EFECTE ALE CRIZEI FINANCIARE ASUPRA ROMÂNIEI

CUPRINS

INTRODUCERE………………………………………………. ….. ….. …………………………4
MECANISMELE CRIZEI FINANCIARE…………………………….. ….. ………….6
ASPECTE PARTICULARE ALE ECONOMIEI ROMÂNEŞTI………………..8
VULNERABILITĂŢI ŞI EFECTE ALE CRIZEI ASUPRA ROMÂNIEI…..9
CONCLUZII……………………………………………………………………………………………13

Criza financiară globală s-a manifestat la începutul anului 2007, iniţial sub forma unei absenţe acute a lichidităţilor pe piaţa bancară din SUA, efectele răspândindu-se rapid în întreaga lume, mai ales  după colapsul băncii Lehman Brothers, în septembrie a.c..

Prin extindere, fenomenul a „scos la iveală” probleme existente care însă nu erau nici pregnante, nici vizibile sau presante atâta vreme cât capitalul era tratat ca „un bun” comun, accesibil tuturor, spun specialiştii „la preţuri foarte mici” – cu alte cuvinte dobânzile făceau rentabile împrumuturile.

Cronologic cele mai importante momente ale crizei financiare actuale au fost marcate de următoarele momente:
– februarie 2007 – Din ce în ce mai mulţi clienţi din Statele Unite nu îşi mai achită creditele de tip “subprime” (credite ipotecare cu grad ridicat de risc), ceea ce provoacă primele falimente ale unor instituţii bancare specializate.
– august 2007 – Cad bursele. Băncile centrale intervin pe pieţe cu lichidităţi.
– 22 ianuarie 2008 – Banca centrală americană (FED) îşi scade rata dobânzii de referinţă la 3,5%, cu trei sferturi de punct.
– 17 februarie 2008 – Banca britanică Northern Rock este naţionalizată.
– 11 martie 2008 – O nouă injecţie masivă de lichidităţi pe piaţa creditelor de către băncile centrale, pentru a face faţă contracţiei acesteia.
– 16 martie 2008 – JPMorgan Chase anunţă achiziţionarea băncii de investiţii Bear Stearns, la un preţ scăzut şi cu ajutorul FED.
– 7 septembrie 2008 – Trezoreria americană decide naţionalizarea băncilor Fannie Mae şi Freddie Mac, după ce acestea au suferit pierderi financiare importante.
– 15 septembrie 2008 – Banca de investiţii Lehman Brothers îşi depune bilanţul, iar Bank of America anunţă cumpărarea Merrill Lynch.
– 16 septembrie 2008 – Compania de asigurări AIG (American International Group) este salvată de Guvernul american, care îi oferă 85 de miliarde de dolari în schimbul a 79,9% din capital.
– 17 septembrie 2008- Bursele din lume cad. Băncile centrale intensifică operaţiunile pentru injectarea de lichidităţi pe piaţă.
– 18 septembrie 2008- Banca britanică Lloyds TSB cumpără HBOS, instituţie financiară concurentă.
– 26 septembrie 2008- JPMorgan preia controlul asupra Washington Mutual, cu ajutorul autorităţilor federale.
– 28 septembrie 2008- Compania de asigurări belgiano-olandeză Fortis este ajutată de statele belgian, olandez şi luxemburghez. Banca britanică Bradford and Bingley este naţionalizată.
– 30 septembrie 2008- Banca Dexia este naţionalizată de autorităţile franceze şi belgiene.
– 3 octombrie 2008 – Camera Reprezentanţilor adoptă un plan de salvare a sectorului financiar, în valoare de 700 de miliarde de dolari. Senatul aprobase deja setul de măsuri.
– 4 octombrie 2008- Reuniune de urgenţă, la Paris, a liderilor membrilor europeni ai G8 (Germania, Franţa, Italia, Marea Britanie), care nu reuşesc să ajungă la un acord privind înfiinţarea unui fond european pentru susţinerea instituţiilor financiare aflate în dificultate.
– 5 octombrie 2008 – BNP Paribas preia Fortis în Belgia şi Luxembourg, devenind cea mai mare bancă de depozite din Europa.
