Despre viata

Despre viata

–        Cum adica nu s-a intamplat? Cu siguranta aici, la voi, s-au strecurat cateva greseli esentiale. Eu sunt convisa de acest lucru. Va rog sa cautati mai bine si sa faceti o analiza mai atenta asupra acestei situatii. Cu siguranta in viata mea au avut loc si lucruri bune.

– Total neadevarat ceea ce imi spuneti.  Imi raspunde un inger in varsta, bland la fata ce isi aranjeaza pe nas ochelarii rotunzi.

– Domnisoara, aici la noi totul este inregistrat. Absolut totul. Aici nu sunt comise greseli deoarece totul se intampla sub stricta supraveghere a ….stiti dv a cui ! Sa nu credeti ca aici sus lucrurile se intampla ca la voi, acolo jos. Pentru….abaterile de serviciu stiti ce se intampla? Ma intreba el incruntandu-se la mine si privindu-ma peste ochelari. Despre Lucifer ati auzit? Aici nu reusesti nici sa clipesti dupa ce ai comis o greseala si imediat te dau afara. Deci despre ce greseala imi vorbiti? Cui vorbesti tu despre greseala? Ceva mai inteligent nu ai gasit a spune?

– O secunda! Uitati-va la mine! Am strigat eu incercand sa il conving de ceva, sa-I atrag atentia asupra mea si in acelas timp poate sa si reusescs sa il imblanzesc.

Ingerul, binevoitor isi coboara ochelarii si ma priveste, iar dupa o secunda de tacere imi spune:

– Si, ce ai mai avea de adaugat?

– Pai, eu poate nici macar nu exist. Dar totusi poate cineva exista.

Totul imi era neclar. Mi-am miscat incet corpul acum ciudat cu care nu ma puteam obisnui, alcatuit dintr-un fel de gelatina smantanoasa ce imi inlocuia organismul pamantesc. Substanta aceea ce o numeam acum corp incepuse sa gazduiasca in ea diferite culori ale curcubeului.

Ingerul ma privi schitand un zambet ironic

– Desigur in fata mea cineva exista. Dar acel cineva nu este domnisoara N.N. asa cum  v-ati prezentat. A adaugat el  stergandu-si fruntea de transpiratie si oftand. Dupa aceea a continuat :

– Eu, oameni ca tine am vazut cu zecile de mii, domnisoara. Si nu stiu de ce, dar in aceste situatii nimeresc cu precadere doamnele. Dar sa continuam. Daca vrei, verificam totul pe puncte. Luam totul de la inceput. De la punctul zero, de la ou cum ar fi.

– Bine! am spus eu hotarata fiind sigura ca voi gasi ceva in apararea mea, ceva ce sa imi pledeze cauza si sa ma salveze de acuzatiile aduse , acuzatii pe care eu le consideram complet eronate. Darza si curajoasa, incercand sa iau rolul propriului meu avocat in serios eram  pregatita sa ma lupt in apararea mea pentru fiecare fraza spusa de el in acuzarea mea.

– Acum vom analiza biografia doamnei N. Si spunand acest cuvinte, ingerul scoase de sub masa o carte extrem de groasa si a suflat peste carate ca sa curate praful depus pe copertele acesteia. In aier se ridicase un norisor de praf, prin care ingerul isi trecuse de cateva ori maina intr-o parte si alta. Luam totul de la zero; adica de la momentul fecundarii ovulului. Imi spuse el si incepu, cu degetele lui fine si lungi sa intoarca pagina dupa pagina. Mmmm….nu…asta nu, nu merita sa o analizam…copilarie, capriciile copilariei, alimentatie, constiinta neformata, caracter inca nealcatuit, personalitate in formare…acestea nu au nici o relevanta. Aici totul se afla inca in stadiul de proiecte si ciorne. Asa ca vom trece peste copilarie si vom merge direc la viata constienta. Desi chiar si in copilaria asta, uite e scris negru pe alb cum deja iti manipulai parintii. Dar sa lasam asta.

Foarte atent si cufundat in lectura la un moment dat ridica un deget si spuse trimfator.

