Managementul resurselor de securitate şi concepţia antiteroristă română


Rezumat
Fenomenul terorist internaţional constituie una dintre principalele ameninţări la adresa societăţii umane şi a stării de siguranţă naţională a statelor lumii, continuând să reprezinte un pericol social deosebit de grav, atât pentru structura şi coeziunea socială, cât şi pentru securitatea indivizilor şi a statelor. Articolul de faţă îşi propune să analizeze actul terorist, ca parte a fenomenului terorist, nu numai din punct de vedere politic şi social, dar şi din perspectiva juridică, prin prisma dispoziţiilor de incriminare prevăzute de noul Cod Penal şi în Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului.


Cuvinte-cheie: terorism, siguranţa naţională, legislaţie şi terorism, etc.
Introducere

Prima parte al  acestui articol oferă o analiză preliminară a terorismului, a conceptului de terorism, a convenţiilor internaţionale de combatere a fenomenului. Actul terorist, caracterele actului terorist, modurile de manifestare ale acestuia, obiectivele atacurilor teroriste sunt prezentate în cea de-a doua parte. De asemenea, vom prezenta şi o clasificare relevantă  tipurilor de terorism. Analiza juridică a actelor de terorism, din perspectiva  noului Cod Penal şi a legii nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului se găseşte în cea de-a treia parte. Tot aici sunt prezentate conţinutul legal, condiţiile preexistente, motivaţia, subiecţii infracţiunii, pericolul social, precum şi o analiză diacronică a conceptului de teroare sunt prezentate. Din punct de vedere al tipurilor de acţiuni teroriste întreprinse, putem afirma că acestea s-au diversificat, ponderea fiind deţinută de cele în care s-au utilizat explozivi şi armament de diferite categorii şi calibre, elementul de noutate constând în faptul că pentru comiterea de asemenea acte s-a recurs la folosirea avioanelor de transport de persoane, ca vectori de distrugere a ţintelor vizate, efectele obţinute fiind devastatoare şi spectaculoase. România vizează combaterea oricărei forme de terorism – indiferent de motivaţiile care stau la baza acestuia – cu precădere a terorismului fundamentalist-islamic, a celui religios şi separatist. De asemenea, urmăreşte prevenirea producerii pe teritoriul său de acte teroriste, a constituirii bazelor logistice şi a filialelor unor organizaţii extremist-teroriste cu reprezentare internaţională.

1. Baza legală
Întrucât problematica terorismului internaţional contemporan, a devenit nu numai dinamică, dar şi complexă, România s-a angajat în eforturile internaţionale de prevenire, descurajare şi combatere a acestui flagel. Astfel, s-au creat premisele unor baze legislative şi operative de profil. În condiţiile în care statul român este integrat în sistemul NATO şi ţinând cont de faptul  că România şi-a asumat începând cu  data de 1 ianuarie 2007 ca ipoteză de lucru strategiile pentru încheierea pregătirilor de aderare la UE, legislaţia internă în materia prevenirii şi combaterii terorismului încearcă să se apropie de cerinţele standardelor internaţionale de profil. În  momentul actual problematica terorismului se discută din ce în ce mai activ, fapt pentru care a şi fost reanalizată. Ce este terorismul (actul terorist)? Dincolo de definitiţiile convenţionale, sunt şi definiţii în legislaţiile (militare) a statelor.

1.1. Cazul: Statele Unite ale Americii

În concepţia Ministerului American al Aparării, terorismul înseamnă utillizarea violenţei sau a ameninţării cu violenţa pentru a induce o stare de frică, intimidând guvernele sau societăţile, în scopul de atinge ţeluri politice, religioase sau ideologice (1). Terorismul reprezintă utilizarea forţei şi violenţei împotriva persoanelor sau proprietăţii prin încălcarea legilor penale ale SUA cu scopul, de a intimida, constrânge sau răscumpara. Biroul Federal de Invetigatii FBI împarte terorismul întâlnit pe teritoriul SUA în două tipuri:
domestic;
internaţional.
Terorismul domestic cuprinde grupuri sau indivizi ale căror activităţi teroriste sunt îndreptate împotriva unor elemente ale guvernului sau populaţiei civile, fără a avea direcţie externă. Terorismul internaţional  cuprinde grupuri sau indivizi ale căror activităţi teroriste sunt de natură externă, fundamentate şi/sau direcţionate din ţări sau grupuri dincolo de graniţele SUA sau ale căror activităţi au extindere dincolo de graniţele naţionale ale SUA.

