Implicatiile actualei crize financiare asupra securitătii nationale a României

 

Introducere
Pentru o societate ce îşi doreşte dezvoltarea, nimic nu este mai important putem spune, decât să stabilească principiile viitoarei prosperităţi şi bunăstari, făcând faţă diferitelor provocări la adresa stabilităţii politice şi economice. Asigurarea riguroasă a securităţii naţionale şi crearea condiţiilor necesare pentru dezvoltarea economică, reprezintă indubitabil, piloni ai progresului social şi instituţional în construirea unei politici  într-o ţara democratică cum este şi cazul Românie. Altfel spus, dacă nu există securitate,nu există progres, iar fără acest progres necesar nu există bunăstare, iar fără toate acestea, putem considera aproape imposibilă funcţionarea democraţiei, economiei de piaţă în societăţi moderne. 


 Studiile de securitate au apărut recent în spaţiul academic românesc, ele fiind însă esenţiale, şi după cum şi Zbigniew Brzezinski afirma că desi nu există formule miraculoase, studiile de securitate necesită, în mod fundamental, dezbateri inteligente.” Motivele acestei întârzieri sunt multiple: pe de o parte,  securitatea – ca materie de studiu – a fost confundată fie cu apărarea, fie cu serviciile de informaţii. Abia în momentul când NATO a sugerat oficialităţilor române, mai ales militare, să canalizeze viitorii manageri ai armatei către studiile civile, a apărut o rază de lumină în acest sens.
Odată cu dezvoltarea drepturilor omului s-au dezvoltat atât forme de securitate personală, cât şi forme de securitate umană. Securitatea ca instrument de conservare şi apărare a integrităţii şi identităţii societăţii umane în afara statului a fost denumită securitate societală. Cum România încă n-a reuşit să consume ideea de stat naţional ca reper major al securităţii sale este limpede că la noi securitatea societală se află doar la începuturile sale. Însă în ideea în care ne dorim să vină o vreme când paşaportul românesc o să fie privit cu invidie, iar celor plecaţi o să le fie şi mai dor, trebuie să conştientizam problemele ce ne urmăresc şi să alergăm înaintea lor, dar nu de frică, ci cu soluţii. 
 Suntem conştienţi că discutăm despre prosperitate, bunăstare, securitate ( iar aici ne gândim la toate formele sale) într-o perioadă pe care unii o văd ca pe o schimbare a echilibrului geopolitic, în care se vorbeşte din ce în ce mai des despre umilirea capitalismului delăsător american ce a dus la transformarea visului american în coşmar. Tocmai aici intervine şi problemă realizării acestei bunastari, oarecum întârziate, în condiţiile în care în fiecare zi cad mituri ( ex. Elveţia este la un pas de recesiune).
 Deşi trist, românii nu percep încă pericolul crizei financiare la dimensiunea să reală, dar văd deja cum unii investitori pleacă,unele fabrici se inched şi şomajul creşte o data cu dobânzile la credite. Înrăutăţirea calităţii vieţii e fără o ameninţare la securitatea naţională. Ne confruntăm practice cu probleme a€œin cerc”. Dacă la început discutăm despre securitatea naţională şi importantă acesteia pentru a ajunge la prosperitate, acum observăm şi dependenţa inversă ( matematic vorbind, dacă A implică B, non B implică non A, unde A este securitatea naţională, iar B este calitatea vieţii, bunăstarea socială).  
Am plecat de la ideea că este nevoie de securitate naţională pentru dezvoltare, pentru că până la urmă  obiectivul suprem  al organismelor statului trebuie să fie securitatea umană în tot înţelesul sau. În acest studiu ne propunem să vedem exact care sunt implicaţiile crizei financiare globale asupra securităţii naţionale  pentru a putea aproxima problemele  viitoare cu care ne-am putea confruntă cât şi eventuale soluţii pentru acestea.
 