– Aha ! Uite aici ! Tu, spuse el cu putere indreptand degetul acuzator spre mine, tu , in clasa a X-a ai avut un roman de dragoste.

– Ah ce precoce ! Nu m-am putut abtine. Aveam abia 16 ani si deja un roman de dragoste la activ. Ce treaba.

–  Draga domnisoara, aici nu este loc pentru ironii ! Uite, totul se afla scris aici. Romanul a existat si a avut o desfasurare destul de furtunoasa. Si totul a fost o frumoasa poveste de dragoste pana cand a aparut in scena, prietena ta cea mai buna. Mmmm…aici totul este scris cu lux de amanunte. Vad cum prietena ta cea mai buna ti-a suflat iubitul chiar de sub nas. Adica nu tie, celei care esti tu astazi, ci acelei domnisoare pe care tu venita aici ai prezentand-o ca fiind Mademoiselle NN.

– Ei? Si ce daca a fost asa? L-am intrebat eu uimta. Tuturor ni se intampla asa ceva. Am fost eu oare, prima sau ultima careia sa i se intample asta in viata pamanteasca? Nu inteleg ce vreti sa isinuati. O fi asta un pacat strigtor la ceruri sau u pacat de moarte pe care voi ati uitat sa il mentionati in Biblie? Eu, niciodata nu am gasit  scris undeva in Biblie, cum ca nu trebuie sa iti cedezi iubitul, magarul, boul sau ce o mai fi. Am intrebat eu uimita. La toti ni se intampla. Ce, am fost eu prima careia i se intamplase asa ceva?

Auzind cuvantul Biblie, ingerul s-a incruntat.

– Ce legatura are asta cu Biblia? In numele lui Dumnezeu ! M-ati plictisit deja cu toata vorbaraia asta despre pacate si biblie. Mai bine ai fi atenta si mi-ai urmari linia ideatica. Urmareste aceasta idée si spune-mi mai bine cum s-a comportat domnisoara N in aceasta situatie?

– S-a comportat ca o proasta! am strigat eu enervata pe propria-mi persoana amintindu-mi brusc de acea poveste de dragoste care s-a terminat din cauza celei mai bune prietene a mele. Eu, cea care am fost tradata, dupa ce el m-a parasit pentru ea, am tacut ca o proasta, m-am conformat, m-am complacut in acea situatie si i l-am cedat ei. Dar nu numai atat. Am ramas prietena cu amandoi uitand tradarea si chiar incercand sa ii ajut ca relatia lor sa mearga, impacandu-i cand se certau si ramanand prietena lor. Nu mi-a fost usor, dar eu credeam ca fac un bine.

– Ei vezi? Uite-te in ochii mei! Acum stii unde ai gresit? Acum realizezi greseala comisa? Dar acum spune-mi ! Cum ar fi trebuit sa procedezi in acea situatie?

Un val de caldura si furie imi strabatu tot corpul in urma acelei amintiri, in momentul realizarii prostiei mele.

– Pai…ufff….Ar fi trebuit sa o omor ! am strigat eu cu putere inainte sa pot controla ceea ce imi iese pe gura

– Ei vezi? Desigur nu ai fi reusit sa o omori dar ar fi fost necesar sa o trimiti intr-un loc. Dar sa trecem peste acest episod. Spune-mi tu ! In cursul vietii tale pamantesti de cate astfel de romane ai avut parte ?

Am inceput sa ma gandesc la viata mea pamanteasca si sa readuc in minte fiecare roman pe care il traisem.

– Vreo 5 ! am spus eu repede si cuvintele venise isotite de un sentiment de stanjeneala.

– Interesant. Foarte interesant. Raspunse ingerul care putea citi atat de bine controversele sentimentelor ce aveau loc in mine. Trebuie sa observam ca aceste 5 romane ale tale au avut cam acelas sfarsit. De ce oare? Nu ti se pare tie straniu acest lucru? Cinci romane diferite…si totusi acelas final.

Nu stiam ce sa raspund si am lasat capul in jos rusinata. Nu ma gandisem niciodata la asta. Acum faptele ce o data mi se pareau firesti  imi pareau acum, acte de pura prostie din partea mea. Ce o fi fost cu mine? Ce era in mintea mea din viata pamanteana?