1.2. Cazul : România

Deşi nici pe plan intem, nici mondial noţiunea de terorism n-a fost dedusă definitiv, legiuitorul nostru, ţinând cont de conjunctura contemporană, a modificat Codul penal. Astfel Proiectul Noului Cod Penal (intrat în vigoare la 01.09.2006) incriminează actul de terorism. Doctrina românească a acţiunilor întrunite ale forţelor armate consideră că terorismul  semnifică acţiunea agresivă internă complexă, exercitată de elemente specializate/nespecializate, în scopul producerii de mari pierderi umane şi materiale inamicului şi de influenţare a acţiunii (ordinii) constituţionale ori a desfăsurării după plan a acţiunilor militare, prin folosirea după plan a acţiunilor militare şi a unor forme şi proceduri specifice violenţei armate (2). Trebuie  menţionat că în sistemul juridico-penal al României, ţinând seama şi de reglementările internaţionale, terorismul poate fi clasificat în două grupe:
terorismul propriu-zis (art.295 C.pen.); alte infracţiuni calificate de  necesităţile actuale din România şi de convenţiile internaţionale drept manifestări ale terorismului şi care în legislaţia naţională sunt sancţionate în mai multe articole:
– Asocierea pentru săvârşirea de acte de terorism (art. 296 C.pen.);
– Finanţarea actelor de terrorism (art. 297 C.pen.);
– Ameninţarea în scop terorist (art. 298 C.pen.);
– Alarmarea în scop terorist (art. 299 C.pen.);
-Infracţiuni contra persoanelor care se bucură de protecţie internaţională
(art.280.C.pen.).
Conform art. 295 C. pen. constituie acte  de terorism următoarele infracţiuni atunci când sunt săvârşite în scopul tulburării grave a ordinii publice, prin intimidare, teroare sau prin crearea unei stări de panică:
1.infracţiunile de omor prevăzute în art. 178 şi art. 179, vătămarea corporală şi vătămarea corporală gravă, prevăzute în art. 186  şi art. 187, precum şi lipsirea de libertate în mod ilegal prevăzută în art.201 ;
2.infracţiunile prevăzute în art. 105-108 din Codul aerian ;
3.infracţiunile de distrugere prevăzute în art.263  şi 264 ;
4.infracţiunile de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, nerespectarea regimului materialelor nucleare şi a altor materii radioactive, precum şi nerespectarea regimului materiilor explozive, prevăzute în art.406- 408;
5.introducerea sau răspândirea în atmosferă, pe sol, în subsol sau în apă de produse, substanţe, materiale, microorganisme sau toxine de natură să pună în pericol securitatea persoanelor, colectivităţii ori mediului înconjurător;
6.ameninţarea cu bombe sau cu alte materii explozive.
Caracterul infracţiunii, pericolul social al acesteia se determină, în primul rând, în funcţie de obiectul la care atentează. Ca orice  altă faptă infracţională, terorismul atentează la unele relaţii sociale ocrotite de legea penală.
Actul terorist se desfăşoară prin săvârşirea, în condiţiile legii, a unor infracţiuni prevăzute  de :
Codul Penal;
Codul Aerian;
Legea nr. 535/2004 (privind prevenirea şi combaterea terorismului)
Alte infracţiuni asimilate actelor de terorism (conform legii nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului).
Acest act prevede condiţiile de incriminare, precum şi terminologia stricto sensu a actului terorist săvârşit pe teritoriul României:
procurarea, deţinerea, confecţionarea, fabricarea sau furnizarea ori, după caz, producerea de mijloace distructive, substanţe toxice, materiale, microorganisme sau alte substanţe ori mijloace vătămătoare, de natură să pună în pericol sănătatea oamenilor sau a animalelor ori mediul înconjurător, în scop terorist;
recrutarea, instruirea sau pregătirea entităţilor teroriste în vederea folosirii armelor de foc, muniţiilor, explozivilor, armelor chimice, biologice, bacteriologice sau nucleare, precum şi în scopul facilitării ori comiterii de acte de terorism;
înlesnirea intrării/ieşirii în/din ţară, găzduirea ori facilitarea accesului în zona obiectivelor vizate al persoanei despre care se cunoaşte că a sprijinit/săvârşit sau urmează să sprijine/săvârşească un act terorist;
culegerea şi deţinerea, în scopul transmiterii, ori punerea la dispoziţie de date şi informaţii despre obiective vizate de terorişti, fără drept;
promovarea unor idei, concepţii sau atitudini în scopul susţinerii cauzei şi/sau a activităţii entităţii teroriste;
spălarea de bani, bancruta frauduloasă, actele de corupţie, şantajul, traficul de persoane, traficul ilicit de droguri şi precursori, contrabanda, traficul cu autoturisme furate, falsificarea de monedă sau de alte valori, precum şi orice alte infracţiuni având ca finalitate realizarea unui profit în folosul entităţii teroriste;
orice alte fapte comise cu intenţia de a sprijini, înlesni, ascunde sau de a determina săvârşirea actelor de terorism.

Cadrul legal al concepţiei antiteroriste române este în acord cu obligaţiile asumate de stat prin tratate şi convenţii internaţionale.
Dreptul intern legitimează cerinţele acestor acte internaţionale prin dispoziţiile articolului 11 al. 2 din Constituţia României : ” tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.”
Actul terorist este infracţiunea prevăzută de art.295 C.pen. şi face parte din TITLUL III – Crime şi delicate contra securităţii naţionale  -.
Conform Legii nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României (publicată în Monitorul Oficial nr. 163 din 7 august 1991), siguranţa naţională se defineşte după cum urmează :
“Prin siguranţa naţională a României se înţelege starea de legalitate, de echilibru şi de stabilitate socială, economică şi politică necesară existenţei şi dezvoltării statului naţional român, ca stat suveran, unitar, independent şi indivizibil, menţinerii ordinii de drept, precum şi climatului de exercitare neîngrădită a drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, potrivit principiilor şi normelor democratice statornicite prin Constituţie.”
Referitor la definiţia prezentată de legea nr. 51/1991, privind siguranţa naţională a României, Constituţia României  prevede următoarele:

– art. 1  Statul român  este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi
indivizibil;
– art. 2  Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o
exercită prin organele sale reprezentative şi nici un grup şi nici o
persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu;
– art. 3  Teritoriul României este inalienabil;
Frontierele ţării sunt consfinţite prin lege organică, cu
respectarea principiilor şi a celorlalte  norme general admise ale
dreptului internaţional.

Starea de ordine şi siguranţă publică se realizează prin măsuri generale, de natură economică, socială şi politică, precum şi prin măsuri speciale, cu caracter preventiv.
Conceptul de ordine socială include toate elementele, normele, regulile, obligaţiile, interdicţiile, practicile sociale dintre indivizi, grupuri şi instituţii sociale, adică întregul sistem juridic.
Siguranţa naţională se realizează prin cunoaşterea, prevenirea şi înlăturarea ameninţărilor interne sau externe ce pot periclita valorile prevăzute în legea nr. 51/1991.
Securitatea publică – ca obiect al infracţiunii – este un sistem de relaţii sociale în raport cu crearea şi menţinerea condiţiilor de securitate ale activităţii societăţii, funcţionarea şi dezvoltarea instituţiilor sale.
Specificul obiectului în cauză: securitatea condiţiilor de existenţă a societăţii constă în securitatea inviolabilităţii fiecărui membru al societăţii şi proprietăţii acestuia, securitatea activităţii instituţiilor de stat şi  civile/particulare.
Siguranţa publică exprimă “ sentimentul de linişte şi încredere pe care îl conferă serviciul poliţienesc prin aplicarea măsurilor de menţinere a ordinii şi liniştii publice, a gradului de siguranţă a persoanelor, colectivităţilor şi bunurilor, precum şi prin realizarea parteneriatului societate civilă – poliţie, în scopul soluţionării problemelor comunităţii, al apărării drepturilor, libertăţilor şi intereselor legale ale cetăţenilor”
(conform Strategiei M.A.I. de realizare a ordinii şi siguranţei publice, pentru creşterea siguranţei cetăţeanului şi prevenirea criminalităţii stradale, aprobată prin H.G. nr. 196 din 17 martie 2005 ).;
Securitatea, drept condiţie de funcţionare şi dezvoltare a societăţii, cuprinde două elemente:
– criteriul obiectiv care dovedeşte nivelul real de protecţie a sistemului de reglementare legală a măsurilor organizatorice pentru utilizarea mijloacelor materiale, realizarea acestor măsuri de către organelor abilitate ;
–  criteriul subiectiv al securităţii publice, ca obiect juridico-penal, ţine de psihologia publică: senzaţia unei stări de protecţie şi linişte publică, senzaţia securităţii personale şi de grup, integritatea proprietăţii, asigurarea unei activităţi normale a instituţiilor statale.
Prin Hotărârea Guvernului nr. 196 din 17 martie 2005 privind aprobarea Strategiei   Ministerului Administraţiei şi Internelor de realizare a ordinii şi siguranţei publice, pentru creşterea siguranţei cetăţeanului şi prevenirea criminalităţii stradale, Ministerul Administraţiei şi Internelor este autoritatea administraţiei publice centrale de specialitate, care exercită, în conformitate cu legea, atribuţiile ce îi revin cu privire la respectarea ordinii publice, apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, a proprietăţii publice şi private, prevenirea şi combaterea faptelor antisociale, respectarea regimului juridic al frontierei de stat, apărarea împotriva incendiilor şi protecţia civilă, contribuind prin întreaga sa activitate la apărarea democraţiei constituţionale, suveranităţii, unităţii şi integrităţii teritoriale ale României.

