SUSTRAGEREA SAU DISTRUGEREA DE ÎNSCRISURI

1. Conţinutul legal

Potrivit art. 242 C. pen. ,, Sustragerea ori distrugerea unui dosar, registru, document sau alt înscris care se află în păstrarea ori în deţinerea unui organ sau a unei instituţii de stat ori a unei unităţi din cele la care se referă art. 145 se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 5 ani.
Distrugerea din culpă a vreunui din înscrisurile prevăzute în alin. precedent, care prezintă valoare artistică, ştiinţifică, istorică arhivistică sau o altă asemenea valoare, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.


Dacă faptele prevăzute în alin.(l) şi (2) sunt săvârşite de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, maximul pedepselor prevăzute în aceste alineate se majorează cu un an.
Tentativa infracţiunii prevăzute în alin.(l) se pedepseşte.

2. Condiţii preexistente

A. Obiectul infracţiunii.
a) Obiectul juridic special al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale privitoare la securitatea înscrisurilor sau documentelor aflate în deţinerea unui organ sau instituţie de stat ori a unei alte unităţi din cele prevăzute în art. 145 C.pen. şi asigurarea prin aceasta a autorităţii acestora.1
b) Obiectul material. Obiect material al infracţiunii de sustragerea sau distrugerea de înscrisuri în cazul săvârşirii faptei va fi dosarul, registrul, documentul sau orice alt înscris sustras sau distrus care se află în păstrarea sau deţinerea unei organizaţii din cele prevăzute în art. 145.

B. Subiecţii infracţiunii, a) Subiect activ nemijlocit (autor) al infracţiunii de
sustragere sau distrugere de înscrisuri poate fi orice persoană; Participaţia este posibilă sub toate formele sale în ce priveşte varianta simplă. In
varianta agravată, autor n-ar putea fi decât tot funcţionarul public, însă instigatori
şi complici pot fi orice persoane. b) Subiectul pasiv este un organ sau instituţie de stat ori o unitate din cele prevăzute
la art. 145,care desfăşoară o activitate utilă din punct de vedere social şi care
funcţionează potrivit legii.

3. Conţinutul Constitutiv

A. Latura obiectivă. a)Elementul material se caracterizează prin acţiunea de
sustragere ori distrugere a obiectului material.
Urmarea imediată constă din săvârşirea uneia din faptele incriminate şi crearea prin aceasta a unei stări de pericol pentru autoritatea de stat sau publică. Prin distrugerea înscrisului se produce şi un rezultat sub forma unei leziuni efective materiale a obiectului însuşi.
Legătura de cauzalitate rezultă, în genere, din materialitatea faptelor şi nu este nevoie să fie dovedită.
Cerinţe esenţiale. Nu există cerinţe speciale cu privire la locul şi timpul comiterii infracţiunii. în varianta agravată prevederile art.242 al in. 3 cer ca fapta să se fi comis în timp când făptuitorul avea calitatea respectivă şi se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
B. Latura subiectivă se caracterizează, în general, prin săvârşirea faptei cu intenţie,
care poate fi directă sau indirectă. Legea pedepseşte şi distrugerea din culpă, atunci
când înscrisul prezintă o valoare artistică, ştiinţifică, istorică, arhivistică sau o altă
valoare socială, în cazul formei atenuate.
4. Forme . Modalităţi. Sancţiuni
A. Forme. Deşi infracţiunea este susceptibilă de toate formele infracţiunii, actele pregătitoare nu sunt pedepsite de lege.
Consumarea are loc în momentul în care executarea a fost dusă până la capăt s-au produs urmarea şi rezultatul vătămător. B. Modalităţi. în legătură cu modalităţile normative, aceste există câte variante prevede dispoziţia incriminatoare.
In varianta simplă infracţiunea există sub două modalităţi normative (distrugere, sustragere), în varianta atenuantă şi agravată există câte o modalitate normativă. Fiecare din modalităţile normative poate să-i corespundă o varietate de modalităţi
se pedepseşte cu: – închisoare de la 3 luni la 5 ani – în forma tip;
închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă – în forma atenuată;
închisoare de la 3 luni la 6 ani sau amendă sau de la 3 luni la 3 ani – forma agravată.

RUPEREA DE SIGILII

1.     Conţinuţul legal

Sub această denumire potrivit art. 243 C. pen., se incriminează fapta de înlăturare ori distruge a unui sigiliu legal aplicat.
Fapta prezintă o gravitate sporită când ruperea de sigilii este săvârşită de custode.