 Capitolul I
 1.  La ei…
 1.1.  Criza financiara…economica…totală
 
 Dacă este să ne concentrăm atenţia asupra discursului prezentat de Sarkozy la întâlnirea G20 putem spune că acesta a fost oarecum a fost înfricoşător, luând în considerare ”ordinul” pe care l-a dat, ”capitalismul trebuie regândit!”. Nicolas Sarkozy a declarat că reuniunea şefilor de stat şi de guvern ai grupului G20 a fost un summit a€œistoric”, dar a recunoscut că negocierile cu SUA au fost dificile. Am intenţionat un răspuns la criză financiară, avem în plus un răspuns la criza economică, relansarea”, a pus Sarkozy, cu toate ca textul declaraţiei finale este destul de vag în această privinţă. Categoric, ne da răspunsul, dacă încă ne mai îndoiam, că lumea traversează o perioadă ce va lăsa multă cerneală pe hârtie. 
 În privinţa crizei financiare mondiale, în momentul de faţă, de a face numai cu o criză financiară. Trebuie să înţelegem cu toţii că această criză financiară se transpune în elemente din ce în ce mai concrete de criză economică mondială, care nu va afecta numai un număr de state, nu va afecta numai Statele Unite, ci va afecta toate ţările de pe glob. a€œMilioane de oameni din ţările dezvoltate suferă de pe urmă crizei creditelor, care a pornit din SUA şi Europa, după care s-a extins rapid şi pe pieţele ţărilor emergente”. 
 Marile economii cer şi ele, la rândul lor, reformarea sistemului financiar. Grupul celor mai industrializate 20 de naţiuni ale lumii trebuie să „formuleze propuneri pentru o reforma substanţială a sistemului financiar mondial”,afirmă preşedintele Braziliei, Luiz Inacio Lulă da Silva, la întâlnirea miniştrilor de finanţe şi ai şefilor băncilor centrale ai G20.
 ”Noi suntem astăzi în faţa unui moment al adevărului în care trebuie să spunem clar că ceea ce s-a întâmplat în SUA nu este o întâmplare, un accident, ci este rodul unor politici de risc şi al unor politici care au făcut că active puţin valoroase să fie supracotate” afirma prim-ministrul României la finalul lucrărilor Consiliului European de toamnă.  Şi, la un moment dat, acest balon s-a spart şi am ajuns la oră adevărului. După cum prezenţa şi Joseph Stiglitz situaţia Statelor Unite ale Americii în articolul a€œ “Good day for democracy; Now Congress must draw up a proposal în which costs are borne by those who created the problem”, The Guardian, October 1, 2008, în mediul economic, este un principiu fundamental care afirmă că poluatorul plăteşte în principal. Este, cum am spune, o problemă de dreptate, dar şi de efcienta. a€œ Wall Street a poluat economia noastră cu ipoteci toxice. Acum trebuie să plătească pentru curăţenie.”  
  Japonia este în recesiune, este official. Asta după ce la finalul săptămânii trecute, am aflat că zona euro a învăţat pentru prima oară de la apariţia monedei unice, termenul de recesiune (două trimestre consecutive de scădere economică).  Paradoxal, SUA a scăpat deocamdată. Deşi consemnarea recesiunii din SUA o vom afla în luna ianuarie, atunci când vor fi comunicate datele pentru cel de-al patrulea trimestru.
   
