Arma Psihologica

CUPRINS

CUVÂNT ÎNAINTE …………………………………………………………………………….. 7

CAPITOLUL I – ASPECTE PRIVIND TERORISMUL CA

FENOMEN AL LUMII CONTEMPORANE ………………………………………. 15

1.1 Fenomenul terorist ………………………………………………………………………….. 15

1.1.1. Conceptualizarea fenomenului terorist ……………………………………… 16

1.1.2. Terorismul de drept comun ……………………………………………………… 17

1.2. Specificul luptei teroriste ………………………………………………………………… 18

1.2.1. Strategii de prevenire şi combatere a terorii ………………………………. 19

1.3. Teroristul mileniului III – profil psihologic ……………………………………….. 20

1.4. Luptătorii antiterorişti şi rolul lor în combaterea terorismului ……………… 24

1.4.1. Paralelismul dintre teroristul mileniului III şi profilul

luptătorului antiterorist…………………………………………………………………….. 27

CAPITOLUL II – PREGĂTIREA PSIHICĂ A LUPTĂTORILOR ANTITERORIŞTI – ÎNTRE LIMITE ŞI PERFORMANŢE ……………….. 33

2.1. Structuri interne specializate în riposta antiteroristă ……………………………. 33

2.1.1. Brigada Specială de Intervenţie „Vlad Ţepeş“ …………………………… 33

2.1.2. Unitatea Specială de Intervenţie Antiteroristă „Acvila“………………. 34

2.2. Observaţii cu privire la locul şi rolul pregătirii trupelor

de elită străine ……………………………………………………………………………….. 34

2.3. Solicitări specifice şi factori perturbanţi. Impactul acestora asupra

conduitei luptătorului antiterorist pe timpul îndeplinirii misiunilor ………. 45

2.4. Calităţi umane specifice profesiei de luptător antiterorist…………………….. 53

2.5. Particularităţi ale selecţiei indivizilor aspiranţi la unităţile

de intervenţie antiteroristă………………………………………………………………… 55

2.5.1. Selecţia şi cunoaşterea din punct de vedere psihologic…………….58

2.5.2. Orientarea selecţiei spre profilul ideal al luptătorului antiterorist …. 63

CAPITOLUL III – UN CADRU CONCEPTUAL DE ANALIZĂ

PSIHOLOGICĂ A MUNCII……………………………………………………………….. 65

3.1. Un cadru conceptual de analiză a muncii…………………………………………… 65

3.1.1. Descrierea postului ……………………………………………………………….. 68

3.1.2. Specificaţiile postului ……………………………………………………………. 69

Cristina ALBU

3.1.3. Metode şi tehnici de analiză a muncii………………………………………. 71

3.1.4. Fişa postului luptătorului antiterorist ……………………………………….. 78

3.1.5. Semnificaţiile analizei muncii ………………………………………………… 80

3.2. Evaluarea performanţelor profesionale ……………………………………………… 82

3.2.1. Conceptul de performanţă profesională integrat unităţilor speciale

de ripostă antiteroristă ……………………………………………………………………. 83

3.2.2. Interacţiuni în determinarea performanţelor ……………………………… 84

3.3. Avizarea periodică a personalului destinat misiunilor speciale

prin examinarea psihologică…………………………………………………………….. 96

3.3.1. Avizarea – suport al unui program de formare/

perfecţionare– R.C.I. (Rezistenţă, Curaj, Iniţiativă) ………………………….. 97

3.3.2. Aplicaţii psihologice în structurarea practică

a atelierelor/exerciţiilor de antrenament……………………………………………. 98

3.3.2.1. Un caz ipotetic de dezamorsare a unei situaţii de criză ….. 100

CAPITOLUL IV – CARACTERISTICILE ŞI STRUCTURA ANTRENAMENTULUI PSIHOLOGIC …………………………………………… 109

4.1. Definirea conceptelor utilizate ……………………………………………………….. 109

4.2. Caracteristicile antrenamentului psihologic ……………………………………… 118

4.3. Structura antrenamentului psihologic al luptătorului antiterorist ………… 126

4.3.1. Selecţia profesională …………………………………………………………… 126

4.3.1.1. Profilul modal al luptătorului antiterorist – suport pentru optimizarea psihică …………………………………………………………………………….. 128

