CAPABILITĂŢILE – DIMENSIUNE DETERMINANTĂ A TRANSFORMĂRII ALIANŢEI. IMPACTUL ASUPRA FORŢELOR TERESTRE

AGENDA
Definirea Capabilităţilor
Locul şi rolul capabilităţilor în NATO
Locul şi rolul capabilităţilor în UE
Impactul Capabilităţilor asupra Forţelor Terestre
Concluzii
Deoarece este un termen relativ nou în limbajul militar românesc, fiind adesea înţeles în mod diferit şi perceput ca un neologism inutil în raport cu mai vechiul capacităţi, se impunea ca prezentarea de faţă să înceapă cu definirea accepţiunii termenului. Ulterior vom prezenta locul şi rolul capabilităţilor în NATO, respectiv în UE, pentru ca, în final să identificăm impactul acestora asupra Forţelor Terestre.

Definirea Capabilităţilor (I)
În cadrul NATO – abilitatea de a executa o anumită acţiune sau de a obţine un efect anume
In cadrul UE: abilitatea de a furniza un efect operaţional cerut de standarde specifice într-un mediu nominalizat, într-un timp specificat şi de a susţine acel efect pentru o perioadă indicată de timp; este furnizată de un sistem ori un sistem de sisteme

În prezent se vehiculează mai mulţi termeni/noţiuni pentru definirea termenului „military capability” folosit în documentele de planificare NATO şi UE, în special capabilităţi şi capacităţi militare.
Definiţiile acceptate în cadrul NATO, respectiv al UE sunt similare.
Ambele organizaţii au în vedere ca domenii de manifestare pregătirea, doctrina, organizarea/structura, personalul, echipamentele, nivelul de operativitate (readiness) şi capacitatea de dislocare.
Definirea Capabilităţilor (II)
La nivel Naţional
Capacitatea
Caracterizată de cantitate, de o dimensiune cantitativă de forţe, mijloace şi resurse
Capabilitatea
Aptitudinea de a face un lucru
Capabilitatea militară
Abilitatea de a executa un curs al acţiunii specificat sau de a obţine un anumit efect operaţional stabilit

La nivel naţional, în abordarea termenilor se pleacă de la constatarea că deşi capacităţile şi capabilităţile exprimă aparent acelaşi lucru, există totuşi unele deosebiri esenţiale între cele două noţiuni.
Capacitatea este, în general, caracterizată de cantitate, de o dimensiune cantitativă de forţe, mijloace şi resurse. Capacitatea de apărare a unei ţări constă, spre exemplu, în totalitatea forţelor, mijloacelor şi resurselor destinate apărării ţării.
Capabilitatea  constă, în general, în aptitudinea de a face un lucru. Cu alte cuvinte, capabilitatea înseamnă, deopotrivă, priceperea de a concepe, a prospecta, a planifica, a executa, dar şi existenţa mijloacelor, metodologiilor, expertizelor şi procedurilor necesare pentru a pune în operă un plan, o idee, un concept.
În acest context, putem defini capabilitatea militară ca fiind abilitatea de a executa un curs al acţiunii specificat sau de a obţine un anumit efect operaţional stabilit.
Locul şi rolul capabilităţilor în NATO – Perspectiva istorică
Progresul organizaţiei – determinat de capabilităţi
Primii 40 de ani – Apărarea colectivă
Rol: descurajare şi respingerea atacului
Misiuni: campanii scurte, la graniţa estică
Capabilităţi: Forţe numeroase, nedislocabile
După Războiul Rece – Securitatea Colectivă
Rol: eliminarea noilor riscuri şi provocări
Misiuni: operaţii de stabilitate, dincolo de graniţe
Capabilităţi: Forţe modulare, dislocabile
Cerinţele privind capabilităţile sunt generate de roluri şi misiuni.
Alianţa s-a înscris pe drumul transformării militare cu mult timp în urmă.
În primi săi 40 de ani de existenţă, NATO s-a concentrat exclusiv pe obiectivul apărării colective, acela de a menţine forţele militare necesare pentru a descuraja şi, dacă era nevoie, respinge orice atac la nivel strategic al Pactului de la Varşovia.
Anii care au urmat de la sfârşitul războiului rece au fost martorii asumării de către NATO a obiectivului de a extinde securitatea şi stabilitatea dincolo de spaţiul euro-atlantic, prin parteneriat, cooperare şi, în cele din urmă, în unele cazuri, prin lărgirea Alianţei.
Locul şi rolul capabilităţilor în NATO – Direcţii
Iniţiativa privind Capabilităţile de Apărare (1999) şi noua Concepţie Strategică
Angajamentele de la Praga privind Capabilităţile
Forţa de Răspuns a NATO
Noua Structură de Comandă a NATO
Măsuri pentru lupta antiteroristă
Sistemul de apărare antirachetă
Ţintele de utilizare a forţelor (40% dislocabile, 8% sustenabile)
Procesul de planificare a apărării în NATO
Directiva Ministerială – nivelul de ambiţie militar
Forţele şi structurile de comandă ale Alianţei au fost transformate radical după sfârşitul războiului rece. Iniţiativa privind Capabilităţile de Apărare, lansată în 1999, în acelaşi timp cu noua Concepţie Strategică, a declanşat procesul de dezvoltare sistematică a capabilităţilor Alianţei.
Summit-ul de la Praga din noiembrie 2002 a constituit un moment de cotitură în domeniul capabilităţilor NATO prin cele trei iniţiative de transformare a dimensiunii militare împreună cu celellate măsuri complementare afişate pe slide.
Ţintele de utilizare a forţelor adoptate în anul 2004 la Istanbul constituie un instrument de armonizare a eforturilor statelor membre pentru atingerea unor obiective de capabilitate majore.
Procesul de Planificare a Apărării al NATO reprezintă unul dintre mijlocele de bază folosite de Alianţă pentru a se asigura că statele membre generează forţele şi capabilităţile militare necesare.
Locul şi rolul capabilităţilor în NATO – Noul Concept Strategic
Abordarea multinaţională a deficitelor de capabilităţi şi  a costului ridicat al susţinerii operaţiilor înafara graniţelor
Obiective definite pentru apărarea cibernetică
Specializarea – expertiză naţională în anumite capabilităţi
Eforturi coordonate de dezvoltare a unor noi programe de apărare
Pregătire pentru răspuns rapid la crize şi operaţii des schimbătoare
Planificare de capabilităţi pentru cerinţele civile
Planificare unică NATO-UE pt. cerinţe militare şi civile
Reechilibrarea alocării resurselor – Personal / Instruire / Echipamente
Noul Concept Strategic se află în preocupările curente ale factorilor de răspundere ai Alianţei şi urmează să stabilească direcţiile viitoare de acţiune şi în domeniul capabilităţilor. În opinia membrilor Grupului de consilieri strategici (Strategic Advisors Group) de pe lângă Consiliul Atlantic, aceste direcţii ar putea fi cele afişate pe slide.

