii Schengen, care sunt descoperite în urma unor căutări în acest sistem. Aceste informaţii se vor utiliza doar în scopul pentru care au fost transmise.

 

CAPITOLUL 2

 

FUNCŢIONAREA ŞI UTILIZAREA SISTEMULUI DE INFORMAŢII SCHENGEN

Articolul 93

 

Scopul Sistemului de Informaţii Schengen va fi, în conformitate cu această Convenţie, de a menţine ordinea şi siguranţa publică, inclusiv securitatea naţională, pe teritoriile părţilor contractante şi de a aplica dispoziţiile acestei convenţii referitoare la circulaţia persoanelor pe aceste teritorii, folosind informaţiile comunicate prin intermediul acestui sistem.

 

Articolul 94

 

1. Sistemul de Informaţii Schengen va conţine numai acele categorii de date care sunt furnizate de fiecare  parte contractantă în parte, după cum este necesar pentru scopurile specificate la art. 95-100. Partea contractantă care emite o alertă va stabili dacă respectivul caz este destul de important pentru a se justifica introducerea sa în Sistemul de Informaţii Schengen.

 

2. Categoriile de date sunt următoarele:

 

a) persoanele în legătură cu care s-a făcut o alertare;

 

b)[10] bunurile menţionate la art. 99 şi 100.

 

3[11]. În ce priveşte persoanele, informaţiile se vor limita la următoarele:

 

a)[12] numele şi prenumele, orice alte nume de împrumut, eventual înregistrate separat;

 

b) semne fizice particulare, obiective şi care nu se schimbă;

 

c) (…);

 

d) locul şi data naşterii;

 

e) sexul;

 

f) cetăţenia;

 

g) dacă persoanele respective sunt înarmate, violente sau evadate;

 

h) motivul pentru care s-a făcut alertarea;

 

i) acţiunea care trebuie adoptate;

 

j) în cazul alertelor prevăzute la art. 95: tipul de infracţiune(i).

 

Alte informaţii, în special datele enumerate la prima teză a art. 6 din Convenţia Consiliului Europei pentru protecţia persoanelor în legătură cu prelucrarea automată a datelor cu caracter personal, din 28 ianuarie 1981, nu sunt autorizate.

 

4. Dacă o parte contractantă consideră că o alertă în conformitate cu art. 95, 97 sau 99 este incompatibilă cu legislaţia sa naţională, cu obligaţiile sale internaţionale sau cu interesele sale naţionale vitale, ea poate ulterior adăuga la alerta conţinută în fişierul de date din secţiunea naţională din Sistemul de Informaţii Schengen un indicator semnificând faptul că măsurile care urmează să fie adoptate ca urmare a alertei respective nu se iau şi pe teritoriul său. În acest sens, se vor iniţia consultări cu celelalte părţi contractante. Dacă partea contractantă care face alertarea nu retrage alerta, aceasta va continua să fie aplicată în totalitate în cazul celorlalte părţi contractante.

 

 

Articolul 95

 

1. Datele privind persoanele căutate pentru a fi arestate în vederea extrădării vor fi introduse la cererea autorităţii judiciare a părţii contractante solicitante.

 

2. Înainte de a emite o alertă, partea contractantă va verifica dacă arestarea este autorizată conform legislaţiei naţionale a părţilor contractante solicitate. Dacă partea contractantă care emite alerta are îndoieli, ea trebuie să consulte celelalte părţi contractante vizate.

 

Partea contractantă care emite alerta va transmite părţilor contractante solicitate în modul cel mai rapid posibil atât alerta, cât şi următoarele informaţii esenţiale legate de caz:

 

a) autoritatea care a formulat cererea de arest;

 

b) dacă există un mandat de arestare sau un alt document cu acelaşi efect juridic sau o hotărâre executorie;

 

c) natura şi încadrarea juridică a infracţiunii;

 

d) o descriere a împrejurărilor în care s-a comis infracţiunea, inclusiv data, locul şi gradul de participaţie la comiterea infracţiunii a persoanei pentru care s-a emis alerta;

 

e) în măsura în care este posibil, consecinţele infracţiunii.

 

3. O parte contractantă solicitată poate adăuga la alerta din fişierul de date al secţiunii sale naţionale din cadrul Sistemului de Informaţii Schengen un indicator care să împiedice arestarea ca urmare a alertei până la ştergerea indicatorului. Indicatorul trebuie şters cel târziu la 24 de ore după ce s-a introdus alerta, dacă partea contractantă nu refuză să procedeze la arestarea solicitată pe temeiuri legale sau din raţiuni speciale impuse de împrejurări. În cazuri absolut excepţionale, când acest lucru este justificat de natura complexă a faptelor care au determinat alerta, termenul de mai sus poate fi prelungit la o săptămână. Fără a afecta un indiciu sau o decizie de refuz al arestării, celelalte părţi contractante pot efectua arestarea solicitată în alertă.

 

4. Dacă, din raţiuni de mare urgenţă, o parte contractantă solicită o căutare imediată, partea contractantă solicitată va analiza dacă poate să-şi retragă indicatorul. Partea contractantă solicitată va lua măsurile necesare pentru a asigura că acţiunea care trebuie luată poate fi executată imediat, în cazul validării alertei.

 

5. Dacă arestarea nu se poate face deoarece investigaţia nu a fost finalizată sau din cauza refuzului unei părţi contractante solicitate, aceasta din urmă trebuie să considere alerta ca fiind o alertă în vederea comunicării locului de reşedinţă al persoanei vizate.

 

6. Părţile contractante solicitate vor executa acţiunea solicitată în alertă în conformitate cu convenţiile în vigoare privind extrădarea şi cu legislaţia naţională. Ele nu sunt obligate execute acţiunea solicitată dacă este vorba de unul din cetăţenii lor, fără a aduce atingere posibilităţii de a face arestarea în conformitate cu legislaţia naţională.

 

Articolul 96

 

1. Datele cu privire la străinii în legătură cu care s-a emis o alertă în nepermiterii intrării se vor introduce în temeiul unei alerte naţionale rezultând dintr-o hotărâre luată de autorităţile administrative sau instanţele judecătoreşti competente, în conformitate cu normele de procedură prevăzute în legislaţia naţională.