– 8 octombrie 2008- Londra anunţă un plan de salvare care include o naţionalizare parţială a băncilor. Fondul Monetar Internaţional (FMI) revizuieşte în scădere previziunile privind creşterea economică mondială, în condiţiile în care bursele sunt în scădere.
-10 octombrie 2008- G7 îşi ia angajamentul să împiedice falimentul oricărei bănci importante.
– 12 octombrie 2008- Cele 15 ţări din Zona euro ajung la un acord privind un plan de acţiune: garantarea creditelor interbancare şi posibila recapitalizare a băncilor.
– 13 octombrie 2008: Creştere spectaculoasă a burselor, în replică la mobilizarea guvernelor.
– 15 octombrie 2008: Bursele cad din nou. Wall Strret înregistrează cea mai mare scădere de după 1987. Europenii, reuniţi la un summit la Bruxelles, cer organizarea unui summit mondial înainte de sfârşitul anului, pentru reformarea sistemului financiar internaţional. Preţul petrolului scade sub 70 de dolari barilul.
– 20 octombrie 2008- Criza financiară riscă să antreneze pierderea a 20 de milioane de locuri de muncă în lume până la sfârşitul anului 2009, avertizează Biroul Internaţional pentru Muncă.
– 24 octombrie 2008- Islanda cere oficial FMI un ajutor de două miliarde de dolari pentru a face faţă crizei care îi distruge sistemul bancar.
– 26 octombrie 2008- FMI anunţă că acordă un împrumut de 16,5 miliarde de dolari Ucrainei.
– 27 octombrie 2008- Ţările membre G7 critică “volatilitatea excesivă” a ratei de schimb a yenului, care atinge cel mai ridicat nivel în comparaţie cu dolarul din ultimii 13 ani.
– 28 octombrie 2008- Euro ajunge la cel mai scăzut nivel faţă de dolar din aprilie 2006. FMI, UE şi Banca Mondială anunţă că acordă 20 de miliarde de euro împrumut Ungariei.
– 29 octombrie 2008 – FED scade rata dobânzii de referinţă la 1,0%.
– 31 octombrie 2008 – Banca Japoniei scade rata dobânzii de referinţă la 0,30%.
– 6 noiembrie 2008- FMI anunţă că ţările dezvoltate vor înregistra în 2009 prima contractare a Produsului Intern Brut din 1945, estimată la 0,3%. Creşterea economică mondială este estimată la maxim 2,2%. Banca Centrală Europeană (BCE) scade rata dobânzii de referinţă la 3,25%.
– 15 noiembrie 2008- prima reuniune la nivel înalt a G20, organizaţie din care fac parte ţările dezvoltate şi economiile emergente.
– 15 noiembrie 2008- prima reuniune la nivel înalt a G20, organizaţie din care fac parte ţările dezvoltate şi economiile emergente.
– 17 noiembrie 2008 – Japonia intră în recesiune economică; PIB-ul anual scade cu 0,4% în trimestrul al treilea.
– 18 noiembrie 2008 – GM, Ford şi Chrysler cer Congresului SUA o nouă extindere a alocărilor din bani publici, avertizând că industria auto este în pragul dezastrului. Acţiunile General Motors şi Ford se depreciază, cunoscând o scădere de 90%, respectiv 80%, în ultimele 12 luni.
– 20 noiembrie 2008 – UE acordă Ungariei un împrumut de 6,5 miliarde euro. Preţul petrolului atinge minimul ultimelor 22 de luni: 52,55 USD pe baril pe piaţa de la New York. Statele din Nordul Europei vor acordă Islandei un împrumut în valoare de 2,5 miliarde de dolari pentru a ajuta ţara să-şi revină din criza financiară cu care se confruntă. Banca centrală a Elveţiei a coborât dobânda cheie cu 1 punct procentual la 1%.

Pieţele în ascensiune ale Europei – Europa Centrala şi mai ales Balcanii – au reprezentat încă de la început una dintre cele mai viabile direcţii investiţionale, aceste pieţe noi, oferind atât stabilitate economică cât şi politică, ambele ulterior procesului de aderare la NATO şi UE.
Astfel, începând cu 2002 Europa Centrală şi Balcanii au devenit destinaţia favorită a capitalului străin, înlocuind Asia de Est.

