DRAGOSTE, SEX, ILUZII, INTERES

DRAGOSTE, SEX, ILUZII, INTERES

13.10.2007, 00:00
Autor: Dr. Dumitru Paraschiv, astrolog profesionist

<!–Mă, fetelor, ce-am vorbit eu cu voi, să aveţi personalitate şi să nu daţi ochii peste cap de cum vedeţi primul automobil „bengos”, cu şofer manelist, posesor de IQ sub 70, lănţişoare de aur şi ghiul în degetul mic? Trebuie în general să ştiţi ce vreţi de la viaţă şi să vă creaţi o scară eficientă de valori. Altfel, se poate întâmpla după cum urmează. Ne vom referi în mod direct şi deschis la câteva aspecte ale relaţiilor dintre parteneri, la o realitate pe care trebuie să o dezvăluim încercând să corijăm ceea ce trebuie, eliminând regresul şi disonanţa. O mare parte din relaţiile, oficiale sau nu, care au existat sau care există la ora actuală, nu se bazează pe elemente de compatibilitate. Mulţi oameni nu se exprimă liber într-o relaţie sau într-un cuplu. Poate nici nu vor şi nici nu ştiu. Fel de fel de idei preconcepute şi aspecte deloc evolutive guvernează multe relaţii în zilele noastre.
–>

Mă, fetelor, ce-am vorbit eu cu voi, să aveţi personalitate şi să nu daţi ochii peste cap de cum vedeţi primul automobil „bengos”, cu şofer manelist, posesor de IQ sub 70, lănţişoare de aur şi ghiul în degetul mic? Trebuie în general să ştiţi ce vreţi de la viaţă şi să vă creaţi o scară eficientă de valori. Altfel, se poate întâmpla după cum urmează. Ne vom referi în mod direct şi deschis la câteva aspecte ale relaţiilor dintre parteneri, la o realitate pe care trebuie să o dezvăluim încercând să corijăm ceea ce trebuie, eliminând regresul şi disonanţa. O mare parte din relaţiile, oficiale sau nu, care au existat sau care există la ora actuală, nu se bazează pe elemente de compatibilitate. Mulţi oameni nu se exprimă liber într-o relaţie sau într-un cuplu. Poate nici nu vor şi nici nu ştiu. Fel de fel de idei preconcepute şi aspecte deloc evolutive guvernează multe relaţii în zilele noastre.

„Dar tu câţi parteneri ai mai avut?”
Iată întrebarea care îi frământă pe mulţi bărbaţi, până la epuizare. Şi pe unii îi frământă de-a lungul întregii relaţii. Stresul e cu atât mai mare, cu cât această întrebare rămâne interiorizată, puţini având curajul să o formuleze partenerei. A fi gelos pe trecutul unei femei este o dovadă de imaturitate. Atunci când un bărbat începe o relaţie cu o femeie, trebuie să o accepte cu trecutul ei, necondiţionat, că doar nu îl obligă nimeni. Acum, ce să răspundă şi femeia la o astfel de întrebare? „Am mai avut doi parteneri” (3, 4, 5, 6… stop!). Sau: „Păi au mai fost două-trei relaţii… de lungă durată”. Cam astea ar fi răspunsurile partenerei la o asemenea întrebare agasantă. Ce vrei acuma, să-ţi spună câte aventuri a avut, ca după aia să-i adresezi tot felul de invective şi să începi să o judeci? Nu cred că ai nici un drept să faci acest lucru. Dimpotrivă, dacă va vedea că are cu cine să comunice, că ţi se poate destăinui şi dacă simte acest lucru, partenera îţi va povesti chiar ea despre fostele sale relaţii (da, şi despre cele ocazionale, că astea „macină” partenerul, să fim serioşi). Iar dacă va simţi că poate să facă acest lucru, fără să o întrebi nimic, e o dovadă de încredere faţă de tine, ca partener. E mare lucru să inspiri încredere şi siguranţă unei femei, de la începutul relaţiei. Trebuie să apreciezi acest lucru şi să îl menţii pe parcurs. Mai ales dacă meriţi această încredere. Să nu o trădezi.

