G H I D PENTRU EVALUAREA PLANURILOR DE URGENTA

G H I D PENTRU EVALUAREA PLANURILOR DE URGENTA EXTERNĂ ÎNTOCMITE PENTRU AMPLASAMENTELE ÎNCADRATE SUB DOMENIUL DE REGLEMENTARE AL H.G.R. nr. 804/2007 

Prezentul ghid a fost realizat prin adaptarea la prevederile legislative din România a ghidului italian pentru elaborarea planului de urgenţă externă, legiferat prin decretul din 25 februarie 2005.
INTRODUCERE
Preambul
Atingerea obiectivelor enunţate în Hotărârea Guvernului României nr. 804/2007 rezultă dintr-un cumul de activităţi ale persoanelor fizice sau juridice – indicate în legislaţie – în scopul de a preveni accidentele majore cauzate de substanţe periculoase, precum şi de a reduce şi de a atenua consecinţele unor asemenea evenimente asupra sănătaţii oamenilor şi a mediului.


Pentru a limita consecinţele provocate de asemenea accidente este necesară conceperea unor planuri de urgenţă – internă (PUI), respectiv externă (PUE) – aplicabile amplasamentului industrial în cauză. Planul de urgenţă internă cuprinde măsurile ce trebuie aplicate în interiorul amplasamentului de către operator şi angajaţii acestuia, iar planul de urgenţă externă cuprinde măsurile ce trebuie luate în exteriorul amplasamentului de către autorităţi.
Planul de urgenţă externă este elaborat şi pus în practică de către inspectoratele pentru situaţii de urgenţă (ISU), împreună cu autorităţile şi instituţiile locale responsabile. La elaborarea sau, după caz, la revizuirea planurilor de urgenţă externă de către ISU, trebuie să se asigure consultarea publicului, în special prin implicarea administraţiei publice locale.

Forma finală a PUE trebuie să respecte prevederile articolului 12, alineat (5) din Hotărârea Guvernului României nr. 804/2007 privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate substanţe periculoase.
PUE reprezintă documentul oficial prin care ISU planifică răspunsul în situaţii de urgenţă, pe baza unor scenarii care identifică zonele de risc presupus afectate de efectele negative ale evenimentului preconizat, cu impact asupra populaţiei, bunurilor materiale şi mediului, în vederea limitării şi înlăturării efectelor produse de un accident major.
PUE este conceput pe baza informaţiilor puse la dispoziţie de autorităţile şi instituţiile locale, precum şi a datelor şi informaţiilor furnizate de operatorul economic prin Raportul de Securitate (RS), planul de urgenţă internă (PUI) şi documentul de informare a publicului.
RS este analizat de către autorităţile competente nominalizate la articolul 5 din Hotărârea Guvernului României nr. 804/2007, care comunică operatorului concluziile asupra acestuia, solicită informaţii suplimentare sau interzic punerea în funcţiune sau continuarea funcţionării amplasamentului ori instalaţiei. RS şi PUI sunt documente indispensabile activităţii de elaborare a PUE. Drept urmare, termenul de elaborare a PUE trebuie legat în mod direct de momentul în care RS şi PUI sunt finalizate, acceptate, respectiv avizate de către autorităţile competente.

Corelarea dintre informaţiile cuprinse în PUE şi instrumentele de planificare teritorială, în diversele sale forme – urbanistice şi de protecţie civilă – devine şi o modalitate de îmbunătăţire a modului de gestionare a procesului permanent de amenajare teritorială. Având un asemenea scop, PUE ar putea fi folosit, spre exemplu, în lipsa unor informaţii certe în cuprinsul RS, ca element de suport în planificarea amenajării teritoriale de către primării. Pe de altă parte, PUE poate fi folosit ca prim element cognitiv, în absenţa altor suporturi şi documente tehnice, în scopul identificării preliminare a tematicilor de interes pentru planificarea teritorială, pe baza recensământului imobilelor localizate în zonele de risc (asupra cărora impactul va fi unul cert), în sensul prevederilor articolului 13 din Hotărârea Guvernului României nr. 804/2007.
Zonele de risc determinate conform prezentului ghid constituie obiectul interesului autorităţilor. Conform prevederilor Legii nr. 481/2004, republicată, autorităţilor şi operatorului economic le revin următoarele sarcini: obligaţia de a informa, înştiinţa, avertiza şi alarma populaţia din zonele posibil a fi afectate despre natura eventualelor incidente, despre efectele acestora şi despre felul în care vor trebui să se comporte şi să ţină cont de deciziile specificate în PUE.

Eficacitatea planului de urgenţă externă
Eficacitatea PUE poate fi măsurată în funcţie de capacitatea de a interveni cu promptitudine în cazul unei situaţii de urgenţă generată de un accident major, în scopul protejării populaţiei de efectele dăunătoare ale acestuia, pentru limitarea şi reducerea consecinţelor.
Cerinţele minime care contribuie la sporirea eficacităţii unui PUE se referă la cele trei elemente enumerate mai jos, care trebuie să coexiste în documentul de planificare:
1. sisteme de alarmă – care sunt indispensabile pentru a avertiza populaţia din zona posibil a fi afectată asupra pericolului iminent;
2. informarea populaţiei – responsabilitate atât a autorităţii locale, cât şi a operatorului economic sursă de risc, care are drept  scop faptul de a face cunoscute toate datele cu privire la substanţele periculoase, la gradul de periculozitate şi la efectele acestora asupra sănătăţii oamenilor, precum şi măsurile de autoprotecţie şi normele comportamentale ce trebuie adoptate în caz de urgenţă;
3. vulnerabilitatea teritorială – identificarea şi reprezentarea grafică a obiectivelor vulnerabile amplasate în zonele de planificare la urgenţă, de către autorităţile care au responsabilităţi în domeniul amenajării teritoriale.
Nivelul de protecţie asigurat de PUE este certificat prin intermediul planificării, organizării şi desfăşurării periodice a unor exerciţii care să implice şi populaţia şi care au drept scop testarea viabilităţii procedurilor stabilite pentru toate autorităţile şi instituţiile nominalizate în PUE, cu atribuţii specifice în caz de urgenţă.