1.3. Destinaţia preventivă şi combatantă a forţelor de securitate

În sensul hotărârii menţionate, forţele de securitate (de siguranţă & ordine) române au o anumită strucură şi destinaţie:

1. forţe principale ;
2. forţe de sprijin ;
3. forţe complementare ;
4. forţe de excepţie.

Forţele principale ale M.A.I. sunt abilitate prin lege să exercite dreptul de poliţie al statului, reprezentând componenta de bază a structurilor destinate să gestioneze întreaga problematică din domeniul ordinii publice pe timp de pace sau pe timpul stării de urgenţă/ de mobilizare (fiind constituite în structuri de poliţie şi jandarmi).
Forţele de sprijin sunt constituite din structuri speciale de protecţie şi intervenţie
( poliţie de frontieră, protecţie civilă, pompieri şi aviaţie din M.A.I ( respectiv IGPF, ISU, Brigada de Pompieri, Unitatea Speciala de Aviatie ).
Forţele complementare sunt constituite din structuri ale Ministerului Apărării Naţionale, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Protecţie şi Pază, precum şi din Ministerul Justiţiei, Garda Financiară, Poliţia Comunitară şi Locală şi alte servicii specializate.
Forţele de excepţie sunt constituite din structuri specializate ale Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Protecţie şi Pază şi Ministerului Apărării Naţionale şi acţionează numai în situaţii expres determinate de lege, pentru restabilirea ordinii constituţionale atunci când instituţiile şi valorile democratice sunt în pericol şi toate celelalte măsuri de restabilire a ordinii publice au fost epuizate, iar posibilităţile forţelor principale şi de sprijin, precum şi complementare de ordine şi siguranţă publică au fost depăşite.

1.4. Rezoluţia de Securitate ONU

România a aderat la Planul de Acţiune al UE privind combaterea terorismului şi a semnat Declaraţia finală adoptată de Conferinţa Europeană lărgită, din 20 octombrie 2001( Bruxelles).
De asemenea, statul român s-a angajat ferm să adopte în uzul intern cerinţele Rezoluţiei de Securitate ONU nr. 1373 din 2001, precum şi a Convenţiei Naţiunilor Unite privind eliminarea surselor de finanţare a terorismului.

1.5. Cerinţele  Rezoluţiei de Securitate ONU

Rezoluţia de Securitate ONU  reprezintă rezultatul condamnării fără echivoc a atacurilor teroriste care au avut loc la New York, Washington D.C. şi Pennsylvania la 11 septembrie 2001, prin care se interzice orice alte asemenea acte.
Intrucât  actul terorist internaţional reprezintă o ameninţare la adresa păcii şi securităţii internaţionale, prevederile Cartei Naţiunilor Unite recomandă ca toate statele:
1. să prevină şi să suprime finanţarea actelor teroriste;
2. să incrimineze asigurarea sau colectarea voită de fonduri de către conaţionalii lor ori pe teritoriile lor, prin orice mijloace, direct sau indirect sau având cunoştinţă că anumite fonduri urmează să fie utilizate în scopul săvârşirii de acte teroriste;
3. să îngheţe fără întârziere fondurile şi alte bunuri financiare ori resurse economice ale persoanelor care comit sau încearcă să comită acte teroriste ori care participă la sau facilitează comiterea de acte teroriste, ale entităţilor aflate în proprietatea sau controlate direct ori indirect de asemenea persoane, ale persoanelor sau entităţilor care acţionează în numele sau sub conducerea unor astfel de persoane şi entităţi, inclusiv fondurile provenite sau generate de proprietatea deţinută ori controlată direct sau indirect de asemenea terorişti ori de persoane şi entităţi asociate;
4. să interzică naţionalilor sau persoanelor şi entităţilor de pe teritoriile lor de a pune la dispoziţie, în mod direct sau indirect, orice fonduri, bunuri financiare sau resurse economice ori servicii financiare sau alte servicii asemănătoare în beneficiul persoanelor care comit, încearcă să comită, facilitează sau participă la comiterea actelor teroriste, al entităţilor aflate în proprietatea lor sau controlate în mod direct ori indirect de asemenea persoane sau de persoane şi entităţi acţionând în numele ori sub conducerea acestor persoane
5. să se abţină de la acordarea oricărei forme de sprijin, activ sau pasiv, entităţilor sau persoanelor implicate în acte teroriste, inclusiv prin suprimarea recrutării de membri ai grupărilor teroriste şi prin eliminarea furnizării de arme teroriştilor;
6. să întreprindă măsurile necesare în vederea prevenirii comiterii de acte teroriste, inclusiv prin stabilirea unui sistem de alertă timpurie între state prin schimbul de informaţii;
7. să refuze şederea pe teritoriile lor a acelora care finanţează, plănuiesc, sprijină sau comit atacuri teroriste ori oferă  adăpost în acest sens;
8. să îi împiedice pe cei care finanţează, plănuiesc, facilitează sau comit acte teroriste  folosind teritoriile lor pentru aceste scopuri, acţionând împotriva altor state sau cetăţenilor acestora;
9. să se asigure că orice persoană care participă la finanţarea, planificarea, pregătirea sau comiterea actelor teroriste ori care sprijină aceste acte este adusă în faţa justiţiei şi să se asigure că, în completarea oricăror alte măsuri de combatere a acestora, asemenea acte teroriste sunt calificate drept infracţiuni grave în legile şi în reglementările interne, precum şi că pedeapsa reflectă în mod corespunzător gravitatea actelor teroriste;
10.să îşi acorde unele altora întregul sprijin pentru investigaţiile şi acţiunile penale asociate finanţării sau sprijinirii actelor teroriste, inclusiv asistenţă în obţinerea probelor pe care le deţin şi care sunt necesare acţiunilor penale;
11. să prevină deplasarea teroriştilor şi a grupărilor teroriste prin exercitarea unui control eficient al frontierelor şi al eliberării actelor de identitate şi a documentelor de călătorie, precum şi prin măsuri de prevenire a contrafacerii, falsificării sau utilizării frauduloase a actelor de identitate şi a documentelor de călătorie;
12. să identifice mijloace pentru intensificarea şi accelerarea schimbului de informaţii operative, în special cu privire la: acţiuni sau deplasări ale teroriştilor ori ale reţelelor teroriste; documente de călătorie falsificate; trafic cu arme, materii explozive sau alte materiale periculoase; folosirea tehnologiei în domeniul comunicaţiilor de către grupări teroriste şi ameninţarea creată de deţinerea de către grupurile teroriste a armelor de distrugere în masă;
13. să efectueze schimb de informaţii în conformitate cu dispoziţiile legale interne şi internaţionale şi să coopereze în domeniile administrativ şi judiciar pentru a împiedica comiterea de acte teroriste;
14. să coopereze în special prin intermediul înţelegerilor şi al acordurilor bilaterale şi multilaterale pentru prevenirea şi combaterea atacurilor teroriste şi să acţioneze împotriva autorilor acestor acte;
15. să devină cât mai curând posibil părţi la convenţiile şi protocoalele internaţionale relevante în domeniul terorismului, inclusiv la Convenţia internaţională pentru combaterea finanţării terorismului din 9 decembrie 1999;
16. să întărească cooperarea şi să aplice în întregime cele 12 convenţii şi protocoale internaţionale relevante în domeniul terorismului, precum şi rezoluţiile Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite nr. 1.269/1999 şi nr. 1.368/2001;
17. să întreprindă măsurile necesare în conformitate cu prevederile relevante din dreptul intern şi internaţional, inclusiv cu standardele internaţionale în domeniul protecţiei drepturilor omului, înainte de acordarea statutului de refugiat, pentru a se asigura că solicitanţii de azil nu au planificat, nu au facilitat sau nu au participat la comiterea de acte teroriste;
18.  să se asigure, în conformitate cu dreptul internaţional, că statutul de refugiat nu este utilizat în mod abuziv de autorii, organizatorii sau facilitatorii actelor teroriste şi că revendicările cu motivaţie politică nu vor fi recunoscute ca motive pentru respingerea cererilor de extrădare a presupuşilor terorişti;
19. să ia cunoştinţă de legătura strânsă dintre terorismul internaţional şi crima organizată la nivel transnaţional, de traficul ilicit de stupefiante, operaţiunile de spălare a banilor, traficul ilegal cu arme, transportul ilegal de materiale nucleare, chimice, biologice şi alte materiale cu potenţial letal şi, în această privinţă, se evidenţiază necesitatea întăririi coordonării eforturilor la nivel naţional, subregional, regional şi internaţional în scopul consolidării reacţiei internaţionale faţă de această ameninţare gravă la adresa securităţii internaţionale;
20. să declare că actele, metodele şi practicile teroriste sunt contrare scopurilor şi principiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite şi că finanţarea, planificarea şi incitarea la acte teroriste, în cunoştinţă de cauză, sunt contrare scopurilor şi principiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Autorităţile şi instituţiile publice  române vor lua măsurile necesare pentru aplicarea prevederilor Rezoluţiei nr. 1.373/2001 a Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite privind combaterea terorismului internaţional, iar persoanele fizice şi juridice române, precum şi persoanele fizice şi juridice străine care desfăşoară activităţi pe teritoriul României se vor conforma regulilor şi măsurilor întreprinse în acest scop.( conform -ordonanţă de urgenţă nr. 153 din 21/11/2001
Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 769 din 03/12/2001 entru aplicarea Rezoluţiei nr. 1.373/2001 a Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite privind combaterea terorismului internaţional.