Gelozia, de cele mai multe ori se manifestă subliniat, la nivel de posesivitate. Partenerul e văzut ca un obiect, pe care trebuie tot timpul să îl controlezi şi să stea acolo unde l-ai pus. Pe acest fundament nu se clădeşte nici o armonie. Nu este cheia, ci lacătul unei relaţii de lungă durată. Multe cliente mi s-au plâns de comportamentul gelos al partenerului sau au recunoscut că, dimpotrivă, ele sunt posesive, motiv pentru care relaţia riscă să se destrame. „Cine e cel care te-a salutat? De unde îl cunoşti?” „Am văzut cum te-ai uitat la el”. Sunt chestii la ordinea zilei. Se poate ajunge până la un snobism grosolan de genul percheziţiilor agendei telefonului mobil, adreselor de internet („Eu nu am voie să ştiu parola ta? Ce-mi ascunzi?”) şi a poşetei. Aici deja e vorba de o chestiune josnică. Bărbatul nu are ce căuta în poşeta şi buzunarele femeii şi nici femeia să controleze în servieta şi buzunarele bărbatului. Punct. „Unde ai fost până la ora asta”, poate fi o întrebare motivată. Dar o tipă „deşteaptă” (la modul cinic) va găsi timp pentru aventură pe parcursul orarului zilei, pentru a nu îşi nelinişti partenerul şi a-i induce suspiciuni. El trebuie să aibă încredere şi să fie liniştit, nu? Însă de foarte multe ori nu există absolut nici un motiv pentru gelozie şi posesivitate, motiv pentru care partenerul urmărit tot timpul şi chestionat, mai rău ca la poliţie, efectiv suferă fără nici un motiv. Unde mai pui că de multe ori partenerul posesiv este chiar el infidelul cuplului, camuflându-se astfel şi crezând că prin inducerea fricii va menţine tot mai mult relaţia. Reuşită sigură asupra oamenilor fără liber arbitru şi personalitate, fricoşi şi oscilanţi, care se complac în lipsa încrederii de sine, a caracterului, cumulat, poate, cu următoarea cauză: „Să plec, să-mi văd de treaba mea? Dar ce va zice lumea? Ce vor zice ai mei?” Care ai tăi? Cei care te-au silit să te complaci şi au făcut presiuni asupra ta ca să suporţi o asemenea relaţie, altfel neavând ce să mai cauţi în faţa lor şi riscând a fi dezmoştenit? „Trebuie să suporţi, că şi altele au suportat şi suportă, ce, vrei să divorţezi? Nu sunt alţii mai buni”. Sau: „E băiat bun el, doar atâta că bea, iar atunci devine agresiv, înjură, bate şi nu mai cunoaşte pe nimeni. Dar când nu bea, are aşa inimă bună, că ajută pe toată lumea. Trebuie să îl înţelegi”. Dar până când? Desigur, unele femei se complac de dragul copiilor. Să fim serioşi, într-o asemenea atmosferă, copiii cresc mai rău. În plus, există modalităţi de sprijin şi ocrotire a mamelor şi copiilor. Un asemenea comportament nu trebuie suportat la nesfârşit, adică încurajat. O relaţie nu se bazează pe toleranţă, ci pe înţelegere, compatibilitate reciprocă. Sunt doi oameni. Gelozia nu e bună. Sigur, nu eşti indiferent.

„Este normal ca atunci când nu funcţionează o relaţie, să mergi mai departe”, spunea cineva. Te-ai gândit puţin că cineva chiar aşteaptă iubirea ta, poate chiar o merită şi îţi este compatibil din toate punctele de vedere? Că odată ce îl vei întâlni, vei simţi ceea ce nu ai simţit niciodată şi nu îţi va veni să crezi că există? Ai toate şansele, dacă refuzi să te complaci, dacă îţi respecţi liberul arbitru şi dacă eşti o persoană evoluată spiritual. Este foarte bine atunci când partenerii
sunt compatibili. Energetic, mental şi verbal. Asta este ceea ce leagă partenerii de bunăvoie. Atunci când astfel de parteneri se regăsesc, ei se simt reciproc, pur şi simplu. E o atracţie magnetică, energetică şi sexuală, foarte puternică, de la prima vedere, de la cea dintâi îmbrăţişare. La scurt timp, dacă nu imediat, apare şi comunicarea telepatică. Cei doi constată că se simt şi comunică energetic şi telepatic la orice distanţă ar fi unul de celălalt. Fiecare din parteneri îl simte pe celălalt perechea lui, îşi dă seama de acest lucru de la început. Chiar dacă unul din ei e deja implicat, chiar dacă e la sute de kilometri cu domiciliul, chiar dacă sunt impedimente reale sau aparente, el şi-a găsit partenerul-pereche şi vrea să fie cu el. Face totul să îi fie alături, iar sentimentul e reciproc. Abaterea din proprie iniţiativă e ceva neplăcut, e un compromis şi nu e ceva firesc. Acestea sunt realităţile evidente şi de netăgăduit pe care se poate baza o relaţie. Nu actele. L-ai găsit? Este el? Îl simţi ca şi cum aţi fi ambii o singură energie? Atunci fă tot posibilul să-l menţii şi să continui relaţia. Restul e pe locul doi. Este o mare şansă ca să îţi întâlneşti partenerul-pereche în această viaţă. Unii nu o au. Mulţi evită această şansă, datorită unor complaceri mai sus menţionate. Când există o atracţie puternică între cei doi, aceştia tot se întâlnesc, se cheamă ca polii opuşi ai unor magneţi, din orice colţ al lumii ar fi. Această întâlnire este începutul celei mai importante relaţii. Astrologia de cuplu ne spune multe despre acest aspect. Evidenţiază compatibilitatea. Dar dacă pe lângă compatibilitate apare subliniată şi relaţia în sine, poate ea însăşi o continuitate pe linie karmică, lucrurile sunt evidente în favoarea unei relaţii care trebuie să existe şi care, practic, decurge de la sine.

