INSELACIUNEA IN DOMENIUL FINANCIAR BANCAR

1.CONSIDERATII GENERALE

1.1.Scurt istoric despre apariţia fenomenului de înşelăciune.

Apariţia acestei practici nu se poate stabili cu precizie ea pierzându-se în negura timpului. Din cele mai vechi timpuri, atunci când a apărut trocul (schimbul în natură) aceasta s-a manifestat la început sub forma lăudarii şi exacerbării proprietăţilor bunurilor sau mărfurilor care urmau sa fie schimbate. Mai târziu în perioada Greciei antice, comercianţii acelor timpuri încercau să-şi înşele clienţii cu privire la calităţile unor mărfuri, prezentandu-le ca având nişte calităţi sau proprietăţi pe care nu le aveau în realitate, reuşind în acest fel să-i determine să cumpere de la ei.

De asemenea încercau să păcălească alţi negustori sau clienţi cu privire la cantitatea sau măsurătoarea acestora.

1.2.Noţiunea de înşelăciune.

Înşelăciunea presupune inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a produs o pagubă în dauna celui păcălit.
2.REGLEMENTARE JURIDICĂ.

Practica înşelării altor pesoane a fost incriminată ca infracţiune în Codul penal de la 1864 care sistematiza infracţiunile contra patrimoniului după cum au la bază violenţa contra persoanei sau asupra lucrurilor ori au la bază frauda. Această clasificare devenită tradiţională a fost preluată de la juriştii evului mediu şi este întâlnită şi în legea penală italiană.
Codul penal actual modificat prin legea 278/04.06.2006 prevede infracţiunea de înşelăciune la Titlul III – Infracţiuni contra patrimoniului art. 215, fără a mai distinge dacă au la bază violenţa sau frauda.
După cum rezultă din textul de lege avem la alin (1) înşelăciune în forma simplă, la alin. (2) înşelăciunea în forma agravantă, la alin. (3) înşelăciunea în convenţii, la alin. (4) înşelăciunea cu file Cec şi la alin. (5) înşelăciunea  cu consecinţe deosebit de grave ( o pagubă mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii cauzată unei autorităţi publice sau altor persoane juridice sau fizice art. 146 CP).
De asemenea anumite forme de manifestare a acestei infracţiuni sunt incriminate şi în legi speciale (exemplu: Legea nr.58/1934 privind CEC-ul, republicată în 1995).
În Codul penal  sunt prevăzute şi alte modalităţi de înşelăciune care au o reglementare specială. Astfel, în Titlul VIII –  Infracţiuni la regimul stabilit pentru anumite activităţi economice – la art. 296 este prevăzută înşelăciunea la măsurătoare iar la art. 297 este prevăzută înşelăciunea cu privire la calitatea mărfurilor.
În proiectul noului Cod penal această infracţiune este prevazută la articolul 244, care a primit o redactare mai generală şi în acelaşi timp mai cuprinzătoare, fiind incluse în această formulare toate formele de manifestare a acesteia.
3.METODE DE SĂVÂRŞIRE A INFRACŢIUNII DE ÎNŞELĂCIUNE ÎN DOMENIUL FINANCIAR BANCAR.

Infracţiunea de înşelăciune poate îmbrăca diverse forme şi modalităţi de comitere însă ne vom referi la cele mai folosite şi des întâlnite în practica judiciară, în domeniul financiar bancar:

a.Înşelaciunea comisă de persoane fizice prin obţinerea de credite bancare cu acte false;

Această metodă de săvârşire a infracţiunii de înşelăciune este foarte des întâlnită mai ales în ultima perioadă. Persoanele fizice urmăresc obţinerea unor credite bancare chiar dacă nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de normele interne ale băncii.
Astfel persoanele interesate ori îşi falsifică singuri documentele ori apelează la reţele specializate în falsificarea sau contrafacerea documentelor necesare obţinerii creditelor. Aceştia confecţionează acte de identitate (cărţi de identitate, legitimaţii provizorii, certificat de naştere, căsătorie etc), cărţi de muncă, adeverinţe de salariu, facturi de utilităţi. În toate aceste documente se pastrează sau se schimbă numele, dar în special se falsifică sumele reprezentând veniturile obţinute de cei ce solicită creditul, acestea fiind foarte mari.
De cele mai multe ori grupurile organizate de infractori au creat adevărate reţele de înşelare a băncilor sau a societăţilor nebancare care acordă credite (Ex. Provident). De obicei aceştia racolează persoane sărace fără venituri sau cu venituri mici (chiar oameni ai străzii), persoane fără educaţie din care unii chiar fără să ştie să scrie sau să citească, precum şi persoane în vârstă credule.Majoritatea acestor gupări săvârşesc astfel de fapte şi cu complicitatea unor funcţionari bancari. În acest fel vom avea concurs de infractiuni, în sarcina funcţionarilor bancari reţinându-se săvârşirea unor infracţiuni în legătura cu serviciul.