1.6. Instanţa internaţională de judecare a actelor de tip terorist

Curtea Internaţională pentru crime şi terorism

Deşi Curtea Internaţională este operaţională din 1 iulie 2002, în acest moment la scară internaţională nu se pot soluţiona prin sentinţă în mod unitar actele teroriste. Acest atribut revine statelor pe ale căror teritorii au loc astfel de violenţe, în baza acordurilor deja existente şi enumerate mai sus (3).
Se estimează că începând cu anul 2009 C.I.C.T. să aibă competenţa în a judeca acte de tip terorist, an în care Secretarul General al O.N.U va reconvoca statele părţii  pentru dezbaterea Statutului C.I.C.T.  în vederea extinderii ariei de competenţă judiciară (4).
Conform Statutului actual, Curtea e compentă material să soluţioneze prin sentinţă doar 3 categorii de acte violente (delicvenţa juris gentium):
– genocid;
– crime impotriva umanitatii;
– crime de război (şi alte agresiuni).
Explicaţia terminologică a infracţiunilor supuse soluţionării de către C.I.C.T.

(1) genocidul – intenţia de a distruge, total sau parţial, populaţia naţională, etnică, grupurile religioase sau cele în funcţie de rasă, prin acte ca:
– uciderea membrilor grupului
–  cauzarea de serioase deficienţe fizice sau psihice membrilor grupurilor menţionate;
– intenţia premeditată de a distruge total sau parţial astfel de grupuri;
– elaborarea de măsuri intenţionate de a stopa înmulţirea naturală a membrilor grupurilor;
– intervenţia forţată de a transfera membrii copii la alt grup (deportarea).
(2) crimele împotriva umanităţii sau atacurile sistematice îndreptate în mod vădit împotriva populaţiei civile ; astfel de acte pot fi:
– omorul;
– tortura;
– sclavia;
– deportarea forţată a populaţiei;
– orice alte severe privaţiuni privind libertatea fizică şi psihică, precum şi violarea regulilor fundamentale de drept internaţional;
– violul, prostituţia forţată (sclavia sexuală), sterilizarea forţată, precum orice alte fapte de violenţă sexuală;
– persecutarea oricărui grup sau colectivitate politică, naţională, etnică, culturală, precum şi a altor asemenea grupuri recunoscute de dreptul internaţional care au legătură cu actele incriminate şi aflate în jurisdicţia C.I.C.T.;
– dispariţia forţată a unor persoane;
– apartheid-ul
– orice alte acte având caracter inuman ce pot cauza suferinţe serioase, leziuni fizice sau psihice.
(3)crimele de război – faptele săvârşite împotriva umanităţii, a regulilor de desfăşurare  a conflictelor armate stabilite prin Convenţiile de la Geneva;
– alte violări ale dreptului internaţional al conflictelor armate