 

2. Hotărârile pot să aibă la bază o ameninţare la adresa ordinii sau securităţii publice sau siguranţei naţionale pe care o poate reprezenta prezenţa unui străin pe teritoriul naţional.

 

Această situaţie poate apărea în special în cazul:

 

a) unui străin care a fost condamnat pentru o infracţiune care atrage o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin un an;

 

b) unui străin în privinţa căruia există motive serioase să se creadă că a comis infracţiuni grave, inclusiv cele precizate la art. 71, sau în privinţa căruia există probe clare că intenţionează să comită astfel de infracţiuni pe teritoriul unei părţi contractante.

 

3. Hotărârile se pot baza şi pe faptul că străinul a fost supus unor măsuri vizând deportarea, refuzul de intrare sau îndepărtare care nu au fost anulate sau suspendate, inclusiv sau însoţite de interzicerea intrării sau, după cum este cazul, interzicerea dreptului de şedere, ca urmare a nerespectării reglementărilor naţionale cu privire la intrarea sau şederea străinilor.

 

Articolul 97

 

Se vor introduce date cu privire la persoane dispărute sau persoane care, pentru a fi  protejate sau pentru a preveni ameninţările, au nevoie să fie puse temporar sub protecţia poliţiei la cererea autorităţii competente sau a autorităţii judiciare competente a părţii care emite alerta, astfel încât autorităţile poliţieneşti să poată informa partea care face alertarea în legătură cu locul unde se află acestea sau să poată duce persoanele respective într-un loc sigur pentru a le împiedica să-şi continue călătoria, dacă acest lucru este permis de legislaţia naţională. Această dispoziţie se aplică în special minorilor şi persoanelor care trebuie internate în temeiul unei hotărâri emise de o autoritate competentă. Comunicarea datelor cu privire la o persoană dispărută majoră se va face cu consimţământul persoanei.

 

Articolul 98

 

1. Se vor introduce date cu privire la martori, persoane care au primit citaţii de înfăţişare în faţa autorităţilor judecătoreşti în cadrul unei acţiuni penale pentru a răspunde în legătură cu fapte pentru care sunt acuzate sau persoane împotriva cărora urmează să se pronunţe o sentinţă penală sau să se emită o citaţie de a se prezenta pentru a executa o pedeapsă privativă de libertate, la cererea autorităţilor judiciare competente, pentru a se comunica locul unde îşi au reşedinţa sau domiciliul.

 

2. Informaţiile cerute se vor comunica părţii solicitate în conformitate cu legislaţia naţională şi convenţiile în vigoare privind asistenţa reciprocă în materie penală.

 

 

Articolul 99

 

1[13]. Datele cu privire la persoane sau vehicule, vase, aeronave şi containere se vor introduce în conformitate cu legislaţia naţională a părţii contractante care emite alerta, în scopul de supraveghere discretă sau de controale specifice, conform alin. 5.

 

2. O astfel de alertă se poate emite în scopul urmăririi penale a infracţiunilor şi pentru prevenirea ameninţărilor la adresa securităţii publice:

 

a) când există dovezi clare că persoana vizată intenţionează să comită sau comite numeroase infracţiuni extrem de grave; sau

 

b) când evaluarea generală a persoanei vizate, în special în temeiul infracţiunilor comise în trecut, generează suspiciunea că acea persoană va comite şi în viitor infracţiuni extrem de serioase.

 

3[14]. Statul membru care emite alerta în conformitate cu acest alineat va fi obligat să informeze în consecinţă celelalte state membre.

 

4. În scopul unei supravegheri discrete, următoarele informaţii pot fi în totalitate sau parţial culese şi comunicate autorităţii care emite alerta, cu ocazia controalelor la frontieră sau a altor controale poliţieneşti şi vamale desfăşurate în interiorul ţării:

 

a) faptul că persoana sau vehiculul în legătură cu care s-a emis o alertă a fost găsit;

 

b) locul, data sau motivul verificării;

 

c) ruta şi destinaţia călătoriei;

 

d) persoanele însoţitoare ale persoanei vizate sau ocupanţii vehiculului;

 

e) vehiculul utilizat;

 

f) bunurile transportate;

 

g) împrejurările în care persoana sau vehiculul a fost găsit.

 

În timpul culegerii acestor informaţii, se vor lua măsuri pentru a nu se periclita caracterul discret al supravegherii.

 

5[15]. În timpul controalelor specifice menţionate la alin. 1, persoanele, vehiculele, vasele, aeronavele, containerele şi bunurile transportate pot fi cercetate în concordanţă cu legislaţia naţională în scopurile menţionate la alin. 2 şi 3.

 

6. Partea contractantă solicitată poate adăuga la alerta din fişierul de date din secţiunea sa naţională din cadrul Sistemului de Informaţii Schengen un indicator care interzice, până la ştergerea acestuia, executarea acţiunii impuse de alertă în scopul de supraveghere discretă sau controale specifice. Indicatorul trebuie şters cel mai târziu în decurs de 24 de ore de la emiterea alertei, dacă partea contractantă nu refuză să dea curs solicitării pe temeiuri legale sau din raţiuni speciale impuse de împrejurări. Fără a prejudicia un astfel de indicator sau un refuz, celelalte părţi contractante pot executa acţiunea cerută în cadrul alertei.

 

Articolul 100

 

1. Se vor introduce în Sistemul de Informaţii Schengen date cu privire la bunuri căutate pentru a fi confiscate sau folosite ca probe în acţiuni penale.

 

2. Dacă o operaţiune de căutare indică existenţa unei alerte pentru un bun care a fost găsit, autoritatea care a coroborat cele două informaţii va contacta autoritatea care a făcut alerta pentru a se conveni asupra măsurilor care urmează să fie adoptate. În acest scop, se pot comunica şi date cu caracter personal, în conformitate cu prezenta convenţie. Măsurile care urmează să fie adoptate de partea contractantă care a găsit bunul trebuie să fie în concordanţă cu legislaţia sa naţională.