b.Înşelăciunea comisă de persoane juridice prin obţinerea de credite bancare cu acte false;

Aceasta metodă de săvârşire a infracţiunii de înşelăciune este folosită în special de firmele cu datorii sau firmele fantomă. În această situaţie administratorii/reprezentanţii firmelor falsifică documentele contabile (balanţele, raportarea semestrială, bilanţul contabil). Acest tip de înşelăciune este folosit atunci când nu se mai rambursează niciun ban.
De asemenea este folosită de firme care funcţionează legal atunci când suma oferită de societatea bancară sau nebancară este mică iar firma doreşte să obţina o sumă mai mare. De obicei apelează la această metodă societăţile comerciale aflate în impas financiar (alte firme care au obligaţii faţă de ea nu le onorează aducându-le în blocaj). De cele mai multe ori acestea nu-şi revin prin sumele obţinute ci doar îşi mai prelungesc existenţa o perioadă de timp, după care intră în reorganizare sau lichidare judiciară.

c.Înşelaciunea în convenţii;

Această metodă este cea mai frecventă în practica judiciară. Se întâlneşte atât la încheierea unor contracte între persoane fizice, între persoane juridice cât şi între cele fizice şi cele juridice.
De cele mai multe ori în momentul încheierii contractului se  induce în eroare persoana prin prezentarea ca adevărată a unei situaţii de fapt care nu există în realitate. De exemplu încheie un contract de achiziţie a unor utilaje prezentand o situaţie foarte bună a firmei, faptul că se doreşte creşterea productivităţii întrucât există cerere pe piaţă însă în realitate lucrurile nu stau deloc aşa. Utilajele sunt achiziţionate şi apoi vândute la alte firme la preţ mai mic fără a se mai achita contravaloarea lor.
Un alt exemplu este cel al dezvoltatorilor imobiliari care vând un apartament sau o vilă într-un complex rezidential, prezentand o serie de facilităţi şi termene de predare-primire însă acestea nu sunt respectate iar facilităţile nu mai sunt puse la dispoziţia clientului sau se pun dar printr-un cost suplimentar (loc de parcare, finisaje de înaltă calitate cum ar fi marmură sau parchet din lemn exotic, conectarea la reţeaua electrică, gaze, etc.).

d.Înşelaciunea comisă cu file CEC.

Această metoda de săvârşire a infracţiunii de înşelăciune este folosită în special de firmele cu datorii sau firmele fantoma. Astfel se achiziţionează mărfuri iar ca modalitate de plată se stabileşte plata cu file CEC. Se mai uzitează şi lăsarea filei CEC ca şi garanţie, plata urmând să se facă eşalonat cu numerar sau cu ordine de plată.
De ce se solicită aceste file CEC, ca şi garanţie? Datorită faptului că celelalte instrumente de plată cum ar fi cambia, biletul la ordin, ordinul de plată nu reprezintă obligaţii certe asumate, ele reprezentând doar promisiuni de plată. În schimb CEC ul reprezintă o obligaţie certă, iar în momentul emiterii trebuie să existe proviziunea necesară acoperirii valorii acestuia.
În doctrină sunt controverse legate de această problematica. Unele organe de urmărire penală încadrează infracţiunea  pe legea CEC-ului, alţii pe înşelăciune, iar unii pe ambele mergând pe concurs de infracţiuni. Acest lucru se datorează lacunelor legislative care duc la interpretări diferite ale legii şi la apariţia unei practici judiciare neunitare. Se poate afirma că reglementările cu caracter penal în domeniu, respectiv Legea nr.58/1934 republicată în 1995, sunt insuficiente şi depăşite atât ca sancţiune preventivă, cât şi al nereglementării faptelor periculoase cauzatoare de prejudicii mari ce se reclamă a fi incriminate corespunzător.

e.Înşelaciunea comisă în dauna firmelor de asigurări.

Această metodă este întalnită din ce în ce mai des în ultima perioadă ca efect al manifestării crizei economice. Astfel multe societăţi sau persoane fizice au bunuri imobile sau mobile cu valoare mare asigurate la societăţile de asigurare şi reasigurare. Aceştia văzând ca lucrurile nu mai merg atât de bine, datorită crizei economice mondiale, încearcă să provoace unul din evenimentele pentru care bunul este asigurat.
Spre exemplu, firma îşi poate incendia o hală de producţie care oricum nu mai era rentabilă şi nu avea resursele financiare să-i schimbe obiectul de activitate, obţinând contravaloarea acesteia de la firma de asigurări. Acelaşi lucru se poate întampla cu autoheviculele aflate în proprietate care dacă ar fi vândute s-ar obţine un preţ foarte mic piaţa fiind în scădere şi aproape blocată.
Persoanele fizice folosesc aceleaşi metode pentru obţinerea contravalorii bunurilor asigurate. Spre exemplu, la autovehicule, acestea sunt distruse simulându-se un accident sau se înscenează furtul, în realitate acestea sunt vândute la un preţ mic unor grupuri infracţionale care le scot din ţară şi le vând în străinătate, proprietarii declarând furtul după câteva zile cum avea înţelegerea cu aceştia.
f.Înşelaciunea comisă în dauna firmelor de leasing.