– Sa mergem mai departe, spuse el fara sa mai insiste spre a primi un raspuns. Acum Fraulein N, adu-ti aminte de momentul cand ai incercat sa intrii la facultatea de medicina.  De ce nu ai reusit? Iti amintesti?

– Pai, da….imi amintesc. Nu am intrat pentru ca…pentru ca nu am reusit la ultimul examen.

– Si cat ti-a lipsit sa intrii?

– Mmmm…0,35 puncte. Am raspuns cu jumatate de gura incepand sa ma simt din ce in ce mai jenata in fata ingerului.  Imi venea sa plang. Chiar  am incercam sa plang dar mi-am dat seama ca nu pot. Corpul acesta gelantinos nu stia sa planga.

– Si atunci ce ai facut? Ai luat repede hartiile necesare si ai fugit cu ele la Facultatea de Pedagogie, unde, acele note erau suficiente pentru a fi admisa. Spune-mi  tu acum! A fost aceasta o alegere corecta?

– Da, asta am facut. Nu il mai puteam privi pe inger. Dar atunci nu vedeam lucrurile asa cum le vad acum. Am spus eu totusi in apararea mea.

– Uita-te la mine d-soara N ! Vreau sa stiu ce ai face tu, cea de azi, daca ai fi din nou in acea situatie? Si mai vreau sa stiu : Ce ai vrut tu de fapt sa faci in acele momente ale vietii tale?

– Eu…eu am vrut sa intru la Facultatea de Medicina! Asta am vrut! Am racnit eu din tot sufletul si furioasa pe mine insumi, lovind cu pumnul meu incolor biroul ingerului. A-a-asta imi doream de fapt atunci. Am continuat cu o voce bleaga si balbaindu-ma dandu-mi seama ca acum era prea tarziu. Am inceput din nou sa caut si gasesc macar o scuza plauzibila care sa imi scuze acele fapte si decizii asa ca am inceput sa vorbesc din nou.

Trebuie sa ma intelegeti ! Mama plangea iar tata nu era de acord sa nu intru la o facultate. El avea impresia ca daca voi mai astepta pana anul viitor, pentru a da din nou examenul de admitere la facultatea de medicina,  ma voi razgandi si voi uita de asemenea dorinte si intentii si nu voi face altceva decat sa ma stric umbland toata ziua prin baruri si discoteci cu prietenii mei. Si, pe langa asta, imi era rusine sa ma intorc acasa si sa ii spun mamei, care saraca traia pentru mine si ma iubea atat de mult. Cum era sa ii spun ca nu am intrat la medicina doar pentru ca imi lipseau doar 0,35 de puncte? Cum? Cum avea sa primeasca mama aceasta stire? Crede-ti ca mi-a fost usor?

– Draga mea, draga mea fata ! spuse ingerul cu o voce grava si in acelas timp blanda, dand oarecum dezaprobator din cap. Noua, aici sus, ne este totuna cine dupa cine plange acolo la voi si din ce motive. Aici importante sunt doar faptele. Faptele si nimic mai mult. Faptele sunt cele mai dure lucruri in viata iar din faptele dumneavoastra nu a reiesit nimic bun sau constructiv. Acum mai am o curiozitate.  Spune-mi ! De ce te-ai casatorit tu cu acel barbat?

Eu nu am raspuns nimic sperand poate ca va trece peste aceasta intrebare dar el a intrebat din nou.

– De ce te-ai cununat cu cu el? Iti amintesti ce ganduri aveai, tu, in acele momente cand te aflai alaturi de el in fata altarului?