1.7. Acorduri internaţionale semnate de statul român

Cele mai importante acte (acorduri şi tratate) care privesc prevenirea şi combaterea terorismului, la care România a aderat, sunt:
Convenţia europeană pentru reprimarea terorismului, Strasbourg 1977, ratificată prin Legea 19/1997;
Convenţia internaţională contra luării de ostatici, New York 1979, ratificată prin Decretul-Lege 111/1990;
Convenţia cu privire la marcajul explozibililor plastici şi în folie în scopul detectării, Montreal 1991, ratificată prin Legea 139/1998;
Convenţia Europeană cu privire la controlul achiziţionării şi deţinerii de arme de foc de către particulari, Strasbourg 1978, ratificată prin Legea 116/1997;
Convenţia Internaţionalã cu privire la combaterea terorismului cu bombã (New York –1998) , ratificată în 2002 ;
Convenţia Internaţională cu privire la Combaterea finanţării terorismului (New York – 1999), ratificată în 2002 .
Alte acorduri bilaterale ale statului român în domeniul combaterii antiteroriste:
Acord cu RF Germania referitor la cooperarea în combaterea crimei organizate, precum şi a terorismului şi a altor fapte penale de o gravitate deosebită, încheiat la 15.10.1996, ratificat prin HG nr.80/1997;
Acord cu Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord referitor la reţinerea şi confiscarea bunurilor provenite şi a instrumentelor folosite în comiterea infracţiunilor, încheiat 14.11.1995, ratificat prin Legea nr. 136/1997;
Acord cu Republica Franceză privind cooperarea în domeniul afacerilor interne încheiat la 21.02.1997, ratificat prin Legea nr.147/1997;
Acord cu Republica Ungară privind cooperarea în domeniul crimei organizate, a terorismului şi traficului ilicit de droguri, încheiat la 19.02.1997, ratificat prin Hotărârea de Guvern. nr. 271/1997;
Memorandumul de înţelegere cu Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord cu privire la colaborarea în lupta împotriva crimei organizate  şi traficului ilicit de droguri şi substanţe psihotrope, încheiat la 14.11.1995, ratificat prin Legea nr. 148/1997.
Alte  state cu care se cooperează în baza protocoalelor la nivel de interagenţii sunt: Austria, Belgia, Franţa, Italia, Olanda, Germania, Spania, Portugalia, Grecia, Ungaria, Cehia, Polonia.

2. Baza instituţională operativă

Strategia Naţională de Prevenire şi Combatere a Terorismului este un document fundamental de conexiune a factorilor responsabilizaţi în asigurarea  securităţii şi siguranţei naţionale (anexa la Hotarararea C.S.A.T. nr 36 din 05.04.2002).
Strategia Naţională de Prevenire şi Combatere a Terorismului reprezintă un document programatic care fundamentează conceptual  :
– definiţia fenomenului terorist ;
– coordonatele esenţiale pentru încurajarea activităţilor de prevenire şi combatere ale terorismului ;
– obiectivele generale ale statului român în domeniul prevenirii şi combaterii  terorismului ;
– demersurile naţionale privind prevenirea şi combaterea  terorismului ;
– protocolul general de organizare şi funcţionare a Sistemului Naţional de Prevenire şi Combatere a Terorismului SNPCT;
– programe speciale interdepartamentale ;
– programe speciale departamentale .
Astfel, s-a înfiinţat Sistemul Naţional de Prevenire şi Combatere a Terorismului SNPCT –  organism alcătuit din toate structurile specializate şi guvernamentale cu atribuţii în domeniul securităţii şi siguranţei naţionale.
Conform legii nr. 14/1992, activitatea de prevenire şi combatere a terorismului revine Serviciului Român de Informaţii ( în colaborare cu alte  componente ale sistemului de apărare). Asfel, SRI devine autoritatea naţională în materia prevenirii şi combaterii terorismului.
În cadrul SRI funcţionează Inspectoratul pentru Prevenirea şi Combaterea Terorismului, ca centru specializat şi care are atribuţii în planificarea, organizarea şi executarea într-o manieră unitară a acţiunilor şi activităţilor de descoperire, prevenire, neutralizare şi anihilare a oricăror acţiuni de tip terorist desfăşurate pe teritoriul României.
La nivelul IPCT, din luna martie 2004 funcţionează CCOA-Centrul de Coordonare Operativă Antiteroristă, centru cu identitate proprie, ce are rolul de punct central de control între instituţiile componente ale SNPCT.

2.1. Instituţii care previn şi combat terorismul

Inspectoratul pentru Prevenirea şi Combaterea Terorismului are ca atribuţii specifice:
1 .descoperirea, cunoaşterea şi prevenirea prin activităţi specifice muncii de informaţii a oricăror acţiuni de planificare şi executare de acţiuni teroriste, indiferent de grupările ţintă: factori materiali, factori umani specifici şi nespecifici ;
2. monitorizarea activităţilor elementelor suspecte ca aparţinând de organizaţii teroriste sau care sprijină astfel de organizaţii ;
3 .organizarea şi instituirea dispozitivelor de protecţie antiteroristă şi control antiterorist-antideturnare pe aeroporturile aviaţiei civile ;
4. organizarea şi instituirea dispozitivelor de protecţie antiteroristă la obiectivele diplomatice şi reprezentanţele străine oficiale care prezintă sensibilitate deosebită şi grad de risc deosebit de ridicat, potenţial sau efectiv ameninţate de acţiuni teroriste ;
5. organizarea şi instituirea dispozitivelor de gardare şi protecţie antiteroristă  unor demnitari români sau străini ;
6. organizarea şi executarea controalelor antiteroriste la obiective destinate unor activităţi temporare, de importanţă deosebită ;
7. organizarea şi executarea controalelor şi intervenţiilor pirotehnice ;
8. organizarea şi executarea intervenţiei antiteroriste şi pirotehnice în cazul atacării sau ocupării unor obiective de terorişti, în scopul anihilării acestora, eliberării ostaticilor şi restabilirii ordinii de drept.
Activităţile prezentate la punctele 2-8 sunt executate de către Brigada Antiteroristă, serviciu specializat, reorganizat în 1990 prin transformarea fostei USLA-Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă (Radu Tudor, Jane-s Intelligence Review, ianuarie, 2002)
Referitor la protecţia demnitarilor români sau străini pe timpul vizitelor în România, a familiilor acestora, aceasta se va face prin Serviciul de Protecţie şi Pază SPP – care este organ de stat cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale.
Persoanele care au dreptul să beneficieze de protecţie şi obiectivele a căror pază se asigură de către Serviciul de Protecţie şi Pază sunt stabilite de CSAT.
Serviciul de Protecţie şi Pază poate executa, independent sau în cooperare cu alte organe prevăzute de lege, misiuni de prevenire şi contracarare a acţiunilor teroriste care vizează persoanele cărora li se asigură protecţie şi / sau obiectivele din competenţă.
Aceste atribuţii sunt prevăzute de legea nr.191/1998 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Protecţie şi Pază, modificată şi completată prin OUG nr.. 103/2002, aprobată cu modificări şi completări prin legea nr. 67 din 11 martie 2003 (publicată în M.Of.nr.183 din 24.03. 2003).
Pentru localurile misiunilor diplomatice străine, precum şi sediile unor agenţii şi reprezentanţe economice străine şi ale unor organisme şi organizaţii internaţionale care desfăşoară activităţi pe teritoriul ţării care prezintă risc şi risc ridicat, protecţia şi  intervenţia antiteroristă se execută de către Jandarmeria Română, prin Unitatea Specială 30 Paza şi Protecţie Misiuni Diplomatice şi Batalionul Special Antiterorist din cadrul Brigăzii Speciale de Intervenţie “Vlad Ţepes” (5).
2.2.  Alte atribuţii ale Jandarmeriei Române :

– participă la descoperirea, capturarea sau neutralizarea inamicului  pe teritoriul ţării, în locurile de dispunere a unităţilor sau subunităţilor de jandarmi;
– execută în cooperare cu alte forţe abilitate  unele acţiuni pentru descoperirea, capturarea sau neutralizarea elementelor paramilitare care acţionează pe teritoriul naţional.