 

3[16]. Se vor introduce următoarele categorii de bunuri:

 

a) autovehicule cu o capacitate cilindrică care depăşeşte 50 centimetri cubi, vase şi aeronave care au fost furate, însuşite ilegal sau pierdute;

 

b) remorci care neîncărcate cântăresc maxim 750 kg,  rulote, echipament industrial, motoare exterioare şi containere, care au fost furate, însuşite ilegal sau pierdute;

 

c) arme de foc care au fost furate, însuşite ilegal sau pierdute;

 

d) documentele oficiale în alb care au fost furate, însuşite ilegal sau pierdute;

 

e) documentele de identitate eliberate, precum paşapoarte, cărţi de identitate, permise de conducere, permise de şedere şi documente de călătorie, care au fost furate, însuşite ilegal, pierdute sau invalidate;

 

f) certificat de înmatriculare şi plăcuţe de înmatriculare, care au fost furate, însuşite ilegal, pierdute sau invalidate;

 

g) bancnote (note înregistrate);

 

h) garanţii şi mijloace de plată, precum cecuri, carduri de credit, capitaluri şi acţiuni, care au fost furate, însuşite ilegal sau pierdute.

 

 

 

 

Articolul 101

 

1[17]. Accesul la datele introduse în Sistemul de Informaţii Schengen şi dreptul de a căuta astfel de date în mod direct vor fi rezervate exclusiv autorităţilor responsabile cu:

 

(a) controlul la frontieră;

 

(b) alte controale de poliţie şi vamale efectuate în interiorul ţării şi coordonarea acestor controale.

 

Cu toate acestea, accesul la datele introduce în SIS şi dreptul de a căuta aceste date în mod direct pot fi exercitate şi de autorităţile judiciare naţionale, inter alia, responsabile pentru începerea urmăririi penale într-o acţiune penale şi pentru activităţile premergătoare începerii urmăririi penale, pe timpul executării atribuţiilor de serviciu, astfel cum este prevăzut în legislaţia naţională.

 

2[18]. În plus, accesul la date introduse în conformitate cu art. 96 şi datele referitoare la documentele privind persoanele introduse în concordanţă cu art. 100 alin. 3 lit. d şi e şi dreptul de a căuta astfel de date în mod direct pot fi exercitate de autorităţile responsabile cu emiterea vizelor, autorităţile centrale responsabile cu examinarea cererilor de viză şi autorităţile responsabile cu eliberarea permiselor de şedere şi cu aplicarea legislaţiei privind regimul străinilor în contextul aplicării dispoziţiilor prezentei convenţii legate de circulaţia persoanelor. Accesul la date de către aceste autorităţi va fi reglementat de legislaţia naţională a fiecărei părţi contractante.

 

3. Utilizatorii pot căuta numai datele de care au nevoie pentru îndeplinirea atribuţiilor lor.

 

4. Fiecare parte contractantă va înainta Comitetului Executiv o listă a autorităţilor competente care sunt autorizate să caute direct datele conţinute în Sistemul de Informaţii Schengen.

 

 

Articolul 101 A[19]

 

1. În cadrul mandatului său şi pe cheltuiala sa, Biroul European de Poliţie (Europol) va avea acces şi dreptul de a căuta direct datele introduse în Sistemul de Informaţii Schengen în conformitate cu art. 95, 99 şi 100.

 

2. Europol poate căuta doar date care sunt necesare desfăşurării atribuţiilor sale specifice.

 

3. Dacă printr-o căutare a Europol se descoperă existenţa unei alerte în Sistemul de Informaţii Schengen, Europol va informa, prin canalele menţionate în Convenţia Europol, statul membru care a emis alerta în cauză.

 

4. Utilizarea informaţiilor obţinute dintr-o căutare în Sistemul de Informaţii Schengen va trebui să primească consimţământul statului membru implicat. Dacă statul membru permite utilizarea acestor informaţii, transmiterea acestora se va realiza conform prevederilor Convenţiei Europol. Europol poate comunica aceste informaţii statelor terţe cu consimţământul statului membru implicat.

 

5. Europol poate solicita informaţii suplimentare de la statul membru implicat, în concordanţă cu prevederile Convenţiei Europol.

 

6. Europol :

a) va înregistra fiecare căutare făcută de el, în concordanţă cu prevederile art. 103;

b) fără a aduce atingere prevederilor din alin. 4 şi 5, nu va conecta părţi din Sistemul de Informaţii Schengen, nici nu va transfera datele conţinute în acest sistem, la care are acces, către orice sistem computerizat în vederea culegerii de date şi procesării în operaţiuni de sau la Europol, nici nu va descărca sau copia orice parte din Sistemul de Informaţii Schengen;

c) va limita accesul la datele înregistrate în Sistemul de Informaţii Schengen la un anumit personalul autorizat de Europol;

d) va adopta şi aplica măsurile prevăzute în art. 118;

e) va permite Comitetului comun de control, înfiinţat în baza art. 24 din Convenţia Europol, să verifice activităţile desfăşurate de Europol în exercitarea dreptului său de a avea acces şi de a căuta datele introduse în Sistemul de Informaţii Schengen.

 

 

Articolul 101 B

 

1. Membrii naţionali ai Eurojust şi asistenţii lor vor avea drept de acces şi de a căuta date introduse în Sistemul de Informaţii Schengen, în concordanţă cu prevederile art. 95 şi 98.

 

2. Membrii naţionali ai Eurojust şi asistenţii lor pot căuta doar datele pe care le solicită pentru desfăşurarea atribuţiilor ce le revin.

 

3.  Dacă printr-o căutare de către un membru naţional Eurojust descoperă existenţa unei alerte în Sistemul de Informaţii Schengen, el sau ea va informa statul membru care a introdus acea alertă. Orice informaţie obţinută dintr-o asemenea căutare poate fi comunicată statelor terţe şi organismelor terţe cu consimţământul statului membru care a introdus alerta.

 

4. Nici o prevedere a acestui articol nu va fi interpretată ca aducând atingere prevederilor Deciziei Consiliului de înfiinţare a Eurojust privind protecţia datelor personale şi responsabilităţii oricărei procesări neautorizate sau incorecte a acestor date de membrii naţionali ai Eurojust sau de asistenţilor, sau ca aducând atingere puterilor Comitetului comun de control, înfiinţat prin art. 23 din Decizia Consiliului menţionată.

 

5. Fiecare căutare făcută de un membru naţional al Eurojust sau de un asistent va fi înregistrată în conformitate cu prevederile art. 103 şi fiecare utilizare făcută de aceştia a datelor la care au avut acces se va înregistra.

