HAZARDE TEHNOLOGICE ÎN ROMÂNIA


CUPRINS
Legislaţie
Definiţii
Clasificarea accidentelor tehnologice
Date statistice despre operatori de tip Seveso şi transportul substanţelor periculoase
Studiu de caz
LEGISLAŢIE SPECIFICĂ (1)
HG nr. 804/2007 privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate substanţe periculoase
HG nr. 79/2009 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 804/2007 privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate substanţe periculoase (art. 17, alin. 1,2 şi art. 22, alin 2)
L nr. 92/18.03.2003 pentru aderarea României la Convenţia privind efectele transfrontiere ale accidentelor industriale, adoptată la Helsinki la 17 martie 1992


OMMAPAM nr. 1084/ 22.12. 2003 privind aprobarea procedurilor de notificare a activităţilor care prezintă pericole de producere a  accidentelor majore în care sunt implicate substanţe periculoase şi, respectiv a accidentelor majore produse;
OMMAPAM nr. 142/25.02. 2004 pentru aprobarea procedurii de evaluare a raportului de securitate privind activităţile care prezintă pericole de producere a  accidentelor majore în care sunt implicate substanţe periculoase;
OMMGA nr. 251/26. 03.2005 pentru organizarea şi funcţionarea secretariatelor de risc privind controlul activităţilor care prezintă pericole de producere a  accidentelor majore în care sunt implicate substanţe periculoase;
OMAI nr. 647/ 16.05.2005 pentru aprobarea normelor metodologice privind elaborarea planurilor de urgenţă în caz de accidente în care sunt implicate substanţe periculoase;
OMMGA nr. 1299/23.12.2005 privind aprobarea procedurii de inspecţie;
Ordinul comun MMGA / MAI nr. 520/1318 din 2006 privind aprobarea Procedurii de investigare a accidentelor majore în care sunt implicate substanţe periculoase.
LEGISLAŢIE SPECIFICĂ (2)
HG nr. 856 / 13.08.2008 privind gestionarea deşeurilor din industriile extractive (Directiva 2004/35/CE)
L nr. 31 / 18.05.1994 pentru aderarea României la Acordul european referitor la transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase (A.D.R.), încheiat la Geneva la 30 septembrie 1957
HG nr. 1175/26.09.2007 pentru aprobarea Normelor de efectuare a activităţii de transport rutier de mărfuri periculoase
L nr. 6/25.01.1991 privind Aderarea României la Convenţia de la Basel privind controlul transportului deşeurilor periculoase
HG nr. 1061 / 10.09.2008 privind transportul deşeurilor periculoase pe teritoriul României
HG nr. 1453/12.11.2008 care modifică HG nr. 788/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deşeuri
DEFINIŢII / TERMINOLOGIE
Hazardul este un fenomen întâmplător, aleator, imprevizibil, de mare amploare, un salt calitativ în evoluţia unui sistem, care descarcă energii imense şi determină dezordine, dezechilibru pe scara de evoluţie firească a mediului, în drumul său spre o nouă stare de echilibru
Vulnerabilitatea – este probabilitatea ca o fiinţă sau un obiect să fie distrus de hazard şi pune în evidenţă cât de mult este expus omul şi bunurile sale în faţa diferitelor hazarde, indicând nivelul pierderilor şi distrugerilor pe care le poate produce un fenomen.
Riscul reprezintă cuantificarea vulnerabilităţii. El este dat de relaţia: R = H x V x C, unde R – riscul, H – hazardul, V – vulnerabilitatea, iar C – consecinţe
DEFINIŢII / TERMINOLOGIE
Substanţele periculoase sunt definite ca fiind orice substanţă sau produs care, folosit în cantităţi, concentraţii sau condiţii aparent nepericuloase, prezintă risc semnificativ pentru om, mediu sau bunurile materiale.
Din punct de vedere al transportului, substanţele periculoase sunt considerate acele produse chimice care, pe timpul transportului, cu mijloace auto sau pe calea ferată (în cisterne, containere ori alte ambalaje), datorită unor accidente de circulaţie, avarii la mijlocul de transport sau ambalaj, reacţii chimice neprevăzute, nerespectări ale normelor tehnice de ambalare şi transport sau altor factori neprevăzuţi, pot conduce la apariţia unor explozii, incendii, emisii de gaze, vapori toxici sau răspândiri de substanţe pe sol şi în mediul înconjurător.