Structura-cadru a planului de urgenţă externă

1. PARTE GENERALA
1.1. Actualizări/Revizuiri
1.2. Exerciţii
1.3. Formarea personalului şi informarea publică
1.4. Descrierea amplasamentului şi a vecinătăţilor
1.4.1. Încadrarea/delimitarea teritorială
1.4.2. Informaţii despre amplasament şi despre substanţele periculoase folosite
1.4.3. Elemente vulnerabile teritoriale şi de mediu

2. SCENARII DE ACCIDENT
2.1. Tipologia evenimentelor
2.2. Delimitarea zonelor de risc
2.3. Niveluri de protecţie – valori de referinţă pentru evaluarea efectelor
2.4. Descrierea scenariului accidentului cu referire la elementele vulnerabile prezente în fiecare zonă
3. MODELUL ORGANIZAŢIONAL AL INTERVENŢIEI
3.1. Funcţiile de sprijin
3.2. Organizarea şi procedurile
3.2.1. Dispecerat servicii de urgenţă
3.2.2. Căi de acces ale mijloacelor de intervenţie, căi de evacuare, trasee interzise şi trasee alternative
3.2.3. Evacuarea asistată
3.3. Sisteme de alarmă şi de transmitere a informaţiei
3.3.1. Amplasarea sistemelor de alarmă
3.3.2. Gestionarea şi întreţinerea sistemelor de alarmă
3.4. Definirea nivelurilor de alertă
3.5. Comunicarea
3.6. Gestionarea ulterioară situaţiei de urgenţă
4. INFORMAREA POPULAŢIEI
4.1. Campania informativă de prevenire
4.2. Reproducerea documentului de informare a publicului întocmit conform prevederilor art. 14 din H.G.R. nr. 804/2007
4.3. Mesaje informative pentru prevenirea panicii şi mesaje pentru situaţii de urgenţă
SECŢIUNE CARTOGRAFICĂ
Hărţi indicate în text pentru diversele elemente teritoriale şi organizaţionale

1. PARTE GENERALĂ
1.1. Actualizări/Revizuiri
Articolul 12, alineat (8) din Hotărârea Guvernului României nr. 804/2007 precizează că Planul de urgenţă externă este evaluat, testat, revizuit şi actualizat de către ISU periodic, la un interval de cel mult 3 ani.
Modalitatea prin care PUE este revizuit/actualizat este precizată în Articolul 16 din
Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 647/2005.
1.2. Exerciţii
Verificarea viabilităţii PUE are loc prin intermediul exerciţiilor menite să testeze
procedurile de activare a structurilor operative, precum şi capacitatea operativă a
componentelor instituţionale şi a anumitor elemente vulnerabile localizate în zonele de risc.
Pentru a garanta o frecvenţă adecvată şi un standard de instruire satisfăcător este
necesară conceperea unor exerciţii de complexitate diversă, structurate funcţie de
nivelurile de activare a resurselor şi implicarea structurilor operative, dar şi a populaţiei.
Din acest punct de vedere vor fi organizate exerciţii astfel:
– exerciţii de simulare pentru testarea coordonării între structurile care asigură
reprezentanţi în Centrele de Coordonare şi Conducere a Intervenţiei – CCCI (fără
implicarea personalului, mijloacelor operative şi populaţiei)
– exerciţii mixte (cu personalul şi mijloacele operative, însă fără implicarea populaţiei)
– exerciţii la scară reală (cu personalul şi mijloacele operative, cu implicarea populaţiei).

1.3. Formarea personalului şi informarea publică
Atingerea obiectivelor unui exerciţiu depinde de nivelul de informare şi de pregătire a personalului desemnat pentru gestionarea urgenţei, dar şi de nivelul de informare a publicului pe această temă.
Pentru creşterea nivelului de informare a publicului, autoritatea locală şi operatorul economic pot organiza întruniri pentru verificarea rezultatelor şi pentru schimbul de experienţă al participanţilor, cu scopul evidenţierii punctelor slabe şi îmbunătăţirii planului.

1.4. Descrierea amplasamentului şi a vecinătăţilor
Amplasamentul care face obiectul PUE trebuie identificat pe baza a cel puţin trei elemente, şi anume:
– încadrarea/delimitarea teritorială;
– informaţii despre amplasament şi despre substanţele periculoase folosite;
– informaţii despre elementele teritoriale şi de mediu expuse riscului.
Informaţiile menţionate mai sus sunt detaliate în funcţie de utilitatea lor.

1.4.1. Încadrarea/delimitarea teritorială
PUE trebuie să conţină o încadrare teritorială a amplasamentului, care se compune dintr-o parte descriptivă, cât se poate de schematică, şi o parte grafică, care trebuie să conţină cel puţin următoarele informaţii:
a) PARTEA DESCRIPTIVĂ:
– Coordonate/repere geografice şi kilometrice ale ariei amplasamentului;
– Caracteristicile geomorfologice ale zonei;
– Altitudinea deasupra nivelului mării;
– Reţeaua hidrografică de suprafaţă şi resursele hidrologice de adâncime din zonă (elemente esenţiale în determinarea vulnerabilităţii receptorului de mediu şi a modului în care cursul de apă poate juca rolul de propagare a eventualei poluări);
– Lista obiectivelor socio-economice vulnerabile (şcoli, spitale, clădiri ale administraţiei publice, poliţiei, etc) cu impact major în caz de accident;
– Infrastructurile rutieră, feroviară, aeroportuare şi portuare;
– Reţelele de utilităţi publice (reţele electrice, conducte de gaz, etc);
– Datele meteoclimatice diponibile (furnizate de eventualele staţii meteo prezente în zonă);
Riscurile naturale ale teritoriului (este necesară efectuarea unei analize a teritoriului în raport cu prezenţa riscurilor naturale, întrucât acestea pot fi declanşatorii unor evenimente însemnate – în special riscul de inundaţii şi cel seismic).
b) PARTEA GRAFICĂ:
– Harta zonei la o scară adecvată (1:10.000 sau mai detaliată), unde să fie prezentate aria industrială care face obiectul planificării de urgenţă şi toate celalalte elemente teritoriale, fizice şi antropice enunţate în partea descriptivă;
– Schiţa planului urbanistic, acolo unde există.