Polonia şi Cehia au fost apreciate ca fiind „pilonii” asupra cărora, fluxul investiţional occidental s-a manifestat pregnant încă de la început. Consideraţi totodată ca fiind „factorii de creştere economică„ în regiune, aceste două state au generat, în cadrul economiilor emergente, intrări ale volumului liber de capital. În acest sens foarte active au fost în special băncile din Austria, Italia sau Grecia, aflate în căutare de pieţe pe care să poată concura şi în care să genereze o nişă fără a mai trebui să se afirme într-un complex şi costisitor proces concurenţial.
Printre acestea, cele mai active, continuă şi astăzi să se numere cele cu capital austriac – gigantul vienez Raiffeisen – dar şi bănci italiene sau greceşti.

Concret, băncile străine s-au implicat pe pieţele Europei Centrale şi au extins ofertele din sectorul retail banking, atât împrumuturi private dar şi ipoteci, în contextul în care acest tip de servicii nu au existat până atunci în cadrul sistemului financiar bancar din Europa de Est
Creditul pentru astfel de tranzacţii era furnizat de aşa-numitul carry trade (împrumuturi efectuate în monedă cu dobândă mică, principiu exersat şi pe continentul american) bazat pe francul elveţian, un proces prin care băncile transferau împrumuturi în franci elveţieni, cu o rată mică a dobânzii, către ţări din Europa Centrală şi Balcani, în care ratele dobânzii erau mari.

Astfel, clienţii din România, Bulgaria sau Ungaria erau capabili să obţină finanţare pentru o maşină sau o casă la rate mici ale dobânzii – deseori de 8 la sută – oferite de împrumuturile în franci elveţieni sau de împrumuturile în euro, în opoziţie cu ratele dobânzii de peste 10 la suta în cazul împrumuturilor în lei.
În acelaşi timp însă, clienţii erau expuşi riscului deprecierii leului faţă de francul elveţian sau euro, precum şi riscului unei majorări a sumelor rambursate lunar în cazul în care piaţa străină ar lua o direcţie greşită.
Din această perspectivă situaţia României este similară cu cea a Ungariei, unde, ca urmarea a crizei  creditelor, au apărut semnalele unei economii „forţate” şi pe fondul unui sistem bancar dominat de bănci străine, care au folosit abuziv în creditare franci elveţieni şi euro pentru a finanţa împrumuturile pentru clienţi şi sectorul de afaceri.

Fireşte, în ceea ce priveşte randamentul economic, România se confruntă cu handicapul unui deficit bugetar de 2,5 la suta din PIB şi un deficit comercial considerabil (14 la suta din PIB). Deşi datoriile guvernamentale nu sunt foarte ridicate – doar 19 la suta din PIB – există specialişti care au impus sub semnul întrebării capacitatea României de a finanţa deficitul bugetar pe perioada crizei, în special din cauza aspectului particular al acesteia, şi anume din perspectiva crizei de lichidităţi. În aceste condiţii, suplimentar, amplificând mecanismul „reacţiilor în lanţ”, mai multe agenţii financiare de audit, au redus ratingul ţării, ceea ce a determinat implicit reducerea considerabilă a alternativei prin care statul ar fi obţinut lichidităţi prin vânzarea de obligaţiuni.

Situaţia României ar putea fi agravată şi de faptul că aproape toate sectoarele productive ale economiei – mai ales construcţiile de maşini şi sectorul producţiei industriale de ciment – se află în proprietatea investitorilor străini, care pentru a-şi proteja veniturile „îngheaţă” sau în cel mai rău caz reduc producţia în condiţiile răspândirii crizei in regiune. Unul dintre cele mai notabile exemple este reprezentat de  Renault care anunţa, la 20 octombrie 2008, că va suspenda producţia un număr de zile.

Potrivit specialiştilor români de această dată, fundamentele economice ale României deţin indici care determină un oarecare optimism, în comparaţie cu situaţia Ungariei, însă aceasta nu înseamnă că România nu resimte deja efectele recesiunii globale care sunt, se pare de-abia la început.
Astfel, încă de la 16 octombrie, băncile Piraeus, Credit Europe Bank, Volksbank şi Banc Post au suspendat toate împrumuturile în valute străine iar pe 17 octombrie Raiffeisen anunţa că va limita şi ea împrumuturile bazate pe valută străină. Prin deprecierea leului faţă de euro şi francul elveţian, consumatorii romani s-ar putea vedea confruntaţi cu o apreciere a valorii împrumuturilor şi o creştere a incapacităţii de operare a ipotecilor şi împrumuturilor lor personale sau de afaceri.