Această metodă este folosită în special de persoanele juridice. Pentru aceasta folosesc firme fantomă şi documente contabile false cu ajutorul cărora obţin diverse bunuri care se caută pe piaţă şi sunt necesare desfăşurării activităţii unei societăţi comerciale ( Ex. case de marcat, autoturisme, utilaje, calculatoare etc.). După obţinerea bunurilor acestea sunt vândute la un preţ mai mic şi nu se mai achită contravaloarea lor.
În ultimul timp se înşeală şi firme de leasing din străinătate. Un exemplu elocvent este dosarul DIICOT privind grupul infracţional din zona Maramureşului care achiziţiona şi uneori chiar fura utilaje pentru construcţii din străinătate (excavatoare, betoniere etc) care erau aduse în România şi vândute la un preţ mai mic. Acestea sunt greu de identificat şi recuperat deoarece se folosesc în zone izolate, nu sunt înmatriculate la circulaţie, eventual sunt înregistrate la primăria locală şi dacă sunt mişcate de la un punct de lucru la altul sunt transportate pe platformă.

g.Înşelaciunea comisă cu ocazia organizării unor licitaţii publice de achiziţii şi cu prilejul prestării unor servicii sau vânzării de mărfuri.

Această metodă este săvârşită cu ajutorul funcţionarilor instituţiilor publice care se ocupă de organizarea şi desfăşurarea licitaţiilor. În astfel de situaţii ori condiţiile de participare la licitaţie sunt făcute exact după profilul firmei care trebuie să câştige ori se caută ca preţul de adjudecare să fie cât mai mic şi după vizualizarea ofertelor celorlalţi participanţi aceştia stabilesc preţul care trebuie ofertat de firma care vor să câştige licitaţia.
Sunt cazuri când se câştigă un astfel de contract care are ca obiect executarea unor lucrări, acestea ori sunt efectuate în parte ori nu sunt efectuate deloc, în schimb se recepţionează şi se fac plăţile ca şi când ar fi fost executate. În cazul vânzării de mărfuri fie acestea nu se livrează fizic deloc fie nu sunt la nivelul de calitate stabilit. În astfel de cazuri funcţionarii publici săvârşesc infracţiuni de corupţie sau în legătura cu serviciul. Pentru astfel de “favoruri” aceştia primesc între 10-20% din valoarea sumelor plătite în contul contractului.
Cele mai mari abuzuri se fac atunci când astfel de lucrări sau achiziţii de marfuri se dau prin atribuire directă, deoarece şansele ca alte firme să intervină sunt foarte mici totul făcându-se în cel mai mare secret.

4.METODOLOGIA CERCETĂRII INFRACŢIUNII DE ÎNŞELĂCIUNE ÎN DOMENIUL FINANCIAR BANCAR .

4.1.FAZA INFORMATIV-OPERATIVĂ

În activitatea specifică de prevenire, descoperire şi cercetare a infracţiunilor de criminalitate financiar-bancară poliţiştii de investigare a fraudelor folosesc, în principal următoarele tehnici şi procedee utilizate în activitatea informativă:
a)recrutarea de informatori (în special din rândul funcţionarilor bancari, persoanelor cu atribuţii de control, etc);
b)investigaţii poliţieneşti;
c)mijloace tehnice-operative;
d)supravegheri operative;
e)investigatori sub acoperire;
f)combinaţii informative, legenda şi jocul operativ.
Pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, poliţistii vor efectua următoarele investigaţii cu caracter general şi se pot solicita  analize de la specialişti şi activităţi specifice de supraveghere operativă, care se pot desfăşura, în funcţie de necesităţile probatoriului.
Pentru soluţionarea unui dosar este necesară efectuarea mai multor activităţi de investigare şi cercetare printre care enumerăm:
a)Efectuarea de verificări în bazele de date proprii şi ale altor instituţii (Evidenţa Persoanelor, Oficiului Român pentru Imigrări, Paşapoarte, Permise Auto şi înmatriculări, Direcţia Cazier Judiciar, Statistică şi Evidenţe Operative, Urmăriţi, S.C. Biroul de Credit S.A. şi Centrala Riscurilor Bancare, Recom Online, Vamă, Centrala Incidentelor de Plăţi, etc ;
b)verificări la organele fiscale competente;
c)ridicarea de înscrisuri şi documente de la alte persoane fizice sau juridice (dosarul de obţinere a creditului, documentele bancare ce stau la baza operaţiunilor pe cont, dacă aveau disponibil când s-a emis fila CEC sau la scadenţă);
d)ridicarea de înregistrări de imagini video cu privire la persoanele care efectuează operaţiunile ;
e)verificări la direcţiile de taxe şi impozite locale;
f)controale economice la firmele implicate;
g)se vor solicita, cu avizul procurorului, de la operatorii de telefonie fixă şi mobilă listingurile convorbirilor ;
h)realizarea flagrantelor (acolo unde se impun – solicitarea şi obţinerea creditelor nenominale);
i)efectuarea percheziţiilor domiciliare;
j)când se impune, va fi dispusă efectuarea de constatări tehnico-ştiinţifice sau a unor expertize contabile sau grafoscopice .