DEFINIŢII / TERMINOLOGIE
Accidentul chimic, este definit de către OECD (Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică) ca fiind „orice eveniment neplanificat cu implicarea substanţelor periculoase care cauzează, sau poate conduce la, vătămări ale sănătăţii, mediului sau proprietăţii. Se exclud de aici orice efecte pe termen lung (de exemplu poluarea cronică)”.
Accidentul chimic reprezintă, în accepţiunea protecţiei civile, „eliberarea necontrolată în mediul înconjurător a unor substanţe toxice industriale (periculoase) la concentraţii mai mari decât cele maxim admise şi care pun în mare pericol populaţia din zonă“.
Clasificarea accidentelor tehnologice după geneză
Industriale: 
radiologice;
nucleare;
chimice;
biologice;
Explozii mari;
Incendii de proporţii (în masă);
Accidente la construcţiile hidrotehnice;
Prăbuşiri mine, galerii, exploatări de sare, etc.
Accidente majore pe căile de circulaţie: 
rutiere;
feroviare;
fluviale;
maritime;
aeriene;
Clasificarea accidentelor tehnologice după geneză (continuare)
Transport substanţe periculoase
Poluări accidentale:
aer;
sol şi subsol;
apă.
Agricole şi silvice:
defrişări, despăduriri excesive;
irigaţii excesive;
administrare neraţională de pesticide, îngrăşăminte, insectofungicide.
Prăbuşiri (căderi) obiecte cosmice:
sateliţi;
nave spaţiale.
Clasificarea accidentelor tehnologice după amploare efecte
catastrofice (C)
pierderi ce vieţi omeneşti ( 1 fatalitate)
pierderea totală a instalaţiei de producţie sau daune provocate, proprietăţilor mai mari de 1 milion EURO;
întreruperea producţiei pentru mai mult de 30 zile;
impact pe termen lung sau permanent asupra mediului;
efect potenţial dincolo de zona afectată – impact asupra populaţiei.
grave (S)
potenţial mare pentru pierderi de vieţi (fatalitate unică);
6 persoane vătămate grav la faţa locului sau una singură în exteriorul amplasamentului;
daune mari asupra instalaţiei de producţie sau daune asupra propietăţii mai mari de 25.000 EURO;
întreruperea producţiei mai mult de 7 zile;
impact asupra mediului dar care nu este permanent sau pe termen lung.
minore (M)
neglijabile (N)
Clasificarea accidentelor tehnologice după viteza de propagare
rapide: 
explozii mari;
incendii de proporţii (în masă);
accidente nucleare, chimice sau biologice;
căderi de obiecte cosmice;
accidente la lucrările hidrotehnice.
lente: 
accidente agricole;
accidente silvice;
poluări accidentale.
Clasificarea accidentelor tehnologice după arealul afectat
globale sistemice: 
tendinţa de încălzire datorată efectului de seră;
reducerea stratului de ozon;
deşertificarea.
globale regionale: 
poluarea Mării Negre;
poluarea fluviului Dunărea.
regionale: 
poluări accidentale pe râurile interioare;
accidente industriale cu efecte transfrontieră.
locale şi punctuale: 
accidente industriale cu efecte zonale;
accidente de circulaţie;
accidente agricole, silvice cu efecte zonale;
căderi de obiecte cosmice.
Clasificarea accidentelor tehnologice după frecvenţa producerii
Mare (H – high) – evenimentul s-a produs de multe ori în timpul de viaţă al agentului economic;
Mediu (I – intermediary) – evenimentul se poate produce o dată în timpul de viaţă al unităţii;
Redus (L – low) – evenimentul nu este aşteptat să se producă în timpul de viaţă al unităţii, dar se poate produce o dată în timpul de viaţă al tuturor unităţilor de acest tip;
Rar (R – rare) – este improbabil ca evenimentul să se producă în unităţile similare în timp de funcţionare la nivelul actual.