În consecinţă, pentru evitarea înmulţirii atacurilor speculative la adresa leului – multe astfel de atacuri fiind parate cu mai mult sau mai puţină abilitate de către BNR –  şi pentru a evita o depreciere şi mai accentuată faţă de euro s-a iniţiat măsura creşterii ratei dobânzii, imitându-se astfel măsurile care şi-au arătat eficienţa deja în Ungaria sau Suedia.

Aparenta imunitate a economiei româneşti la actuala criză ar putea fi explicată pe de o parte prin plasarea acesteia pe un cerc concentric mai îndepărtat de nucleul economiilor performante dar pe un sistem median al eficienţei ca o consecinţă a următorilor indicatori:

    Raportarea consumatorilor la un pattern de consum similar celui din economiile europene dezvoltate;
    Creşterea semnificativă a veniturilor, dar şi aceea a creditării au permis majorarea consumului intern;
    Menţinerea pe un trend ascendent, atât pe palierul industrial, cât şi în cel geografic, a cererii interne care va susţine creşterea economică;
    Majorarea fluxului intrărilor de capital investiţional, multe dintre proiecte urmând să atingă maturitatea şi randamentul financiar în 2009, când vor produce la capacitatea proiectată;
    Investiţii cu efecte majore în industria orizontală şi care vor intra în ciclu de producţie de-abia în 2009;
    Potenţialul de dezvoltare al infrastructurii va permite noi investiţii majore şi implicit creştere economică; Industria petrolieră va fi astfel pozitiv afectată, creşterile succesive din cadrul sectorului petro-chimic continând să îşi menţină dinamica. Astfel, distribuţia de materiale petroliere, se va reflecta în creşterea recrutărilor, inclusiv pentru personalul administrativ, mai ales dacă proiectele de infrastructură, vor fi impulsionate.
    Inclusiv producţia agricolă foarte bună, ca urmare a condiţiilor climatice favorabile şi a creşterii ponderii fermelor care utilizează tehnologii la nivel european;
    Potenţialul de creştere a productivităţii muncii rămâne în continuare ridicat, ca urmare a punctului scăzut de pornire şi a existenţei unor arii geografice slab utilizate dar, treptat, incluse în circuitul economic performant;

În acest context merită a fi subliniată şi eficienţa de până acum a sistemului bancar românesc a cărui eficienţă, deşi nu şi-a atins limita superioară, tinde să devină „motorul” unor procese viabile în contextul menţinerii creşterii economice, rezervându-şi totodată posibilitatea de satisfacere a cererii de credit interne.
Specialiştii din mediul financiar, sunt de părere că acest fenomen se datorează capitalului solid existent, multe dintre băncile care activează în prezent în România beneficiind de rate de solvabilitate superioare limitelor recomandate de standardele „Convenţiei Basel”.
De altfel, numai plasamentele în credite pe piaţa internă asigură un randament ridicat, făcând astfel inutilă căutarea altor plasamente, pe piaţa externă. Pe bună dreptate una dintre problemele băncilor din sistemul financiar românesc ar consta deci în identificarea unor noi resurse, interne si externe, şi menţinerea echilibrului în cadrul portofoliului de credite, sprijinit de altfel şi de măsurile adoptate de BNR privind limitarea creditului. Din această perspectivă politicile BNR au redus riscurile dispariţiei lichidităţilor de pe piaţă prin rezervele minime obligatorii ale băncilor la BNR, care reprezintă un atu suplimentar mai ales în astfel de momente de tensiune.

Unii analişti, inclusiv din cadrul agenţiilor internaţionale de rating, atrag atenţia asupra riscurilor ca România să repete experienţa nefavorabilă a unor state, exemplul cel mai vehiculat fiind al ţărilor baltice care, pe fondul unui deficit extern ridicat, au trecut de la creştere economică la recesiune şi inflaţie înaltă, în cazul României însă, mass media citând experţi din cadrul BNR, relevă faptul că această vulnerabilitate este eliminată prin diferenţe majore ale politicilor monetare aplicate.