 

6. Nici o parte din Sistemul de Informaţii Schengen nu va fi conectată, nici datele conţinute în acestea, la care membrii naţionali sau asistenţii lor au avut acces, nu vor fi transferate la nici un sistem computerizat de culegere a datelor şi procesare în operaţiune de sau la Eurojust, nici vreo parte din Sistemul de Informaţii Schengen nu a fi descărcată.

 

7. Accesul la datele introduse în Sistemul de Informaţii Schengen va fi limitat la membrii naţionali şi asistenţii lor şi nu va fi extins la personalul Eurojust.

 

8. Măsurile prevăzute în art. 118 se vor adopta şi aplica.

 

 

 

 

CAPITOLUL 3

PROTECŢIA DATELOR CU CARACTER PERSONAL ŞI SECURITATEA DATELOR ÎN SISTEMUL DE INFORMAŢII SCHENGEN

Articolul 102

 

1. Părţile contractante pot utiliza datele menţionate la art. 95-100 numai în scopurile indicate pentru fiecare categorie de alerte prevăzute în aceste articole.

 

2. Datele pot fi copiate numai în scopuri tehnice, cu condiţia ca această copiere să fie necesară pentru ca autorităţile menţionate la art. 101 să poată efectua o căutare directă. Alertele făcute de alte părţi contractante nu pot fi copiate din secţiunea naţională a Sistemului de Informaţii Schengen în alte fişiere de date naţionale.

 

3. Cu privire la alertele specificate la art. 95-100 ale prezentei convenţii, orice derogare de la alin. 1 pentru modificarea categoriei de alertă trebuie să fie justificată de necesitatea de a preveni o ameninţare gravă, iminentă la adresa ordinii şi securităţii publice, de serioase temeiuri de securitate naţională sau în scopul prevenirii unei infracţiuni grave. În acest scop, trebuie obţinută o autorizare prealabilă de la partea contractantă care a emis alerta.

 

4[20]. Datele nu pot fi utilizate în scopuri administrative. Prin derogare, datele introduse conform art. 96 şi datele privind documentele referitoare la persoane introduse conform art. 100 alin. 3 lit. d şi e pot fi utilizate în concordanţă cu legislaţia naţională a fiecărui stat membru doar pentru scopurile prevăzute la art. 101 alin. 2.

 

5. Orice utilizare a datelor care contravine dispoziţiilor din alin. 1-4 va fi considerată abuz conform legislaţiei naţionale a fiecărei părţi contractante.

 

 

Articolul 102 A[21]

 

 

În ciuda prevederilor art. 92 alin.1, art. 100 alin. 1, art. 101 alin. 1 şi 2, art. 102 alin. 1, 4 şi 5, serviciile din statele membre responsabile pentru emiterea certificatelor de înmatriculare a vehiculelor, astfel cum este prevăzut în Directiva Consiliului CE nr. 37/1999 din 29 aprilie 1999 privind documentele de înregistrare pentru vehicule (*), vor avea drept de acces la următoarele date introduse în Sistemul de Informaţii Schengen, doar în scop de a căuta dacă vehiculele prezentate lor pentru înregistrare au fost furate, însuşite ilegal sau pierdute:

 

a) date privind vehicule cu motor cu o capacitate cilindrică care depăşeşte 50 cm³, care au fost furate, însuşite ilegal sau pierdute;

 

b) date privind remorci şi rulote care, neîncărcate, au o greutate ce depăşeşte 750 kg, care au fost pierdute, însuşite ilegal sau pierdute;

 

c) date privind certificatele de înmatriculare şi plăcuţe de înmatriculare ale vehiculelor, care au fost furate, însuşite ilegal, pierdute sau invalidate.

 

Referitor la alin. 2, accesul acestor servicii la datele menţionate va fi reglementat prin legislaţia din fiecare stat membru.

 

2. Serviciile menţionate la alin. 1 care sunt servicii guvernamentale vor fi împuternicite să caute direct datele introduse în Sistemul de Informaţii Schengen, menţionate în acel alineat.

 

Serviciile menţionate la alin. 1 care nu sunt servicii guvernamentale vor avea acces la datele introduse în Sistemul de Informaţii Schengen menţionate în acel alineat, doar prin intermediul unei autorităţi din cele menţionate la art. 101 alin. 1. Acea autoritate va fi împuternicită să caute direct date şi să le transmită acestor servicii. Statele membre implicate se vor asigura că acele servicii şi angajaţii lor sunt obligaţi să respecte orice îngrădiri privind utilizarea permisibilă a datelor transmise lor prin intermediul autorităţii menţionate.

 

3. Prevederile art. 100 alin. 2 nu se va aplica unei căutări făcute în concordanţă cu prevederile acestui articol. Comunicarea, astfel cum este prevăzut în alin.1, a informaţiilor descoperite printr-o căutare în Sistemul de Informaţii Schengen, care ridică suspiciunea de infracţiune, de către servicii către autorităţi poliţieneşti sau judiciare va fi reglementată de legislaţia naţională.

 

4. În fiecare an, după ce se obţine opinia autorităţii comune de control înfiinţată în conformitate cu art. 115 privind regulile de protecţie a datelor, Consiliul va înainta Parlamentului European un raport privind aplicare acestui articol. Acel raport va include informaţii şi statistici privind utilizarea făcută în concordanţă cu prevederile acestui articol şi rezultatele obţinute în urma aplicării lor şi va prezenta stadiul în care regulile de protecţie a datelor au fost aplicate.

 

 

Articolul 103[22]

 

Fiecare stat membru se va asigura că fiecare transmitere a datelor cu caracter personal este înregistrată în secţiunea naţională a Sistemului de Informaţii Schengen de autoritatea de management a fişierului de date în scopul verificării dacă acea căutare este admisibilă sau nu. Înregistrarea poate fi utilizată doar în acest scop şi va fi ştearsă cel mai devreme după un an şi cel mai târziu după 3 ani.

 

Articolul 104

 

1. Legislaţia naţională a părţii contractante care emite alerta se aplică alertelor, dacă nu sunt prevăzute condiţii mai restrictive în prezenta convenţie.