  1.2. Criza financiară şi ţările în curs de dezvoltare
 Pentru ţările în curs de dezvoltare, creşterea preţurilor cât şi şocurile de pe urmă instabilităţii financiare şi incertitudinii în naţiunile industrializate au un effect covârşitor. Costurile crescătoare ale energiei împreună cu preţurile de consum şi frică de recesiunea globală îngrijorează mulţi analişti din aceste ţări.  Sumarizand un raport al   Conferinţei  Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare,  Third World Network arată că impactul crizei cuprinde întreaga lume, în special ţările în curs de dezvoltare care sunt dependenţe de bunurile de consum din import sau pentru export, pentru ca după cum arată în articolulœEconomic Outlook Gloomy, Risks to South, say UNCTAD privatizarea şi liberalizarea pieţelor în sectorul de consum nu a rezultat într-o  mare stabilitate a preţurilor de consum internaţionale, după cum se astepta”. 
  1.3. O criza ce nu ar fi  trebuit să apăra
    Această problemă ar fi putut fi evitată, teoretic, după cum oamenii ar fi prezentat aceste probleme de  ani de zile. Dar, desigur, în perioadele de boom nimeni nu ar fi vrut să audă de vreo precauţie sau reglementare a pieţei pe care acum o evocă. În capitalism, crizele financiare sunt paradoxale semne de sănătate, un avertisment că e necesară o reaşezare a sistemului. În comunismul totalitar, criză e continuă şi e prezentată drept sănătate, iar viitorul luminos e atât de îndepărtat, încât practic nu există. „Capitalismul a rezolvat problemă dându-ne viitorul acum, cel mai amuzant lucru este că viitorul e deocamdată produs în China, aşa cum puteţi vedea pe etichetele celor mai multe dintre obiectele pe care le cumparati” .
 Că în cele mai îndepărtate vremuri, omul se sperie de o invenţie a să. Un lanţ de abstractizări şi o epidemie de panică provoacă astăzi un efect al naibii de concret. Stiglitz din nou, într-un articol recent, prezintă ideile împărtăşite de foarte mulţi: a€œAm devenit clienţi ai ipocrizieia€¦Sistemul financiar american a greşit    puncte cruciale ale responsabiltatii: gestionarea riscului  alocarea capitalurilor. Din păcate, unele dintre cele  rele elemente ale sistemului financiar American a fost exportat   restul lumii” .  Specialişti  din ce  ce   cu diferite soluţii,  de ce nu au fost  ?!   Factură e prea mare , dar e justă pentru tot ce s-a consumat fără gândire în ultimul timp Economisirea şi necesitatea ei sunt greu de înţeles acuma dar e bine că lumea nu şi-a pierdut umorul: „Daca vrei să-l faci pe Dumnezeu să râdă, arată-i planul tău de afaceri” .
 
 1.4. Securitatea mondială
    Citirea titlului de ziar “Criza financiară, cea mai mare ameninţare pentru securitatea nationala”, a avut probabil pentru majoritatea un efect cutremurător  asupra psihicului iar indeea unei vieţi paşnice pe pământ parka îşi pierdea din contur. Într-un raport anual de evaluare a securităţi mondiale redactat de Oxford Research Group, se arată că o deteriorare a economiei mondiale provocată de criză financiară este cea mai mare ameninţare la adresa securităţii întregii lumi. Această concluzie se bazează pe faptul că această criză va adduce sărăcie şi resentimente pentru sute de milioane de oameni, ceea ce va influenţa negative sistemele de securitate socială, care nu vor mai face faţă. Autorului raportului, Paul Rogers, într-un mod diplomatic a concluzionat: a€œ alegerea pe care o vom face în următoarele câteva luni va determina dacă lumea devine mai paşnică sau mai puţin paşnică în următorii zece ani”.
 În următorii douăzeci de ani, America îşi va pierde statutul de putere dominantă, lumea se va confruntă cu o catastrofă de mediu, iar oamenii vor trăi cu spaimă războiului nuclear. Scenariul apocaliptic nu este rezultatul vreunei a€œteorii a conspiratiei”, ci chiar concluzia unui raport al Naţional Intelligence Council, un organism care reuneşte specialişti din toate serviciile de informaţii americane. a€œIn următorii 15-20 de ani, reacţiile la deciziile pe care Iranul le ia cu privire la programul său nuclear ar putea determina o mulţime de state din regiune să intensifice aceste eforturi şi să ia în considerare dezvoltarea de arme nucleare” se arată în Global Trends 2025.œSistemul internaţional va fi aproape de nerecunoscut în 2025, datorită creşterii puterilor emergente, unei economii globalizate, transferului de bogăţie dinspre Occident spre Orient şi influenţei crescânde a actorilor non-statali. Deşi Statele Unite vor rămâne cel mai puternic actor, relativa putere a SUA a€“ inclusiv în domeniul militar a€“ va intră în declin şi avantajul SUA va fi tot mai slab”, se arată în document. Acelaşi raport estimează şi ca UE va fi  2025 un „gigant schiop”, dependent de energia Rusiei , UE nu va  reuşi niciun  punct din  aşa- „politica  a apararii” ( preşedintelui Sarkozy, crearea unei structuri militare europene, agreata de toate statele membre, dar care a iritat teribil administraţia de  Washington).