„Nunta e un C.A.R.”, cum spunea cineva. Şi ce e altceva? Acele strigări ca la casa de licitaţie despre cât au dat ăia şi aialalţi… Fapt vare creează frustrare în rândul unor meseni mai nevoiaşi (sau mai zgârciţi!), respectiv „umflarea în pene” a celor care au dat mai mult. Din această perspectivă, nunţile sunt ceva mai nesigur decât C.A.R.-ul. Nişte bani care îi investeşti şi cuviincios ar fi să îi şi primeşti, la momentul respectiv, de la cei pe care i-ai onorat. Îmi povestea cineva că familia lor a fost la toate nunţile la care a fost invitată, contribuind astfel cu zeci de milioane de-a lungul anilor la contul altora. În schimb, când a fost să îşi căsătorească el odraslele, aproape nici unul din „sponsorizaţi” nu a răspuns invitaţiei. Iată cum un asemenea eveniment poate induce şi o ţeapă financiară. Doar nu o să spuneţi că în ziua de azi nunta e ceva care e făcut de dragul obiceiului, că aşa e tradiţia. Nu. Hai să fim sinceri. De cele mai multe ori e vorba de interes financiar (cât s-a investit/ cât s-a scos) şi de fală. Sigur, şi pentru recuperarea unor bani, după principiul Casei de Ajutor Reciproc. „Părinţii spirituali”, naşii, numai după criteriul spiritual nu sunt aleşi. Dimpotrivă, ei sunt selectaţi pe criteriu financiar. Trebuie să fie patroni, dacă se poate, sau, oricum, oameni cu bani şi cu influenţă. Iar dacă tot e vorba de tradiţie, ştiţi şi dumneavoastră că în ziua de azi elementul-cheie care odinioară caracteriza procesiunea e pe cale de dispariţie. Totuşi, personal cred că partenerii trebuie să se cunoască din toate punctele de vedere, înainte de a face orice fel de acte.