Bunuri şi înscrisuri ce trebuie avute în vedere cu ocazia percheziţiilor:
1)documente referitoare la credite bancare (contracte, extrase cont, asigurări, garanţii, etc.);
2)documente referitoare la activităţi comerciale (acte constitutive pentru societăţi comerciale, acte de cesiune, ştampile, cărţi de muncă, etc.);
3)contracte de vânzare-cumpărare de diverse bunuri, facturi emise de societăţi comerciale pentru bunurile în cauză;
4)documente de identitate ce nu aparţin persoanelor aflate în locuinţa percheziţionată;
5)agende, evidenţe personale, orice alt înscris ce are legătură cu activitatea bancară sau comercială.
6)audierea făptuitorilor;
7)luarea măsurilor procedurale ce se impun: începerea urmăririi penale, reţinerea, propunerea în vederea punerii în mişcare a acţiunii penale, propunerea de arestare preventivă, neînceperea urmăririi penale, etc.

ÎNTOCMIT
Instructor de poliţie
Comisar,

ŢICU FLORIN
BIBLIOGRAFIE:

Jurisprudenţă:

Constituţia României, revizuită prin Legea nr.429/2003, publicată în M.O.nr.767 din 31.10.2003;
Codul penal al României, cu modificările şi completările ulterioare;
Codul de procedură penală al României, cu modificările şi completările ulterioare
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 99 din 06.12.2006, privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului;
Codul civil;
Codul comercial român;
Regulamentul nr. 1/2001 (modificat şi completat de Circularele nr.21/ 2002 şi nr.15/2004) privind organizarea şi funcţionarea la Banca Naţională a României a Centralei Incidentelor de Plăţi;
Legea nr.59/1934, asupra cecului, modificată prin Legea nr.83/1994  privind  Normele cadru nr. 7/1994;
Legea nr. 58/1934, asupra cambiei şi biletului la ordin, modificată prin Legea nr. 83/1994;
Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie;
Legea nr. 69 / 26.03.2007, privind modificarea art. 10 lit. b) şi c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie;
Normele Cadru nr. 7/08.03.1994 ale BNR;
Normele Cadru nr. 6/1994 privind comerţul făcut de societăţile bancare şi celelalte societăţi de credit, cu cambii şi bilete la ordin;
Regulamentul nr. 7/2005, pentru modificarea Regulamentul nr. 1/2001,  privind organizarea şi funcţionarea la Banca Naţională a României a Centralei Incidentelor de Plăţi;
Protocolul de cooperare încheiat între Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Banca Naţională a României – Direcţia de Stabilitate Financiară;
Doctrină:

Dr. Tiberiu Medeanu, Bianca Medeanu – Infracţiunea cu CEC prevăzută de art. 84 din Lg. 59/1934, Revista de drept comercial nr. 2/ 2004;
Stanciu D. Carpenaru – Drept Comercial Român – Ed. ALL, Bucureşti 1998;
Ion Turcu– Teoria şi practica dreptului comercial român –vol II, Ed. Lumina Lex, Bucureşti 1998;
Diţă Bondarici- Curs universitar de investigare a fraudelor, Ed. MAI, Bucureşti 2005;
Diţă Bondarici – Reglementări actuale privind instituţiile de credit, Ed. Lucman, Bucureşti 2004;
Diţă Bondarici, Nicolae Ghinea – Utilizarea ilegală a instrumentelor de plată, Ed. Lucman, Bucureşti 2005;
Nicolae Ghinea – Investigarea fraudelor- Curs universitar, Ed. Sitech, Craiova 2008;
Vasile Bercheşan – Cercetarea penală – îndrumar complet de cercetare penală, Ed. Icar, Bucureşti 2002;
–  Emilian Stancu – Criminalistica – Edit. Actami, Bucureşti 1995, vol. I şi II;

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s