CAPITOLUL V – COMPONENTA METODOLOGICĂ A ANTRENAMENTULUI PSIHOLOGIC AL LUPTĂTORULUI ANTITERORIST …………………………………………………………………………….. 131

5.1. Antrenamentul psihologic de bază ………………………………………………….. 131

5.2. Antrenamente psihologice în condiţii de stres ………………………………….. 135

5.2.1. Antrenamentul autogen ……………………………………………………….. 137

5.2.2. Antrenamentul ideomotor ……………………………………………………. 143

5.2.3. Antrenamentul psihoton ………………………………………………………. 146

5.3. Asistenţa psihologică diferenţiată …………………………………………………… 149

5.4. Recuperarea luptătorilor traumatizaţi psihic …………………………………….. 151

Concluzii ………………………………………………………………………………………….. 157

Bibliografie ………………………………………………………………………………………. 161

Anexe ……………………………………………………………………………………………….. 171

CUVÂNT ÎNAINTE

Secolul XXI a debutat abrupt şi violent printr-un cutremur politic de amploare planetară – atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, care au vizat obiective simbolice importante pentru lumea democratică, au ucis, aproape instantaneu, mii de civili inocenţi.1

Indiferent de denumire, răspândire sau culoare locală, terorismul lasă sens de interpretare. Potrivit accepţiunilor privind prevenirea şi combaterea terorismului2, acesta reprezintă ansamblul de acţiuni şi/sau ameninţări care prezintă pericol public şi afectează securitatea naţională, având următoarele caracteristici:

a) sunt săvârşite premeditat de entităţi teroriste, motivate de concepţii şi atitudini extremiste, ostile faţă de alte entităţi, împotriva cărora acţionează prin modalităţi violente şi/sau distructive;

b) au ca scop realizarea unor obiective specifice, de natură politică;

c) vizează factori umani şi/sau factori materiali din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, populaţiei civile sau al oricărui alt segment aparţinând acestora;

d) produc stări cu un puternic impact psihologic asupra populaţiei, menit să atragă atenţia asupra scopurilor urmărite.

Fenomen social de factură deosebită, terorismul a căpătat la acest

început de secol şi mileniu, prin amploarea şi diversitatea formelor sale de manifestare, un caracter complex, extins la scara întregii planete.

În desfăşurarea capitolului I, conceptualizarea terorismului reprezintă

punctul de pornire în demersul propus. Nu lipsite de însemnătate sunt în decriptarea şi înţelegerea fenomenului terorist, sursele de documentare, precum: Marea Enciclopedie a Jihadului, Scrisoarea de la un membru A1- Qaeda, Cum să înfrunţi şi să rezişti în faţa anchetatorilor serviciilor speciale,

1 Strategia de securitate naţională a României, adoptată de către CSAT prin Hotărârea nr. 62 din 17 aprilie 2006.

2 Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului.

Cristina ALBU

Ghidul teroristului islamic, Manualul teroristului. Toate acestea fac obiectul unor preocupări constante, în mod deosebit, la nivelul grupării A1-Qaeda.

În activitatea lor, în scopul atingerii ţelurilor propuse, cei care îl practică recurg la o diversitate de practici teroriste precum asasinatele politice, răpirile de persoane, atentatele cu arme şi bombe, victimele acestora

constituind deopotrivă demnitari politici şi guvernamentali, magistraţi, oameni de afaceri, personalităţi ale culturii şi ştiinţei, poliţişti, ziarişti şi mai nou, femei, bătrâni sau chiar copii.