2. La noi
2.1. Economic… Criză și la noi!
În cartea „A TREIA FORŢĂ: ROMÂNIA PROFUNDĂ” de Ovidiu Hurduzeu, Mircea Platon se lansată zilele acestea,  se prezintă oarecum utopic şi idilic o idee  de Românie “ce ne zâmbeşte placut”: œRomania îşi va fi revenit când va avea nu cinci miliardari, ci 30.000 de croitori buni, nu când va avea cinci baroni ai impexurilor agricole, ci doar când va avea o economie ţărănească prosperă şi 200 de soiuri de vin bun”. Intelectualii spiritualişti se vor introvertiţi într-o biserica interioara”. Vor să fie singuri cu Dumnezeu. Dar le ia multă bibliografie ca să ajungă acolo. Unui ţăran român îi lua doar o îngenuchere. Uneori, prin părţile Basarabiei, şi câteva gâturi de tărie.” 
     Şi la noi, de vreo două săptămâni, oficialii au aflat că există ceva urât în lumea economică. Acest lucru urât se numeşte criză. Chiar zilele trecute la Guvern a avut loc o întâlnire în scopul operationalizarii “Programului de măsuri privind preîntâmpinarea efectelor crizei economice” .
 Într-o ţara afectată de criza financiară mondială, deşi indirect, ce va trebui să suporte investiţii de miliarde de euro în învăţământ, educaţie, apărare şi infrastructură, cu cheltuieli bugetare foarte mari, cu evidente conflicte sociale între Guvern şi majoritatea categoriilor de bugetari, avem nevoie de asumarea responsabilităţii în primul rând  şi aplicarea unor soluţii ce pot fi găsite. Specialişti apar, putem spune, ca ciupercile după ploaie, dar evident de discursuri plăcut prezentate suntem deja la refuz. 
  Cred că întreg poporul român, s-a gândit dacă, din Guvernul actual sau din opoziţia actuală, a eleborat un adevărat plan anticriză? Ba trebuie stimulat consumul, ba trebuie stimulată producţia, ba să cumpărăm produse româneşti, ba că piaţa internă nu are lichidităţi să înghită producţia (care e oricum subţire). Trebuie mărite veniturile să crească vânzările, nu trebuie mărite veniturile ca o să crească inflaţia. Trebuie să depreciem moneda ca să stimulăm exportul şi să scadă deficitul comercial, nu trebuie s-o depreciem că să menţinem capabilitatea de rambursare a creditelor interne în valută. Trebuie să facem investiţii publice în infrastructură, trebuie să sprijinim sectorul privat, avem bani pentru ambele?
 Există o lipsă de forţă de muncă în România, o să fim inundaţi de şomaj. Vin căpşunarii!  Dar nu am auzit de la nimeni ce putem face dacă vin căpşunarii, cum putem produce mai mult etc.
 Să fim clar înţeleşi:” toată lumea în momentul de faţă este blocată. Din acest motiv planează riscul de gripaj al economiei reale. Noi trebuie să fim prudenţi şi să înţelegem că vor există defecţiuni în ceea ce înseamnă investitiile” constată prim-ministrul României în declaraţia oficială de la finalul Consiliului European de toamnă. O parte din investiţii nu se vor mai putea realiza, cel puţin în perioadă următoare, pentru ca finanţările de la bănci nu vor veni. Nici cheltuirea banilor nu trebuie să fie făcută în mod lejer, ci într-o manieră absolut responsabilă. Trăim într-o economie globală. 70% dintre exporturile româneşti sunt îndreptate către UE, iar economia UE intră în recesiune, aşa cum este şi cea americană. Noi nu vom putea să fim o insulă de bunăstare şi de performanţă într-un ocean de dezastru.  
Parafrazând-o pe Cosmina Ionită în articolul sau din revista Capital, a€œCriza economică în toată lumea, iar România e o insulă? E mai greu de crezut! O insulă ferită de toate intemperiile, în care se păstrează estimările de creştere financiară”- o glumă desigur. Bineînţeles că vor fi consecinţe şi în ţara noastră.Deja unele investiţii străine au fost îngheţate, altele amânate.  Însă nu trebuie să decădem în ”pesimism cronic” şi să ne dăm bătuţi în ideea susţinută de unii conform căreia ”România s-ar putea confrunta cu cea mai mare criză alimentară de după 1990, începând cu luna august 2009, dacă nu se vor luă cât mai rapid măsuri de natură fiscală pentru sectorul agricol şi subvenţiile nu vor fi acordate la timp”, după cum a declarat pentru NewsIn preşedintele Interagro, Ioan Niculae şi să luăm decizii hazardate ce le-am putea regreta.
Potrivit celui mai recent Raport economic periodic UE 10 al Băncii Mondiale, cele 10 noi state membre ale Uniunii Europene (UE10) sunt afectate de criza financiară globală în plină desfăşurare iar creşterea economică va fi mai lentă anul acesta şi anul viitor datorită cererii externe reduse şi a condiţiilor austere de creditare. Pentru a reacţiona la criză internaţională trebuie întărită disciplină fiscală prin administrare bugetară prudenţială şi prin ameliorarea eficienţei şi calităţii serviciilor publice pentru cetăţenii români în general.  Fie că e vorba de domeniul educaţiei, cel al sănătăţii şi pensiilor, al asistenţei sociale sau al transporturilor, agenda de modernizare a administraţiei publice şi a managementului financiar rămâne una de lungă durată. Creşterea economică redusă va exercită presiuni asupra standardelor de trai, cu precădere în ţările cele mai sărace ale grupului UE10″, afirma Ivailo Izvorski, autorul principal al Raportului. Importanta finanţării corespunzătoare şi ameliorării orientării spre sistemele de protecţie socială în aceste circumstanţe capătă o însemnătate din ce în ce mai mare.”
 Deficitele de cont curent din Estonia şi Letonia s-au micşorat considerabil anul acesta, însă Ţările Baltice, Bulgaria şi România au încă deficite externe mari. 
Benoit Blarel, director de ţară pentru România, a declarat că Banca Mondială este pregătită pentru a susţine România în elaborarea şi implementarea unei strategii ample, pe termen lung”.