O relaţie sinceră dintre doi parteneri nu implică nici un aspect material. În cazul întemeierii unui cămin, a unei familii, cu sau fără acte, siguranţa materială trebuie să existe. Nu poţi acuza o femeie că e materialistă, dacă, gândindu-se la perspectiva unei familii, îşi doreşte o stabilitate materială. Un trai decent. O casă, o maşină şi un soţ cu salariul de cel puţin 10 milioane pe lună. E realistă fata. Una e relaţia, altceva e cuplul sau căsnicia. O relaţie poate fi ocazională sau de lungă durată (mai multe ocazii, de exemplu). Ea poate deveni sau nu un cuplu. De asemenea, o persoană poate fi implicată paralel atât într-un cuplu, câr şi într-o relaţie serioasă, de lungă durată. Iar partenerul de relaţie poate fi sau nu partenerul-pereche. Multe certuri în cuplu pornesc de la bani şi multe relaţii s-au destrămat datorită lipsei banilor. Or să zică unii: „Lasă, că şi noi am pornit de la o lingură şi am strâns totul incet, încet”. Da, dar voi aţi pornit de la o lingură pe timpul lui Ceauşescu, atunci când, raportat la prezent, salariul era de cinci ori mai mare, puterea de cumpărare era dublă, aveai un servici asigurat, locuinţă decentă asigurată şi posibilitatea cumpărării maşinii şi altor bunuri în timp scurt. Este? Păi ş-atunci? Acu’ tre’ să te descurci, nenică. Valorifică-ţi talentele, priceperile şi posibilităţile şi vezi ce poţi să faci. Femeile materialiste trebuiesc evitate din start şi le distingem de cele realiste, despre care vorbeam. „Ce cont ai în bancă?”, „Ce maşină ai?”, „Câte firme conduci?”, „A, eşti doar profesor şi câştigi şase milioane pe lună? Scuze, nu ştiam”. Altele nu te întreabă direct. Îţi dau aşa câteva târcoale, te abordează cu subînţeles şi îşi dau ele seama. Pentru asemenea tipe contează exclusiv şi excesiv averea partenerului. Pfffff!… Antrax! Toxină botulinică! Dragele mele, poza proştilor nu mai e chiar pe toate gardurile. (Aşteptaţi şi voi campania electorală!) Dar există şi destui bărbaţi materialişti. Dacă, bărbat fiind, te uiţi la avere, la banii şi posibilele (şi, ah, mult-aşteptatele, nu-i aşa?) moşteniri ale partenerei, s-ar putea să ajungi într-o sclavie sigură şi veşnică. Dar nu trebuie să te mire. Te măriţi, doar.

Invidia dintre femei nu e nici ea un subiect tabu. Ce-mi „place” mie e când o femeie o face pe alta „stricată” şi în toate felurile, dar nici ea nu e mai bună. Vorbeam cu una: „Geta! Ce faci, mă, ai venit din Italia?… O cafea, un suc? Stai jos. Cine ţi-a zis să te măriţi de la vârsta asta? Ai doar 19 ani”. „Mă bat la cap nişte persoane din familie şi cunoştinţe”, mi-a răspuns. „Şi ia fii mai atentă, aceste persoane oare nu sunt invidioase pe tine, pe libertatea şi pe independenţa ta? Că în timp ce tu vii acasă la orice oră şi ieşi cu orice băiat îţi face plăcere, ele stau în casă şi au grijă de copiii mici sau îndură beţiile, gelozia şi injuriile partenerului? Înseamnă că ar vrea să te vadă măritată nu pentru binele tău, ci pentru satisfacţia lor”. S-a gândit mai bine şi mi-a dat dreptate. Apoi mi-a mulţumit. Aşa era. Sunt invidii foarte mari între femei, când e vorba de bărbaţi. Nu se mai ţine cont de nici un grad de rudenie. Sunt cazuri de răutate şi invidie chiar între mame şi fiice. „De ce să fii tu fericită, dacă eu nu am fost?”. Soacra cu ginerele se înţeleg, dar soacra cu nora mult mai rar. E o râcă proverbială şi aproape întotdeauna din cauza soacrei, nu a norei. A soacrei, care e curioasă încât ascultă noaptea pe la uşi. A soacrei, care vrea să controleze totul şi care bagă „fitile” fiului împotriva norei. „Vezi că asta aşa şi pe dincolo. Că unde merge şi la ce oră a vine? Eşti sigur că nu se duce şi cu alţii?” Ş. a. m. d. Este vina fiului că tolerează asemenea fapte, iar o noră adevărată nu ar trebui să permită amestecul soacrei în propria ciorbă, nici la propriu, nici la figurat. Sau cum fac unii bărbaţi că bagă de vină tot timpul, chiar fără motiv, mai ales la mâncare. Se uită şi cât ulei şi câtă ceapă a pus nevastă-sa. Un bărbat trebuie să aibă cu totul alte preocupări. Din păcate, unii bărbaţi depind atât de mult de mamă, încât îşi aleg nevasta după prototipul acesteia. Într-o căsnicie o consideră, pentru început, pe locul doi, apoi, pe locul trei, după copii. Adică… pe ultimul loc. Să nu se mire dacă şi partenerele îi consideră la fel, la un moment dat. Până la urmă, s-ar putea ca cei care te iubesc să fie mult mai puţini decât crezi şi să fii dezamăgit de modul în care ţi-ai investit iubirea. Nu de alta, dar poate că unii chiar au nevoie de iubirea ta, o merită şi o apreciază. Sper ca acest articol să contribuie la evoluţia sănătoasă a oamenilor şi relaţiilor. Bine, hai că mă duc şi eu să beau o bere şi să mă uit la film. Mai vorbim.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s