2. Condiţii preexistente

A. Obiectul infracţiunii.
Obiectul juridic special îl constituie relaţiile referitoare la existenţa şi integritatea sigiliile legal aplicate în numele autorităţii publice şi a altor organe. Aplicarea sigiliului este o măsură prin care se asigură identificarea, conservarea sau indisponibilizarea anumitor bunuri, stări de situaţii, obligaţia de a respecta natura luată.
Obiectul material îl constituie însuşi sigiliul aplicat, adică materialul pe care este imprimată amprenta sigiliului (ceară, plastilină, plumb, banderolă de hârtie sigilată, plic sigilat etc.) asupra căruia acţionează subiectul activi şi nu obiectul metalic folosit pentru operaţia de sigilare.
B. Subiectul infracţiunii,
a) Subiectul activ al infracţiunii, în varianta simplă
poate fi orice persoană dacă legea nu impune o cerinţă specială. Participaţia este
posibilă sub oricare din formele sale în varianta simplă. In cazul în care fapta este
săvârşită de custode, ne aflăm în prezenţa unei forme agravante a infracţiunii.
Custodele, ca subiect calificat, este persoana căreia i s-a încredinţat paza şi
conservarea temporară a unor bunuri indisponibilizate prin sechestru.
b) Subiectul pasiv al infracţiunii este instituţia de stat care a dispus aplicarea sigiliului şi a cărei autoritate a fost nesocotită de subiect.

3. Conţinutul constitutiv

A. Latura obiectivă, a) Elementul material se caracterizează prin orice acţiune prin care se poate realiza alternativ, înlăturarea sau distrugerea unui sigiliu aplicat. Prin înlăturarea sigiliului se înţelege acţiunea prin care obiectul material (urma, amprenta), deşi nu este desfiinţat, este scos din poziţia în care a fost aplicat.
Prin distrugere, în cazul sigiliilor aplicate de organele publice, se înţelege suprimarea acestora prin sfărâmare, ardere, topire etc.
In practica organelor judiciare s-a ridicat problema încadrării juridice a faptelor de sustragere de mărfuri din vagoane de cale ferată prin ruperea sigiliilor. Având în vedere că sigiliul aplicat de organele S.N.C.F.R. nu este destinat să reprezinte un sistem de închidere a vagonului şi să oprească accesul în vagoane, s-a considerat că fapta de a înlătura un sigiliu şi a sustrage bunuri constituie infracţiune de rupere de sigilii (art. 243 C. pen.) şi furt (art. 208 alin. 1 C. pen, aflate în concurs şi nu rupere de sigilii şi furt calificat săvârşit prin efracţie (art. 209 lit. „g”) aflate în concurs.
In sfârşit pentru extinderea laturii obiective se cere ca sigiliul să fi fost legal aplicat, adică de un organ competent şi nu respectarea condiţiilor prevăzute de lege, iar pentru fapta comisă în condiţiile agravante, legea care să existe calitatea de custode a subiectului activ.
Urmarea imediată. Urmarea a infracţiunii constă în săvârşirea acţiunii incriminate şi din crearea prin aceasta a unei stări de pericol pentru autoritatea organului care a aplicat sigiliul.
Legătura de cauzalitate. Raportul de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei. Nu există condiţii speciale în legătură cu locul sau timpul săvârşirii faptei.
B. Latura subiectivă a infracţiunii de rupere de sigilii se realizează numai cu intenţie, care poate fi. directă sau 8indirectă. Aceasta implică cunoaşterea de către făptuitor a împrejurării că acţiunea sa de înlăturare sau distrugere o priveşte un sigiliu legal aplicat.

4.   Forme. Modalităţi. Sancţiuni

A. Forme. Actele preparatorii şi tentativa, deşi posibile nu sunt incriminate.
Consumarea faptei se produce în momentul înlăturării sau distrugeri.
Dacă făptuitorul repetă acţiunea de înlăturare sau distrugere a unui sigiliu legal aplicat în executarea unei rezoluţii unice (de exemplu atunci când au fost sigilate mai multe bunuri), infracţiunea de rupere de sigilii prezintă forma continuă de săvârşire, într-un asemenea caz infracţiunea se epuizează în momentul săvârşirii ultimei acţiuni de înlăturare sau distrugere.
B. Modalităţi. Modalităţile normative ale infracţiunii în forma simplă şi forma
agravantă constau din înlăturarea şi distrugerea sigiliilor. Fiecăreia îi corespunde o
varietate de modalităţi faptice, în raport cu scopul în care s-a aplicat sigiliul, organul
care a ordonat aplicarea etc.
C. Sancţiuni. Sancţiunea pentru forma simplă este închisoarea de la o lună la
un an sau amendă, iar în cazul agravantei, închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau
amendă.
SUSTRAGEREA DE SUB SECHESTRU

1.Conţinutul lega!