 

2. În măsura în care prezenta convenţie nu conţine dispoziţii specifice, se va aplica legislaţia fiecărei părţi contractante cu privire la datele introduse în secţiunea sa naţională din Sistemul de Informaţii Schengen.

 

3. În măsura în care prezenta convenţie nu conţine dispoziţii specifice privind executarea acţiunii solicitate în alertă, se va aplica legislaţia naţională a părţii contractante solicitate care a executat acţiunea. În măsura în care prezenta convenţie conţine dispoziţii specifice privind executarea acţiunii solicitate în alertă, răspunderea pentru acea acţiune va fi reglementată de legislaţia naţională a părţii contractante solicitate. Dacă acţiunea solicitată nu pot fi executată, partea contractantă solicitată va informa imediat partea contractantă care a emis alerta.

 

 

Articolul 105

 

Partea contractantă care a emis alerta va fi responsabilă pentru introducerea în Sistemul de Informaţii Schengen a unor date corecte, actualizate şi legale.

 

 

Articolul 106

 

1. Numai partea contractantă care a emis alerta este autorizată să modifice, să suplimenteze, să corecteze sau să şteargă datele pe care le-a introdus.

 

2. Dacă una dintre părţile contractante care nu a emis alerta deţine dovezi sugerând că una din date este incorectă sau a fost stocată ilegal, ea va înştiinţa partea contractantă care a emis alerta despre acest lucru de îndată ce este posibil; aceasta din urmă va fi obligată să verifice comunicarea şi, dacă este necesar, să corecteze sau să şteargă respectiva dată imediat.

 

3. Dacă părţile contractante nu sunt în stare să ajungă la un acord, partea contractantă care nu a emis alerta va înainta cazul autorităţii comune de control menţionate la art. 115 alin. 1 pentru a-şi da avizul.

 

Articolul 107

 

Dacă o persoană face deja obiectul unei alerte în Sistemul de Informaţii Schengen, partea contractantă care introduce o nouă alertă va ajunge la un acord cu privire la introducerea alertei cu partea contractantă care a introdus prima alertă. Părţile contractante pot de asemenea să prevadă dispoziţii generale în acest sens.

 

Articolul 108

 

1. Fiecare parte contractantă va desemna o autoritate care va avea răspunderea centrală pentru secţiunea sa naţională din Sistemul de Informaţii Schengen.

 

2. Fiecare parte contractantă va emite alertele sale prin intermediul acestei autorităţi.

 

3. Autoritatea menţionată va purta răspunderea pentru buna funcţionare a secţiunii naţionale din Sistemul de Informaţii Schengen şi va lua măsurile necesare în conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii.

 

4. Părţile contractante se vor informa reciproc, prin intermediul reprezentantului, asupra autorităţii menţionate la alin. 1.

 

Articolul 109

 

1. Dreptul persoanelor de a avea acces la datele introduse în Sistemul de Informaţii Schengen care le privesc se va exercita în conformitate cu legislaţia părţii contractante faţă de care ele invocă acest drept. Dacă legislaţia naţională prevede acest lucru, autoritatea naţională de control menţionată la art. 114 alin. 1 va decide dacă informaţiile se pot comunica şi în ce modalitate. O parte contractantă care nu a emis alerta poate comunica informaţii privind astfel de date numai dacă în prealabil a oferit ocazia părţii contractante care a emis alerta să-şi facă cunoscută poziţia.

 

2. Comunicarea informaţiilor persoanei care face obiectul acestor date va fi refuzată, dacă acest lucru este indispensabil pentru efectuarea unei operaţii legale în legătură cu alerta sau pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor unor terţe părţi. În orice caz, acest lucru se va refuza pe toată perioada de valabilitate a unei alerte în scopul realizării unei supravegheri discrete.

 

 

Articolul 110

 

Orice persoană poate cere ca datele inexacte referitoare la ea să fie corectate sau datele stocate ilegal referitoare la ea să fie şterse.

 

 

Articolul 111

 

1. Pe teritoriul fiecărei părţi contractante, orice persoană poate introduce o acţiune la instanţele judecătoreşti sau la autoritatea competentă, conform legislaţiei naţionale, pentru corectarea, ştergerea sau obţinerea de informaţii sau pentru obţinerea de compensaţii în legătură cu o alertă care o priveşte.

 

2. Părţile contractante se angajează reciproc să aplice deciziile definitive pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de autorităţile menţionate la alin. 1, fără a aduce atingere dispoziţiilor art. 116.

 

 

Articolul 112

 

1. Datele cu caracter personal introduse în Sistemul de Informaţii Schengen în scopul localizării persoanelor urmărite se păstrează numai atâta timp cât este necesar pentru atingerea scopului pentru care au fost furnizate. Partea contractantă care a emis alerta trebuie să revizuiască necesitatea stocării în continuare a acestor date, dar nu mai târziu de trei ani de la data introducerii lor. Această perioadă este de un an în cazul alertelor menţionate la art. 99.

 

2. Fiecare parte contractantă va stabili, dacă este cazul, perioade de revizuire mai scurte, în conformitate cu legislaţia sa naţională.

 

3. Funcţia de suport tehnic a Sistemului de Informaţii Schengen va informa automat părţile contractante cu privire la ştergerea programată a datelor din sistem, cu o lună în avans.

 

4. Partea contractantă care emite alerta poate hotărî, pe timpul perioadei de revizuire, să menţină alerta dacă acest lucru se dovedeşte necesar pentru scopul în care a fost emisă. Orice prelungire a alertei trebuie comunicată funcţiei de suport tehnic. Dispoziţiile alin. 1 se aplică în cazul unei alerte prelungite.

 

Articolul 112 A[23]

 

1. Datele personale ţinute în fişiere de autorităţile menţionate la art. 92 alin. 4, ca rezultat al schimburilor de informaţii în conformitate cu acel alineat, vor fi păstrate doar atâta timp cât va fi necesar pentru atingerea scopului pentru care au fost furnizate. În orice caz, acestea vor fi şterse cel mai târziu la un an după ce alerta sau alertele privind persoana sau bunul în cauză au fost şterse din Sistemul de Informaţii Schengen.

 

 

2. Alin. 1 nu va aduce atingere dreptului unui stat membru de a păstra în fişierele sale naţionale datele privind o anumită alertă pe care acel stat membru a emis-o sau cu privire la o alertă în legătură cu care s-a luat acţiunea în cauză pe teritoriul său. Perioada de timp în care aceste date pot fi ţinute în acele fişiere va fi reglementată prin legislaţia naţională.