1.4.2. Informaţii despre amplasament şi despre substanţele periculoase folosite
Acest tip de date este de importanţă fundamentală pentru a putea stabili caracteristicile pericolului la care ar putea fi expuşi rezidenţii unei anumite zone.
În PUE trebuie introduse cel puţin următoarele informaţii:
– denumirea şi adresa unităţii economice;
– date de contact ale administratorului şi responsabilului în domeniul managementului securităţii, precum şi ale persoanei desemnate să aplice PUI sau persoana anume delegată de către administratorul amplasamentului  să aplice propriul PUI;
– profilul de activitate;
– date despre instalaţii;
– planul amplasamentului, pe care vor fi marcate căile de acces şi de evacuare, reţelele tehnologice (de exemplu, planul retelei de canalizare a amplasamentului, puţurile interioare, etc), evidenţierea instalaţiilor în care sunt prezente substanţe periculoase.
Pentru fiecare substanţă periculoasă prezentă pe amplasament, trebuie să fie elaborat şi anexat la PUE un document care să conţină cel puţin următoarele elemente (care se pot regăsi  şi în documentul de informare a publicului, în Raportul de Securitate sau în fişa tehnică de securitate a substanţei periculoase):
– cantitatea maximă prezenta sau posibil a fi prezenta pe amplasament;
– proprietăţile toxice şi fizico-chimice (necesare pentru stabilirea modului de acţiune în cazul eliberării/evacuării în atmosferă şi/sau incendiu, în această categorie intrând şi gazele/vaporii emanate/ţi în caz de incendiu);
– modul de stocare;
– mijloacele stingere a incendiilor;
– mijloacele de protecţie individuală;
– antidoturi în caz de expunere.

1.4.3. Elemente vulnerabile teritoriale şi de mediu
Pentru ca PUE să fie operaţional şi eficient, elementele teritoriale vulnerabile trebuie să fie caracterizate de:
– scopul folosirii;
– numărul de utilizatori rezidenţi;
– numărul de vizitatori;
– programul de lucru;
– dacă este un spaţiu închis sau deschis.
elemente care ar putea contribui la sporirea vulnerabilităţii. Datele culese vor trebui reprezentate detaliat pe o hartă  la o scară adecvată, aceste date constând în reprezentarea zonelor de risc identificate pentru fiecare scenariu luat ca referinţă.
Datele şi informatiile care trebuie să primeze sunt cele referitoare la construcţiile şi infrastructurile prezente în ariile posibil afectate de accidente majore, aflate pe o rază de cel puţin 1 km faţă de amplasament.
Distribuirea calitativă şi cantitativă a datelor demografice
Vor fi adunate datele demografice ale populaţiei rezidente, cu precădere din zonele de mare risc, deoarece printre aceştia se pot afla persoane care ar putea avea nevoie de o atenţie sporită în caz de urgenţă (persoane cu dizabilităţi, bătrâni, copii, etc). Acest fapt permite, în cazul unei situaţii critice, programarea intervenţiei şi organizarea, în caz de nevoie, a evacuării, identificarea mijloacelor de transport şi a resurselor puse în slujba ajutorării populaţiei afectate.

Identificarea elementelor vulnerabile şi a infrastructurilor critice
Se referă la reperarea datelor legate de localizarea spitalelor, şcolilor, azilelor, birourilor, centrelor comerciale, cinematografelor, teatrelor, muzeelor, bisericilor, campingurilor, stadioanelor, sălilor de sport, structurilor cu funcţionalităţi specifice protecţiei civile, a locurilor foarte circulate sau aglomerate, precum şi a obiectivelor economice.
Identificarea zonelor agricole, a fermelor şi a culturilor
Importanţa adunării acestor informaţii apare atunci când pot avea loc accidente cauzate de eliberări/deversări de substanţe toxice în mediul înconjurător. În acest caz, trebuie subliniat faptul că primarul şi/sau autorităţile responsabile în domeniu trebuie să interzică atât recoltarea culturilor agricole, cât şi consumul de produse provenite din zonele afectate.
Identificarea resurselor de suprafaţă şi subterane de apă
Dintre componentele de mediu, resursele de apă atât cele de suprafaţă, cât şi cele subterane sunt cele asupra cărora este îndreptată atenţia în cazul unei situaţii critice cauzată de un accident major.
În cuprinsul articolului 13, alineat (3) din Hotărârea Guvernului României nr. 804/2007 sunt evidenţiate elementele teritoriale şi de mediu care, potrivit legii, trebuie luate în considerare în scopul punerii în aplicare a măsurilor de protecţie a zonelor aflate în aria de pericol. Motivul evidenţierii constă în verificarea compatibilităţii teritoriale şi de mediu a amplasamentului cu mediul înconjurător. În cazul în care o asemenea analiză a fost deja efectuată, sau dacă există posibilitatea modificării planurilor urbanistice, este nevoie ca autorităţile publice competente la nivel regional şi judeţean, în colaborare cu autorităţile publice responsabile cu planificarea amenajării teritoriului să armonizeze toate informaţiile posibile, întrucât instrumentele de planificare a teritoriului şi cele de planificare a situaţiei de urgenţă trebuie să aibă în comun analiza punctelor vulnerabile. În scopul aplicării unitare a acestei prevederi, va fi utilizată “Metodologia de planificare a amenajării teritoriale în contextul Directivelor Seveso”.