Înţeles şi ca un „război ascuns, nedeclarat” sau „conflict de mică intensitate, cu obiectiv limitat”, terorismul – flagel al lumii contemporane3 a depăşit stadiul improvizaţiilor, al unor simple asasinate sau atentate cu bombe. Cele patru mari acţiuni teroriste: 11 septembrie 2001 SUA, 11 martie 2004 – Madrid, 7 iunie 2005 – Londra, la care se adaugă Beslanul, Moscova etc. au

demonstrat că teroriştii moderni pot lovi orice obiectiv, oriunde în lume, încercând prin teroare, modificarea unor decizii, chiar politice.4

În acest cuprins, pot fi explicate şi numeroasele atentate reuşite în ultimul timp asupra unor demnitari (12.03.2003 – primul-ministru al Serbiei şi Muntenegrului, Zoran Djindjici; 13.02.2004 – preşedintele cecen Zelimkhan Iandarbiev; ministrul afgan al aviaţiei, Mirwais Sadiq; preşedintele Taiwanului, Khen Shui-Bian; 09.05.2004, Groznîi, preşedintele cecen, Ahmad Kadîrov) sau asupra unor obiective şi instituţii publice (11.03.2002 – trei gări din Madrid,

Spania – 191 de morţi; 12.10.2002 – un club de noapte şi un restaurant din insula Bali, Indonezia – 202 morţi; 23.10.2002 – teatrul din Moscova, Rusia –

120 de morţi; 09.12.2003 – Hotel Naţional, Moscova, Rusia – şase morţi şi zece răniţi; şcoala din Beslan, 03.09.2004 – Osetia de Nord – 329 de morţi şi

500 de răniţi).

Manifestările violente, precis orientate şi foarte bine organizate, oferă o imagine apocaliptică şi creează o psihoză paralizantă a terorii în timp de pace, cu amplificaţii şi diversificări multiple în situaţii de criză sau în caz de război. Prin toate transformările şi reorganizările Al-Qaedei, spre exemplu, se urmăreşte crearea unei psihologii generalizate în rândul populaţiei, urmărindu-se înainte de toate descurajarea generală prin folosirea sarinului, VX-ului, prin atacarea centralelor nucleare, sabotarea transporturilor de substanţe periculoase, ţinte din domeniul energetic, petrolier, gaze naturale etc.

3 Cf. Andreescu, A., Riscuri şi ameninţări neconvenţionale la adresa securităţii naţionale, Editura Artprint, Bucureşti, 2000, pag. 8.

4 Andreescu, A.; Radu, N., Geneza Terorii. Măsuri corelative antiteroriste. Editura Artprint, Bucureşti, 2007, pag. 6.

Arma psihologică – între limite şi performanţe

În acest context se poate aprecia că terorismul nu este, aşa cum se spune adesea, „violenţă stupidă” ci, indiferent de cât de anormal şi în afara legii ar fi sau ar părea, el nu este iraţional sau lipsit de scop. Dimpotrivă, terorismul îmbrăţişează o anumită cauză, de regulă politică, are o anumită organizare şi structurare şi o anumită specializare profesională a celor care participă la acţiuni cu un asemenea caracter. Situaţia în sine este definită tot în cuprinsul primului capitol prin stabilirea paralelismului existent între teroristul mileniului III şi luptătorul antiterorist.

Analiştii în domeniu încearcă să răspundă la multe întrebări pentru a caracteriza fenomenul şi a găsi soluţii adecvate.5

• Există conflict între civilizaţii, respectiv între cea occidentală şi cea islamică?

• De ce democraţia, pluralismul, liberalismul din întreaga lume modernă nu au influenţat pozitiv lumea musulmană, ba chiar au determinat ca o mare parte din aceasta să se întoarcă spre fundamentalism şi tradiţionalism?

• De ce Occidentul nu poate să înţeleagă lumea islamică şi se situează

mereu în postura profesorului, uneori prea exigent?

• Care sunt motivaţiile în pregătirea teroriştilor şi cum se păstrează treaz devotamentul pentru actul sinucigaş, în condiţiile în care unii terorişti au trăit şi s-au instruit în Occident?

• Cine sunt luptătorii antiterorişti?