Sub această denumire, potrivit art. 244 C. pen. Este incriminată fapta de sustragere a unui bun care a fost legal sechestrat. Fapta prezintă o mai mare gravitate când sustragerea de sub sechestru este săvârşită de custodie.

2. Condiţii preexistente

A. Obiectul infracţiunii.
Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale privitoare la asigurarea autorităţii măsurii sechestrului aplicat de organele îndreptăţite.
Obiectul material al infracţiunii îl constituie bunul sechestrat. Prin bun se înţelege orice valoare economică care prezintă interes pentru satisfacerea intereselor materiale sau spirituale ale omului şi care este susceptibilă de apropiere sub forma drepturilor patrimoniale.. Este un bun sechestrat acel bun inventariat şi indisponibilizat de organul în drept, potrivit art. 163-166 C. pr. pen. şi art. 591-595, 597-601, 411 şi următoarele C. pr. pen.
B. Subiectul infracţiunii, a) Subiectul activ poate fi orice persoane nefiind
caracterizată de lege prin vreo calitate, atât în ceea ce priveşte autorul, cât şi
participanţii. Dacă făptuitorul are calitatea de custode, ne aflăm în prezenţa unei
forma agravante. Participarea este posibilă sub oricare dintre formele acestea, dacă
este vorba de varianta simplă. în cazul formei agravante coautorii nu pot fi decât
persoanele care au calitatea de custode. Constituie sustragere de sub sechestru
săvârşită de custode fapta numitei D.E. căreia i se înfiinţase un sechestru asigurător
asupra bunurilor în vederea acoperirii unui debit de 120.908 lei către l.H. Bucureşti
şi care, deşi atenţionată fiind asupra consecinţelor nerespectării acestei măsuri, a
vândut bunurile numitei P.N.
b) Subiectul pasiv al infracţiunii este organul de stat care a instituit sechestrul.

3.Conţinutui constitutiv

A. Latura obiectivă, a) Elementul material se realizează prin acţiunea de sustragere a bunului legal sechestrat. Sustragerea se poate realiza, de pildă prin înstrăinarea sau consumarea bunurilor. Hotărârea organelor judiciare care au apreciat că săvârşeşte o sustragere de sub sechestru şi acela care nu se prezintă cu bunurile la data şi locul fixate pentru vânzarea lor prin licitaţie, a fost – pe bună dreptate -criticată în literatura de specialitate.
Pentru existenţa infracţiunii se cere, în plus, ca bunul sustras să fi fost legal sechestrat. Verificarea legalităţii sechestrului se face de către organele judiciare şi priveşte nu legalitatea de fond a sechestrului, ci legalitatea formală a acestuia, adică
1.Conţinutul legal

Sub această denumire, potrivit art. 244 C. pen. Este incriminată fapta de sustragere a unui bun care a fost legal sechestrat. Fapta prezintă o mai mare gravitate când sustragerea de sub sechestru este săvârşită de custodie.

2. Condiţii preexistente

A. Obiectul infracţiunii.
Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale privitoare la asigurarea autorităţii măsurii sechestrului aplicat de organele îndreptăţite.
Obiectul material al infracţiunii îl constituie bunul sechestrat. Prin bun se înţelege orice valoare economică care prezintă interes pentru satisfacerea intereselor materiale sau spirituale ale omului şi care este susceptibilă de apropiere sub forma drepturilor patrimoniale.. Este un bun sechestrat acel bun inventariat şi indisponibilizat de organul în drept, potrivit art. 163-166 C. pr. pen. şi art. 591-595, 597-601, 411 şi următoarele C. pr. pen.
B. Subiectul infracţiunii, a) Subiectul activ poate fi orice persoane nefiind
caracterizată de lege prin vreo calitate, atât în ceea ce priveşte autorul, cât şi
participanţii. Dacă făptuitorul are calitatea de custode, ne aflăm în prezenţa unei
forma agravante. Participarea este posibilă sub oricare dintre formele acestea, dacă
este vorba de varianta simplă. In cazul formei agravante coautorii nu pot fi decât
persoanele care au calitatea de custode. Constituie sustragere de sub sechestru
săvârşită de custode fapta numitei D.E. căreia i se înfiinţase un sechestru asigurător
asupra bunurilor în vederea acoperirii unui debit de 120.908 lei către l.H. Bucureşti
şi care, deşi atenţionată fiind asupra consecinţelor nerespectării acestei măsuri, a
vândut bunurile numitei P.N.
b) Subiectul pasiv al infracţiunii este organul de stat care a instituit sechestrul.