 

 

Articolul 113

 

1[24]. Celelalte date, cu excepţia celor menţionate la art. 112, se vor păstra timp de maxim 10 ani şi datele privind bunurile menţionate la art. 99 alin. 1 timp de maxim cinci ani.

 

2. Datele care au fost şterse se păstrează timp de un an în funcţia de suport tehnic. În timpul acestei perioade, ele pot fi consultate numai pentru o verificare ulterioară cu privire la acurateţea lor şi dacă au fost introduse în mod legal. După aceea ele trebuie distruse.

 

 

Articolul 113 A[25]

 

1. Datele altele decât datele personale ţinute în fişiere de autorităţile menţionate în art. 92 alin. 4, ca rezultat al schimbului de informaţii conform acelui alineat, se vor păstra doar atâta timp cât este necesar pentru atingerea scopului pentru care au fost furnizate. În orice caz, ele vor fi şterse cel mai târziu la un an după ce alerta sau alertele privind persoana sau bunul în cauză au fost şterse din Sistemul de Informaţii Schengen.

 

2. Aplicarea alin. 1 nu va aduce atingere dreptului unui stat membru de a păstra în fişierele naţionale date privind o anumită alertă pe care acel stat a emis-o sau în legătură cu o alertă în urmă căreia acţiunea aferentă alertei a fost executată pe teritoriul său. Perioada de timp în care aceste date pot fi ţinute în acele fişiere va fi reglementată prin legislaţia naţională.

 

 

Articolul 114

 

1. Fiecare parte contractantă va desemna o autoritate de control care răspunde în conformitate cu legislaţia naţională de efectuarea unei supravegheri independente a fişierului de date din secţiunea naţională din Sistemul de Informaţii Schengen şi de verificarea ca prelucrarea şi utilizarea datelor introduse în Sistemul de Informaţii Schengen să nu încalce drepturile persoanei care constituie obiectul acestor date. În acest scop, autoritatea de control va avea acces la fişierul de date din secţiunea naţională din Sistemul de Informaţii Schengen.

 

2. Orice persoană va avea dreptul să ceară autorităţilor de control să verifice datele introduse în Sistemul de Informaţii Schengen cu privire la ea şi modul în care au fost folosite aceste date. Acest drept va fi reglementat de legislaţia naţională a părţii contractante căreia i se adresează solicitarea. Dacă datele au fost introduse de o altă  parte contractantă, verificarea se va efectua în strânsă coordonare cu autoritatea de control a acelei părţi contractante.

 

 

Articolul 115

 

1. O autoritate comună de control va fi înfiinţată şi va fi responsabilă cu supravegherea funcţiei de suport tehnic a Sistemului de Informaţii Schengen. Această autoritate va fi formată din câte doi reprezentanţi ai fiecărei autorităţi naţionale de control. Fiecare  parte contractantă va dispune de un vot. Supravegherea se va face în conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii, ale Convenţiei Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 privind protecţia persoanelor în legătură cu prelucrarea automată a datelor cu caracter personal, ţinând seama de Recomandarea nr. R (87) 15 din 17 septembrie 1987 a Comitetului de Miniştrii al Consiliului Europei care reglementează utilizarea datelor cu caracter personal în activitatea poliţiei şi în conformitate cu legislaţia naţională a părţii contractante care răspunde de funcţia de suport tehnic.

 

2. În ceea ce priveşte funcţia de suport tehnic a Sistemului de Informaţii Schengen, autoritatea comună de control va avea sarcina de a verifica dacă dispoziţiile prezentei convenţii sunt aplicate în mod corespunzător. În acest scop, ea va avea acces la funcţia de suport tehnic.

 

3. Autoritatea comună de control va răspunde de asemenea de examinarea oricăror dificultăţi de aplicare sau interpretare care pot apărea în timpul funcţionării Sistemului de Informaţii Schengen, de studierea oricăror probleme care se pot ivi în timpul exercitării supravegherii independente de către autorităţile naţionale de control ale părţilor contractante ori în timpul exercitării dreptului de acces la sistem, ca şi de elaborarea de propuneri armonizate pentru identificarea de soluţii comune la problemele existente.

 

4. Rapoartele întocmite de autoritatea comună de control vor fi înaintate organismelor cărora autorităţile naţionale de control le prezintă rapoartele lor.

 

Articolul 116

 

1. Fiecare parte contractantă poartă răspunderea, în conformitate cu legislaţia sa naţională, pentru orice prejudiciu cauzat unei persoane ca urmare a folosirii fişierului naţional de date din Sistemul de Informaţii Schengen. Acest lucru este valabil şi pentru prejudiciul cauzat de partea contractantă care a emis alerta, dacă aceasta a introdus efectiv date incorecte sau a stocat date în mod ilegal.

 

2. Dacă partea contractantă împotriva căreia se intentează acţiuni procedurale nu este partea contractantă care emite alerta, aceasta din urmă trebuie să ramburseze, la cerere, sumele plătite drept compensaţie în cazul în care datele nu au fost utilizate de către partea contractantă solicitată cu încălcarea prezentei convenţii.

 

Articolul 117

 

1. În ce priveşte prelucrarea automată a datelor cu caracter personal comunicate conform acestui titlu, fiecare parte contractantă va adopta, nu mai târziu de data intrării în vigoare a prezentei convenţii, dispoziţiile naţionale necesare pentru a asigura un nivel de protecţie a datelor cu caracter personal cel puţin egal cu cel care rezultă din principiile enunţate în Convenţia Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 privind protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea automată a datelor cu caracter personal şi în conformitate cu Recomandarea nr. R (87) 15 din 17 septembrie 1987 a Comitetului de Miniştrii al Consiliului Europei care reglementează utilizarea datelor cu caracter personal în activitatea poliţiei.

 

2. Comunicarea datelor cu caracter personal prevăzute în acest titlu nu se poate face înainte ca dispoziţiile privind protecţia datelor cu caracter personal, după cum se specifică la alin. 1, să intre în vigoare pe teritoriile părţilor contractante implicate în această comunicare.