2. SCENARII POSIBILE DE ACCIDENT
Scenariul accidentului reprezintă interacţiunea acestui eveniment cu teritoriul şi componentele sale teritoriale.
Scenariile accidentelor sunt evidenţiate şi analizate de către operator în cuprinsul RS.
Descrierea scenariului unui accident conţine date din RS şi documentul de informare a publicului. În absenţa acestor documente, autoritatea competentă poate contacta în mod direct operatorul economic pentru a solicita următoarele informaţii:
– tipologia evenimentului: incendiu, explozie, eliberări/deversări de substanţe toxice şi/sau periculoase pentru mediu;
– substanţele implicate (modul de utilizare şi cantitatea);
– evaluarea consecinţelor: zone de risc şi măsuri de protecţie;
– reprezentarea zonelor de risc pe o hartă la scara adecvată (1:10.000 sau mai detaliat), în scopul de a identifica elementele sensibile.
2.1. Tipologia evenimentelor
Evenimentele care au loc în interiorul amplasamentelor, ce pot avea impact major asupra amplasamentului sau zonelor învecinate, pot fi clasificate în funcţie de efectele provocate de aportul de energie (incendii, explozii) sau emisia de materie (nor de substanţe sau reziduuri toxice).

2.2. Delimitarea zonelor de risc
Efectele unui accident de natură chimică se resimt asupra teritoriului cu o gravitate descrescătoare, în funcţie de distanţa de la punctul izbucnirii acestuia, excepţie făcând situaţia amplificării efectelor printr-un efect de tip  domino. În funcţie de gravitate, spaţiul din jurul amplasamentului, obiect al planificării, este împărţit în zone de risc cu forma în general circulară (în funcţie de geografia zonei), al căror centru este identificat ca fiind punctul de origine al evenimentului. Măsurarea şi delimitarea perimetrală a acestor zone este făcută pe baza datelor şi informaţiilor furnizate de operatorul economic prin RS, analizate şi evaluate de autorităţi.
ISU, căruia îi revine sarcina de a pune în aplicare PUE în zonele din jurul amplasamentului care pot fi afectate de efectele negative ale unui accident industrial, foloseşte pentru identificarea acestora, informaţiile furnizate de operatorul economic, precum şi documentul de informare a publicului.
Prima zonă, “cu impact cert” (grad mare de mortalitate) este zona contiguă amplasamentului. Este caracterizată de efecte care conduc la un grad ridicat de mortalitate. În această zonă, măsurile de intervenţie constă în adăpostirea populaţiei într-un spaţiu închis. Numai în anumite cazuri (accident iminent, dar încă neprodus sau emisie toxică îndelungată, astfel încât adăpostirea în spaţii închise devine ineficientă), trebuie prevăzută evacuarea spontană sau asistată a populaţiei. O asemenea măsură extremă va trebui luată în considerare cu mare grijă şi doar în circumstanţe favorabile. Într-adevăr, o evacuare ar putea duce, cu excepţia unor cazuri excepţionale şi pentru un număr mic de indivizi, la consecinţe care ar putea să se dovedească a fi mai rele decât efectul realizat prin adăpostirea într-un loc închis. Dată fiind deosebita importanţă pe care o are comportamentul populaţiei în această zonă, în scopul protecţiei acesteia trebuie realizat un sistem de alarmare care să avertizeze populaţia asupra pericolului iminent. De asemenea, este necesar să fie desfăşurata o campanie continuă de informare preventivă a populaţiei.
A doua zonă, „de pericol” (în care se pot produce leziuni ireversibile) este caracterizată prin posibile leziuni, unele chiar grave şi ireversibile, pentru persoanele care nu-şi iau măsurile corecte de protecţie, şi chiar prin leziuni letale, în cazul persoanelor vulnerabile, precum minorii şi bătrânii. Într-o astfel de zonă, măsurile de protecţie constă, cel puţin în cazul eliberării/deversării de substanţe toxice, în adăpostirea persoanelor posibil afectate într-un spaţiu închis. În acest caz, evacuarea este greu de realizat datorită extinderii teritoriale. Astfel, adăpostirea într-un spaţiu închis este o soluţie mai eficientă decât aplicarea sa în prima zonă.
A treia zonă, “de atenţie”, caracterizată de o probabilitate scăzută a producerii de leziuni, care sunt, în general, uşoare chiar şi pentru indivizii vulnerabili, dar şi de reacţii de panică care pot determina situaţii de turbulenţă socială, astfel încât să fie nevoie de intervenţia autorităţilor de ordine publică. Extinderea acestei zone trebuie identificată pe baza evaluărilor autorităţilor locale. În cazul eliberării/deversării de substanţe toxice, care pot afecta imediat simţurile şi, în particular, a substanţelor foarte iritante, trebuie acordată o atenţie deosebită consecinţelor pe care reacţiile de panică ar putea să le genereze în locurile foarte aglomerate (stadioane, săli de spectacol, etc.). Tipul de intervenţie în cazul acestei zone rămâne tot adăpostirea într-un spaţiu închis (eventual ar trebui să fie organizate intervenţii îndreptate doar către indivizii vulnerabili). Pe lângă aceasta, trebuie realizate şi acţiuni de control al traficului.
Zonele de interes, în vederea organizării activităţilor de planificare trebuie identificate, plecând de la zonele de pericol prezentate în RS (eventual recalculate pe baza datelor culese de către autorităţi).

2.3. Niveluri de protecţie – valori de referinţă pentru evaluarea efectelor
În tabelul prezentat mai jos sunt specificate valorile de referinţă pentru evaluarea efectelor pe baza cărora se determină zonele de risc.
[*]Note
1. Explozii (UVCE, CE) – Valorile indicate se referă doar la efectele directe ale undei de presiune asupra organismului uman. În cazul în care, în aria de impact se află construcţii vulnerabile, trebuie să se ţină cont şi de efectele indirecte ale prăbuşirii acestor structuri (orientativ, pentru distanţe la care presiunea ajunge până la 0,3 bari) şi de proiecţia de fragmente (orientativ, pentru distanţe la care presiunea ajunge până la 0,03 bari). În ceea ce priveşte daunele materiale, în cazul producerii unui efect de tip domino direct se poate lua ca reper pragul de 0,3 bari, corespunzător posibilelor daune provocate.
2. BLEVE / FIRE BALL – Valorile reper indicate reprezintă doza termică absorbită (doza = cantitatea de radiaţie termică x durata) şi corespund posibilităţii expunerii persoanelor care nu sunt echipate cu mijloace de protecţie individuală.
3. Incendii (Pool fire, Jet fire) – Valorile reper pentru daunele provocate oamenilor, în lipsa unei protecţii individuale adecvate, ţin cont de posibilitatea individului de a se îndepărta la timp de câmpul de radiaţie termică, fără ca leziunile suferite să le impiedice reacţia de fugă. În ceea ce priveşte daunele materiale ce se pot lua în calcul în cazul unui posibil efect domino direct, poate fi luată ca referinţă valoarea de reper egală cu 12,5 Kw/m2. O asemenea valoare corespunde posibilei avarieri a rezervoarelor supraterane sau colapsul termic pentru cele aflate sub presiune, în urma unei expuneri prelungite.
4. Nori de vapori inflamabili (Flash fire) – deoarece acest fenomen este unul extrem de scurt, se presupune ca efectele letale pot fi resimţite doar în zonele de dezvoltare fizică a flăcării. Valorile de referinţă ţin cont şi de posibila neuniformitate a norului inflamabil, care poate să genereze focare de incendiu izolate, ce pot apărea chiar la distanţe mai mari decât cele corespunzătoare limitei inferioare de inflamabilitate.
5. Nori compuşi din vapori toxici – Valorile de referinţă indicate pentru cele două zone se referă la concentraţia la care ar fi expus un individ care staţionează în aer liber pentru o perioadă de 30 de minute. În realitate, atunci când timpul efectiv de expunere variază în mod semnificativ, trebuie să se ia în considerare o valoare de referinţă diferită.