  2.2. Securitatea națională
Aşa cum discutam încă din partea introductivă, prin modernizarea României înţelegem o creştere evidentă a nivelului de trai şi o atenţia sporită a statului la nevoile cetăţeanului. Aceasta nu poate fi însă realizată fără o modernizare implicită a sistemului de securitate naţională. Esecurile într-un astfel de domeniu  sunt de neacceptat şi, odată produse, ele pot fi incluse în aria falimentului politic. Acestea pot evolua de la deteriorarea gravă a calităţii vieţii cetăţeanului, până la pierderea independentei” . Ca instrument naţional ce dă forţă şi valoare şi practică cerinţelor de securitate naţională, aşa cum sunt ele definite în noua Strategie de Securitate Naţională a României, strategia de securitate naţională este un factor integrator de sinteză. Strategia integrează toate tipurile de securitate, energetică, alimentară, ecologică, culturală, securitatea transporturilor şi a infrastructurii, securitatea sănătăţii publice, sanitară, securitatea financiară, informatică şi informaţională, securitatea naţională fiind văzută, astfel, şi la noi în sfârşit, că un bun public, ce îşi arată perforantele prin calitatea vieţii cetăţeanului.
 Specialiştii în Relaţii Internaţionale scriau încă din anii 80 că noul concept  de securitate, ce se va afirma la sfârşitul secolului al XX-lea şi începutul secolului al XXI-lea, va fi unul complex bazat atât pe abordări „soft”, cât şi pe abordări „hard” – cum afirma Joseph Nye – adică atât pe instrumente civile, culturale, economice, ecologice, cât şi militare. 
  Securitatea naţională este înţeleasă astfel, recent, ca un fenomen complex. Am fost obişnuiţi pînă acum să înţelegem securitatea naţională că securitate militară. Astăzi, securitatea are un înţeles mult mai amplu, avînd componente de ordin politic, economic, militar, chiar cultural. Securitate înseamnă stabilitatea şi identitatea societăţii respective. Securitatea mai înseamnă şi securitatea graniţelor naţionale, şi respectul altora faţă de ţine.
 Dacă formele de securitate naţională  legate de stat şi de monopolul violenţei fizice legitime pe care acesta a dezvoltat-o încă de la pacea westphalica (1648) sunt cunoscute lumii academice şi contemporaneităţii noastre, celelalte forme de securitate sunt mai puţin abordate. 
O naţiune nu există numai prin conştiinţă unui trecut comun, ci şi prin viziunea împărtăşită asupra viitorului. Miturile fondatoare au funcţia de a inspiră definerea ţintelor naţionale. Acestea sunt legitimate de origini şi sunt posibile întrucât sunt coerente cu originile” consideră Adrian Severin într-unul din articolele sale recente.  În situaţia în care ne regăsim astăzi, într-o aşa zisă a€œcarantina europeana”  în  care mulţi ne-au datorită reputaţiei noastre de ţara coruptă (parţial adevărat, parţial inventat am adăuga), sarcină noastră ca naţiune pentru a deveni o voce europeană cu adevărat este şi mai mare, date fiind circumstanţele economice în care se regăseşte lumea în prezent. 
 Întrebările care se puneau firesc până acum au căpătat în aceste condiţii tonuri mult mai grave. Cum va face faţă statul unor conflicte majore între majorităţi şi minorităţi etnice? Cum va rezolva statul de unul singur problema migraţiei forţei de muncă? Cum  va face statul faţă traficului de persoane, droguri şi terorismului de toate felurile? Cum îl va apăra şi îi va asigura securitatea cetăţeanului, principalul plătitor de impozite şi taxe?  Răspunsurile  în prezent la acestea sunt mult mai greu de oferit.  