Strategic Forecasting (Stratfor) arăta în raportul sau pentru trimestrul al patrulea al acestui an că Europa, care are un sistem bancar cu deficienţe profunde, va avea de suferit de pe urma actualei crize până la sfârşitul anului 2009. Mai mult, ţările mai puţin avansate din punct de vedere economic, printre care şi România, sunt în pragul colapsului financiar, mai scriu analiştii de la Stratfor.

    România este considerată de Stratfor una dintre ţările cele mai predispuse la colaps economic, alături de Estonia, Letonia, Lituania, Slovenia, Bulgaria, Ungaria, Croaţia, Slovacia şi Serbia. Franţa şi Italia sunt la rândul lor vulnerabile, dar vor gestiona mai bine situaţia datorită dimensiunii economiei lor.

Strategii de la Stratfor mai prevăd că în cel de-al patrulea trimestru numeroase ţări îşi vor reevalua avantajele şi dezavantajele pe care apartenenţa la Uniunea Europeana le aduce. Ţările care doresc să adere la zona euro îşi vor redefini şi ele priorităţile. Astfel, statele europene îşi vor regândi şi bugetele, reducând fondurile alocate diverselor programe.

Unul dintre primele efecte negative ale crizei s-a manifestat, la 27 octombrie 2008, prin scăderea ratingului de ţară al României de către „Standard & Poors”, Stratfor apreciind totuşi că România nu se află în aceeaşi situaţie precară ca Ungaria, însă confirmă existenţa unor probleme, traduse printr-un deficit  de lichidităţi, resimţit tot mai puternic pe piaţa europeană.

În absenţa unui sistem de raportare exactă nu se poate aprecia dacă mutaţiile suferite în plan macro de către economia românească pot fi considerate patologice sau modalităţi eficiente de adaptare la noua conjunctură financiară.
În consecinţă trebuie avut în vedere faptul că deşi actuala criză a început în Statele Unite şi a fost cauzată chiar de către sectorul imobiliar, în România a evalua o scădere a preţurilor pe piaţa imobiliară este fără îndoială un semn de normalitate, diminuări de chiar 30 – 40% nu ar face altceva decât să apropie preţurile de cele reale.
Criza din construcţii, apreciată că se va declanşa în 2009, va produce însă şi victime colaterale, cel mai apropiat fiind industria mobilei.

    În egală măsură, evoluţiile negative din industria textilă, unde unii responsabili afirmau recent în mass media că vor fi pierdute aproximativ 60.000 de locuri de muncă, nu pot fi integral puse pe seama crizei, deoarece odată cu creşterea salariilor în România, producţia în lohn urma inevitabil să fie relocată către regiunile asiatice, unde mâna de lucru ieftină permite un randament înalt.

Contrar perspectivei negative inoculate de agenţiile internaţionale de rating sau analiştii băncilor americane asupra României, economia naţională este privită cu optimism de către consultanţii care au contact direct cu mecanismele financiare locale.

    România porneşte dintr-o poziţie mai bună faţă de alte ţări din regiune, înregistrând o creştere a PIB mai accentuată în ultimii cinci ani, un stoc de investiţii străine directe mai ridicat care a consolidat o masă critică. Pe de altă parte, unele ţări din regiune au o dependenţă mult mai mare faţă de continuitatea şi stabilitatea surselor de finanţare externe, precum şi un grad mai mare de instabilitate socio-politică.

Un alt efect pozitiv al actualei crize ar putea consta, cel puţin pe termen scurt, în creşterea exporturilor, creştere încurajată de deprecierea leului, statisticile indicând deprecieri de 10% din luna septembrie a.c. Efectele se simt la nivelul exportatorilor, care vor încasa astfel mai mult pentru produsele vândute în străinătate.

    Piaţa europeană, care absoarbe circa 70% din exporturile româneşti indică o diminuare a volumului de consum, în special pe măsură ce ne apropiem de sfârşitul anului 2009, indicat de tot mai mulţi specialişti financiari ca fiind momentul în care se va atinge un maxim al recesiunii.