2.4. Descrierea scenariului accidentului cu referire la elementele vulnerabile prezente în fiecare zonă
Zonele posibil a fi afectate de accident trebuie reprezentate pe hartă şi confruntate cu hărţile de detaliu unde sunt reprezentate elementele vulnerabile. Este recomandabilă reprezentarea la scări diferite, în vederea identificării extinderii zonelor de risc în funcţie de diferitele tipologii de efecte preconizate (iradiere termică, suprapresiune, expunere la substanţe toxice). Acest lucru este datorat faptului că efectele radiaţiei termice şi ale suprapresiunii se remarcă doar pe un teritoriu redus în raport cu cele ale unui nor toxic, care ar putea produce efecte la o distanţă considerabilă faţă de locul accidentului.

3. MODELUL ORGANIZAŢIONAL AL INTERVENŢIEI
3.1. Funcţiile de sprijin
Modelul organizaţional propus în prezentul ghid prevede utilizarea funcţiilor de sprijin prevăzute de lege pentru punerea în practică a PUE, având avantajul de a simplifica planul în sine şi de a face mai prompt răspunsul operativ în caz de urgenţă. În cazul riscului industrial nu este necesară activarea tuturor funcţiilor de sprijin, întrucât se poate dovedi mai funcţională activarea numai a celor efectiv necesare.
Procedurile prezentate în PUE activează planurile derivate pentru fiecare funcţie de sprijin sau alte entităţi în sarcina cărora revine gestionarea riscului. Astfel, funcţiile trebuie definite în raport de caracteristicile eventualului accident şi de nevoile de organizare şi management.
În anexă trebuie prezentate atribuţiile entităţilor care asigură funcţii de sprijin, împreună cu completările şi modificările dezvoltate ad-hoc în cazul riscului industrial.
Fiecare instituţie care asigură funcţii de sprijin este reprezentată de un responsabil desemnat, care verifică şi planifică resursele, elaborează un plan şi stabileşte reguli pentru aplicarea acestuia înainte de producerea evenimentului.

3.2. Organizarea şi procedurile
În cadrul acestei planificări, este necesară stabilirea unor niveluri de alertă, cărora să le corespundă proceduri de intervenţie specifice, cu fluxuri de comunicare diferite între factorii responsabili cu gestionarea urgenţei sau între aceştia şi exterior.
Pe lângă aceasta, în vederea facilitării acţiunilor şi minimizării timpilor de intervenţie, este necesară identificarea mijloacelor şi materialelor, pe baza naturii riscului. În acest scop, este necesară organizarea de întruniri la care să participe atât componentele publice, cât şi cele private, care pot oferi servicii şi personal adecvate, în funcţie de tipul intervenţiei sau de evoluţia eventualelor accidente.
3.2.1. Dispecerat servicii de urgenţă
Activarea PUE revine unei structuri permanente, respectiv dispeceratul serviciilor de urgenţă, cu activitate 24 de ore din 24.
Gestionarea urgenţei constă în activarea entităţilor care asigură funcţii de sprijin, ai căror reprezentanţi se reunesc la sediul CCCI, dotat în mod adecvat pentru urmărirea evoluţiei situaţiei operative şi gestionarea urgenţei.
3.2.2. Căi de acces ale mijloacelor de intervenţie, căi de evacuare, trasee interzise şi trasee alternative
Sectorul strategic al planificării este cel care se referă la căile de acces care trebuie analizate şi organizate împreună cu reprezentaţii instituţiilor responsabile, pentru a asigura izolarea rapidă a zonelor de risc sau a celor deja afectate de efectele accidentului.
În acest sens, trebuie identificate:
– punctele de legătură, unde trebuie deviat sau oprit traficul, prin intermediul localizării unor posturi de control care să intervină în oprirea traficului în zone de risc şi să permită desfăşurarea cu promptitudine a intervenţiilor;
– parcursurile alternative, în eventualitatea producerii blocajelor de trafic cauzate de afluxul mijloacelor de intervenţie;
– căi stabilite pentru direcţionarea populaţiei evacuate.
Toate aceste căi de acces trebuie reprezentate pe hărţi adecvate.

3.2.3. Evacuarea asistată
Elementele indispensabile în vederea eficientizării evacuării asistate se referă atât la identificarea mijloacelor de transport potrivite şi a personalului calificat în a oferi ajutor populaţiei în situaţii de urgenţă, cât şi la stabilirea şi pregătirea structurilor de adăpostire a populaţiei sinistrate.