Dintre acestea ţin să evidenţiez:
Abordarea multinaţională a deficitelor din domeniu,
Dezvoltarea capabilităţilor pentru cerinţele civile şi
Dezvoltarea unui sistem combinat, unic de planificare NATO-UE.
Locul şi rolul capabilităţilor în UE – Documente de linie
Obiectivul Global al UE (H G 2010)
Îmbunătăţirea calitativă a capabilităţilor de apărare
Adaptarea la cerinţele Strategiei Europene de Securitate
Tratatul de la Lisabona
Cooperare structurală permanentă
Flexibilizarea şi accelerarea procedurilor de lansare a misiunilor
Reducerea duplicării
Folosirea în comun a resurselor
Dezvoltarea capabilităţilor de apărare ale statelor
Participarea la forţele multinaţionale
Participarea la programele EDA
Obiectivul Global al UE (Headline Goal 2010 – HG 2010) stabileşte direcţiile de dezvoltare a capabilităţilor militare europene şi vizează focalizarea demersurilor UE asupra îmbunătăţirii calitative a capabilităţilor de apărare, precum şi adaptarea acestora la cerinţele formulate prin intermediul Strategiei de securitate europene (2003).
Pe de altă parte, dezvoltarea şi planificarea capabilităţilor militare pe termen lung se regăseşte şi în Tratatul de la Lisabona. În acest sens, noul tratat al Uniunii prevede posibilitatea instituirii unei Cooperări Structurate Permanente (CSP) în domeniul capabilităţilor militare. CSP este văzută ca o soluţie pentru relansarea procesului de dezvoltare a capabilităţilor de apărare la nivel european, prin reducerea duplicărilor şi folosirea în comun a resurselor.
Locul şi rolul capabilităţilor în UE – Direcţii (I)
La nivel operaţional – 5 scenarii (Petersberg Tasks)
Separarea prin forţă a părţilor
Stabilizare, reconstrucţie şi consiliere militară a statelor
Prevenirea conflictelor
Operaţii de evacuare
Asistenţă în cadrul operaţiunilor umanitare
Grupurile de Luptă (BG)
Asigurare a stabilităţii, securităţii, tranziţiei şi reconstrucţiei
Reconstrucţie post-conflict
La nivel operaţional, ipotezele de planificare strategică privind folosirea forţelor acoperă o gamă largă de operaţii militare, grupate în 5 scenarii (cunoscute şi sub denumirea de Petersberg Tasks).

