Textul 8 Taranul care avea un cal.

Textul 8

Taranul care avea un cal.

Taranul care avea un cal era considerat un om bogat in satul lui. Omenii il invidiau. Cand odata calul a plecat in padure si nu s-a mai intors, oamenii au incetat sa-l mai invidieze, iar unii chiar il priveau cu mila. Peste un timp cand calul acestuia s-a intors din padure si a nu venit singur ci cu un alt cal salbatic, oamenii iarasi au inceput sa-l invidieze pe taran. Intr-o zi fiul acestuia a vrut sa imblanzeasca calul salbatic si a incercat sa-l calareasca. Baiatul a cazut de pe cal si si-a fracturat piciorul. Oamenii iarasi au incetat sal mai invidieze pe taran. Dupa o luna se porneste un razboi si toti tinerii din sat au fost luati cu arcanul la armata si au fost ucisi in lupte, doar fiul taranului a ramas dintre tineri, deoarece era cu piciorul rupt si nu a putut fi luat in armata. Oamenii iarasi au inceput sa-l invidieze pe taran. Numai taranul in sinea lui nici nu se intrista nici nu se bucura. El nu putea face acest lucru, deoarece nu stia sa prezica viitorul si nu intelegea care este rostul tristetei sau a bucuriei.

Ceasca ti-a scapat din maina, ca si cum ar fi inviat. Tu incerci sa o prinzi in caderea ei. Aproape reusisesi dar nu ai prins-o. Ceasca totusi a cazut si s-a spart in zeci de bucati. In acest moment simti o usoara bucurie. Acum nu mai ai nevoie sa o prinzi. Gata, de tine nimic nu mai depinde. Aceasta usoara bucurie care se strecoara pe langa tristete, reprezinta o aluzie la ora stelara, momentul adevarului. Aceasta aluzie, insoteste orice insucces, esec, amaraciune, orice nenorocire.

Anunțuri

Un comentariu la “Textul 8 Taranul care avea un cal.

  1. Nimic nu are loc la voia intamplarii. Nici macar ceea ce omului i se pare a fi infinitezimal. Fundamental este ca acesta sa se straduiasca ca telurile sale sa fie desavarsite iar actiunile intreprinse cu abnegatie, in acord cu voia lui Dumnezeu. Binecuvantarea propagata asupra actiunilor omului cu simtaminte curate implica cu totul alte considerente spre deosebire de banala si, uneori, nimicitoarea delimitare victorie – infrangere, in functie de care omul tinde sa isi delimiteze existenta in goana de a-si incadra identitatea in tipare dezradacinante. Printre formele de involutie intalnite deseori se numara si invidia, manifestare a celui care uita sa isi traiasca viata, considerind mai comoda ipostaza de a sta pe margine , si a privi cu jind la propria viata care trece pe langa el , si la cei care se zbat ca existenta lor sa isi dobandeasca vitalitatea, pentru ca, dupa aceea, sa aiba motiv sa isi planga de mila, si sa dea vina pe cauze cat mai indepartate de el. Prin fluctuatiile sale intre victorii si infrangeri, omul greseste radical, atribuindu-si sau permitind sa i se atribuie statutul de minge ridicata la fileu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s