La această ultimă întrebare, în capitolul II, dedicat pregătirii psihice a luptătorilor antiterorişti, autoarea încearcă să dea un răspuns cât mai adecvat. Calităţile umane specifice profesiei de luptător antiterorist, particularităţile ce definesc selecţia indivizilor aspiranţi la unităţile de intervenţie antiteroristă, scot în evidenţă, pe cât posibil cu putinţă, locul şi rolul ce revin pregătirii fizice şi psihice în cadrul unor structuri interne ale Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, specializate în riposta antiteroristă.

Fie că ne referim la Brigada 44 Paraşutişti din Africa de Sud, Forţele Aeropurtate, la trupele SPETNAZ din Federaţia Rusă ori la structurile de profil, de tip „Acvila“, Brigada Vlad Ţepeş, din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative sau Unitatea Specială de Intervenţie Antiteroristă din Serviciul de Protecţie şi Pază şi, nu în ultimul rând, Brigada Antiteroristă din cadrul Serviciului Român de Informaţii, toate acestea reclamă analiza muncii,

5 Andreescu,A.; Radu, N., Terorismul mileniului III – reconfigurarea reţelelor, în TIMPOLIS, an XVII, nr. 1374, 30 august- 2 septembrie, 2007.

Cristina ALBU

analizată în cuprinsul capitolului III, ca prim pas în selecţia, evaluarea şi formarea/pregătirea luptătorilor.

Privită şi dintr-o perspectivă funcţională, drept o precondiţie pentru numeroasele activităţi specifice, analiza muncii reprezintă, în concepţia autorilor Schuler R.S.; Huber V.L. procesul de descriere şi înregistrare a obiectivelor unui post de muncă, a sarcinilor şi activităţilor specifice, a condiţiilor în care se lucrează, a deprinderilor, aptitudinilor, cunoştinţelor şi

altor abilităţi necesare practicării în condiţii optime a muncii respective.6

O analiză atentă a postului este un indicator al standardelor de performanţă şi al unui set de predictori posibili.7 Fără să avem în atenţie acum, cele două tipuri de analiză a muncii (job description sau job specifications) sau metodele utilizate în analiza muncii întreprinse asupra profesiei luptătorului antiterorist, trebuie precizat că rezultatul analizei muncii a fost concretizat

într-o fişă a postului, cu semnificaţie aparte în stabilirea instrumentelor de selecţie.

Analiza întreprinsă asupra postului a reuşit să ne furnizeze o serie de informaţii relevante, despre sarcinile implicate în activitatea luptătorului antiterorist, precum şi despre caracteristicile pe care trebuie să le deţină un luptător pentru a fi performant în activitatea sa (K.S.A.O. – cunoştinţe, deprinderi, atribuţii, alte caracteristici personale).

Rezultatele obţinute şi prin aplicarea Chestionarului de analiză a muncii al lui Fleishman (FJAS) au pus accentul pe capacitatea de concentrare, stabilitate şi rezistenţă în condiţii de stres.

Dintre aptitudinile cognitive: orientarea spaţială, atenţia, rapiditatea

percepţiei, memorarea şi supleţea structurării înregistrează valorile cele mai ridicate. Timpul de reacţie, dexteritatea manuală, stabilitatea mână-braţ, controlul precis al mişcărilor integrate aptitudinilor psihosomatice sunt, de asemenea, înregistrate cu valori semnificative. Aptitudinile perceptive, respectiv vederea la distanţă, sensibilitatea auditivă, perceperea adâncimii, alăturate aptitudinilor fizice (rezistenţă fizică, forţă dinamică, echilibru corporal etc.) definesc profilul luptătorului antiterorist şi particularităţile psihologice ale profilului luptătorului antiterorist, particularităţi dezvoltate în profilul modal (Spectrum CPI 260 TM – RO, FPI, 16 PF-5).

6 Schuler, R. S. Huber U. L., Personnel and Human Resource Management (5th ed), West

Publishing Company, Minneapolis, 1993.

7 Pitariu H.D.; Sântion Fl., Selecţia psihologică a militarilor: puncte de vedere, în, Spirit militar modern, vol. 8-10, 2002.