3.3. Sisteme de alarmă şi de transmitere a informaţiei
Sistemele de alarmă constituie o condiţie esenţială pentru a asigura eficacitatea PUE în situaţii de urgenţă de natură industrială.
3.3.1. Amplasarea sistemelor de alarmă
Fiecare amplasament industrial posedă un sistem propriu de alarmă, pe care este necesar să-l probeze cu scopul de a înţelege dacă acesta poate fi utilizat şi pentru alertarea populaţiei, luându-se în considerare distribuţia demografica în teritoriu. În lipsa acestor sisteme de alarmă, în cazul în care sunt insuficiente şi/sau neadecvate uzului este necesară achiziţionarea de catre operatorul economic a unor instrumente mai eficace, apte să asigure propagarea semnalului de alarmă. Amplasarea sistemelor de alarmare trebuie reprezentata grafic, pe harta. Atunci când, în acelaşi teritoriu se desfăşoară mai multe activităţi de producţie este necesar ca semnalele de alarmă să fie aceleaşi pentru toate amplasamentele.
3.3.2. Gestionarea şi întreţinerea sistemelor de alarmă
Dată fiind importanţa funcţionării corecte a dispozitivelor de alarmă, pentru a permite organelor protecţiei civile să intervină prompt şi eficace în cazul producerii unor accidente, este necesar ca proprietarul în cauză sau cel care gestionează asemenea instrumente să le asigure eficienţa în timp. În orice caz, existenţa unor sisteme de alarmă alternative este oportună.

3.4. Definirea nivelurilor de alertă
Distincţia între nivelurile de alertă are scopul de a permite pompierilor să intervină încă din primele momente şi asigură administraţiei publice timpul necesar implementării preventive a măsurilor de protejare a populaţiei şi de atenuare a consecinţelor accidentului. Aceste măsuri sunt prevăzute în PUE pentru apărarea sănătăţii populaţiei şi pentru protecţia mediului înconjurător.
Nivelurile de alertă sunt prezentate în cele ce urmează.
a) ATENŢIA – stare rezultată în urma unui eveniment care, deşi lipsit de orice repercusiune în afara activităţii de producţie în ceea ce priveşte gradul său de gravitate, este sau poate fi adusă în atenţie de către populaţie determinându-se în acest mod o formă incipientă de alarmare, pentru care este necesară implementarea unei proceduri de informare din partea administraţiei locale. La acest nivel de alertă, în scopul gestionării corecte a acestui tip de incidente, administratorul operatorului economic informează administraţia publică şi alte instituţii nominalizate în PUE.
b) PREALARMA – starea instalată atunci când evenimentul, deşi sub control, dată fiind natura sa sau date fiind anumite particularităţi de mediu, de spaţiu, de timp sau condiţii meteorologice, se poate agrava sau poate fi perceput de majoritatea populaţiei expuse, impunându-se astfel luarea de măsuri de siguranţă şi de prevenire. Asemenea circumstanţe privesc toate acele evenimente care, din cauza efectelor lor precipitate şi vizibile (incendiu, explozie, fum, scurgeri sau eliberare/deversare de substanţe periculoase) sunt resimţite direct de către populaţia expusă, deşi parametrii fizici care descriu aceste evenimente nu ating niveluri limită, aşa cum sunt prezentate în literatura de specialitate, din punctul de vedere al periculozităţii pentru viaţă sau pentru mediul înconjurător. La acest nivel de alertă, administratorul operatorului economic solicită intervenţia echipelor de pompieri, informează administraţia publică şi alte instituţii nominalizate în PUE. Administraţia publică îşi asumă gestionarea situaţiei de urgenţă în scopul permiterii activării structurilor operaţionale, pentru ca acestea să fie pregătite să intervină în cazul producerii unui accident.

c) ALARMA – starea de alarmă în afara stabilimentului – se instaurează în momentul în care accidentul necesită, pentru a putea fi controlat, intervenţia pompierilor şi care, din cauza propagării agresive şi necontrolabile, poate implica prin efectele sale şi spaţii din afara amplasamentului. Asemenea circumstanţe se referă la toate accidentele care pot provoca iradiere termică, suprapresiune şi toxicitate în afara amplasamentului, cu un nivel de risc crescut, luându-se în considerare gradul de gravitate al consecinţelor accidentului. La acest nivel de alertă, intervin toate entităţile din cadrul PUE.
d) ÎNCETAREA ALARMEI – atunci când se asigură protejarea teritoriului şi a mediului înconjurător, procedura de implementare a încetării alarmei revine managerului urgentei, după consultarea structurilor operaţionale şi administraţiei locale.

3.5. Comunicarea
Fluxul comunicării asigurat simultan cu activarea PUE este:
– comunicarea evenimentului de la operatorul economic către dispeceratul serviciilor de urgenţă, urmata de transmiterea unei notificări scrise către autorităţi;
– comunicarea dintre dispeceratul serviciilor de urgenţă şi alte entităţi prevăzute în PUE;
– comunicarea primarului către populaţia rezidentă în zonele de risc, pentru informarea în legătură cu evenimentul în curs şi eventual pentru a transmite ordinul de adăpostire sau de evacuare;
– comunicarea dintre autorităţile locale şi cele centrale.
Comunicarea între subiectele implicate trebuie să se desfăşoare cu  mijloace tehnice adecvate, anticipându-se de asemenea şi situaţiile dificile în care serviciile esenţiale lipsesc.

3.6. Gestionarea ulterioară situaţiei de urgenţă
– Controlul asupra calităţii mediului înconjurător şi restaurării stării de normalitate;
– Monitorizarea continuă a calităţii mediului înconjurător, inclusiv după încetarea alarmei de orice nivel, dat fiind că zona afectată trebuie supusă unor verificări/controale succesive/continue pentru a se stabili nivelul de poluare a aerului, deci pentru restaurarea stării de normalitate.

4. INFORMAREA POPULAŢIEI
Necesitatea introducerii în PUE a unei secţiuni cu privire la informarea populaţiei  apare pentru a completa tabloul acţiunilor care trebuie desfăşurate de către autorităţile publice locale pentru prevenirea riscului şi pentru atenuarea consecinţelor negative ale accidentului.
Este bine ca în acesta secţiune sa fie prezentate toate acţiunile desfăşurate în teritoriu pentru informarea şi aducerea la cunoştinţă populaţiei a riscurilor şi a conduitei ce trebuie adoptată într-o asemenea situaţie. În acest mod va fi posibilă obţinerea unui PUE complet, fapt ce va favoriza gestionarea situaţiei de urgenţă intr-un mod eficient.