În ceea ce priveşte Grupurile de Luptă (BG), domeniul de bază în care ar putea acţiona aceste grupuri este reprezentat de operaţiile pe termen scurt de asigurare a stabilităţii, securităţii, tranziţiei şi reconstrucţiei şi operaţiile de reconstrucţie post-conflict.
Locul şi rolul capabilităţilor în UE – Direcţii (II)
În domeniul tehnic (proiecte EDA)
Tehnologii de securizare a comunicaţiilor
Capabilităţi de reţea
Detecţie şi monitorizare a activităţilor CBRN
Supraveghere maritimă
Sisteme specifice „soldatului secolului XXI”
Flota europeană de transport aerian strategic
Protecţia forţei (AA, balistică, antimină, CBRN etc.)
Proiecţia forţei (Tp, interoperabilitate, asig. Medic.)
Superioritate informaţională (ISTAR etc.)
În domeniul tehnic, principalele direcţii de dezvoltare a capabilităţilor militare vizează proiectele afişate pe slide.
Aceste proiecte sunt derulate sub egida Agenţiei Europene pentru Apărare şi se constituie într-o viziune pe termen lung în domeniul dezvoltării capabilităţilor militare.
După cum se ştie, Armata României este implicată, într-o formă sau alta, în cele mai multe dintre acestea, Forţele Terestre participând la proiectul “Soldatul secolului XXI”.

Locul şi rolul capabilităţilor în UE – Perspective
Grupul UE-NATO pentru capabilităţi
NATO – expertiză militară
UE – documente privind capabilităţile militare
Complementaritatea dintre NRF şi BG
Complementaritatea misiunilor
Cerinţe comune
Standarde comune
Multinaţionalitatea şi Interoperabilitatea
Parteneriat UE-NATO reînnoit şi intensificat
Sinergie în dezvoltarea capabilităţilor civile
Convergenţa viziunilor naţionale privind necesarul de capabilităţi militare

În procesul de dezvoltare a capabilităţilor militare, UE şi NATO au identificat o serie de lipsuri comune, care au condus la punerea în aplicare a unor mecanisme de coordonare, concretizate în crearea Grupului UE-NATO pentru capabilităţi.

În plan operaţional, cooperarea UE-NATO vizează complementaritatea dintre NRF şi BG (Grupurile de luptă).

Pentru viitor se are în vedere un parteneriat UE-NATO reînnoit şi intensificat, cu o marjă largă de complementaritate şi orientat pentru a soluţiona în mod eficace problemele de securitate.

Astfel, se poate evalua că dezvoltarea capabilităţilor militare la nivelul UE are în vedere obţinerea unei sinergii în raport cu procesul de dezvoltare a capabilităţilor civile şi, pe de altă parte, realizarea convergenţei viziunilor naţionale ale statelor membre în materie de necesar de capabilităţi militare.
Impactul asupra Forţelor Terestre  Capabilităţi ale Forţelor Terestre
Capabilităţi generale pentru FT în ansamblu:
Disponibilitatea la timp a forţelor
Informaţii eficiente
Capabilitatea de dislocare şi mobilitatea
Angajarea eficientă în luptă
Comandă, control şi comunicaţii (C3) eficiente
Capabilitatea de susţinere logistică
Capabilitatea de supravieţuire şi protecţia forţelor
Capabilităţi specifice fiecărui tip de structură
Capabilităţi structurale (organizare, efective, echipamente etc)
Capabilităţi acţionale (ce să fie în măsură să facă, conform documentelor NATO/UE)
Ca partener şi apoi ca membru cu drepturi depline al NATO şi al UE, Forţele Terestre, prin mecanismele specifice, au fost obligate permanent să ia în considerare evoluţiile din domeniul capabilităţilor, din ambele organizaţii.
Plecând de la capabilităţile existente, pe baza resurselor alocate anual, s-a trecut treptat la implementarea cerinţelor rezultate iniţial din Obiectivele de parteneriat (Partnership Goals) şi apoi din Obiectivele Forţei (Force Goals) asumate pentru structurile de forţe destinate NATO, în primul rând, dar şi pentru celelalte structuri.
Ca urmare, la această dată, în Forţele Terestre se lucrează deja pe baza unui set complet de cerinţe care sunt grupate în două categorii:
Capabilităţi generale, pentru Forţele Terestre în ansamblu şi
Capabilităţi specifice pentru fiecare tip de structură
aşa cum apar pe slide.
Impactul asupra Forţelor Terestre  Domenii influenţate
Pregătire
Doctrină
Organizare/structură
Personal
Echipament
Nivelul capacităţii operaţionale şi
Capacitatea de dislocare
Cerinţele specifice fiecăreia dintre aceste grupe de capabilităţi au determinat şi determină în continuare schimbări de substanţă în domeniile afişate pe slide.
Aceste schimbări sunt de natură să exprime pe deplin noul profil al Forţelor Terestre, dar nu este momentul să ne oprim acum la acestea, mai ales că parte dintre ele sunt acoperite de către ceilalţi vorbitori.