Arma psihologică – între limite şi performanţe

Un subpunct al demersului îl constituie şi avizarea periodică a personalului destinat misiunilor speciale, subpunct dezvoltat în cuprinsul capitolului III, în acord cu evaluarea performanţelor profesionale. Realizată la diferite intervale de timp, potrivit concepţiilor de lucru specifice structurilor din sistemul siguranţei naţionale, avizarea presupune, înainte de toate, examinarea psihologică periodică a personalului cu ajutorul unei baterii de teste psihologice recunoscute ca valoare. Metoda formelor paralele (Chestionarul 16 PF IV, varianta A.B., Testul Wonderlic IW 1-5, Testul MM3

1-2, Testul Praga, 1-3) asigură un cadru obiectiv de măsurare a performanţei la

diferite intervale de timp, eliminând riscul învăţării testelor de către cei examinaţi.

Avizarea prin examinare psihologică, în scop formativ sau de perfecţionare, are drept scop şi formarea unor stări de permisiune (de pregătire) reprezentate prin seturi de reacţii, constituite ca răspuns spontan sau dirijat în legătură cu misiunile de luptă primite.

În acest scop s-a procedat şi la constituirea unui program de formare/selecţionare RCI (rezistenţă, curaj, iniţiativă), structurat pe un ansamblu de şase aplicaţii psihofizice, diferenţiate prin ateliere şi exerciţii de antrenament.

Sistemul RCI propus şi în vederea avizării psihologice a personalului destinat misiunilor speciale, nu urmăreşte formarea unor automatisme, aşa cum poate se crede la prima vedere, ci îşi propune să ofere strategii pentru ripostă antiteroristă, în situaţii de risc neprevăzut. Un caz ipotetic de dezamorsare a unei situaţii de criză completează programul RCI, insistând asupra faptului că negocierea cu gruparea teroristă a devenit un element indispensabil în rezolvarea situaţiilor de criză. Departe de a căuta gloria de sine, negociatorul este cel care deschide drumul spre acţiune al luptătorilor antiterorişti şi spre libertate a ostaticilor.

În cuprinsul capitolului IV, caracteristicile şi structura antrenamentului psihologic al luptătorului antiterorist au fost abordate din perspectiva necesităţii cunoaşterii unui suport pentru optimizarea psihică. Pregătirea, în contextul general de prevenire şi înlăturare a pericolelor de atentat asupra demnitarilor şi instituţiilor de stat reprezintă un mijloc esenţial de îmbunătăţire a capacităţii de luptă, de dezvoltare a calităţilor motrice de bază – rezistenţă, forţă, viteză, îndemânare – precum şi a hotărârii, încrederii în forţele proprii şi a curajului, a capacităţii de concentrare şi a rezistenţei la stres.

După cum este cunoscut din literatura de specialitate, problemele pregătirii trupelor care au misiuni şi sarcini specifice intervenţiei antiteroriste le

Cristina ALBU

sunt acordate o atenţie deosebită în S.U.A., Anglia, Germania, Franţa, Rusia, Spania şi Israel. „În prezent, majoritatea teoreticienilor militari şi experţii în psihologie sunt de acord că, paralel cu eforturile pentru instruirea şi înzestrarea forţelor proprii, este necesar să se acorde o mare atenţie pregătirii psihice a trupelor proprii.

Pregătirea psihică pentru luptă include un ansamblu de acţiuni şi demersuri instructiv-educative menite să asigure însuşirea unor cunoştinţe şi formarea unor deprinderi şi atitudini care să determine stabilitatea şi echilibrul psihic al luptătorilor, să dezvolte rezistenţa psihică şi capacitatea acestora de a se raporta conştient, cu un moral ridicat, la situaţiile specifice luptei, pentru o acţiune extrem de eficientă“.8

Cu scopul de a asigura pregătirea luptătorilor la nivelul solicitărilor

specifice, şi în ţara noastră au fost împrumutate modele, proiectate şi construite ateliere de pregătire psihofizică. Lucrarea vizează tocmai acest domeniu, proiectând un model propriu de antrenament psihologic destinat luptătorului antiterorist, inspirat din pregătirea psihologică a sportivilor de performanţă şi a luptătorilor din armatele regulate. Aceste două modele au fost adaptate la specificul luptei antiteroriste rezultând un model cu scopuri, obiective, structură şi metodologie de aplicare adecvate.