Ultimele crize internaţionale ne-au arătat că armele  şi diplomaţiile politice au un rol major, dar nu suficient. Militarii intervin direct şi cu mijloace de coerciţie, dar lasă în urma lor societăţi şi comunităţi traumatizate. Diplomaţiile statale şi internaţionale ajung prin negocieri la acorduri şi tratate care, în mare parte, nu se aplică şi nu rezolvă rănile colective adânci,  influenţate de tot felul de „pedagogii naţionale”, susţinute de un imaginar colectiv construit de-a lungul unor perioade istorice ce depăşesc două secole. Exemplul din Kosovo este suficient pentru a demonstra că cele două comunităţi etnice, kosovarii majoritari şi sârbii minoritari, se vor accepta greu unii pe alţii în ciuda bombardamentelor NATO şi efortului Uniunii Europene de a stabiliza economic regiunea.
 Criza financiară şi bancară din ultimele luni ne arată slăbiciuni profunde atât ale statelor naţionale cât şi a unor organizaţii internaţionale şi lipsa lor interes faţă de cetăţean. Este firesc să ne întrebăm ce soluţii alternative avem? În România nu avem  probleme  majore în sistemul bancar deocamdata, însă, în ciuda acestui lucru efectele crizei economice mondiale se fac resimţite peste tot. Ce se întâmplă ? Băncile nu mai au curaj să se împrumute între ele. De ce? Pentru că una nu ştie de cealaltă.   Cu toate acestea, constatăm că actorul-victimă al sistemului este individul – cetăţean. El este cel a cărui securitate personală este profund lezată. Iar la acest lucru ia parte direct  statul care ar trebui să-l apere. 
2.3. Industria de aparare
După intrarea în NATO, toate categoriile de forţe – terestre, aeriene si navale – au nevoie de investiţii masive. Securitatea naţională este componenta strategică a unui stat, ce-ţi asigură un profil important atunci când instabilitatea politică sau criza economică te duc în jos.
Pe fondul amplificării crizei economice în România, am auzit si specialisti afirmând că trebuie investit în industria de apărare. Într-un articol al său, Adrian Năstase afirma că a€œ noua realitate impune regândirea atât a politicilor de securitate cât şi a modalităţilor de asigurare a resurselor de securitate, iar industria naţională de apărare este una dintre aceste resurse.” Asta în timp ce acestui sector i se pregătesc funeraliile de ani buni. Priorităţile de înzestrare militară ale Ministerului Apărării sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârşire.” Bugetul? O catastrofă. . De la un angajament în faţă NATO de 2,38% din PIB, anul acesta au fost planificate 2% şi real repartizate 1,37 procente”  – astfel sublinia recent Radu tudor într-un articol  intitulat ”Securitatea naţională, în paranteze” . Avem nevoie clar de investiţii în securitate, deoarece este evident că pentru a ajunge la o bunăstare a cetăţeanului trebuie să avem securitate în înţeles deplin. Vom putea angaja o cheltuială de 4 miliarde de euro?  Acestea ar fi costurile unei  investiţii  necesare .  Toate aceste programe sunt urgente serioase, în cazul în care ne mai preocupa în vreun fel securitatea naţională. Dacă achiziţiile nu au loc rapid, România va fi o povară pentru securitatea estică a NATO. Avem câteva punte ţări ale industriei de apărare, dezbătute în diverse articole, problemă va fi dacă vom şti să ne folosim de ele.