Am devenit si mai trista si nu gaseam cuvinte pe masura pentru a-mi scuza faptele. Nu am facut nimic decat sa tac din nou. Daca as fi vorbit…chiar si cuvintele mele m-ar fi acuzat. Pentru ca eu, eu imi aduceam aminte chiar foarte bine care erau gandurile mele in acele clipe. Imi aminteam perfect ce se petrecea in lumea mea interioara cand ma aflam intr-o biserica micuta unde era foarte cald, intr-o zi torida de vara, eram toata tanspirata in rochia mea alba de mireasa, si intr-o mana la fel de transpirata tineam o lumanare care ardea in fata ochilor mei, iar in jurul meu erau parinti, rude si prieteni care ba vorbeau ba cantau odata cu popa si nu imi ardea mie de toate acestea, deoarece stiam ca nu fac bine, stiam ca nu fac acest lucru din suflet si ca nu e ceea ce imi doream cu adevarat. In adancul sufletului meu stiam de pe atunci, ca acel barbat nu este potrivit pentru mine si ca mai mult de cativa ani nu va dura acea casnicie. Eram de pe atunci constienta ca intr-un an, doi, trei, maxim patru, natura mea de curvistina va iesi la suprafata si o va domina pe cea de sotie si familia se va duce la dracu. Stiam si simteam foarte clar ca tot circul nu va dura mult timp si apoi eliberandu-ma, voi scapa din acele catuse care imi rapeau libertatea. Si atunci, chiar daca voi sti ca am gresit in fata fostului meu sot, imi voi spune: Iarta-ma Doamne daca Tu existi !

– Da draga mea fata, asa gandeai tu pe atunci. Imi spuse ingerul rasfoind mai departe cu degetele sale subtiri paginile cartii vietii mele. Eu ma uit bine in carte si vad ca in viata ta au existat permanente caderi. Undeva mereu ai cedat, undeva mereu ai cazut. Fetita mea, nu e posibil sa cazi si sa cedezi la fiecare pas. Uite! Totul este scris aici. Mai tii tu minte cum la 30 de ani ai vrut sa iti faci un tatuaj?

– Nu. Nu imi aduc aminte. Am incercat sa-mi aduc aminte dar nu reuseam sa vad decat ceva foarte vag.

– Ei, daca nu reusesti tu asta, am sa te ajut eu sa iti amintesti. Iti voi aminti totul cu lux de amanunte.

Si ingerul mi-a zambit spunand asta iar eu stiam ca acel zambet nu era bun.

– Pe atunci aveai un alt iubit, spuse el. Iar acest iubit al tau era impotriva tatuajelor. El considera tatuajul a fi ceva primitiv apartinand unei culturi tribale. Si iti mai spunea ca odata cu varsta iti va cadea fundul si acel tatuaj va arata al naibii de urat.

– Da, probabil aveti dreptate, am spus eu incercand sa ma prefac ca nu imi aduc aminte de acest episod al vietii mele. Am lasat capul in jos si am facut un pas in spate. Daca asa scrie acolo, poate ca asa a fost. Chiar nu reusesc sa imi amintesc, am spus eu, desi in adancul sufletului imi amintisem deja totul perfect.

– Poate din punctul meu de vedere totul se vede mai bine si mai clar. Si am si cartea aici in fata unde toate sunt scrise. Si mai vreau sa iti spun ca fundul era al tau, nu al iubitului tau. Deci puteai sa faci ce doresti cu el, adica pe el, dar tu iarasi ai cedat. Dar sa trecem acum si peste asta si sa mergem mai departe.

– Uite! O sa ne oprim aici ! Varsta : 35 de ani.

Ocupatia: Casnica

Adica o femeie fara serviciu, fara specializari, fara hobbiuri sau placeri. Aproape nimic. Poate gatitul. Aici ai putea acumula cateva puncte. In afara de asta cat e ziua de mare faceai prin casa tot felul de lucruri nefolositoare si care nu iti aduceau nici o bucurie sau satisfactie sufleteasca. Mai vad aici croitoria…si din pacate cam atat draga mea. Si acum spune-mi ! Tu atunci in realitate ce iti doreai cu adevarat? Tii minte ce zacea in tine? Reusesti sa iti amintesti ce ganduri si dorinte te strabateau?

– Da ! Imi aduc aminte! Vroiam sa trag cu arma ! Asta vroiam ! Sa trag cu o arma de foc!