3.Conţinutul constitutiv

A. Latura obiectivă, a) Elementul material se realizează prin acţiunea de sustragere a bunului legal sechestrat. Sustragerea se poate realiza, de pildă prin înstrăinarea sau consumarea bunurilor. Hotărârea organelor judiciare care au apreciat că săvârşeşte o sustragere de sub sechestru şi acela care nu se prezintă cu bunurile la data şi locul fixate pentru vânzarea lor prin licitaţie, a fost – pe bună dreptate -criticată în literatura de specialitate.
Pentru existenţa infracţiunii se cere, în plus, ca bunul sustras să fi fost legal sechestrat. Verificarea legalităţii sechestrului se face de către organele judiciare şi priveşte nu legalitatea de fond a sechestrului, ci legalitatea formală a acestuia, adică
a condiţiilor sale de aplicare. De aceea, sechestrul nu este legal în cazul în care persoanele care l-au aplicat nu erau competente ori dacă bunul era exceptat de la urmărire.
în practica judiciară s-a ridicat problema încadrării juridice a sustragerii de sub sechestru a bunurilor proprii, atunci când bunurile sun date altuia în custodie. Se apreciază că în acest caz proprietarul va săvârşi un concurs ideal de infracţiuni: sustragere de sub sechestru şi furt potrivit art. 208 alin. 3 C. pen.
b) Urmărirea imediată constă în săvârşirea infracţiunii incriminate şi din
crearea prin aceasta a unei stări de pericol pentru relaţiile sociale, ocrotite provocat
prin punerea în mod licit, în stare de disponibilitate a unui bun indisponibilizat,
nesocotindu-se astfel hotărârea autorităţii de stat.
c) Legătura de cauzalitate este implicit realizată odată cu săvârşirea faptei.
B. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin intenţie, directă sau indirectă. Aceasta implică cunoaşterea de către făptuitor a împrejurării că bunul pe care îl sustrage este un bun legal sechestrat. Dacă făptuitorul nu a cunoscut această împrejurare, fapta sa nu va constitui sustragerea de sub sechestru, ci eventual, infracţiunea de furt.

4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni

A. Forme. Atât actele preparatorii, cât şi tentativa, deşi posibile, nu sunt
incriminate.
Consumarea are loc în momentul în care acţiunea de sustragere a fost comisă şi s-a produs urmarea imediată rezultând din sustragerea bunului sechestrat de către făptuitor.
B. Modalităţi. Modalităţile normative ale infracţiunii corespund celor două
forme ale infracţiunii: forma simplă şi forma agravantă.
Circumstanţa agravantă se referă la subiectul infracţiunii care trebuie să aibă calitatea de custode al bunului sechestrat. Pentru existenţa agravantei nu interesează dacă făptuitorul, având calitatea de custode, este sau nu proprietarul bunului, împrejurarea dacă făptuitorul este sau nu proprietarul bunului prezintă interes sub un alt aspect; astfel, dacă făptuitorul este proprietarul bunului, sustrăgând acel bun, săvârşeşte numai infracţiunea de sustragere de sub sechestru, iar dacă nu este proprietarul bunului, săvârşeşte atât infracţiunea de sustragere de sub sechestru, cât şi infracţiunea de abuz de încredere, sub forma unui concurs formal de infracţiuni.
Fiecăreia din modalităţile normative poate să-i corespundă multiple modalităţi faptice determinate de împrejurările săvârşirii infracţiunii, de cauza înfiinţării sechestrului, de natura şi importanţa bunurilor sechestrate de modul săvârşirii etc.
C. Sancţiuni. Sancţiunea este diferenţiată, după cum ea se referă la forma
simplă, în acest caz legea prevede închisoarea de la 1 lună la un an sau amendă, ori
la forma agravantă, în acest caz se prevede închisoarea de la 3 luni la 2 anin sau
amendă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s