2.2.1. Colaborare internaţională

România, ca partener strategic a SUA şi membru al Parteneriatului pentru Pace, participă alături de alte state membre NATO la combaterea terorismului internaţional prin toate mijloacele, inclusiv militare. În momentul solicitării, România, va pune la dispoziţia NATO, în sprijinul operaţiunilor de răspuns împotriva terorismului, spaţiul aerian, maritim şi terestru naţional (6).
În cadrul iniţiativelor de cooperare multinaţionale,  România a iniţiat şi sprijinit proiectele privind „lupta împotriva terorismului, a profilerării armelor de nimicire în masă şi securizarea frontierelor”.
România are o oarecare tradiţie în elaborarea legislaţiei internaţionale antiteroriste (7).Un rol esenţial îl are  anteproiectul de convenţie împotriva terorismului din 1935, elaborat de Vespasian V. Pella, jurist, diplomat  membru corespondent  al Academiei Române, fost preşedinte al Asociaţiei Internaţionale de Drept Penal şi unul dintre fondatorii dreptului penal internaţional, anteproiect care a stat la baza Convenţiei din 1937 (8).
România are o poziţie geostrategică, iar contribuţia la eforturile comunităţii internaţionale pentru asigurarea stabilităţii şi eliminarea terorismului internaţional este apreciată.
România este membru în Forţa de Reacţie Rapidă Europeană, FRRE, forţă de uniune, armată fondată în anul 2000 (20-21 noiembrie) ca răspuns la criza din Kosovo, alături de Germania, Austria, Belgia, Spania, Finlanda, Franţa, Marea Britanie, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Suedia, Turcia, Norvegia, Cehia, Slovacia, Ungaria.
Din totalul de 100.000, România are un număr de 3500 militari, din cadrul tuturor categoriilor de forţe armate, precum şi o serie de capabilităţi militare care să contribuie la constituirea capacităţilor strategice ale FRR.
FRRE apare ca o structură de reacţie operaţională internaţională capabilă să desfăşoare un”larg evantai” de operaţii de menţinere a păcii (peacekeeping project) (9). De asemenea, România face parte din Forţa de Răspuns a NATO- NRF, constituită pentru anihilarea crizelor, dar şi pentru prevenirea conflictelor.
NRF reprezintă o forţă avansată din punct de vedere tehnologic, flexibilă, uşor de dislocat, interoperabilă şi sustenabilă.
Misiunile la care România participă prin intermediul FRRE şi NRF sunt:
– umanitare;
– de  salvare;
– de stabilitate;
– evacuare a combatanţilor;
– contrateroriste şi antiteroriste (10).

2.2.2. Participarea României la misiuni NATO/ONU :

Angola (misiuni ca UNAVEM III, Monua, între anii 1995-1997);
Albania (misiunea Alba,, 1997);
Bosnia-Herţegovina ( misiuni IFOR si SFOR- forţe de stabilizare, 1996 -2006);
Kosovo ( misiunea KVM, UNMIK, KFOR, din 1999-2006);
Irak, Kuweit (misiunea UNIKOM, 1991-2006);
Congo( misiunea MONUC, 1999-2004);
Etiopia (Eritreea) – misiunea UNMEE(1994-2004).
Georgia (1999-2006) Misiunile desfăşurate de statul român prin intermediul NATO/ONU au fost şi sunt executate de subunităţi militare  şi de observatori militari.
Jandarmeria Română participă, la nivel internaţional şi la acţiunile organizate în cadrul Asociţiei Forţelor de Poliţie şi Jandarmerie
(EUROGENDERFOR) Europene şi Mediteraneene cu Statut Militar sau la cele organizate de către organismele similare ale altor state şi îndeplineşte misiuni de menţinere a păcii, potrivit angajamentelor internaţionale asumate de România.
EUROGENDERFOR  este un instrument al Uniunii Europene, formată din unităţi de poliţie cu statut militar şi atribuţii în domeniul poliţie, puse la dispoziţie pentru gestionarea corectă şi în timp scurt a crizelor internaţionale (în operaţiuni de management al crizelor) (11) .
Misiunile executate la nivel internaţional sunt executate de Unitatea Română de Poliţie Specială (KOSOVO) din cadrul Forţei de Poliţie Europeană .
Forţa de Poliţie Europeană (European Police Task Force)  este destinată pentru prevenirea şi gestionarea crizelor care pot apărea în spaţiul european sau în orice altă zonă de conflict şi este capabilă să desfăşoare operaţii care au ca scop impunerea şi menţinerea păcii, în scopul promovării valorilor democratice.

2.2.3.  Misiunile de bază ale FPE sunt:

– restabilirea ordinii publice în zonele de conflict internaţionale (cazul Kosovo, Bosnia,Albania s.a.);
– protecţia bunurilor şi persoanelor;
– misiuni de poliţie judiciară;
– lupta împotriva crimei organizate;
– lupta contra diferitelor forme de terorism (12).
În cadrul SNPCT, Ministerul Apărării Naţionale desfăşoară activitatea de gestionare a situaţiile de criză generate de acţiuni ale grupărilor teroriste asupra obiectivelor militare. În cadrul  MapN, la nivelul Statului Major General funcţionează Serviciul de Acţiuni Antiteroriste şi Operaţii Speciale.

3. Direcţii operaţionale de control judiciar

În Ministerul Public s-a înfiinţat, ca structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie  în combaterea infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism  D.I.I.C.O.T.
Competenţa instrumentării cazurilor de criminalitate organizată şi terorism aparţine prin lege D.I.I.C.O.T., indiferent dacă faptele sunt sesizate de M.A.I. sau S.R.I.
(legea nr. 508/2004, publicată în Monitorul oficial al României , Partea I, nr. 1089 din 23 noiembrie 2004, modificată prin ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 7/2005, prin reorganizarea Secţiei de combatere a criminalităţii organizate şi antidrog şi a structurilor sale teritoriale).
DIICOT, ca  structură centrală, este organizată în următoarele servicii :
Serviciul de combatere a criminalităţii organizate ;
Serviciul de combatere a traficului de droguri ;
Serviciul de combatere a macrocriminaltăţii economico-financiare;
Serviciul de combatere a criminalităţii informatice ;
Serviciul de combatere a infracţiunilor de terorism, serviciu format din mai multe birouri cu atribuţii specifice:

A. Biroul de investigare a infracţiunilor de terorism, catastrofe şi
dezastre ;
B. Biroul de investigare a infracţiunilor de finanţare a actelor
teroriste.
3.1. Competenţele de urmărire penală ale Biroului de investigare a infracţiunilor de terorism, catastrofe şi dezastre :

– infracţiunile prevăzute de Legea nr. 535/2004 pentru prevenirea şi combaterea terorismului ;
– infracţiuni prevăzute . de art. 279, 2791 şi 280 din Codul penal;
– infracţiunile prevăzute de Legea nr. 39/2003 pentru combaterea
criminalităţii organizate ;
– infracţiunile contra siguranţei statului;
– infracţiunile prevăzute în Legea nr. 111/1996, privind desfăşurarea  în siguranţă a activităţilor nucleare ;
– orice alte infracţiuni conexe.