    Concomitent şi importurile vor încetini, pe fondul preţurilor mai mari, ceea ce va duce la o corectare binevenită a deficitului de cont curent, indicat ca fiind principalul factor de risc al instabilităţii economice.

Atât în SUA, epicentrul acestui seism financiar, în Europa, dar mai ales în România una dintre cele mai afectate categorii sociale va fi reprezentată de către clasa de mijloc. Din această perspectivă, efectele negative nu pot fi nici anticipate şi nici cuantificate, însă cu siguranţă ele se vor repercuta la nivel macro asupra întregului ciclu de producţie.
În opinia sociologului Mircea Kivu, clasa de mijloc reprezintă cam 15% din populaţia adultă, adică aproximativ 2,5 milioane persoane, membrii acestei clasei medii reprezentând matricea dinamică a economiei oricărei naţiuni.

Ritmul de creştere anterior crizei se va diminua ca o consecinţă a dependenţei de investiţii străine directe substanţiale, în special în următorii ani, ceea ce va genera o scădere a implicită a transferul de know-how: tehnologii, proceduri şi procese, structuri şi culturi organizaţionale şi inclusiv de noi mentalităţi.
Scăderea volumul investiţional se va răsfrânge şi asupra compensării deficitului de cont curent, în 2007 acesta reuşind să acopere doar 42%.

    Pentru a contracara însă acest efect, economiştii au avansat în mass media mai multe soluţii antidot una dintre acestea fiind predictibilitate sporită, spre exemplu a cursului de schimb, astfel încât investiţiile să poată fi planificate şi mai ales stabilitatea şi transparenţa sectorului fiscal.

Nu există fundamente ştiinţifice, afirmă specialiştii, pentru a putea previziona efectele crizei financiare şomajului. Evoluţia pieţei muncii în 2009 va depinde de politicile economice ale viitorului guvern şi de atractivitatea României pentru noi investiţii de capital. Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) nu anticipează o creştere a ratei şomajului dincolo de 6%, în contextul în care anterior au existat ani în care a fost şi mai mare.

    În pofida Fondului de şomaj apreciat ca fiind excedentar, chiar dacă au scăzut foarte mult contribuţiile, Cătălin Ghinăraru, secretarul ştiinţific al INCSMPS (Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţifică în Domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale), apreciază că o rată a şomajului de peste 13 procente ar depăşi posibilităţile sustenabilităţii bugetului actual.

Comportamentul angajatorilor, în contextul crizei, este greu de apreciat, actualele turbulenţe putând fi utilizate pentru rezolvarea multor probleme situaţionale, greu de gestionat în situaţii normale – disponibilizări, restrângeri de activitate, etc. Cu toate acestea în pofida unor cifre impresionante avansate în mass media, numărul total al disponibilizărilor în luna noiembrie era inferior celui din anul precedent, corespunzător aceleiaşi luni.
Statistica însă, în aceste cazuri, nu este relevantă, în condiţiile în care numai în acest an atât productivitatea cât şi consumul s-au aflat pe un trend ascendent. În perspectivă, supuse riscurilor de restrângere a producţiei ar putea fi sectoarele metalurgic şi siderurgic, din cauza dependenţei de exporturi, cel auto, piaţa internă continuând să absoarbă producţia autohtonă cu un randament acceptabil, cel al industriei de bunuri de larg consum, în special producătorii de electrocasnice.

Adoptarea monedei euro rămâne, după aderare cel mai important proiect al primului deceniu după aderarea la Uniunea Europeană. Amânarea intrării în zona euro ar putea să fie pe termen mediu unul dintre cele mai importante efecte negative determinate de criza financiară, fenomen potenţat atât de nivelul ridicat al inflaţiei dar şi de dezechilibrul dintre importuri şi exporturi.

    Evitarea amânării intrării în zona euro depinde de mobilizarea forţelor politice şi sociale pentru îndeplinirea criteriilor de convergenţă nominală cât şi pentru creşterea competitivităţii economiei româneşti astfel încât să facă faţă presiunilor care pot surveni odată cu pierderea scutului relativ oferit de politica monetară independentă şi de fluctuaţia cursului de schimb.