– In cine vroiai sa tragi? Ma intreba ingerul speriat si putin ridicandu-se de pe scaun se inclina spre mine cu o privire amenintatoare.

– Pai…a…intr-o tinta in miscare, sau una statica…sau amandoua.

In acele momente organismul meu confectionat dintr-un fel de gelatina mi-a reamintit incapacitatea mea de a plange si a inceput sa isi modifice din nou culorile in fata ingerului. Prin mine trecuse toate culorile curcubeului.

– Imi doream sa fac tir, imi doream sa dansez, imi doream chiar sa si cant. Of ! Ce mult imi doream toate aceste lucruri in adancul sufletului meu. Acum stiu foarte clar ca anume asta imi doream.

– Confirm. Spuse ingerul calm. Tu, draga mea, la varsta aceea aveai toate caracteristicile si abilitatile necesare pentru a face toate lucrurile pe care ti le doreai. Nu obligatoriu la nivel de performanta ci doar asa pentru tine, pentru  sufletul tau. Si le aveai inca din copilarie. Ce ai facut cu ele? Unde ai ascuns toate acele abilitati? De ce ai reprimat totul? Unde sunt dividentele in urma acestor calitati cu care ai fost inzestrata? Dividentele ma intereseaza! Unde sunt? Noi am investit in tine, noi adica Seful Mare si fireste avem asteptari de la investitiile facute.

– Pai…eu…eu nu am stiut ca trebuie sa platesc. Am spus eu speriata pentru ca doar acum aflasem ca trebuiau platite dividente. Si in viata mereu avem probleme cu banii, taxe si datorii.

– Minti domnisoara ! Ma minti ! Tu stiai foarte bine ! Stiai totul!   Afirma inca o data ingerul aranjandu-si din nou ochelarii si stergandu-si transpiratia de pe frunte cu maneca hainei. Ma minti! Dar trecem si peste asta pentru ca aici timpul e foarte important. Nu mai stam sa analizam si celelalte puncte pentru ca sunt toate in defavoarea ta.

– Adica nu ati reusit sa gasiti nimic bun? Am intrebat eu cu o voce moale.

El nu imi raspunse la aceasta intrebare si continua.

– Acum vom trece la repartitia ta. El scoase din sertar o coala alba pe care incepu sa noteze ceva. La un moment dat, oprindu-se din scris imi spuse: Cum nu poti tu sa intelegi? Cum nu ai reusit tu sa intelegi pana acum? Cum voi toti nu ati reusit sa intelegeti ca in viata voastra pamanteasca nu e correct,  nu e bine, nu e nicidecum spiritual a te trada pe tine insuti? Cum de nu puteti intelege ca trebuie sa va traiti viata voastra, nu al altora, ci anume a voastra. Viata ta trebuia sa o traiesti!Tradandu-te pe tine insuti poti muri mai repede decat moartea.  Si tradarea de sine este de fapt acel pacat cu care toti, absolut toti veniti aici si ma bateti pe mine la cap ! Nu poti, nu trebuie si nu e bine sa te tradezi pe tine insuti la fiecare pas! Toti! Fiecare dintre voi faceti asta! Si apoi, desigur, toti va ganditi ca va trece cumva si asta si ca poate, poate ca nimeni nu va observa nimic . Nu ! Nu se intampla asta! Degeaba sperati! Noi avem mecanisme care inregistreaza totul! Absolut tot! Nimic nu ne scapa.

Crezi ca pentru noi, cei de aici nu este dureros cand vedem cum fiecare al treilea spirit care vine, de fapt nu si-a trait viata proprie ci viata altora? Voi, acolo jos, traiti oricum, oricand si orice dar numai la viata voastra nu va ganditi. Toata statistica o avem aici. Cel mai interesant e ca veniti toti cu niste scuze si justificari absolut idioate ! Ba ca mama plangea, ba ca tata se supara, ba ca socru nu vroia…o multime!!!….ba era prea cald, ba era prea frig, ba era prea sus, ba prea jos, ba ploua, ba ningea…scuze…scuze absolut tampite, tot felul de motive! Ba ca nu v-ati nascut in tara potrivita, sau poate nici in epoca potrivita, altii in general vin aci si spun ca nu din acei parinti trebuiau sa se nasca sau nu in acea perioada istorica sau nu pe acel continent, sau tara!  Dar cea mai de ras scuza este argumentatia unora care spun: Pai nu am avut bani !  Va mai si numiti Homo Sapiens? Un fel de Homo Debilicus sau Homo Erecticus. Ce fel de Homo Sapiens sunteti voi acolo cand faceti orice in afara sa va traiti propria viata?