3.2. Competenţele de urmărire penală ale Biroului de investigare a infracţiunilor de finanţare a actelor teroriste :
– infracţiunile prevăzute în Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului ;
– infracţiunile prevăzute de Legea nr. 39/2003 privind combaterea criminalităţii organizate ;
– orice alte infracţiuni conexe.
Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor (şi a finanţării actelor de terorism).
Este înfiinţat în baza legii  privind  prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combaterea finanţării actelor de terorism. Oficiul funcţionează ca organ central de specialitate cu personalitate juridică şi este  subordonat direct Guvernului României.
Scopul principal al Oficiului  constă în activitatea de prevenire şi combatere a  spălării banilor ca factor precursor pentru activitatea infracţională şi criminală.
Obiectivele finale ale Oficiului sunt :
– monitorizarea tranzacţiilor financiare suspecte
– prevenirea folosirii sistemului financiar intern în scopul spălării banilor şi  finanţării terorismului(după  modul de acţiune trasat de a III-a Directiva nr. 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene).
ONPSP a fost înfiinţat în baza Legii nr. 21/1999( modificată prin Legea nr. 656 / 2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 904 din 12.12.2002).
La nivel internaţional,  ONPSP colaborează cu Grupul de Acţiune Financiară Internaţională (G.A.F.I.) de luptă împotriva spălării banilor, grup care monitorizează  implementarea unui plan de luptă împotriva finanţării terorismului.
Trebuie menţionat interesul Guvernului României în problema analizată, prin organizarea – Conferinţei Stop Crimei Financiare!. Prevenirea şi combaterea spălării banilor şi lupta împotriva finanţării terorismului prin prisma aderării României la Uniunea Europeană, din 19 iulie 2006.
A se vedea:
– Legea Nr. 36 din 1 martie 2006 – pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 135/2005 privind modificarea Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism
– Legea Nr. 656 din 7 decembrie 2002 – pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor
– DECIZIE nr.496 din 11 iulie 2006 a Planului Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor pentru aprobarea Normelor privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism. Fenomenul terorist fiind strâns legat de criminalitate în general, practic e imposibil de disociat prevenirea şi combaterea terorismului de criminalitatea organizată şi de traficul de droguri. Întrucât este aproape imposibil de disociat fenomenul crimei organizate de actul de tip terorist, în cadrul M.A.I., la nivelul I.G.P.-Inspectoratul General al Poliţiei, legislaţia în domeniul crimei organizate este aplicată de DGCCOA-Direcţia Generală de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog.
DGCCOA – îşi exercită atribuţiile ce îi revin din actele normative în vigoare cu privire la combaterea criminalităţii organizate şi a traficului ilegal de droguri, având obligaţia de a controla, îndruma şi sprijini activitatea tuturor centrelor zonale, serviciilor şi birourilor de combatere a crimei organizate şi antidrog din teritoriu şi depune diligenţa necesară  pentru îmbunătăţirea activităţilor ce revin în sfera sa de competenţă.
DGCCOA, conform ordinului Ministerului Administraţiei şi Internelor,  are în componenţă trei direcţii operative:
– Direcţia de Combatere a Crimei Organizate;
– Direcţia Antidrog;
– Direcţia Operaţii.

Formaţiunile din structura DGCCOA investighează grupările de infractori străini sau autohtoni având în vedere condiţiile prevăzute de Legea 39/2003 (privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate). A fost publicată în M.Of. nr. 50/29 ian. 2003 ), referindu-se la următoarele domenii:
– contrafacerea, falsificarea şi punerea în circulaţie de monedă naţională, străină, cărţi de credit şi cecuri de călătorie falsificate;
-criminalitatea informatică;
– traficul internaţional şi intern de droguri, substanţe chimice esenţiale şi precursori, precum şi consumul ilicit de droguri;
-traficul internaţional cu organe şi fiinţe umane, adopţii internaţionale ilegale, filiere de emigrare şi imigrare clandestină;
-operaţiuni ilegale cu materiale strategice, NBC (nucleare, biologice, chimice);
-prevenirea şi combaterea actelor extremist-teroriste,
-traficul internaţional de autovehicule furate din străinătate;
-spălarea banilor care provin din săvârşirea infracţiunilor date în competenţa DGCCOA.

În cadrul direcţiei generale funcţionează următoarele servicii:
– combaterea criminalităţii informatice;
– combaterea falsului de monedă, cărţi de plată şi cecuri de călătorie;
– spălare de bani;
– trafic internaţional cu autoturisme furate;
– trafic de persoane;
– prinderi în flagrant.
DGCCOA cooperează cu structuri similare din alte ţări, precum şi cu organisme internaţionale abilitate în domeniul combaterii crimei organizate, atât direct cât şi prin intermediul Biroului Naţional Interpol şi Serviciului Relaţii Internaţionale din IGPR, Centrul S.E.C.I.- Southeast European Cooperative Initiative – Iniţiativa de Cooperare în Sud-Estul Europei (Southeast European Cooperative Initiative – SECI) a fost lansată în decembrie 1996, după semnarea acordurilor de pace de la Dayton, la propunerea comună a Uniunii Europene şi Statelor Unite ale Americii, cu scopul dezvoltării unei strategii economice şi de mediu viabile în regiune (prin Punctul Naţional Focal din M.A.I).
Activităţile specifice se execută şi de către Brigada Antidrog, ca unitate specializată în combaterea traficului şi consumului ilicit de substanţe stupefiante şi psihotrope, substanţe chimice esenţiale şi precursori, în depistarea laboratoarelor clandestine de producţie ilicită de droguri şi în combaterea activării ilicite a plantelor cu conţinut stupefiant sau psihotrop.
România este membru al Centrului Regional de Combatere a Criminalităţii Transfrontaliere prin SECI (Iniţiativa de Cooperare Sud-Est Europeană).
Strategia de prevenire şi reducere a cererii de droguri se realizează  prin Comitetul Naţional de Prevenire a Criminalităţii, organism aflat în subordinea primului-ministru şi în coordonarea ministrului justiţiei ( HG nr. 763 din 2001, publicată în M.Of. nr. 490 din 23.08.2001) şi Comitetului Interministerial de Luptă contra Drogurilor ( HG. Nr. 534/1999 ).
În conformitate cu prevederile H.G. nr. 306/14.04.2005, pentru aprobarea Strategiei actualizate privind reforma instituţională a M.A.I., la data de 06.06.2005, a fost constituit Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, care include în structura organizatorică Punctul Naţional  Focal şi Biroul Naţional Interpol, cu un centru unic de monitorizare (dispecerat), prin unificarea canalelor de cooperare poliţienească internaţională.