Concomitent, din perspectiva securităţii naţionale, pe fondul amplificării efectelor turbulenţelor financiare, industria de apărare, companiile din portofoliul Romarm şi nu numai, se resimt tot mai acut şi tind să îşi sisteze complet producţia şi aşa diminuată de slaba tehnologizare, scumpirea materiilor prime şi lipsa comenzilor.
În aceste condiţii, una dintre soluţii cu efect benefic în planul industriei, în ansamblu, ar putea fi reprezentată de retehnologizarea acestor întreprinderi şi implicarea lor pe orizontală în costisitorul proces de reînnoire a tehnicii de luptă, la nivelul Ministerului Apărării şi nu numai, în contextul în care, în ultimii ani s-au făcut numeroase ajustări bugetare care, de cele mai multe ori au diminuat valorizarea maximală a parteneriatelor din cadrul structurilor euro-atlantice, ceea ce ar putea genera eventuale vulnerabilităţi în cadrul flancului estic al NATO.

Perioadele de criză au generat, vorbind de experienţe anterioare, o coagulare în sens pozitiv a eforturilor clasei politice şi a păturilor sociale în direcţia evitării sau minimalizării efectelor negative care s-ar putea răsfrânge asupra traseului european al ţării noastre dar mai ales, în acest caz, asupra perspectivelor dezvoltării sănătoase a economiei României şi evitării angrenării într-un curent circular.

Criza financiară internaţională se va prelungi, probabil, cel puţin până în vara anului viitor, timp în care România va fi afectată indirect prin scumpirea finanţării externe, mobilitate ridicată a valorilor  monedei naţionale şi ieftinirea acţiunilor listate la bursă.

Dezechilibrele externe deja vizibile ale economiei noastre înrăutăţesc actualul „tablou”, însă dobânda înaltă la care sunt finanţate băncile româneşti de către Banca Naţională a României (BNR) ar putea tempera efectele negative, totuşi, România va continua să  rămână o destinaţie preferată pe agenda investitorilor străini, lucru demonstrat de volumul de capital destinat investiţiilor în 2008.

Pe termen lung este esenţială continuarea reformelor de ordin structural, pentru a facilita creşterea productivităţii muncii şi, pe această bază, a reduce decalajele faţă de nivelul mediu european. Concret este imperios necesar să se acţioneze pe direcţii, evidenţiate de către specialişti ca fiind impedimente ce pot reduce creşterea şi eficienţa economică, printre care cele mai importante trei sunt: reducerea birocraţiei
simplificarea sistemului de impozite şi taxe şi flexibilizarea pieţei forţei de muncă.

Surse bibliografice

–    Strategic Forecasting (Stratfor) SUA – „România, următoarea victimă a crizei financiare?”
–    Mugur Isărescu, Guvernator al BNR   –    „România şi criza financiară internaţională”, 23.07.2008
–    http://www.euractiv.ro – „România şi criza financiară”
–    The Washington Post: „România se clatină din cauza crizei financiare mondiale”
–    Radu Tudor – ”Securitatea naţională, în paranteze”
–    Radu Zilişteanu – „Criza financiară internaţională”
–    Dragos Cabat, presedinte al Chartered Financial Analyst (CFA) – „Criza financiară internaţională s-ar putea termina în vara anului viitor”
–    Hotnews.ro – Viorica Ana Chişu, Mirona Hritcu – „Economia se pregăteşte să lupte cu criza, iar piaţa muncii, de îngheţ”
–    http://www.capital.ro – „Evoluţia ratei şomajului în ţările din Europa Centrală şi de Est, în perioada 2003-2007
–    România Liberă.ro – Razvan Amariei – „Clasa de mijloc trăieşte din salarii şi creşte pe credit”
–    The Money Channel TV   –  „Criza economică actuală, de la subprime la recesiune” 20.11.2008
–    Ziarul Financiar, Florin Pogonaru, „Criza economică internă: cauze şi soluţii”, 23.11.2008, „ ZF la 10 ani. Noi ne facem viitoru”l 19.11, „Nu trageţi în bănci!” 19.11, „Banii în vremuri de criză” 18.11 , „În perioada de criză sprijiniţi IMM-urile!” 18.11

 

 

 

 

 

 

 

Lucrare elaborata de

Săndulachi Dan Ionuţ

Sub egida ISOP Bucuresti

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s