4.1. Campania informativa de prevenire
Operatorul economic, precum şi autorităţile, pregătesc pentru populaţie şi, dacă se impune, pentru cei care desfăşoară  activităţi comerciale şi de producţie în zonele de risc, campanii informative de prevenire.
Informaţiile ce vor fi prezentate în timpul acestor campanii se regăsesc în documentul de informare a publicului, întocmit conform prevederilor art. 14 si anexei nr. 5 din H.G.R. nr. 804/2007. În cazul în care aceste informaţii sunt insuficiente, ele pot fi cerute direct de la operatorul economic sursa de risc pentru integrarea datelor. În acest scop, managerul operatorului economic trebuie să colaboreze cu autorităţile în furnizarea acestor informaţii.
4.2. Reproducerea documentului de informare a publicului întocmit conform prevederilor art. 14 din H.G.R. nr. 804/2007
In PUE, documentul de informare a publicului, întocmit conform prevederilor art. 14 si anexei nr. 5 din H.G.R. nr. 804/2007, poate fi reprodus ca atare sau poate fi prezentat un rezumat al acestuia. In acest sens, aceasta secţiune din PUE trebuie sa conţină cel puţin informaţii referitoare la: amplasament, procesul de producţie, substanţele periculoase prezente, caracteristicile acestora, posibilele accidente şi efectul acestora asupra populaţiei şi mediului înconjurător, precum şi sistemele de prevenire şi măsurile de protejare ce trebuie adoptate.

4.3. Mesaje informative pentru prevenirea panicii şi mesaje pentru situaţii de urgenţă
O informare preventiva adecvata face ca populaţia să devină conştientă de măsurile de auto-protecţie şi de conduită ce trebuie adoptate în cazul unui eveniment accidental. Succesul campaniei de prevenire este dat de capacitatea populaţiei de a colabora cu membrii echipelor de intervenţie şi de a transpune în mod corect mesajul de urgenţă transmis în cursul campaniei de prevenire. În concluzie, în cadrul planificării, este necesară stabilirea conţinutului mesajelor care vor fi transmise corespunzător diferitelor niveluri de alertă şi modalităţile prin care va trebui propagat.
5. PRINCIPALELE ATRIBUŢII ALE STRUCTURILOR IMPLICATE ÎN MANAGEMENTUL SITUAŢIILOR DE URGENŢĂ
Atribuţiile structurilor implicate in managementul situaţiilor de urgenţă trebuie menţionate in PUE in funcţie de nivelurile de alertă corespunzătoare situaţiei create.
PUE trebuie să fie corelat si să facă referire la planurile de intervenţie proprii elaborate de către fiecare autoritate/instituţie care are atribuţii in gestionarea situaţiilor de urgenţă, nominalizată în PUE.
În afara listei descriptive a îndatoririlor în caz de urgenţă, este util ca în cadrul PUE să fie prezentata şi o sinteza a mijloacelor de comunicare şi a responsabilităţilor operaţionale pentru a se furniza  o modalitate de consultare rapidă şi eficientă în faza gestionarii situaţiei de urgenţă.
În funcţie de amploarea situaţiei de urgenţă produse se pot identifica şi alte structuri care să contribuie la gestionarea situaţiei de urgenţă şi să colaboreze cu structurile de intervenţie.

5.1. Operatorul economic
În caz de accident:
– activează PUI;
– informează serviciile de urgenţă şi autorităţile publice în legătură cu apariţia accidentului conform art. 15 din H.G.R. nr. 804/2007;
– urmăreşte în mod constant evoluţia  accidentului, actualizează informaţiile, comunicând direct cu autorităţile responsabile şi rămâne la dispoziţia serviciilor de urgenţă.

5.2. Autoritatea
În cazul unui accident :
– coordonează punerea în aplicare a PUE în concordanţă cu diferitele niveluri de alertă;
– obţine de la operatorul economic sau din alte surse  (de menţionat în PUE) orice informaţie utilă gestionarii evenimentului în curs ;
– informează organele centrale (Ministerul Mediului şi Ministerul Administraţiei şi Internelor), prefecţii judeţelor limitrofe ;
– culege date referitoare la conditiile meteo locale apelând la statiile meteo locale, si la centrele regionale de informare ;
– asigură activarea sistemelor de alarmă pentru informarea populatiei şi către autoritătile cu rol in gestionarea riscului ;
– se asigură că autoritatile delimitează zonele expuse riscului;
– evaluează şi decide împreună cu primarul măsurile de protectie ce trebuie adoptate de către populatie  pe baza expertizei tehnice furnizate de către organele competente sau cu functii de sprijin;
– consulta primarul şi organele competente, facnd publice comunicatele pentru presa/radio;
– se asigura ca s-au realizat masurile de protectie colectiva;
– evalueaza daca este necesara adoptarea unor masuri cu caracter extraordinar în ceea ce priveste reteaua de drumuri şi de transport;
– aproba graficul pentru testarea PUE;
– evalueaza constant în colaborare cu primarul , audiand organele competente, oportunitatea revocarii starii de urgenta şi declara incetarea starii de alarma ;
– solicita implementarea masurilor de restaurare şi depoluare a mediului inconjurator.

