ZIUA 11 – ZIUA CARE NU AR FI TREBUIT SĂ EXISTE

Materialul este dedicat zilei de 11 martie – Zi Europeană de a Victimilor Terorismului – în semn de respect şi solidaritate faţă de victimele atacurilor teroriste din Europa

Londra, Belfast, Madrid, Istanbul, Beslan, Moscova, Atena…lista poate continua. Sunt oraşele unde violenţa, teroarea şi panica şi-au depăşit limitele cu mult peste ceea ce fiinţa umană poate suporta. Numărul considerabil de victime şi importantele pagube materiale au fost consecinţele devastatoare ale unor tragedii greu de anticipat şi, aproape imposibil, de evitat.


Convenţia Europeană din 16 iunie 2005, adoptată la Varşovia, privind prevenirea terorismului, obligă statele semnatare să depună toate măsurile necesare pentru a proteja şi sprijini victimele terorismului comis pe teritoriul propriu, măsuri ce pot include, sub rezerva prevederilor din legislaţia internă, asistenţă financiară şi despăgubiri pentru victimele terorismului şi pentru rudele lor apropiate. De asemenea, statul poate răspunde nevoilor specifice victimelor terorismului atât din punct de vedere juridic, cât şi psiho-social.
Dincolo de caracterul reparatoriu, rămâne evident faptul că niciodată, nicio despăgubire, nu va fi suficientă să diminueze experienţele traumatizante sau să acopere prejudiciile materiale şi morale ale victimelor, familiilor şi prietenilor care şi-au pierdut aproapele în timpul tragicelor evenimente.
În metropolele aminitite, nu doar civismul a fost agresat, ci însăşi principiile de libertate şi de protecţie, ca parte dintr-un sistem etatic credibil şi democratic. Mai mult decât atât, întreaga comunitate internaţională şi mai ales cea europeană, au asistat la o sfidare absolută a propriilor lor identităţi.
Terorismul internaţional, fenomen social extrem de complex, bazat exclusiv pe manifestarea spectaculoasă a violenţei, constituie în acest moment unul din principalele preocupări ale organismelor decidente la nivel european. Este posibil ca în scurt timp să asistăm, în spaţiul european, pe baza recomandărilor Rezoluţiei Parlamentului European din 12 decembrie 2007 privind lupta împotriva terorismului şi Tratatului de la Lisabona, la un exerciţiu comun de evaluare a Strategiei europene de luptă împotriva terorismului, tocmai pentru „a pregăti o nouă formă de dialog la nivel înalt în acest domeniu, la care să fie asociaţi reprezentanţii cetăţenilor la nivelul Uniunii Europene”.
Strategia Globală Contrateroristă a Organizaţiei Naţiunilor Unite încurajează dezvoltarea permanentă a programelor de voluntariat, dar şi sistemele naţionale de asistenţă care să promoveze nevoile victimelor terorismului şi a familiilor lor, în sensul reintegrării sociale prin facilitarea normalizării vieţii. O.N.U. promovează solidaritatea internaţională în sprijinul victimelor terorismului şi recomandă societăţii civile implicarea într-o campanie globală de condamnare a terorismului. În acest sens, poate fi exemplificat Simpozionul privind Sprijinirea Victimelor Terorismului (Symposium on Supporting Victims of Terrorism) din 9 septembrie 2008. Scopul simpozionului a fost acela de a sprijini statele membre semnatare a Strategiei Globale Contrateroriste a O.N.U. să poată oferi măsuri concrete de asistenţă şi să dezvolte cele mai bune practici în sensul reabilitării victimelor.
Promovarea drepturilor omului şi sustenabilitatea programelor legate de drepturile omului vor constitui segmente importante în asigurarea procesului de echilibru dintre forţa de coerciţie etatică şi societatea civilă, cu precădere în cadrul eforturilor de combatere a terorismului.
Combaterea acestui flagel nu va presupune renunţarea sau alterarea drepturilor fundamentale ale omului. În condiţii normale, protecţia drepturilor civile nu trebuie asigurată în detrimentul libertăţilor şi valorilor democratice, de aceea Rezoluţia 1400 din 2004 a Consiliului Europei consideră că „lipsa democraţiei presupune o victorie a terorismului”. Orice violare a acestor drepturi poate slăbi eforturile de contracarare efectivă a fenomenului anticriminal şi antiterorist.
Evenimente tragice, dintre care amintim pe cele din Gara Atocha din Madrid, staţia de metrou Heatrow din Londra sau Ambasada SUA din Istanbul, au creat un nou cadru în ceeea ce priveşte dezvoltarea conceptului de relizienţă a populaţiei civile faţă de terorism. Supravieţuitorii atentatelor teroriste au dezvoltat în urma acestora simptome ale stresului, simptome care s-au regăsit şi la alte persoane care nu au participat în mod direct la aceste evenimente. Specialiştii în domeniu (Archetti şi Taylor) consideră că inclusiv noi, cei care am urmărit în direct la TV, am personalizat evenimentul şi ne-am regăsit, în propria noastră construcţie mentală, în postura de potenţiale victime. În plan mental, ameninţarea teroristă este la fel de importantă ca şi confruntarea cu cea reală.
Societatea românească nu este indiferentă la situaţiile de risc asociate terorismului şi crimei. Instituţii abilitate, experţi şi reprezentanţi ai organizaţiilor non-guvernamentale au demarat la nivelul anului 2008 un proiect ştiinţific1 de cercetare a modului în care populaţia civilă percepe terorismul, activitatea grupurilor teroriste şi eficienţa strategiilor antiteroriste adoptate de către factorii instituţionali. Prin proiectul menţionat s-a urmărit şi investigarea ştiinţifică a atitudinii populaţiei şi a sentimentului de insecuritate prin prisma existenţei pericolului terorist. Bazată pe sondaje de opinie extinse la peste 1000 de persoane, investigaţia sociologică a proiectului a ajuns la definirea a 8 dimensiuni ale rezilienţei populaţiei, atfel: nivelul de cunoaştere a fenomenului terorist, percepţia riscurilor de natură teroristă, comportamentul preventiv şi educaţia de securitate, percepţia faţă de instituţiile responsabile, raportarea la mass-media, caracteristicile personale (de personalitate), factorii majori de stres şi mediul social.
Putem înţelege că toate eforturile specifice de eliminare a tuturor ameninţărilor de tip terorist nu se subscriu doar sarcinilor instituţiilor specializate, ci şi conştiinţei şi responsabilităţii civilizaţionale. Dialogul stat-societate civilă prin intermediul programelor comunicaţionale, implicarea activă a cetăţenilor în actul de educaţie, consolidarea culturii de securitate şi respingerea oricărui concept antisocial sunt doar câteva premise pentru un proces eficace de prevenire şi combatere a terorismului.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s