 

Articolul 118

 

1. Fiecare parte contractantă se angajează, în legătură cu secţiunea sa naţională din Sistemul de Informaţii Schengen, să adopte măsurile necesare pentru:

 

a) a împiedica accesul persoanelor neautorizate la echipamentele de prelucrare a datelor folosite pentru prelucrarea datelor cu caracter personal (controlul accesului la echipamente);

 

b) a împiedica citirea, copierea, modificarea sau eliminarea neautorizată a suportului de date (controlul suportului de date);

 

c) a împiedica introducerea neautorizată de date şi inspectarea, modificarea sau ştergerea neautorizată a datelor cu caracter personal (controlul stocării);

 

d) a împiedica utilizarea sistemelor de prelucrare automată a datelor de către persoane neautorizate cu ajutorul echipamentelor de comunicare a datelor (controlul utilizatorului);

 

e) a asigura că persoanele autorizate să utilizeze un sistem de prelucrare automată a datelor au acces numai la datele pentru care au autorizare (controlul accesului la date);

 

f) a se asigura că este posibil să verifice şi să stabilească organismele cărora le pot fi transmise datele cu caracter personal folosind echipamentele de comunicare a datelor (controlul comunicării);

 

g) a se asigura că este posibil ulterior să se verifice şi să se stabilească ce date cu caracter personal au fost introduse în sistemele de prelucrare automată a datelor şi când şi pentru cine au fost introduse datele (controlul introducerii de date);

 

h) a împiedica citirea, copierea, modificarea sau ştergerea neautorizată a datelor cu caracter personal în timpul transmiterii de date cu caracter personal sau în timpul transportului de suporturi de date (controlul transportului).

 

2. Fiecare parte contractantă trebuie să ia măsuri speciale pentru a asigura securitatea datelor când acestea sunt comunicate serviciilor localizate în afara teritoriilor părţilor contractante. Aceste măsuri trebuie aduse la cunoştinţa autorităţii comune de control.

 

3. Pentru prelucrarea datelor din secţiunea sa naţională din Sistemul de Informaţii Schengen, fiecare parte contractantă poate desemna numai persoane special calificate, ce au fost supuse controlului de securitate.

 

4. Partea contractantă responsabilă cu funcţia de suport tehnic a Sistemului de Informaţii Schengen va adopta măsurile prevăzute la alin. 1-3 cu privire la această funcţie.

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL 4

 

REPARTIZAREA COSTURILOR SISTEMULUI DE INFORMAŢII SCHENGEN

Articolul 119

 

1. Costurile de instalare şi exploatare a funcţiei de suport tehnic menţionată la art. 92 alin. 3, inclusiv costul liniilor care conectează secţiunile naţionale ale Sistemului de Informaţii Schengen la funcţia de suport tehnic, vor fi suportate în comun de părţile contractante. Cota-parte a fiecărei părţi contractante va fi determinată în temeiul ratei pentru fiecare parte contractantă aplicată bazei uniforme de evaluare a taxei pe valoarea adăugată în înţelesul art. 2 alin. 1 lit. c din Decizia Consiliului Comunităţilor Europene din 24 iunie 1988 privind sistemul de resurse proprii ale Comunităţilor.

 

2. Costurile instalării şi exploatării secţiunii naţionale din Sistemul de Informaţii Schengen vor fi suportate de fiecare parte contractantă în parte.


[1] În privinţa schimbului de date şi în scopul desfăşurării activităţilor aferente cercetării penale sau operaţiunilor informative judiciare, prevederilor art. 39 alin. 1, 2 şi 3 vor fi înlocuite de prevederile aferente ale Deciziei cadrul a Consiliului JAI nr. 960/2006 din 18 decembrie 2006 privind simplificarea schimbului de date şi informaţii între autorităţile de aplicare a legii din statele membre ale Uniunii Europene, astfel cum este prevăzut în art. 12 alin. 1 din Decizia menţionată

[2] Art. 40 alin. 1 par. 1 a fost înlocuit prin Decizia Consiliului JAI nr. 725/2003 din 2 octombrie 2003 privind modificarea art. 40 alin. 1 şi 7 din Convenţia de aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele interne

[3] Ofiţerii şi autorităţile competente prevăzute la art. 40 alin. 4 pot fi oricând actualizate, de fiecare stat membru, cu informarea Secretariatului General al Consiliului UE, care va informa celelelalte state membre, astfel cum este prevăzut în Decizia Consiliului JAI nr. 586/2000 din 28 septembrie 2000 privind stabilirea unei proceduri de modificare a art. 40 alin. 4 şi 5, art. 41 alin. 7 şi art. 65 alin. 2 din Convenţia de aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele interne

[4] Ministerele competente prevăzute la art. 40 alin. 5 pot fi oricând actualizate, de fiecare stat membru, cu informarea Secretariatului General al Consiliului UE, care va informa celelalte state membre, astfel cum este prevăzut în Decizia Consiliului JAI nr. 586/2000 din 28 septembrie 2000 privind stabilirea unei proceduri de modificare a art. 40 alin. 4 şi 5, art. 41 alin. 7 şi art. 65 alin. 2 din Convenţia de aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele interne

[5] Art. 40 alin. 7 a fost modificat prin Decizia Consiliului JAI nr. 725/2003 din 2 octombrie 2003 privind modificarea art.40 alin. 1 şi 7 din Convenţia de aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele interne

[6] Ofiţerii şi autorităţile competente prevăzute la art. 40 alin. 5 pot fi oricând actualizate, de fiecare stat membru, cu informarea Secretariatului General al Consiliului UE, care va informa celelalte state membre, astfel cum este prevăzut în Decizia Consiliului JAI nr. 586/2000 din 28 septembrie 2000 privind stabilirea unei proceduri de modificare a art. 40 alin. 4 şi 5, art. 41 alin. 7 şi art. 65 alin. 2 din Convenţia de aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele interne

[7] În privinţa schimbului de date şi în scopul desfăşurării activităţilor aferente cercetării penale sau operaţiunilor informative judiciare, prevederilor art. 46 vor fi înlocuite de prevederile aferente ale Deciziei cadrul a Consiliului JAI nr. 960/2006 din 18 decembrie 2006 privind simplificarea schimbului de date şi informaţii între autorităţile de aplicare a legii din statele membre ale Uniunii Europene, astfel cum este prevăzut în art. 12 alin. 1 din Decizia menţionată