5.3. Serviciile profesioniste pentru situaţii de urgenţă
Structurile teritoriale ale ISU colaboreaza cu administratia publica în ceea ce priveste pregatirea, testarea şi punerea în aplicare PUE.
Serviciile profesioniste pentru situatii de urgenta desfasoara activitati de formare, fie impreuna cu structurile centrale, fie cu structurile teritoriale limitrofe, în conformitate cu propriile indatoriri institutionale şi monitorizeaza datele cu privire la activitatile aflate sub incidenta riscului de accident major.
În cazul unui  accident:
– primesc de la operatorul economic informarea cu privire la starea de prealarmare şi solicitarea de alarmare, conform prevederilor PUI;
– desfasoara activitatile de salvare şi colaboreaza cu administratia publica, conform prevederilor PUE.
5.4. Primarul
Răspunde de alarmarea, protecţia şi pregătirea populaţiei pentru situaţiile de protecţie civilă, în conformitate cu prevederile art. 27 din Legea nr. 481/2004, republicata, şi coordonează nemijlocit evacuarea populaţiei din zonele afectate. In etapa pregatitoare, colaboreaza cu institutiile responsabile pentru organizarea evacuarii asistate.
În cazul unui accident :
– activeaza structurile de interventie de la nivel local (Politia locala, serviciile voluntare pentru situatii de urgenta, etc)  conform procedurilor stabilite în PUE şi planurilor proprii;
– informeaza populatia în legatura cu accidentul produs şi comunica masurile de protectie ce trebuie adoptate pentru reducerea consecintelor negative;
– dispune aplicarea planului de evacuare in situatii de urgenta;
– coordoneaza transportul populatiei evacuate in raioanele desemnate;
– urmareste evolutia situatiei şi informeaza populatia în legatura cu incetarea starii de alarma externa, prin punerea in aplicare a prevederilor planului de instiintare-alarmare;
– la darea semnalului de incetare a alarmei dispune masuri pentru revenirea la starea de normalitate şi în mod particular pentru revenirea populatiei în locuinte.

5.5. Poliţia locală / comunitară
În cazul unui accident:
– ofera sprijin politiei pentru a fluidizarea traficului in zona afectata;
– participa la delimitarea si asigurarea securitatii perimetrului actiunilor de interventie;
– participa la stabilirea si supravegherea rutelor alternative prezentate în PUE, garantand astfel fluxul mijloacelor de salvare;
– participa la asigurarea securitatii institutiilor publice si bunurilor materiale in zona afectata;
– participa la mentinerea ordinii publice pe timpul situatiei de urgenta.

5.6. Poliţia
În cazul unui accident:
– asigură paza şi ordinea publică;
asigură fluidizarea circulaţiei, interzicand accesul persoanelor şi autovehiculelor neautorizate în zonele cu restricţii.

5.7. Jandarmeria
În cazul unui accident:
– delimiteaza si asigura securitatea perimetrului actiunilor de interventie, interzicand accesul persoanelor şi autovehiculelor neautorizate în zonele cu restricţii;
– asigura securitatea institutiilor publice si bunurilor materiale in zona afectata;
– mentine si restabileste, la nevoie, ordinea publica pe timpul situatiei de urgenta
– participă la anunţarea şi informarea populaţiei din zona afectata;
– participă cu forţe şi mijloace la evacuarea populaţiei din zona posibil a fi afectată de producerea unui accident major.

5.8. Direcţia de sănătate publică
Coordoneaza actiunile structurilor cu responsabilitati in ceea ce priveste protectia sanitara a populatiei rezindente în zonele de risc.
În cazul unui  accident:
– trimite pe teren personal de specialitate, care va colabora cu celelalte autoritati/institutii pentru evaluarea situatiei, conform prevederilor PUE;
– informeaza unitatile spitalicesti locale şi pe cele invecinate asupra aspectelor sanitare aparute ca urmare a incidentului;
– efectueaza, în colaborare cu Agentia pentru Protectia Mediului (APM), analize şi masuratori menite sa identifice substantele implicate şi sa cuantifice gradul de risc asupra mediului inconjurator (aer, apa, sol);
– furnizeaza, pe baza informatiilor asigurate de autoritatile sanitare, datele referitoare la posibilitatea extinderii riscului asupra sanatatii publice, contactand autoritatile responsabile din zonele invecinate.

5.9. Servicii de prim ajutor
Strang informatiile necesare pentru identificarea medicamentelor, antidoturilor şi echipamentelor necesare acordarii primului ajutor si ingrijirea victimelor.
În cazul unui  accident:
– trimit personal specializat pentru acordarea primului ajutor si colaboreaza cu autoritatea responsabila, conform prevederilor PUE;
– acordă primul-ajutor răniţilor;
– transportă răniţii (urgenţele) la spital.
5.10. Agentia pentru Protectia Mediului (APM)
Reprezinta institutia care se ocupa de achizitia, elaborarea si difuzarea datelor şi informatiilor, precum si a previziunilor asupra starii componentelor mediului inconjurator: apa (de suprafata şi subterane), aer şi sol, posibil contaminate de accidentul produs. Prin urmare, activitatea APM consta în activitati de monitorizare programata, atat pe timpul urgentei, cat si in cadrul masurilor post-dezastru, în colaborare cu celelalte autoritati responsabile si sub coordonarea autoritatii de management.
În cazul unui accident :
– asigura suport tehnic în faza situatiei de urgenta, pe baza cunoasterii riscurilor asociate amplasamentelor, cunoastere provenita din analiza rapoartelor de securitate;
– realizeaza verificarile necesare aupra starii mediului inconjurator din zona expusa riscului, precum şi analize chimice şi/sau fizice pentru evaluarea evolutiei situatiei de urgenta în zonele cele mai afectate;
– furnizeaza şi strange toate datele cu privire la substantele implicate;
– transmite autoritatii responsabile rezultatele analizelor şi ale anchetelor solicitate;
– asigura suportul necesar cu privire la actiunile care se impun a fi intreprinse pentru protejarea populatiei şi a zonelor unde s-a produs incidentul.

5.11. Organizatiile voluntare
Organizatiile de voluntariat pot actiona doar daca:
– activitatea lor se desfasoara în afara zonei de impact cert;
– personalul acestora este echipat adecvat şi instruit pentru a actiona in zonele afectate de situatia de urgenta.
Formarea şi instruirea periodica a voluntarilor sunt concepute şi gestionate exclusiv de către autoritatile competente în materie de riscuri semnificative şi de protectie civila.
În cazul unui accident, aceste organizatii ar putea avea urmatoarele functii:
– participa la masurile de acordare a asistentei medicale pentru populatia afectata;
de asistenta pentru populatie în caz de evacuare sau de directionare a acesteia către adaposturi.

5.12. Alte autorităţi teritoriale
Participa la elaborarea PUE, furnizand date şi informatii asupra riscurilor prezente în teritoriu şi, în particular, asupra suprapunerii riscurilor naturale cu cele antropice.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s