Clasificarea accidentelor tehnologice după matricea de risc tehnologic
Categoria 1 – Risc mare – se impune întreprinderea unor acţiuni fie pentru a preveni producerea incidentului, fie pentru micşorarea consecinţelor;
Categoria 2 – Risc mediu – se vor analiza cazurile pentru a stabili mijloacele cu costuri eficiente de reducere a riscului;
Categoria 3 – Risc scăzut – care nu prezintă un pericol potenţial de accident major.
Clasificarea accidentelor tehnologice după scara riscului tehnologic
10-7 – 10-5 evenimente/an – risc acceptabil larg
neglijabil – se menţin măsuri obişnuite de prevenire
scăzut – se considera costurile  alternativelor
10-5 – 10-3 evenimente/an – risc tolerabil
mare – sunt necesare investigaţii alternative
foarte mare – eforturi mari pentru îmbunătăţire
> 10-3 evenimente/an – risc intolerabil
extrem de mare – îmbunătăţiri fundamentale, soluţii alternative
Clasificări ale substanţelor periculoase
Clasificarea după ADR (acordul european referitor la transportul internaţional al mărfurilor periculoase)
Clasificarea după Directiva Seveso II
Clasificare fizică
Clasificare după toxicitate
Clasificare după mecanismul de acţiune asupra organismului
Clasificarea după categoria de severitate a efectelor
Clasificarea după OUG 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase (Directiva 67/548/CEE)
Clasificarea după Sistemul Armonizat Global (GHS)
EXPUNEREA POPULAŢIEI LA RISCUL TEHNOLOGIC
30% din teritoriul ţării se află sub incidenţa riscului tehnologic
8.000.000 de persoane – sunt în zone de risc tehnologic.
Din punct de vedere al accidentului chimic cele mai vulnerabile categorii de populaţie sunt:
copiii deoarece nu au asigurate mijloace de protecţie, doza de intoxicare şi letală este mai mică şi nu au deprinderi formate de a reacţiona în caz de accident chimic;
bătrânii deoarece capacitatea de reacţie este redusă, iar procentajul de bolnavi sau cu afecţiuni cronice este ridicat.
Cauze ale accidentelor din industrie

În conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 804/2007 privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate substanţe periculoase (modificată cu HG nr. 79/2009), la nivel naţional, au fost inventariaţi 277 de operatori economici care se supun prevederilor Directivei SEVESO dintre care 115 se încadrează la limita superioară (obiective de risc major) şi 162 se încadrează la limita inferioară (obiective de risc minor)
HAZARDE ASOCIATE TRANSPORTULUI DE SUBSTANŢE PERICULOASE
Din totalul de mărfuri transportate în decursul unui an, aproximativ 15% îl reprezintă mărfurile catalogate substanţe periculoase.
Transportul acestora pe sistemul de comunicaţii arată astfel:
şosele: ……………………….50%
căi ferate: ……………………30%
căi fluviale şi maritime: ….20%
Transporturi internaţionale de deşeuri periculoase în perioada 2007 – trimestrul I 2009
STUDIU DE CAZ
Accidentul de la S.C. PETROBRAZI S.A
Incidentul a avut loc în dimineaţa zilei de 05.02.2008, în parcul de rezervoare al societăţii, în jurul orei 05.30, fiind implicate două rezervoare în care se găseau 2-etil-hexil-nitrat (aditiv pentru carburanţi) şi motorină. Au fost afectate şi alte 3 rezervoare (T33 – conţinând 2-etil-hexil-nitrat, capacitate 660 mc, T69 – conţinând motorină, capacitate 4700 mc şi T50 – conţinând kerosen, capacitate 980 mc).
Operatorul este clasificat Seveso la limita superioară (risc major).
Accidentul a fost notificat la 112 la ora 05.31, la circa 6 minute de la iniţiere.