[8] Sistemul de Informaţii Schengen înfiinţat în baza Titlului IV va fi înlocuit de un Sistem de Informaţii Schengen II (SIS II), conform prevederilor Deciziei Consiliului JAI nr. 886/2001 din 6 decembrie 2001 privind dezvoltarea a doua generaţii a Sistemului de Informaţii Schengen (SIS II)

[9] Art. 92 alin. 4 a fost introdus conform prevederilor art. 1 alin. 1 din Decizia Consiliului JAI nr. 211/2005 din 24 februarie 2005 privind introducerea de noi funcţii Sistemului de Informaţii Schengen, inclusiv pentru lupta împotriva terorismului şi cu prevederile art. 1 alin. 1 din Regulamentul Consiliului CE nr. 871/2004 privind introducerea de noi funcţii Sistemului de Informaţii Schengen, inclusiv pentru lupta împotriva terorismului.

[10] Art. 94 alin. 2 lit. b a fost modificat în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 2 din Decizia Consiliului JAI nr.211/2005 din 24 februarie 2005 privind introducerea de noi funcţii Sistemului de Informaţii Schengen, inclusiv pentru lupta împotriva terorismului

[11] Art. 94 alin. 3 a fost modificat în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 3 din Decizia Consiliului JAI nr. 211/2005 din 24 februarie 2005 privind introducerea de noi funcţii Sistemului de Informaţii Schengen, inclusiv pentru lupta împotriva terorismului

[12] Art. 94 alin. 3 lit. a-i au fost înlocuite în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 2 din Regulamentul Consiliului CE nr.871/2004 privind introducerea de noi funcţii Sistemului de Informaţii Schengen, inclusiv pentru lupta împotriva terorismului

[13] Art. 99 alin. 1 a fost modificat în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 4 din Decizia Consiliului JAI nr. 211/2005 din 24 februarie 2005 privind introducerea de noi funcţii Sistemului de Informaţii Schengen, inclusiv pentru lupta împotriva terorismului

[14] Art. 99 alin. 3 a fost modificat în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 5 din Decizia Consiliului JAI nr. 211/2005 din 24 februarie 2005 privind introducerea de noi funcţii Sistemului de Informaţii Schengen, inclusiv pentru lupta împotriva terorismului

[15] Art. 99 alin. 5 a fost modificat în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 6 din Decizia Consiliului JAI nr. 211/2005 din 24 februarie 2005 privind introducerea de noi funcţii Sistemului de Informaţii Schengen, inclusiv pentru lupta împotriva terorismului

[16] Art. 100 alin. 3 a fost modificat conform prevederilor art. 1 alin. 7 din Decizia Consiliului JAI nr. 211/2005 din 24 februarie 2005 privind introducerea de noi funcţii Sistemului de Informaţii Schengen, inclusiv pentru lupta împotriva terorismului

[17] Art. 101 alin.1 par. 2 a fost introdus în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 3 din Regulamentul Consiliului CE nr.871/2004 privind introducerea de noi funcţii Sistemului de Informaţii Schengen, inclusiv pentru lupta împotriva terorismului şi cu prevederile art. 1 alin. 8 din Decizia Consiliului JAI nr. 211/2005 din 24 februarie 2005 privind introducerea de noi funcţii Sistemului de Informaţii Schengen, inclusiv pentru lupta împotriva terorismului

[18] Art. 101 alin. 2 a fost modificat în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 4 din Regulamentul Consiliului CE nr.871/2004 privind introducerea de noi funcţii Sistemului de Informaţii Schengen, inclusiv pentru lupta împotriva terorismului

[19] Art. 101 A şi 101 B au fost introdus în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 9 Decizia Consiliului JAI nr. 211/2005 din 24 februarie 2005 privind introducerea de noi funcţii Sistemului de Informaţii Schengen, inclusiv pentru lupta împotriva terorismului

[20] Art. 102 alin. 4 a fost modificat conform prevederilor art. 1 alin. 5 din Regulamentul Consiliului CE nr.871/2004 privind introducerea de noi funcţii Sistemului de Informaţii Schengen, inclusiv pentru lupta împotriva terorismului

[21] Art. 102 A a fost introdus prin Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului CE nr. 1160/2005 din 6 iulie 2005 de modificare a Convenţiei de aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 de eliminare treptată a controalelor la frontieră, privind accesul la Sistemul de Informaţii Schengen a serviciilor din statele membre responsabile pentru emiterea certificatelor de înregistrare a vehiculelor

[22] Art. 103 a fost modificat în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 6 din Regulamentul Consiliului CE nr. 871/2004 privind introducerea de noi funcţii Sistemului de Informaţii Schengen, inclusiv pentru lupta împotriva terorismului şi cu prevederile art. 1 alin. 10 din Decizia Consiliului JAI nr. 211/2005 din 24 februarie 2005 privind introducerea de noi funcţii Sistemului de Informaţii Schengen, inclusiv pentru lupta împotriva terorismului

[23] Articolul 112 A a fost introdus în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 7 din Regulamentul Consiliului CE nr.871/2004 privind introducerea de noi funcţii Sistemului de Informaţii Schengen, inclusiv pentru lupta împotriva terorismului şi cu prevederile art. 1 alin. 11 din Decizia Consiliului JAI nr. 211/2005 din 24 februarie 2005 privind introducerea de noi funcţii Sistemului de Informaţii Schengen, inclusiv pentru lupta împotriva terorismului

[24] Art. 113 alin. 1 a fost modificat în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 12 din Decizia Consiliului JAI nr. 211/2005 din 24 februarie 2005 privind introducerea de noi funcţii Sistemului de Informaţii Schengen, inclusiv pentru lupta împotriva terorismului

[25] Art. 113 A a fost introdus în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 8 din Regulamentul Consiliului CE nr.871/2004 privind introducerea de noi funcţii Sistemului de Informaţii Schengen, inclusiv pentru lupta împotriva terorismului şi art. 1 alin. 13 din Decizia Consiliului JAI nr. 211/2005 din 24 februarie 2005 privind introducerea de noi funcţii Sistemului de Informaţii Schengen, inclusiv pentru lupta împotriva terorismului

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s