2.4.Influente
Creşterea economică va încetini puternic anul viitor, la sub 4%, mai puţin de jumătate faţă de ritmul din 2008, estimat la peste 8%. Primele semne se vor resimţi încă din ultimul trimestru al acestui an, când avansul PIB va coborî spre 6%. Media estimărilor indică o creştere economică în 2009 de 3,4%, în condiţiile în care PIB va urca cu 8,2% în acest an, evoluţie calculată tot ca medie a prognozelor. Acestea sunt estimările pentru viitorul ce ne aşteaptă şi iată de ce România are nevoie de o riguroasă disciplină financiară. „Este inevitabil că reducerea cererii externe pe fondul recesiunii din zonă euro să influenţeze în mod negativ atât exporturile, cât şi producţia industrială din România”, a precizat economistul-şef al Raiffeisen Bank România, Ionuţ Dumitru în analiză asupra influenţei crizei financiare mondiale asupra României.  
 Când este criză pe pieţele financiare, toate instituţiile şi entităţile de pe acestea aleargă după bani. Restricţiile financiare sunt resintite cu atât mai sever, cu cât există o expunere mai mare faţă de  banul de pe pieţele internaţionale, respective cu cât eşti mai dependent că stat de acest ban. Aici România stă prost, această dependenţa fiind enormă, aproximativ 14% echivalent PIB. Cu o asemenea cotă, nota de plată a finanţării externe va creşte inevitabil, iar aici apare unul dintre efectele indirecte, dar importante ale crizei financiare globale, efect ce îl vom suporta cu toţii. 
Ceea ce este de subliniat din toată această analiză este idea de disciplină financiară. Nu  vom reuşi , dacă nu vom şti să ne folosim de micile atuuri pe care le avem în comparative cu pieţele mature în faţă acestei crize( aici ne referim la faptul că pe piaţa financiară nu se derulează operaţiuni speculative dificile şi extreme de riscante şi la faptul că totuşi suntem una din puţine ţări care termină anul cu creştere economică, chiar dacă nu cea prefentata idilic în rapoartele oficililor noştri). Această disciplină financiară despre care vorbeam implică de fapt  modul în care vom ştii san e gestionăm resursele şiş a le împărţim. Dacă această împărţire va fi făcută după tipul- “aici mai mult ca ne cunoaştem, la sănătate mai puţin că deocamdată mai trăim”, cu siguranţă ne vom lovi de pământ, iar impactul va fi dur.  Obiectivul principal al statului, dupa cum spuneam, este asigurarea sigurantei cetateanului in totalitatea ei.
Clar, dacă această criză ne afectează pe noi ca stat, implicit va fi afectată şi securitata naţională mai ales în situaţia în care nu vom fi conştienţi de importanţa ei , cea mai importantă de fapt într-o astfel de perioadă, şi nu îi vom acordă ceea ce i se cuvine.  Stilul de viaţă va suferi corecţii şi la noi. Chiar dacă economia românească n-a avut şansa de a împinge ciclul economic până la nivelul boom-ului atins de ţările dezvoltate. Exact cum arătam mai sus, avem nevoie de investiţii în securitate, iar cine va spune că acum, în momente de criză în care trebuie să fim cumpătaţi putem să renunţăm la ele, aceea ne tăie stabilitatea. Dimpotrivă, acum şi mai mult trebuie să avem grijă de securitatea naţională, pentru ca ea este cea care ne poate ajută să lucrăm la bunăstarea cetăţeanului. Dacă vom fi prinşi cu garda jos, atunci putem spune că am pierdut şansa de a tăia răul din rădăcină şi de a realize obiectivele strategice principale: mărirea influenţei româneşti în UE şi mărirea influenţei UE în lume, putând la încercare şi securitatea cetăţeanului, implicit neputinţa oferirii bunăstării acestuia.