Cronologia accidentului
5.18- 5.55:
in rezervorul T33 au loc 2 explozii infundate, fara flacara, la cca. 30 sec. una de cealalta;
la partea superioara a rezervorului T33 au loc degajari masive de gaz dens, care s-a desfasurat de la sol pe o inaltime de cca. 10 m;
la rezervorul T33 se produce o explozie puternica, cu flacara, care se extinde catre parcul de motorina si incendiaza rezervorul T69;
se produc explozii la caminele de canalizare
se produce o a doua explozie puternica la rezervorul T33;
se produce explozie la rezervorul T69 care determina desprinderea capacului din sudura si aruncarea acestuia in afara rezervorului;
5.35:
incendiul este anuntat la ISUJ Ph
9.00:
lichidarea incendiului prin interventia ISU Ph cu sprijin de la ISU Dambovita si ISU Bucuresti
Pagube produse
Daune grave provocate  rezervoarelor implicate,  statiei electrice, casei de pompe, cablurilor, conductelor, liniilor de cale ferata;
Valoare totala de:  880701 euro
Cantitati arse (implicate) in incendiu:
49,3 tone motorina
23,2 tone aditiv
Investigarea evenimentului
expertiza tehnica DET NORSKE VERITAS LTD
incidentul a fost declansat de descompunerea 2 EHN in interiorul rez. T 33;
cauze posibile ale descompunerii:
descompunere initiata termic
descompunere initiata chimic (oxizi de metal, acizi tari si alcali tari);
factorul declansator nu a fost determinat;
descompunerea odata inceputa, a fost inevitabila seria de incidente ulterioare ca urmare a imposibilităţii controlării reacţiei:
la rez T 33(distrugerea dispozitivelor de ventilare, prabusirea capacului, formarea norului de gaz inflamabil, aprinderea acestuia urmata de explozie);
la rez. T 69 (explozie care a distrus capacul, incendiu) si canalizare;
cauza aprinderii norului nu a fost stabilita;
cauze posibile:
contactul cu o suprafata fierbinte (bec),
cu o cutie electrica sau
aprinderea statica
Investigarea evenimentului
expertiza tehnica IJP Prahova
analizeaza 4 ipoteze:
ipoteza 1. Incalzirea rez. T 33 prin conducta de abur-tur din parcul de abur;
ipoteza 2. Incalzirea rez. T 33 printr-o alta conducta de abur din parcul de abur.
ipoteza 3. Existenta in rezervor a unor cantitati de aditiv cetanic instabil, neconform cu dotarea tehnica.
ipoteza 4. Incalzirea rez. T33 (in ipotezele 1 sau2) simultan cu folosirea unui adeziv de cifra cetanica neconform (ipoteza 2,3) si neincadrat corespunzator ca material exploziv
Expertiza:
adopta Ipoteza nr. 4 – Incalzirea rez. T33 (in ipotezele 1 sau2) simultan cu folosirea unui adeziv de cifra cetanica neconform (ipoteza 2,3) si neincadrat corespunzator ca material exploziv;
cauza si fapta nu releva o actiune, o manevra singulara,existand posibilitatea ca evenimentul sa se fi datorat unor cauze complexe.
Considera ca evenimentul putea fi evitat prin:
o alta depozitare a nitrocetului 50 (tehnologii de golire in caz de eveniment, vase de rezerva, proceduri; s-au  utilizat rezervoare vechi, fara carti tehnice, fara aparatura de masura);
produsul nu a fost incadrat ca exploziv (acesta fiind incadrat cu frazele de risc: R 20/ 21- nociv prin inhalare si la contactul cu pielea, R 44-risc de explozie daca este incalzit in spatiu inchis,  R 53-periculos pentru mediu)
Lecţii învăţate
Utilizarea produselor noi trebuie insotita de o documentare mai elaborata, Fisa tehnica de securitate nefiind, in acest caz documentul garant al utilizarii in siguranta, in conditiile respectarii prevederilor acesteia (exista si un document indrumator referitor la utilizarea in siguranta a aditivului 2EHN);
Considerentele de natura economica se pot dovedi paguboase daca nu sunt sustinute de o evaluare/analiza a riscului (stocarea unei cantitati mai mari de adititiv, fata de utilizarea anterioara prin descarcarea direct in sistemul de dozare);
Functionarea/utilizarea unui sistem fara incidente, pentru o perioada de timp, nu reprezinta o garantie ca acestea nu se pot produce (rez. T 33 era utilizat in scopul depozitarii aditivului 2EHN din data de 09.11.2007, fara incidente);
Necesitatea utilizarii rezervoarelor pentru produsele pentru care au fost proiectate/executate, cel mult pentru produsele similare, utilizarea pentru produse care prezinta alte/si alte riscuri speciale fiind permisa numai dupa o analiza privind siguranta in exploatare .

LUCRARE ELABORATA DE
Mr. ing. Petrica PARASCHIV

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s