4. Previnerirea terorismului

Terorismul este o ameninţare globală şi printre atributele acestui fenomen se numără desconsiderarea principiilor fundamentale ale legii, ordinii şi drepturilor omului. Din aceste motive, activitatea de combatere a terorismului nu cade doar în sarcina instituţiilor statelor care se confruntă în mod direct cu atentate teroriste, ci reprezintă o responsabilitate a întregii societăţi civile.
Prin prezentul articol  nu s-a prezentat doar conceptual problema generală privind terorismul şi antiterorismul, ci şi legislaţia de profil (română şi străină) ca variantă viabilă a procesului de prevenire şi combatere juridică, conform dispoziţiilor incriminatoare din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului şi din Noul Cod Penal .
Prevenirea terorismului prin educaţie are o relevanţă deosebită pentru omenirea care are  nevoie de constiinţă comună, de promovare a unui nou umanism, bazat numai pe valorile morale, culturale, religioase şi pe acele achiziţii noi ale revoluţiei ştiintifice şi tehnice, pe impactul lor asupra vieţii. Subiectul uman trebuie format în spiritul solidarităţii cu cei din generaţia sa, al respectului pentru cei care l-au precedat şi cei ce-l vor urma, al încrederii în destinul umanităţii şi în valorile umane.
Educaţia pentru prevenirea terorismului, corespunde şirului de activităţi educative, de la simpla menţionare în clasa a nivelurilor diferite ale terorii şi  conflictelor pe glob în ce priveşte pericolul grupărilor teroriste, până la integrarea mai comprehensivă a cercetării, predării activităţii la toate nivelurile procesului educativ, care are drept scop pregătirea oamenilor în vederea participării la consolidarea unei lumi paşnice, drepte şi a unei ordini sociale în care violenţa directă, agresivitatea, ura, discriminarea, teroarea şi războiul sunt reduse pe cât posibil (13).
Concluzionând, în conceperea acestei educaţii pentru a preveni terorismul îşi găseşte loc ideea că terorismul se poate eradica şi preveni prin educaţie şi instruire, iar apelul la raţiune implică încrederea în capacitatea omului de a învăţa să-şi exercite spiritul de înţelegere mutuală şi pe cale paşnică.
Concluzii

În articolul de faţă s-a abordat baza legislativă relevantă conceptualizării formelor de manifestare ale terorismului pe de o parte iar pe de alta actul terorist din perspectiva politicilor militare şi legislative în vederea stabilirii criteriilor de alcătuire a delimitărilor definitorii cu privire la terorism. Mai mult, în vederea definirii acestora am subliniat modalităţile de prevenire ale terorismului la nivelul statal, legislativ şi educaţional. Bineînţeles, mai sunt multe de abordat  în legătură cu acestea, dar provocăm şi implicăm totodată pe cei care coordonează şi au competenţa necesară în domeniul juridic şi militar să contribuie atât declarativ cât şi procedural.
Note
1.Terorismul in dreptul international-inainte si dupa 11 septembrie 2001, Ionel Dragoman, dupa www.presamil.ro .
2.Terorismul in dreptul international-inainte si dupa 11 septembrie 2001, Ionel Dragoman, dupa www.presamil.ro .
3.The International Criminal Court and Terrorism)- C.I.C.T. -http://www.un.org/News/facts/iccfact.htm; http://www.un.org/law/icc/.
4.www.dgroups.org/groups/fipa/public/docs/Doc_Marcelo_Stubrin_Corte_PenalENG.pdf .
5.(http://www.jandarmeriaromana.ro/pagini/atrib_paza.html.
6.Terorismul în dreptul internaţional-înainte şi după 11 septembrie 2001, Ionel Dragoman, după www.presamil.ro.
7.Declaraţia primului ministru, domnul Adrian Năstase, cu privire la politica Guvernului pentru pregătirea aderării României la Organizaţia Atlanticului de Nord, după  www.cdep.ro.
8.http://www.mae.ro/index.php?unde=doc&id=22501.
9.http://www.mie.ro/_documente/info_integrare/romania_si_viit_europei/securitatea.htm.
10.http://www.nato.int/docu/review/2004/issue1/romanian/military.html.
11.http://www.mapn.ro/diepa/eveniment/20060713/Brosura_PESA.pdf.
12.http://www.jandarmeriaromana.ro/pagini/cp06_arhiva06.html.
13.Delcea Cristian, Psihologia terorismului. Studiul psihologic asupra terorismului. Prevenirea terorismului Cap. 9, pg. 359-368, 2006, Ed. Diversitas: Braşov.

14.  Documentul de poziţie a României, Capitolul 24 – Justiţie si Afaceri Interne (Acceptarea Aquis-ului Comunitar in vederea aderării României la U.E. )
15. Strategia acţiunilor rapide, Gheoghe Văduva, Edtura Academiei de Înalte  Studii Militare
16. Terorismul contemporan-Factor de risc la adresa securitaţii şi apărării nationale, in conditiile statututlui României de membru NATO, Gheoghe Văduva, Editura Universitaţii Naţionale de Apărare, CSSAS, Bucureşti, 2005
17.Hotărârea CSAT nr. 36 din 05. 04.2002
18. Studiu-CSAT,principalul instrument de decizie in politica de securitate a României, Sever Voinescu, C-tin Dudu Ionescu, Institutul pentru Politici Publice, Bucureşti, iunie 2005
19.Politica Europeană de Securitate şi Apărare, Departamentul pentru Politica de Apărare si Planificare, dupa http://www.mapn.ro/diepa/
20.Legea nr. 508/2004, publicată în Monitorul oficial al României , Partea I, nr. 1089 din 23 noiembrie 2004, modificată prin ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 7/2005, prin reorganizarea Secţiei de combatere a criminalităţii organizate şi antidrog şi a structurilor sale teritoriale
21.Rezolutiea de Securitate ONU nr. 1373 din 2001,
ordonanţă de urgenţă nr. 153 din 21/11/2001 Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 769 din 03/12/2001 entru aplicarea Rezoluţiei nr. 1.373/2001 a Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite privind combaterea terorismului internaţional.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s