 Concluzii
Tuturor ne este frică de ceea ceea ce ar putea să se întâmple. Dar este clar în noi stă şansa să prindem barcă bună de salvare, însă nu  continuarea cu soluţiile autiste din punct de vedere economic ce nu funcţionează este ideea. Ne speriem de un război al resurselor, de problemele energiei, de criza financiară şi uităm să facem ceva pentru a depăşi acest impas.
 Şi dacă e să mai vorbim şi de bine situaţia Romanieisi să ne gândim că, cu  puţină atenţie şi chibzuinţă şi situaţiile de criză vor putea fi depăşite cu bine. Suntem pe locul 25 în lume că suprafaţa de teren arabil pe cap de localnic, cu 0.43 ha la om. Media este 0.23. Avem teren pentru dublul populaţiei. Avem două reactoare nucleare funcţionale şi o să mai facem două. Mai scoatem nişte energie electrică din hidro, cam 25% din consum şi putem, pe bani mulţi şi cu pagube de mediu, să triplăm cantitatea de energie hidro produsă. Şi mai avem cărbune să ne ajungă nişte sute de ani, de proastă calitate.   Cu apa e mai rau, dar nu dramatic, mai ales din cauza poluării. Trebuie să reimpadurim tot ce vedem în faţă ochilor, o să avem nevoie.Ce vreau să spun este că, la actuală populaţie, în cazul unei crize majore energetice, putem să ne autosustinem. Spre deosebire de majoritatea statelor Occidentale. Dar este nevoie de solidaritate naţională şi înţelegerea problemelor.  Personal, poate şi pentru că de ”profesie” sunt economist, am încredere în piaţă, desigur dacă este lăsată să funcţioneze.
  Şi  în SUA, Forbes conchidea: „Capitalismul şi piaţa liberă ne vor salva doar dacă le vom lasă să lucreze. Am convingerea că aşa se va întâmpla şi în economia românească: capitalismul ne va salvă.  Istoria lumii e plină de dovezi că numai capitalismul, cu toate slăbiciunile lui, cu toate crizele lui, s-a dovedit capabil să aducă dezvoltare şi bunăstare. Dacă pieţele au greşit, dacă actualul capitalism a greşit drumul, e firesc ca statele să intervină. Eventual cu reguli noi. Reguli care să scoată din joc lăcomia şi nesăbuinţa. Fără a ucide însă concurenţa. Aici e mare problemă pentru noi, dacă ne luăm după cele întâmplate. Poate însă mai lăsăm istoria deoparte ( mă refer la cea mai recentă cu fapte nu  neapărat bune), şi încercăm să facem ceva pentru obiectivul fundamental al statului şi anume siguranţa cetăţeanului, măsurată, în definitv, prin calitatea vieţii.
Bibliografie

“Economic Outlook Gloomy, Risks to South, say UNCTAD”, Third World Network
Ovidiu Hurduzeu, Mircea Platon, “A TREIA FORŢĂ: ROMÂNIA PROFUNDĂ” , Bucuresti, 2008
Joseph Stiglitz, “Good day for democracy; Now Congress must draw up a proposal în which costs are borne by those who created the problem”, The Guardian, October 1, 2008
Declaraţia oficială de la finalul Consiliului European de toamnă
Strategia de Securitate Nationala a Romaniei
Blogul lui Adrian Nastase
Adrian Severin, “Romanii nu mai au proiecte nationale”, Octombrie, 2008
Adrian Severin, “cui serveste criza financiara globala?”, Octombrie, 2008
Ilie Serbanescu “Impactul crizei internationale asupra Romaniei”,  Octombrie, 2008
Iulian Fota, “ Legile securitatii nationale si modernizarea Romaniei”
Raport Oxford, www.romanialibera.ro
www.standard.ro
www.lumeaincriza.ro
www.romaniadeieri.bogspot.com
www.capital.ro
www.crizafinanciara.com

    
 
Lucrare elaborata de

Popescu Anca Simina

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s