Impactul asupra Forţelor Terestre  Rezultate
Participarea la misiunile internaţionale (NATO, UE, ONU, coaliţii)
1000 – 2000 militari dislocaţi anual în misiuni internaţionale
40% structuri operaţionalizate (în curs)
mai bine de jumătate afirmate ca forţe dislocabile cu nivel de operativitate verificat
Încheierea procesului – 2018
60 % din structuri aplică cerinţele de capabilităţi NATO
Dotarea cu echipamente – problema principală
Cred că cel mai notabil rezultat al implementării noilor capabilităţi în structurile Forţelor Terestre îl constituie participarea acestora la misiunile internaţionale alături de partenerii din Alianţa Nord Atlantică, precum şi sub egida ONU sau a UE.
Ca urmare a implementării noilor cerinţe de capabilităţi, un număr de mari unităţi, şi unităţi ce însumează efective ce depăşesc 40% din totalul personalului Forţelor Terestre au declanşat procesul de operaţionalizare după standardele şi procedurile NATO.
Marile unităţi şi unităţile care nu sunt cuprinse în structurile dislocabile (60 % din forţe) au trecut şi ele progresiv, la aplicarea cerinţelor specifice noilor capabilităţi în majoritatea domeniilor specificate mai înainte, în măsura în care echipamentele din dotare le permite aceasta.
De notat că doar incapacitatea bugetară de a susţine ritmic achiziţiile de materiale, armament şi tehnică necesare le împiedică să atingă aceiaşi parametri cu structurile dislocabile. De aceea, atât timp cât actuala situaţie financiară se va menţine, vom fi în postura unei armate cu două viteze, cu riscurile inerente ce decurg de aici.

Impactul asupra Forţelor Terestre  Perspective
Trecerea la Planificarea bazată pe capabilităţi
Capabilităţile – elemente de referinţă
Corelaţie riguroasă
ceea ce se aşteaptă de la armată
ceea ce face aceasta în realitate şi
resursele alocate domeniului apărare
Analiza strategică a apărării – “Nivelul de ambiţie”
“Nivelul de ambiţie general “- toate misiunile constituţionale ale Armatei
“Nivelul de ambiţie pentru misiuni externe”
Corelaţia dintre misiuni şi resurse
În perspectivă, aşa cum se cunoaşte, există intenţia trecerii la Planificarea bazată pe capabilităţi.
În opinia noastră, aceasta cere efectuarea, în prealabil, a mult discutatei Analize strategice a apărării, în cadrul căreia “nivelul de ambiţie general”, să vizeze toate misiunile constituţionale ale Armatei, nu doar misiunile externe, cum s-a întâmplat în trecut. Pe această bază, ar urma să se stabilească apoi ce capabilităţi se doreşte pentru Armata României, inclusiv pentru cerinţele specifice “nivelului de ambiţie pentru misiuni externe”.
Dificultatea cea mai mare a planificatorilor militari a fost şi va rămâne şi în acest caz, corelaţia dintre capabilităţile asumate şi resurse. De aceea, odată cu definirea realistă a nivelului de ambiţie se impune şi evaluarea resurselor minime necesare punerii în practică a acestuia.
Concluzii
Capabilităţile – motorul transformării
Impactul – decisiv pentru Forţele Terestre
Tendinţa de viitor
Creşterea rolului capabilităţilor în procesul de planificare a forţei
Dezvoltarea de noi capabilităţi în raport de evoluţiile din mediul de securitate
Trecerea la planificarea pe bază de capabilităţi
Corelaţie Scopuri – Resurse – Mijloace
Instrument de conducere a Transformării F T
Capabilităţile au fost şi vor continua să fie motorul transformării Forţelor Terestre, atât pentru NATO şi UE cât şi pentru România. Realizările principale obţinute atât în cadrul acestor organizaţii cât şi în armata noastră sunt nemijlocit legate de capabilităţi.
Impactul procesului de dezvoltare a capabilităţilor Forţelor Terestre este determinant pentru principalele domenii de activitate ale acestora.
Tendinţa de viitor este, pe de o parte, creşterea rolului capabilităţilor în procesul de planificare a forţei, concomitent cu dezvoltarea de noi capabilităţi în raport de evoluţiile din mediul de securitate.
Trecerea la planificarea pe bază de capabilităţi în Armata României ar putea constitui o premisă excelentă pentru intensificarea corelaţiei dintre scopuri, resurse şi mijloace, devenind şi un instrument de maximă utilitate pentru conducerea procesului de transformare a Forţelor Terestre pe baze realiste.

MATERIAL INTOCMIT DE:

Domnul lector universitar  Lucian Ispas din cadrul

Academia Forţelor Terestre Sibiu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s