Spunand toate aceste lucruri si dojenindu-ma, ingerul a completat acel formular dupa care a aruncat pana pe masa si m-a privit scrutator.

– Ridica-te! In fata mea in acest moment te rog sa te ridici pentru pronuntarea sentintei !

Cand am vazut ingerul stand in fata mea atat de solemn si atat de sever, intreaga mea fiinta s-a cutremurat si am adoptat si eu o imagine serioasa, supusa si speriata. Am facut o fata trista si am incercat sa ma pisicesc in fata ingerului sperand ca poate poate, stiti voi, im imbunezi, se indura si ma iarta. “Dracu stie! Am gandit eu. Poate functioneaza si aici! In viata cel putin functiona foarte bine!” Dar nu a functionat.

– Sufletul identificat sub numele de NN este acuzata de netrairea propriei sale vieti si in urma analizelor facute asupra acestui caz, este gasita vinovata.

Spunand acestea ingerul m-a privit dur dar in ochii lui totusi reuseam sa citesc o oarecare urma de mila.

– Conditii atenuante in urma analizei nu au fost gasite. Nici una din urmatoarele conditii atenuante nu au fost intalnite :

– nu stiam ce fac

– nu eram fizic capabila de a reactiona

– nu credeam in existenta ratiunii superioare (adica in existenta lui Dumnezeu)

Astfel, invinuita este acuzata sa traiasca una si aceeasi viata, dar de data asta intr-o realitate modulata, din pozitia actuala a constiintei ei. Sentinta este definitiva si irevocabila si nu va putea fi modificata. Invinuita are dreptul la ultimul cuvant. Va este clara sentinta domnisoara?

– Nu, am spus eu. Vreti sa spuneti ca ma trimiteti in iad…sau?

Ingerul isi permise sa schiteze un zambet si imi spuse:

– Pana la iad este cale lunga. Inca nu ai castigat iadul. Si…pe langa asta stam cam rau cu locurile vacante de acolo, momentan. Asa ca tu, va trebui sa ispasesti o alta pedeapsa. Vei merge in purgatoriu. Vei trai din nou viata ta, in situatii moedelate dar deja din pozitia actuala a constiintei tale. Vei trai intr-o lume cu evenimente modelate si repetabile pana in momentul in care judecatorul va considera ca ti-ai ispasit pe deplin pedeapsa. Daca iti va fi bine sau daca vei avea de suferit acolo nu stim si nici nu ne intereseaza. Este treaba ta proprie, intima si privata.

Spunandu-mi acestea ingerul imi intinde o foaie galbuie la culoare si ma pune sa o semnez.

– Acum iti e totul clar?

– Mai mult sau mai putin! Am adaugat eu. Si …daca sunteti dragut, imi puteti spune anume unde voi ajunge eu acum?

– Un moment. Raspunse el si batu din palme.

Imediat s-au auzit niste zgomote puternice si ciudate, ceva a pocnit, ceva a trosnit, ceva s-a schimbat, ceva s-a modificat si in fata ochilor mei totul s-a intunecat si incet parca incepeam sa imi revin dintr-un somn adanc auzind o voce ce imi striga in urechi si imi parea atat de cunoscuta.

– Nadia, te rog ajuta-ma, pe mine nu o sa ma asculte, tu stii bine ca doar tu reusesti sa il imbunezi, doar pe tine te asculta, trebuie sa ma ajuti, tu esti prietena mea, nu ma poti lasa acum sa sufar. Cand ii vorbesc eu cateodata am impresia ca nici macar nu ma aude. Si eu am atata nevoie de el. Uite-l cum se comporta. Nici nu se uita la mine. Te rog du-te si convinge-l sa se impace cu mine. Crede-ma ca eu il iubesc atat de mult si am atata nevoie de el si vreau sa fiu cu el. Atunci cand ii spui tu totul se schimba la el, imediat devine mai bun si ma iubeste. El pe tine te crede daca ii vorbesti. Hai, Nadia, te rog, ajuta-ma !