Antrenamentul general al luptătorului antiterorist vizează creşterea

calităţilor de bază ale acestuia incluzând sfera proceselor psihice, a personalităţii şi a deprinderilor, desfăşurându-se pe tot parcursul activării luptătorului în unitatea antiteroristă. În capitolul V s-a adus în atenţie componenţa metodologică a antrenamentului psihologic al luptătorului antiterorist, centrând aria cercetărilor atât pe antrenamentul psihologic de bază, cât şi pe antrenamentul autogen, ideomotor şi, nu în ultimul rând, pe antrenamentul psihoton, parte din antrenamentele psihologice desfăşurate în condiţii de suprasolicitare fizică şi psihică.

Echilibrul emoţional este vizat prin antrenament autogen, prin sugestii

şi autosugestii dirijate în acest sens, prin programare neurolingvistică şi prin psihoterapii de orientare comportamentalistă uzându-se desensibilizarea faţă de stimuli puternic afectogeni.

Fenomenele care stau la baza antrenamentelor autogene sunt demult cunoscute medicinii şi sistemelor YOGA. Hipnologia medicală dispune de metode de disipare a funcţiilor fiziologice şi psihologice ale omului prin

8 Radu, I., Pregătirea pentru luptă a militarilor, Editura Academiei de Înalte Studii Militare,

Arma psihologică – între limite şi performanţe

intermediul sugestiei nu numai în timpul somnului. Rezultate analoage se pot obţine şi cu ajutorul autosugestiei.

Specificul activităţilor de muncă antiteroristă necesită un control emoţional evident, un calm deosebit de necesar în adaptarea la situaţii extrem de solicitante fizic şi psihic.

Aceste caracteristici ale lumii moderne generează solicitări specifice, la care trebuie să facă faţă angajaţii:

a) schimbările socioprofesionale rapide solicită capacitatea de învăţare rapidă din partea angajaţilor;

b) dezvoltarea de noi cunoştinţe şi tehnologii cere capacitatea de integrare/asimilare rapidă de informaţii;

c) accentul pus pe competenţe probate pune în valoare meritocraţia

(păstrarea şi promovarea celor mai buni);

d) creşterea diversităţii în muncă, învăţare, stil de viaţă, solicită o mai mare flexibilitate din partea indivizilor.

Cu alte cuvinte, evoluţia societăţii şi multiplicarea forţei de muncă a impus şi exigenţe sporite pentru angajaţi, acestora solicitându-li-se performanţe înalte, posibile datorită prezenţei unor caracteristici psihologice, precum: adaptabilitate, aptitudini şi deprinderi multiple şi transferabile, abilitatea de a lucra în echipe diverse.

Fără să încercăm să epuizăm subiectul în discuţie acum, am putea concluziona că terorismul este preţul plătit de civilizaţia occidentală pentru hegemonia sa şi impunerea principiilor democratice în lume.9

Pornind de la amploarea luată de acţiunile teroriste în toate colţurile lumii, dezvoltarea de către organizaţiile teroriste a unor strategii şi tactici din ce în ce mai distructive, înzestrarea acestora cu arsenale de armament, muniţii, comunicaţii şi echipamente bazate pe tehnologii de ultimă oră, nu putem decât să subscriem pe deplin punctelor de vedere exprimate, potrivit cărora ne aflăm în faţa celui de-al patrulea război mondial („RĂZBOIUL RECE” fiind socotit al treilea), numit: RĂZBOIUL ÎMPOTRIVA TERORISMULUI.10

Carte protejata de legea drepturilor de autor.

Este vizibila aici doar partial

Daca prezinta interes pentru dumneavoastra si doriti sa intrati in posesia unor capitole sau informatii din cuprinsul acestei carti in format electronic (word, pdf, etc.), va rog sa va adresati prin mail la adresa andreivocila@yahoo.com, sa specificati ce anume solicitati impreuna cu datele dumneavoastra de contact.

Va multumim anticipat.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s