Am reusit sa ma trezesc si sa constientizez ce se intampla in jurul meu. Ma aflam din nou in curtea scolii, eram clasa a X-a. Era o vara calduroasa, multa zapuseala, iar Elena, prietena mea cea mai buna, o blonda frumusica si pisicoasa cu chip de inger se invartea in jurul meu rugandu-ma sa o ajut sa se impace cu iubitul ei, adica cu fostul meu iubit de care chiar ea ma despartise iar eu statusem ca o proasta nefacand nimic si continund a le fi prietena amandurora.

– Iarasi Elena? Ma trezisem din nou in aceeasi situatie. Si ea continua sa vorbeasca in continuare, repede si mult, incercand sa ma convinga sa o ajut sa se impace cu fostul meu iubit.

Si ea ma tot ruga si ma tot ruga neobservand cum in mine incepuse sa se adune o energie din ce in ce mai puternica care incepea sa-mi  stranga totul in interior, cum incepea sa stoarca in mine sa adune ura si furie care aproape imi facea rau fizic. Totul imi era atat de cunoscut, atat de aproape, toate erau sentimente deja traite, totul se invartea din nou in jurul meu si in mintea mea. Totul continua sa repete iar si iar. Vocea interioara inca odata imi repata : Eu sunt o fata buna …eu sunt o fata buna si educata…eu voi rezista cu stoicism la toata presiunea exercitata de Elena asupra mea….eu ma voi comporta ca o domnisoara educate…eu sunt o fetita buna si trebuie sa ma comport frumos…eu fac tot posibilul sa nu ma enervez….eu sunt o fata buna…euuu sunnnttt o fatttaaa bunaaaa….euuuuuuuuu sunnnntttt o faaaaataaaa bunnaaaaaa. Oaaaaaaaaahhhh, pastele masii!

– Ia mai du-te tu in pizda matii ! Marsi in pula mea de aici ! Am strigat eu cu toata forta care era in mine, din tot organismul meu explodand ca un adevarat Vulcan.

Ochii Elenei se bulbucara atat de tare la auzul cuvintelor mele incat aproape  ii ieseau din orbite. Nu ii venea sa creada. Era socata.

Fostul meu prieten care se afla la o anumita distanta discutand cu niste colegi s-a intors si el stupefiat de atitudinea mea nestiind ce se intampla.

Atunci i-am privit pe amandoi si le-am spus:

– Amandoi sa mergeti in pizda mami voastre si sa ma lasati in pace ! Mai ales tu Elena ! Pleaca in pizda mati sa nu te mai vad in ochii mei, ca iti rup picioarele ! Pleaca am spus! Acum! Piei din ochii mei nenorocito !

Elena se bloca pentru cateva secunde nestiind cum sa reactioneze si neintelegand ce imi declansase mie acea atitudine. Cand am facut un pas spre ea radicand amenintator palma ea s-a intors si a inceput sa alerge spre cladirea scolii iar eu auzeam zgomotul tocurilor sale care se izbeau galagios de asphalt. Am ascultat pan acel zgomot a disparut. Abia dupa ce ea si fostul meu iubit s-au indepartat, abia atunci am inceput sa ma cufund in linistea mea interioara, si atunci, pentru prima data, mi-am dat seama ca eu in adancul sufletului meu eram pentru prima data fericita. Eram extrem de fericita, diferita, erau pentru prima data eu si ma bucuram de aceasta stare in totalitate, mai ales ca pentru asta nu eram pedepsita. Era fericirea si libertatea mea, meritate ambele. Fericirea mea, nepedepsita. Nici atunci, nici mai tarziu nu a urmat nici o pedeapsa pentru asta.

Anatol Basarab

Anunțuri

3 comentarii la “Despre viata

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s